Avocat Florin Andreicuț, candidat independent pentru Camera Deputaţilor-Diaspora. „Visez să unesc două Românii”

Reporter: Ce v-a determinat să candidați pentru Camera Deputaţilor-Diaspora?

Florin Andreicuț: Ideea de a candida pentru Diaspora a venit deoarece și eu am fost plecat, la începutul anilor ’90, în străinătate. Am muncit din greu acolo. Știu de atunci cât a fost de dificil și cât s-au chinuit românii, mai ales în perioada aceea când nu aveai drept de muncă. Nu existau permise de ședere și de rezidență, era foarte complicat.

Valul emigrației românești a mers cam așa. După 1990, se pleca și se oprea în Austria, marea majoritate și în Germania. Din 1991, au început procedurile de expulzare. O parte dintre ei, care nu erau expulzați, au plecat în 1994 spre Franța, care începuse să îi tolereze fără drept de ședere și fără viză. Dar, de prin 1995-1996, au început problemele și în Franța. Se stătea doar pe documente ilegale, pașapoarte ungurești, în speță. Singurele țări foarte flexibile cu concetățenii noștri au fost Spania și Portugalia, nu au cerut niciodată vize Schengen sau alt gen de vize. Marea majoritate a românilor a lucrat la negru, aşa am făcut şi eu la început, am muncit la fel, de la încărcarea sacilor de cartofi, la spart de hale. Cea mai elegantă muncă am avut-o la o agenție publicitară, unde am lucrat vreo trei luni. Așa că știu foarte bine cât au suferit românii și știu cât a fost de greu. În perioada respectivă, era practic spre imposibil să vii acasă și să te întorci.

Am avut situații în care le-au murit părinții sau bunicii și nu puteau veni acasă. Mulți dintre ei au vândut ce aveau aici pentru a avea bani să treacă granița din Ungaria în Austria. Au vândut apartamente ca să plătească unor călăuze sume de bani sau ca să aibă o viză turistică. O viză costa pe atunci 1.500-2.000 de mărci, iar un apartament, 3.000 de mărci.

După 1997, am început să îi reprezint, ca avocat. Am lucrat enorm, mai ales în perioada 1997 - 2002. Am avut şi avantajul că, din 1999, am muncit pentru o companie grecească, Grecia intrase în spațiul Schengen și aveam drept la pașaport Schengen. M-a ajutat foarte mult să lucrez pentru românii care nu puteau să vină acasă. După 2002, când s-au scos vizele, lucrurile s-au mai îmbunătățit. Din 2005-2006, au început și companiile aeriene să efectueze zboruri, în special de la București, Cluj și Timișoara. Acum e o plăcere să faci un drum de Spania, cu avionul în trei ore ajungi la destinație. Eu făceam pe atunci trei-cinci zile pe drum, cu maşina sau autocarul. Ca mine, desigur, au fost mult mai mulți care au riscat totul trecând granița ilegal, în Austria.

Tocmai de aceea, cine vorbește despre Diaspora trebuie să cântărească bine lucrurile. Nu e ceea ce vedem la televizor, că e frumos, că stau în Occident... Diaspora a suferit foarte mult în anii ’90 și începutul anilor 2000. Cred că doar noi suntem în măsură să vorbim despre Diaspora, noi cei care am suferit, alături de ei, care am locuit acolo. De aceea îi înțeleg, am fost ca ei, am muncit ca ei, am mâncat la fel ca ei, pe șantier sau prestând alte munci. Apoi, din 1998, fac naveta, la două-trei săptămâni, sunt acolo, printre ei.

Rep.: De ce v-ați gândit acum la această încercare electorală?

Florin Andreicuț: Este vorba de următoarea chestiune. Eu sunt realizat profesional și material. Norocul meu în viață a fost să muncesc, să  muncesc foarte mult, ceea ce nu m-a deranjat deloc. Câștig bani care îmi permit să călătoresc. Sunt decanul Baroului Maramureş de șase ani, am 27 de ani de profesie în spate. Familia mea este bine, din toate punctele de vedere. Ca atare, am considerat că este timpul să fac ceva pentru cei din Diaspora.

Eu constat, cu tristețe, că există două Românii: una în interiorul granițelor și o alta ce aparține celor care trăiesc afară. Pe ei, cei care trăiesc afară, ar trebui să îi respectăm mult, mult mai mult decât în momentul de față. Și nu este campanie electorală, chiar cred ar trebui să îi respectăm mai mult. Pentru că dublarea PIB-ului României se datorează celor doi factori: fondurile europene nerambursabile şi banilor care au venit din Diaspora. Deci, trebuie să avem mai mult respect, nu cum am auzit la televizor că au fost caracterizați drept trădători.  

Și, ca o concluzie, există acum un trend, ca aceia din Diaspora să nu mai investească aşa de mult în România. E drept, s-au cam săturat oamenii să vadă că nu se întâmplă nimic. Mulți dintre românii din Diaspora s-au realizat, au deschis afaceri și pot și vor să investească acolo. De ce ar investi aici, când nu se întâmplă nimic pentru ei?! Mulți nu mai vor să vină acasă. Şi spun acest lucru cu durere în suflet.

Rep.: Sunteți candidat independent pentru Diaspora. De ce nu candidați din partea unui partid?

Florin Andreicuț: Se știe că anul trecut am avut discuții cu PNL. Am și fost primit în rândurile lor, tocmai pe motivul că ei știau că eu sunt în temă pe acest subiect, Diaspora, cunosc extrem de bine acest subiect, că sunt foarte cunoscut acolo, că am primit o multitudine de premii şi aşa mai departe. În concluzie, aș putea fi un candidat valoros pentru partid, pentru Diaspora. Dar socoteala de acasă nu seamănă cu cea din târg. Înțeleg că partidul a avut alte priorități la nivel naţional și a nominalizat pe altcineva. Nu sunt supărat. Dar, în această perioadă, am vorbit cu multe persoane, am primit sprijin din multe părți. De curând, și colegii mei decani din țară au transmis că susțin candidatura mea. Nu puteam lăsa atâta lume, atâta energie, entuziasm şi determinare să se piardă.

În concluzie, m-am hotărât să candidez independent. Nu o fac pentru un folos de-al meu, ci pentru oamenii care au suferit mult și poate în continuare suferă. Şi pentru cei care mă susțin și pentru sufletul meu: să fiu liniștit ştiind că mi-am făcut datoria. Sunt două Românii, este o mare prăpastie între cele două. Visez să le unesc.

Dacă mergem pe bulevardele băimărene, vedem marile blocuri care seara au puține lumini aprinse. Mulți, prea mulți au plecat...

Rep.: Un ultim gând?

Florin Andreicuț: Consider că primarii maramureșeni ar trebui să fie mândri că un fiu al acestui judeţ candidează pentru Camera Deputaţilor – Diaspora. Şi, sper, vor transmite un mesaj familiilor şi celor care sunt în Diaspora că eu, un maramureșean, candidează pentru ei şi mai binele lor. Doamne ajută!