Aur si otrava, isteria unui scandal umflat de 10 ani

* 30 ianuarie 2000. Baia Mare a devenit "noul Cernobal", iar Maramuresul bomba ecologica a Europei. * Barajul de la iazul Aurul s-a fisurat, lasand sa se scurga peste 100.000 de mc de apa cu cianura si metale grele * Dupa "blestemul aurului" a urmat cel al cianurilor * Isteria nascuta atunci a otravit intregul sector minier * La 10 ani de la "scandalul cianurilor", in lipsa de investitii si securizare, iazurile de decantare din Maramures sunt in continuare o "bomba cu ceas". * Aurul romanesc zace in adancuri. In urma cu 10 ani, Baia Mare a intrat in atentia intregii lumi printr-un accident catalogat in tavalugul acelor zile drept cel mai mare accident ecologic de la Cernobal incoace. Pe 30 ianuarie, la ora 22:00, a avut loc fisurarea barajului de la Iazul ce apartinea de SC Aurul din Baia Mare. Rezultatul a fost o deversare de aproximativ 100.000 metri cubi de ape cu continut ridicat de cianura si metale grele. Din concluziile raportului elaborat de specialistii desemnati special de Comisia Europeana in celebra echipa "Task Force Baia Mare", cauza a fost o combinatie intre mana omului si a naturii. Ioan Gherhes, la acea vreme director al Agentiei Judetene pentru Protectia Mediului Maramures, spune ca din raportul comisiei cauzele sunt: „Inexistenta posibilitatii de a controla eficient volumul de lichid din iazul de decantare nou construit, identificata ca o problema de proiectare; conditiile meteorologice neobisnuite pentru perioada in discutie, temperaturi ridicate si precipitatii abundente si surprinderea iazului de decantare in faza initiala de operare cand acesta nu este complet stabilizat si este vulnerabil". Apele cu metale grele si cianura s-au scurs in mai multe rauri, pentru ca mai apoi sa ajunga in Dunare. Se vorbea de mii de kilometri de cursuri de apa afectate, de fantani si terenuri otravite, mii de tone de peste mort. Posturile straine de televiziune si publicatiile europene decretau ca va fi nevoie de ani buni pentru refacerea mediului si anuntau falimentului turismului in zona. In final, scenariile alarmiste alimentate de unguri si rapoartele umflate ale vecinilor s-au dovedit false. Autoritatile au recunoscut ca impactul asupra sanatatii populatiei a fost minim, iar microorganismele acvatice se refac repede. In schimb, scandalul si isteria cianurii nu s-a diluat la fel de repede ca valul de poluare de pe Tisa. In urma accidentului, Statul ungar s-a indreptat intai impotriva companiei Aurul, iar apoi a declansat o actiune in justitie impotriva Transgold. Dupa cinci ani de procese, societatea a fost somata de un tribunal din Ungaria sa-si diminueze productia cu 85%. Povestea daunelor cifrate la circa 140 milioane de dolari a devenit si mai incalcita. Desi chiar oficialii unguri au recunoscut ca au exagerat cu rapoartele alarmiste in urma accidentului si chiar si organizatii renumite de mediu ca si Greenpeace spuneau ca pretentiile ungurilor sunt nejustificate, vecinii nostri cer peste 140 de milioane de dolari despagubiri. Procesul se judeca in continuare, desi Transgold a fost lichidata si scoasa la mezat din cauza sentintei, a problemelor financiare si greselilor de management. Accidentul de la Aurul a fost urmat la o luna de un alt accident, la iazul Novat. Desi amploarea poluarii a fost mult mai mica, evenimentul a fost suficient ca sa reaprinda "fitilul" scandalului. Dupa acea iarna de foc, mineritul romanesc s-a schimbat radical. Ioan Gherhes spune ca: "Pe plan au fost revizuite normele tehnice de supraveghere a comportarii in timp a iazurilor de decantare si s-a reglementat necesitatea obtinerii autorizatiei de functionare in siguranta a acestora. Sectorul minier a fost nevoit sa faca o evaluare a starii tuturor iazurilor de decantare si sa implementeze masuri de cresterea sigurantei in exploatare, dar si de intretinere a iazurilor inactive". Pe plan international au fost adoptate mai multe directive europene, au fost infiintate organisme si a aparut chiar si un Cod de Management al cianurilor. In Romania insa, isteria generata in urma cu 10 ani tot nu s-a diluat. "Fantoma" accidentului de la Aurul "bantuie" si astazi un sector ingropat demult - mineritul si influenteaza proiecte ca Rosia Montana, desi criteriile de comparatie nu sunt intemeiate. Mai mult, la fiecare val puternic de inundatii, Maramuresul este privit cu degetul si se asteapta un nou "ianuarie 2000". Un ultim pericol de acest fel a avut loc in vara anului 2008, cand din cauza ploilor puternice, s-a produs o deversare de steril in paraiele Colbu si Cisla dupa ce autoritatile au facut o bresa in iazul Colbu pentru a evita ruperea lui sub presiunea apelor pluviale. Desi riscul unei poluari grave a fost redus, si acest incident a mobilizat ONG-urile din tarile vecine care au transmis scrisori deschise guvernelor lor, prin care atrageau atentia asupra pericolului din Maramures. Expertii de mediu recunosc ca fiecare iaz de decantare e un posibil pericol pentru sanatate si pentru mediu, insa spun ca un accident de amploarea celui din 2000 nu se poate repeta astazi. Calin Crisan, comisarul sef al Comisariatului Judetean Maramures din cadrul Garzii Nationale de Mediu, spune ca: "Strict legat de continutul apei cantonate in iaz, astazi cianura este aproape nedetectabila. Insa in pulpa iazului sigur ca am mai regasi cianura. Dar nu asta ma ingrijoreaza". Un altfel de remember: GAZETA verde La 10 ani de la accidentul care a schimbat radical mineritul romanesc, GAZETA de Maramures a realizat un supliment tematic dedicat acestui eveniment. "GAZETA verde" prezinta cronologia evenimentelor de atunci, parerea factorilor implicati in gestionarea scandalului, reactiile presei internationale si situatia iazurilor de decantare si haldelor de steril astazi. Publicatia a fost realizata in colaborare cu Asociatia Romana de Mediu, cu sprijinul decisiv al Rosia Montana Gold Corporation, carora le multumim. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro