Autoinclus in categoria „railor”!

Inainte ca numele sau sa fie sinonim cu romanul-thriller modern, John Grisham lucra 70 de ore pe saptamana la o mica firma de avocatura. In pauzele sedintelor de judecata lucra la primul sau roman. De la debutul sau, din 1988 cu „A Time to Kill”, Grisham a scris o carte pe an. Si-a asigurat notoritatea in 1990, cu romanul „Firma”. Carte de vizita Nutreste un sentiment de iubire profunda si sincera pentru Italia, si are o viziune profund si sincer critica despre propria tara. John Grisham nu este numai scriitorul care doboara clasificarile cu cele mai vandute carti, dar si un om care isi exprima propriile idei fara jumatati de masura, fie atunci cand face elogii, fie atunci cand trebuie sa formuleze critici, chiar foarte aspre. Din fericire pentru noi, in prima categorie, aceea a “bunilor”, el situeaza Italia, alegand-o drept scenariu al ultimului sau thriller, “Brokerul” (editura Mondatori). In schimb, in cea de-a doua categorie, aceea a “railor”, el include tara sa, Statele Unite ale Americii, obiect al unor aprecieri extrem de negative. Reporter: Ca in multe din precedentele dumneavoastra carti, si in romanul „Brokerul” protagonistul este un broker, un avocat. O figura din ce in ce mai puternica, in masura sa manevreze mari fluxuri financiare si sa influenteze politica. O figura cheie a democratiilor moderne... John Grisham: Aceste personaje au o putere imensa si excesiva la Washington. Guvernul american a creat un fel de sistem de coruptie legalizat: se pot acorda fonduri unui politician, numindu-le “cote electorale”, in mod absolut legal. In felul acesta, politicienii pun de-o parte sume consistente de bani, iar societatile - de la cele farmaceutice la cele petroliere, de la cele bancare la cele de asigurari - pot efectiv sa-i cumpere pe parlamentari. Astazi politicienii nu sunt reprezentantii alegatorilor, ci ai societatilor care i-au finantat. Washingtonul este plin de birouri de avocatura pentru a face activitati de lobby. Iata de ce am ales drept protagonist un „broker”. Rep.: Exista vreo afinitate intre acesti avocati, protagonisti ai romanelor dumneavoastra si Grisham? Si dv. ati lucrat multa vreme ca avocat penalist iar personajul din „Broker” are mai mult sau mai putin varsta dumneavoastra... J.G.: Urmaresc mereu principiul potrivit caruia trebuie sa scrii despre ceea ce cunosti. In afara de faptul ca am profesat meseria de avocat timp de opt ani, am si trait o experienta ca politician, in calitate de parlamentar din Mississippi. Desi era un stat sarac, mi-am dat seama de presiunea la care sunt supusi politicienii si de sumele uriase de bani care sunt puse in joc. Rep.: Va simtiti salvat de literatura? J.G.: Da, nu am simtit niciodata nici lipsa activitatii mele de avocat, nici a celei de politician. Succesul cartii “Asociatul” a fost un adevarat noroc care mi-a permis sa ma dedic in intregime scrisului. Eu observ in continuare de departe acea lume, insa, pentru faptul ca este o sursa extraordinara de material pentru romanele mele. Strategia unui „Broker” Rep.: Actiunea ultimului dumneavoastra roman („Brokerul”) se desfasoara in Italia, tara de care spuneti ca sunteti indragosit si incantat. Este o declaratie de complezenta, sau una reala? J.G.: M-am pus in pielea unui turist american, deci, ma aflam in situatia de a vedea numai aspectele pozitive si nu am putut intra in complexitatea sistemului social, dar este cert ca majoritatea conationalilor mei iubesc Italia: printre cele patru obiective turistice cele mai vizitate, dupa Paris, figureaza trei orase italiene - Roma, Florenta si Venetia. Si, in fond, nu doar cetatenii americani sunt cei care adora Italia, ci cetatenii din toata lumea. Rep.: Potrivit unui sondaj recent, americanii ii admira pe europeni, dar sentimentul nu este reciproc. J.G.: Majoritatii cetatenilor americani nu-i pasa ce se intampla in restul lumii. Acum popularitatea noastra a scazut foarte mult din cauza unui razboi stupid si de neinteles dorit de (presedintele) Bush. Si totusi, eu cred ca relatiile dintre cetateni sunt bune, imaginea guvernului este cea stearsa. Rep.: De ce ati ales Bologna pentru actiunea ultimul roman? J.G.: Cunosteam deja Venetia, Roma, Milano si alte orase mari italiene si doream sa aleg pentru actiunea romanului un loc pe care nu-l mai vazusem niciodata. Totodata, voiam sa stau departe de circuitul turistic, fiindca Joel Backman, protagonistul cartii, este ascuns in Italia. Ca atare, era mai plauzibil sa-l trimit intr-un oras mai putin faimos. „Ai exagerat cu mancarea!” Nascut in 8 februarie 1955, la Jonesboro (Arkansas - SUA), fiu al unui muncitor constructor si al unei casnice, John Grisham visa in copilarie sa devina jucator profesionist de baseball. A devenit scriitor, si nu orice scriitor, ci unul de succes. Crede ca astazi politicienii nu sunt reprezentantii alegatorilor, ci ai societatilor care i-au finantat. Din acest punct de vedere suntem pe aceeasi lungime de unda. Rep.: In romanul „Brokerul”, intre o urmarire si alta, un spatiu amplu este dedicat gastronomiei din acea tara. Chiar ati incercat toate restaurantele pe care le citati in carte? J.G.: Cu rigurozitate. Toate, atat in ce priveste mancarurile, cat si vinurile. Marturisesc ca a fost o cautare placuta. Mai mult, editorul meu american, dupa ce a citit primele spalturi, mi-a spus: “John, si eu iubesc Italia, dar ai exagerat cu felurile de mancare si soiurile de vin”. De aceea am fost nevoit sa elimin cateva din ele. Rep.: Ati studiat si limba italiana? J.G.: De fapt, chiar studiez putin (rosteste cuvintele in italiana, n.red.). Am urmat un curs pentru incepatori si in curand voi incepe cursul de nivelul doi. Desigur, nu este o limba usoara si am recurs la ajutorul unor experti pentru a controla frazele in limba italiana incluse in roman. A Time to Kill „Succesul meu nu a fost planificat, dar nu ar fi fost posibil decat in America. Scrisul a intrat in viata mea tarziu. Nu am visat niciodata ca voi ajunge scriitor, nici cand eram copil si nici in scoala. Pe la inceputul anilor ’80, cand practicam deja avocatura de vreo 3-4 ani, m-am decis sa scriu o poveste a carui subiect il aveam in minte de cativa ani. Mi-au trebuit trei ani sa o scriu, dar in cele din urma a devenit A Time to Kill.” - John Grisham Famiglia Cristiana