Au pus mortul in lada si au dormit langa el

Un caz incredibil a tulburat lumea nestiuta a boschetarilor, a celor care traiesc pe strazi, printre gunoaie si caini vagabonzi. Un om al nimanui a murit de o boala incurabila, epilepsie, si a fost adus „acasa” dupa multe peripetii. Locuia cu doi copii si concubina, alaturi de alti oameni ai strazii, intr-o casa darapanata, parasita de proprietar in urma cu mai multi ani. Am aflat de poveste de la locuitorii din zona. Materialul face parte din categoria celor care au avertismentul: „Nu se recomanda celor slabi de inima!”. Strada Bernard Shaw se invecineaza cu cimitirul „La Nuci”. Case obisnuite, unele chiar cu statut de vila. Undeva, la numarul 16, exista ceva ce a fost, candva, o casa. Proprietarul a plecat in America, iar jumatate din imobil a ramas parasit. Aici, se aduna boschetarii din zona. Aici a stat si Ioan Ifrem Recean. Omul avea doar 40 de ani. Locuia de 5 ani intr-o casa a nimanui. Nu se stie cum mai reusesc peretii casei, un fel de-a spune, sa se tina in pozitie verticala, dar ei ofera camin unei familii chinuite. Recean suferea de epilepsie. Marti, a plecat la munca, in Valenii Somcutei. Acolo si-a gasit moartea, in urma unei crize. A fost adus acasa intr-o cutie din lemn, dupa ce i s-a facut autopsia si s-a stabilit cauza decesului. Initial, nu a vrut nimeni sa il aduca la Baia Mare. Cine se uita la un om sarman, care lucra cu ziua, pentru bani putini? Am ajuns la casa parasita dupa orele pranzului. Capetele a doi copii s-au itit de dupa un zid ce sta sa se darame. Ne cerceteaza. Apoi, am vazul un caine si o femeie imbracata de la „container”. Am intrat in curte. Ne intampina concubina celui dus in Ceruri, Constantin Angela. Are fata murdara de funingine, plina de ridurile traiului in boschetii nepasarii noastre. Imaginea deplorabila a „casei” vazuta de afara nu ne pregateste suficient pentru ceea ce urmeaza sa vedem, inauntru. O camera rece, cu pereti innegriti de fum, fara curent electric, cu afise publicitare pe post de tapet. Afara, in curte, la un foc facut intr-o vatra, stau doi dintre prietenii mortului. Unul dintre ei e groparul cimitirului. E putin „afumat”, la propriu si la figurat. Intr-o lada, se odihneste trupul lui Ioan Recean. Este acoperit cu o perdea. Pruncii stau pe langa adulti si nu inteleg tot ce se vorbeste. Acolo, in camera in care a fost depusa lada cu Recean, au dormit toti, copiii, adultii, prietenii si rudele celui dus. Concubina este bolnava de TBC, dar pruncii par a fi sanatosi. Au ochi patrunzatori. Nu le poti sustine privirea. Problemele au aparut joi, cand fiul femeii a cerut ajutor autoritatilor, pentru a-si ingropa crestineste tatal vitreg. Ajutor pe care nu l-a primit de nicaieri. Autoritatile s-au uitat la el si l-au trimis sa se descurce. Prin grija unor oameni din satul unde lucra, a fost adus in Baia Mare. Cu lada. Prietenii celui decedat au confectionat un capac din scanduri adunate de cine stie unde. Au cerut ajutor. „Suntem saraci si nu ne baga nimeni in seama. Noi nu avem voie sa ne ingropam mortii crestineste?”, ne-au intrebat cei ai nimanui. O copila ne priveste in tacere. Din cand in cand, isi sterge nasul cu maneca murdara a unui cojoc cat ea de mare. Am mers, impreuna cu baiatul decedatului, la Directia de Asistenta Sociala, unde am fost lamuriti ce se poate face si ce nu se poate face, in acest caz. Tania Zaharia a intins o mana de ajutor, dar fara sorti de izbanda, deoarece buletinul celui decedat a fost facut in Baia Sprie. Cei de acolo aveau obligatia de a acorda un ajutor social de urgenta. Tania Zaharia a vorbit cu primarul din Baia Sprie si i-a explicat cazul. Asadar, din nou, la drum. Am ajuns la Primaria din Baia Sprie. Intr-un final, a fost depistat locul de veci al lui Recean Ioan, aflat in Tautii de Sus, iar primarul Vasile Dorin Pasca a luat toate masurile pentru ca vineri dimineata sa fie dus un sicriu si cele necesare inmormantarii in casa din Baia Mare, urmand ca trupul neinsufletit sa fie transportat, in jurul orei 15.00, in Tautii de Sus. „Da, suntem saraci. Dar muncim, nu bagam mana in buzunarul nimanui, nu cersim. Barbatul meu a lucrat, inainte, la Flotatie. Acum, lucra pe unde putea, chiar daca era bolnav. Ca sa putem ingriji copiii. Eu nu pot sa muncesc. Am gauri in plamani. Dar caut in containere si vand borcane si cartoane”, spune Constantin Angela. Cei doi copii sunt ai unei femei, de asemenea, fara capatai. Cel mic il stie pe Recean ca tata. „Pana si hainele de pe el le-am cumparat pe datorie. Unde s-a mai pomenit o inmormantare ca asta? Era un om bun, merita sa fie ingropat crestineste, sa aiba o cruce”, plange femeia. Am gasit intelegere, ca de fiecare data, la societatile Hofer HI si Andana Pan, de unde am procurat produsele trebuincioase pomenii. Omul a plecat, in cele din urma, pe ultimul drum intr-un mod decent. Neimpacat, probabil. Neimpacat, pentru ca a lasat in urma o femeie bolnava cu doi copii minori, dupa care nu capata niciun ban. De altfel, nici buletin nu are. Nici sanatate… Singurul ajutor vine din partea fiului ei major, gropar in cimitir, care locuieste intr-un beci, undeva in cartierul Sasar. „I-am ajutat si pana acum, cu ce am putut. E greu, nici eu nu am curent, nici apa. Ne descurcam cum putem”, spune acesta. E o poveste trista, a unor oameni care isi duc traiul chinuit langa noi. Trecem indiferenti pe langa astfel de cazuri. Fiecare le are pe ale lui, dar parca privirea copilei de cativa ani nu ne lasa in pace. Am primit asigurari de la Tania Zaharia ca va face o ancheta sociala si va vedea ce se poate face pentru copiii durerii. A fost o zi trista pentru noi, am vazut saracie si durere in stare pura, lichida chiar. Am inghitit in sec si am iesit „in lume”. Unii trec nepasatori, altii ridica privirea. Fiecare are o durere mai mare sau mai mica, dar si pe cineva alaturi, probabil. GAZETA de Maramures va transmite strigatul mut al unor oameni ce au gresit ca exista. Poate, cineva le va da o mana de ajutor. Noi suntem aici! Monika KRAJNIK Nicolae TEREMTUS monika@gazetademaramures.ro teremtus@gazetademaramures.ro