Au furat Viseu Forest SA!

Cazul VISEU FOREST SA reprezinta un exemplu clasic de cum se poate ca privatizarea unei intreprinderi de Stat profitabile sa fie distrusa in beneficiul unui grup de “initiati”. Mafia “gulerelor albe”, o formulare de roman politist, are acoperire in realitatea din orasul Viseu de Sus. Dupa aproape zece ani de la privatizare, situatia este la fel de incredibila. Poate a sosit momentul ca organele de control sa faca lumina in acest caz. In decursul anilor, mai toti viseuanii au dezbatut subiectul privatizarii VISEU FOREST SA. Dintr-o intreprindere importanta a judetului, profilata pe exploatarea si prelucrarea lemnului, s-a ajuns ca muncitorii-actionari din VISEU FOREST SA sa fie indepartati prin mijloace specifice afacerilor oneroase, iar actiunile, activele si tot ce a mai insemnat intreprinderea, sa ajunga acum in “parohia” unei societati private si concurente. Pe acest drum lung (aproape zece ani), Ilie Tomoiaga (fostul director al societatii) si Maria Iusco (fosta contabila sefa) au reusit sa acumuleze bunuri incredibile care ar trebui sa fie in vizorul celor in drept. Pe zi ce trece, tot mai multi dintre fostii actionari sunt convinsi ca au fost inselati de grupul de interese condus de directorul Tomoioaga. Multi dintre ei sunt dispusi sa dea declaratii organelor de control pentru a se lamuri o data pentru totdeauna de legalitatea(?) actiunilor lui Tomoioaga & Co. La VISEU FOREST se doreste un control corect, fara influente si “pile” cu miros de rasinoase. Istoricul afacerii Desi am mai scris despre acest subiect, iar cei in drept doar au mimat ca vor „sa faca lumina”, revenim, deoarece incredibilul a devenit... mai incredibil. Pentru a intelege ce s-a intamplat la VISEU FOREST, vom relua povestea acestei privatizari “de succes”. In 25 mai 1997 are loc Adunarea Generala a Actionarilor a Programului Asociatiei Salariatilor (PAS) din cadrul VISEU FOREST SA (a fost prima si singura sedinta care a avut loc pana in anul 2000, cand s-a desfasurat a doua sedinta: cea de dizolvare a PAS). Potrivit procesului verbal incheiat cu ocazia sedintei din 1997, presedintele PAS, Ilie Tomoioaga, prezinta contractul de vanzare-cumparare (v/c) de actiuni, intre FPS si PAS, respectiv a pachetului de 70% detinut de Stat. Astfel, actionarii societatii au fost instiintati ca 90.791 de actiuni (cu valoarea nominala de 25.000 de lei) vor fi cumparate la pretul de 55.072 de lei/actiune, valoarea pachetului detinut de FPS ridicandu-se la 5.000.041.925 de lei. Potrivit contractului de v/c plata actiunilor se face esalonat: 1 miliard de lei (reprezentand 20%) urmand sa se plateasca pana la data de 9 iunie 1997, iar restul sumei (peste 4 miliarde de lei - 80% din valoarea contractului), societatea se obliga sa o plateasca in 19 rate esalonate pe 10 ani, in baza unui credit FPS cu o dobanda avantajoasa de 14% pe an. Daca analizam esalonarea platii creditului, observam ca ratele anuale sunt de 430 de milioane de lei, ceea ce nu reprezenta un efort imposibil pentru societatea viseuana. In cadrul sedintei, “locotenentii” lui Tomoioaga au propus modificarea articolului 13 din statutul PAS: sa se majoreze plafonul maxim de la 50 de milioane de lei, stabilit initial, la 200 de milioane de lei, cuantum in care un angajat putea cumpara actiuni. Tomoioaga a reusit astfel sa stopeze “scurgerea” de actiuni spre cei 1.920 de angajati, care evident, nu dispuneau de sume de bani atat de importante. In procesul verbal al sedintei se mentioneaza ca “in cazul solicitarii unui credit, acesta o sa fie distribuit pentru cumpararea de actiuni in functie de numarul de actiuni solicitate (proportional cu actiunile subscrise). Pentru rambursarea creditului se propune retinerea pe statul de plata a sumei stabilite fiecarui membru PAS, inclusiv dobanda aferenta”. Nu trebuie sa mentionam ca pentru majoritatea angajatilor, oameni aspriti de munca la padure, astfel de formule financiare nu spuneau mare lucru. Nu au inteles ca un credit de 500 de milioane de lei urma sa fie platit in urma activitatii depuse de fiecare, din productia realizata de societate. Numai ca Tomoioaga si oamenii lui plateau “felia” de credit ce le revenea in urma miilor de actiuni detinute, iar amaratii, pentru cele doar cateva sute de actiuni cumparate cu eforturi financiare deosebite! Instrainarea Vom mai reveni cu aspecte legate de modul in care Tomoiaga a ajuns sa detina peste 10.000 de actiuni, acum fiind momentul de a reaminti ca fostul director si contabila sefa au “luat cu japca” societatea comerciala COMPLEX BRAD SRL, un hotel pentru linistea celor doi sefi. Cum s-a ajuns la aceasta operatiune vom vedea, dar mai interesant este ceea ce s-a intamplat in ultimii doi ani. Aceeasi “echipa fantastica” a trecut la transfer de active mobile si imobile de la mult incercatul VISEU FOREST SA la hotelul BRAD. Vanzarea de active a avut loc in septembrie 2003. La acea data, aproape toate bunurile “vandute” se aflau in garantia bancii BRD Viseu de Sus pentru creditele luate de fosta societate. Din acest motiv, banca nu si-a dat acordul pentru transferul de bunuri. In septembrie 2003, Tomoiaga si Iusco isi vand actiunile detinute la VISEU FOREST (!), dar in luna martie 2003, la o sedinta a Consiliului de Administratie al societatii, Tomoiaga isi depune demisia din functia de administrator al VISEU FOREST si presedinte al CA. Practic, el nu mai avea nici o calitate in societate la momentul vanzarii actiunilor. Cu toate acestea in luna octombrie 2003, Tomoiaga si Gheorghe Ardelean (membru in CA) “se intrunesc” in sedinta de CA si emit Hotararea 21 prin care se transfera bunuri de 900 de milioane (la o evaluare partinitoare, in schimb expertii sustin ca este vorba de 10 miliarde de lei) de la VISEU FOREST la hotelul BRAD in contul unor asa-zise datorii catre hotel, ale societatii. O poveste halucinanta, ca tot ce se leaga de acest caz incredibil, asupra caruia vom reveni. Mai multi actionari au facut recent un denunt penal privitor la situatia de la fostul VISEU FOREST. Ei invoca sase capete de acuzare, de la evaziune fiscala, infractiuni la legea contabilitatii, fals si uz de fals pana la incalcari ale Legii 31. Solicitam IJP si Parchetului Maramures sa demareze o ancheta adevarata in cazul VISEU FOREST, fiind convinsi ca presiunile politice din trecut nu mai au “sustinere” in realitatile politice actuale. In consecinta, se poate face lumina in acest controversat caz. Vom reveni. Nicolae TEREMTUS