Aurolacii DPC

Cea mai mare institutie bugetara din judet, Directia Generala de Asistenta Sociala si pentru Protectia Copilului, se pregateste pentru alegerea directorului general. In viitorul apropiat, va avea loc concursul care va instala un director, pe placul si pe masura celor care au gestionat problematica institutiei. Prima masura a presedintelui de CJ, Mircea Man, a fost „demiterea” Cornelicai Ilea. Scandalul este cunoscut si nu revenim, pentru a nu se interpreta ca vrem sa influentam concursul ce va avea loc. Important este ca, interimar, a fost numit pupilul lui Man, un pedelist destoinic, Nicolae Boitor. Interimarul este un timid. De la instalarea in functia importanta, nu a mai iesit in evidenta cu nimic. Ba, atunci cand s-a mai intamplat cate ceva, nu a fost de gasit. Faptul ca Boitor a lucrat la casa sa din Gardani cu copiii de la Casa de Copii de acolo, institutie condusa de el la vremea respectiva, nu l-a impresionat pe Man. Daca ar fi fost consecvent in principiile enuntate la toate intalnirile cu presa, Man ar fi trebuit sa ia masuri. Dar poate ca nimic nu este intamplator. Am incercat sa aflam care este lista cu cei inscrisi sau care doresc sa participe la concursul ce va face valva, credem noi. Nu am reusit. La CJ, legea tacerii este dusa la extrem. Toti tac, se feresc sa dea o amarata de informatie. Se pare ca, pe lista cu candidaturi, figureaza: Nicolae Boitor, Lavinia Orzac, Bianca Selejan, Raul Dromereschi si, poate, chiar unul dintre consilierii prezidentului. Cei de mai sus sunt angajati in sistem si au functii de conducere in diverse servicii ale institutiei. La momentul potrivit, vom veni cu anumite precizari, dorim doar sa ii prezentam o situatie hilara directorului interimar, Nicolae Boitor. Am incercat si la sediul Directiei sa aflam celebra lista. Nu am reusit, in schimb, chiar in fata institutiei care se ocupa cu protectia copilului, am intalnit un tanar care se droga dintr-o punga cu aurolac. Poate parea un fapt divers, poate nu este important pentru cei care au atata de lucru, ca nu ii gasesti niciodata, dar imaginea este hilara. Tanarul, cu siguranta, nu face parte din cei institutionalizati, dar si asa, tragea de zor din punga ce aduce fumuri tari in sufletul unui copil mai mare, pierdut pe drumul nepasarii noastre, a tuturor. Logic ar fi fost ca cineva din institutie sa iasa, sa faca ceva, macar sa lege o discutie. Acolo l-am gasit, acolo l-am lasat. Ne-a vazut ca scoatem aparatul foto, s-a intors cu spatele, apoi nu i-a mai pasat. Zambea spre zari nestiute de noi… Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro