ATITUDINE, SARBATOARE

* Om sarac, om bogat
Revelionul la extreme

* La final de an, cuvant pentru cititorii din Nord
Urare pentru moroseni

* Coltu’ meu
Despre nimic si “La multi ani!”

* Momentele care ne-au facut sa ne gandim daca mai vrem sau nu sa fim oameni de presa
Hazuri si necazuri la GAZETA

* Schimbul de azi
GAZETA pe sase continente

* Societatea civila romaneasca, un “rau” necesar
Pentru echilibru

* Societatea civila romaneasca, un “rau” necesar
Pentru echilibru

* Culti si desculti
Un celebru incornorat

* “Inventarul” economic al anului 2004
Sa traiti bine!

* Om sarac, om bogat
Revelionul la extreme

Nu am facut-o tendentios. Am prezentat optiunea de Revelion a unuia dintre cei mai potenti oameni de afaceri de la noi. Nu este imoral, ilegal sau nesanatos sa faci o gramada de bani. Si daca tot ii faci, e bine sa te bucuri de ei. Chiar daca discrepanta dintre clasele sociale e atat de mare, incat ne miram ca vorbim tot despre oameni in ambele cazuri.

Muresan Alexandru, cunoscut in zona ca Varul Sandel, in varsta de 26 de ani, are ca domiciliu stabil Gara din Baia Mare. In pat nu a dormit din 90, de cand a parasit sistemul protectiei sociale si s-a hotarat sa stea in Gara. Familia sa o reprezinta trecatorii care ii intind o coaja de paine si femeia de la barul la care se incalzeste cu o vodca si un ceai fierbinte. Nu isi cunoaste parintii, care imediat dupa nastere l-au parasit in spital, dupa care a ajuns in Centrul de Plasament de la Bocicoiul Mare. Traieste din mila celor care se suie si coboara din tren. Averea sa se ridica la 10.000 de lei, bani pe care ii cheltuie instantaneu, dupa ce i-a obtinut. Pentru el, Revelionul nu reprezinta nimic mai mult decat o noua zi de chin, intr-o viata de care se agata cu disperare. I-am pus aceleasi 5 intrebari ca ;i bogatului, cele mai multe ridicole intr-un asemenea context, dar Sandel a avut demnitatea de a raspunde la ele.

1. Unde va petreceti Revelionul?
- Nu ma mai intrebati, ca is satul in toti anii astia. Mi-a ajuns!
2. Ce cadouri faceti celor dragi?
La aceasta intrebare, “varul Sandel” a scapat un sir de lacrimi, amintindu-si ca cei dragi pentru el nu exista, ca nu si-a cunoscut niciodata familia si ca este strain intr-o lume care il ignora.
3. Ce sperati de la noul an?
- De mancare – portocale, banane. Pantofi, haine, daca s-ar putea. Nu am ce sa mananc, intelegeti? Mai imi da unul, altul, doamna de aici, de la bar, din mila, altfel nu as putea trai.
4. Ce suma v-ati gandit sa alocati pentru acest Revelion?
-Da’ de unde bani? Sa dau in cap, sa fur? Nu iti da Statul roman o casa, o masa, un loc de munca. Ce sa fac?
5. Care a fost cel mai exotic loc unde v-ati petrecut Revelionul?
- Niciodata, nicaieri. Am dormit in fiecare an pe betoane, in gara, uite asa! Cand eram la casa de copii, veneau straini din Grecia, Spania si aduceau ajutoare. Dar mai mult duceau acasa profesorii, incarcati cu plasele, cat de mult, pe spatele nostru. Nu mai tin minte cand a fost asta. Ma lasa memoria, is si bolnav cu capul. Si cu picioarele, care mi se umfla de frig.
“Si acuma, luni, ma dati in ziar”, ne-a intrebat in final. Atunci, ne-am dat seama ca asta il multumise mai mult decat cele doua banane pe care i le cumparasem din banii de autobuz si am inteles ca in ciuda tuturor neajunsurilor fizice, aspiratiile cele mai inalte ale oricarui om sunt cele spirituale. Pentru el, o aparitie in ziar a reprezentat cadoul pe care poate si l-ar fi dorit, dar era prea preocupat de trecatorul care tocmai ii daduse o moneda ratacita pe fundul buzunarului, sa se mai gandeasca la el. Ii dorim cu adevarat “Sa traiasca bine!”

Conform clasamentului intocmit de revista Capital, Marcel Maris este al treilea baimarean in ceea ce priveste milioanele de dolari stranse. Fostul presedinte al Clubului de Handbal Selmont Baia Mare are 42 de ani, este casatorit si are doi copii. Este proprietarul firmei SC Selmont din Baia Mare, care are ca obiect principal de activitate producerea si comercializarea produselor si preparatelor din carne. In acest an, a investit 600.000 euro intr-un restaurant marca Selmont. Averea sa se ridica la 11-12 milioane de dolari. I-am pus cinci intrebari referitoare la petrecerea Revelionului si am sesizat ca desi are o caruta de bani in cont, prefera sa se limiteze la categoria semi-usoara.

1.Unde va petreceti Revelionul?

Imi petrec Revelionul in Baia Mare, pentru ca lucrez in domeniul produselor si preparatelor din carne, iar oamenii doresc si in ultima zi a anului sa aiba produse proaspete in magazine. In noaptea de Anul Nou voi fi la Restaurantul Selmont. E primul Revelion care se face acolo.

2. Ce cadouri le faceti celor dragi?

Sunt cadourile pe care le fac eu de obicei familiei, adica celor doi copii si sotiei. In fiecare an pleaca pentru opt – zece zile la schi, intr-o iesire organizata de instructori de specialitate.

