Avem o problemă. Greu de trecut

Florin-Teodor Mureşan Cu siguranţă că, în vechile sate maramureşene, cu cât creşte consumul de horincă, cu atât trecutul punţilor devine mai temerar. Fraţii Petreuş au postulat aspectul. În capitala judeţului, însă, lucrurile sunt mult mai elaborate. Arta e cea care ne pune în pericol atunci când vrem să traversăm unele poduri.

Secţiunea A: Podul Kaufland, o problemă de convexitate

Prima oară, cu ceva ani în urmă, văzând o doamnă care folosea - fără să-şi fi dorit asta - podul pe post de derdeluş, m-am întrebat dacă nu cumva un grup ocult de arhitecţi a pus gând rău oaselor noastre. E drept, m-am întrebat şi a doua oară, iarna trecută, când, încercând să traversez acest pod, am testat pe pielea mea dacă în copilărie am absorbit o cantitate suficientă de calciu. Asta după ce, în prealabil, m-am întrebat ce-mi caută picioarele la nivelul ochilor. Era iarnă, dar, să fim serioşi, pentru unii băimăreni, mai ales dacă au şi o anumită vârstă, acest pasaj pietonal, arcuit, devine un serios antrenament de căţărare, indiferent de anotimp.

Convexitatea e prea accentuată. Puntea asta pietonală comportă o diferenţă de atmosferă, de la bază la vârf, capabilă să-ţi dea ameţeli. Nu mă pricep la artă, da’ cred că era mai indicat stilul baroc. Proiectantul se putea juca de-a liniile curbe sub suprafaţa de traversare, lăsând orizontala la dispoziţia trecătorilor.

După ce am aflat cine e constructorul, nu mai sunt aşa de sigur că doar planşa desenată e de vină. Lucrarea este realizată de o firmă a fostului deputat, Gheorghe Zoicaş. Zic, l-o fi apucat pe Zoicaş veleităţi de artist, că de la oamenii politici nu ştii niciodată la ce să te aştepţi. Şi-o fi spus că arhitectul nu a accentuat destul aspiraţia omului către înalt, aşa că într-o noapte şi-a luat o echipă de muncitori şi s-a simţit dator să-ndrepte lucrurile. Pardon, să le curbeze. Gurile rele zic că, de fapt, ar fi fost vorba de un act barbar de distrugere. Neînţelegeri cu altă firmă de la care a prins lucrarea. Chestii de miliarde.

Presa a dat suficiente detalii la vremea respectivă şi nu insist, eu fiind interesat acum nu de planuri, ci de curbe. Revenind la curbele noastre, eu rămân de părere că arta l-a oprit să doarmă în acea noapte.

Nu există o bază de date a Spitalului Judeţean, secţiunea urgenţe, care să ne spună locurile în care băimărenii obişnuiesc să-şi modifice configuraţia osoasă naturală, ori cauzele fracturilor. Nu ştiu dacă, până acum, cineva şi-a rupt ceva pe podul ăsta. Cu siguranţă, există, însă, destule cazuri de norocoşi care au scăpat doar cu fundurile învineţite, ori cu diverse luxaţii tratate cu gheaţă şi năduf.

În acest moment trebuie să fac o precizare. Acest articol n-ar fi apărut dacă nu s-ar fi ivit şi situaţia din secţiunea B. Ori, această tendinţă de extindere devine îngrijorătoare. Cu podul Kaufland, asta e. Scapă cine poate. Locuitorii din zonă, inspiraţi de Bear Grylls, şi-au dezvoltat - pe categorii şi, în cadrul acestora, fiecare în parte- abilităţi şi tehnici de supravieţuire urbană. De exemplu, pentru cei în vârstă e foarte simplu: îl evită, iarna, iar vara îl utilizează în scopul menţinerii condiţiei fizice. În fine, odată cu apariţia unei noi ondulaţii periculoase, trebuie tras un semnal de alarmă. Constructorii e bine să rămână în sfera lor, cum ar zice o linie curbă, iar arta, în cercul arhitecţilor.

Aş fi putut, pentru credibilitate, insera în text câteva păreri ale cetăţenilor indignaţi. Pe de-o parte, acest gen de abordare nu are nevoie de asemenea susţineri, pe de altă parte, puteam fi suspectat că le inventez. Totuşi, am stat de vorbă cu doi locuitori de pe strada Minerilor: un unchi de-al meu, pentru care aş fi avut nevoie să folosesc de prea multe ori (...) pentru a-l cita şi o bătrânică în cazul căreia mărturisesc că imaginaţia mea n-ar fi putut inventa o expresie atât de adaptată situaţiei şi plină de umor involuntar (vă rog, să aveţi în vedere mai un ton blând, mai degrabă cuprins de compasiune decât de indignare): „Maică, ăştia nu e bine!”

Secţiunea B: Podul Viilor, o problemă de concavitate

E interesant cum ironia lucrurilor, tinde să echilibreze situaţia. Convex/ Concav. În medie, dă bine. Numai că, în ritmul acesta, mi-e teamă că băimărenii au să dezvolte o fobie legată de poduri. Mă gândesc acum la podul simbol al cetăţii noastre: Podul Viilor. Mă grăbesc să liniştesc apele: De data asta, nu podul în sine e cu baiuri. Celebrul pod e ok. Chiar prea! Elemente de design atent alese, astfel încât confluenţa aerului medieval cu cel modern să creeze o atmosferă plăcută. Exact ce şi-au propus arhitecţii şi constructorii. E chiar o lucrare de artă. Iluminat ornamental: aproape feeric. Traversarea lui va fi frumoasă. Problema devine când vrei să ieşi de pe el, pe direcţia Centrul Vechi - parc, ţinând trotuarul din dreapta. Sau, inversând reperele, să intri. Mai ales dacă ai trecut de o anumită vârstă sau ai o dizabilitate. Mai ales dacă e iarnă.

Mă gândesc că, văzând atâta frumuseţe pe care doar trebuia s-o execute, constructorul trebuie că s-a simţit frustrat. A auzit şi el de băieţii ăia, absolvenţi de arhitectură, care, nemaifiind satisfăcuţi de planşă, s-au orientat spre alte forme de înălţare, spre muzică. Îi ştie pe toţi: Bitman, Baniciu, Andrieş, Nicu Covaci de la Phoenix.

A vrut şi el să renască. Nu din cenuşă, din mortar. Sufletul lui de artist s-a răzvrătit şi i-a dat ghes spre noi valenţe. Artistice. Aşa că, a luat problema într-o mână şi mistria în cealaltă. Cu o lovitură de picior a rupt bolobocu’ - polobocul, dacă vreţi -, această unealtă perfidă ce îngrădeşte spiritul liber. A ochit un loc unde planşa proiectantului nu-l mai îngrădea; punctul în care trotuarul de pe pod face legătura cu trotuarul de pe strada Minerilor. Această legătură intră în sarcina lui. Exclusiv.

Întâi, o idee de concavitate. Nu prea scobită, însă. Atât cât să creeze iluzia de siguranţă. Apoi, absolut obligatoriu, înclinarea planului. Spre stradă. Fără asta, opera n-ar fi completă. În cealaltă parte n-ar fi fost o idee bună. Oamenii ar fi putut aluneca în Săsar. Apa rece de iarnă i-ar fi afectat, cu siguranţă. Ar fi riscat o pneumonie. Nu te joci cu aşa ceva, mai ales acum, cu grevele ăstea din sănătate.

Maşinile pot frâna...