3. Ce sperati de la noul an?

Sper sa imi mearga mai bine mie, personal, familiei, firmei si angajatilor.

4. Ce suma v-ati gandit sa alocati pentru acest Revelion?

Bugetul de Revelion, dupa mine, ajunge la 30 – 40 de milioane. Daca tot m-ati intrebat de o suma.

5. Care a fost cel mai exotic loc unde ati petrecut Revelionul?

Revelionul cel mai exotic? Nu am fost plecat peste mari si tari, in general l-am facut in Romania. Eventual, de la noi va pot spune. In ultimii ani l-am facut la un hotel din Baia Mare si o data la Suior. Nu vad care sa fie cel mai exotic. Inainte, aproape de perioada comunista, am fost la Sinaia, de exemplu. Era mai frumos. Dar in ultimii zece ani am stat in oras. Poate dumneavoastra ati merge in alta parte, dar, vedeti, luni dimineata lumea asteapta marfa proaspata in magazine. Asta inseamna ca cineva, sambata si duminica, lucreaza. E un domeniu in care afacerea nu poate merge singura. Patronul trebuie sa fie prezent tot timpul.

Ciprian DRAGOS





* La final de an, cuvant pentru cititorii din Nord
Urare pentru moroseni

Cititorii nostri din Maramuresul istoric ne-au ramas alaturi pana la finele celor 12 luni ale anului. Lor le adresez cuvintele ce urmeaza, ca pe o felicitare de Sarbatori, cu multumiri pentru fidelitate.

Dragi moroseni,

Iacata ca am ajunsara, impreuna, la capatul anului 2004. Pentru unii dintre noi a fost un an greu. Fiscalitatea si veniturile, uneori insuficiente, nu ne-au lasat sa rasuflam usurati prea des. Da’ cred ca toate astea s-or gata, dupa intrarea noastra in familia UE. Altii au dus anul in carca cu usurinta. Ne bucuram pentru ei si le uram si celor care abia si-au tras sufletul sa ajunga s-o duca mai bine. Multi dintre noi au plecat anul acesta: o parte dintre ei in strainatate, prin cele Spanii si Italii, la munca pentru familie, o alta trupa s-a mutat in tara, in cautarea unui rost mai lung sau mai scurt, iar unii s-au dus in ceea lume. Anul acesta am avut parte din greu de vot. In iunie 2004, ne-am dus sa ne alegem primarii si consilierii, in unele localitati intr-un tur de scrutin, in altele de doua ori. Dupa iunie am vazut ca pericolul reprezentat de PSD, acela de transformare a sa in partid unic, s-a indepartat vizibil. Apoi acum, pe 28 noiembrie si 12 decembrie, ne-am dus din nou la vot, alegandu-ne parlamentarii si pe presedintele tarii. Am ales schimbarea. Vom vedea ce va urma. Asta e politica. Doar politica. Nu asta tine de foame, ar zice unii, mai ales ca nici nu aduce bani, ar spune altii. Dar politica influenteaza si economicul, si socialul, o stiti doar bine. De prestatia celor de la Capitala depind salariile minime pe economie, pensiile, ajutoarele sociale sau alocatiile, banii pentru scoli sau spitale, pentru cultura si pentru hartia de ziar. Alesii influenteaza valoarea inflatiei, a pretului benzinei, curentului electric, gazului sau costului cosului zilnic. Asa ca vom fi cu ochii pe ei, indiferent ce culoare politica au acum. Cat despre mine, termin anul multumit. Am fost intre voi, morosenilor, si v-am simtit alaturi. N-am facut cate as fi vrut: am inceput o serie lunga de investigatii, nefinalizate din varii motive, in special din cauza imposibilitatii de obtinere a informatiilor. Caci noi nu traim in Vest, ci in Romania, iar in Tara Maramuresului Legile 544 si 52 (a accesului la informatii si a transparentei) suna la fel de abstract ca si chineza. N-am facut cele cateva reportaje pe care mi le-am dorit mult, ori pentru ca n-am prins oamenii potriviti, ori din cauza ca n-am ajuns prin catunele unde traiesc acestia. Dar, de-om trai, le-om citi impreuna la anul. Dragi moroseni, Maramuresul se schimba. Din punct de vedere al traditiilor si al valorilor umane, se modifica in rau, iar din perspectiva economica, in bine. Datorita valutei trimise de rudele voastre ce robotesc ”afara”. Oricum, locul asta mi-e drag asa cum e, si nu l-as schimba pe nimic. Anul se termina acusica. Asa cum se cade, sa intram in celalalt an impacati unii cu altii. Pana mea a fost de multe ori acida sau prea grabita. Imi cer scuze celor pe care i-am suparat pe nedrept. Iar eu, ei, bine, nu sunt suparat pe nimeni.

Asa ca, dara, sus paharul!

La Multi Ani, Tara a Maramuresului!

La Multi Ani, cititori ai GAZETEI!

Teofil IVANCIUC





* Coltu’ meu
Despre nimic si “La multi ani!”

Textele de sfarsit de an sunt dificil de scris, din motive obiective. Toate materialele care apar in ziar sunt “de sarbatoare” si se termina, invariabil, cu “La multi ani”, ori cu urari de bine si sanatate. De aceea, probabil nu voi avea dreptate cand spun ca devine plicticos sa citesti, dar si sa scrii, materiale care nu spun nimic in afara de obisnuitele felicitari si urari. Am vrut sa-i raspund unui domn care mi-a trimis un mesaj de prost gust. Nu am facut-o, gandindu-ma ca nu va da bine in ziar, printre atatea texte de bine, unul care sa fie catalogat de prost gust. Asa este, oricum ai incerca a scrie de vreun “fericit de-al tranzitiei care a uitat de unde a plecat si mai ales unde a ajuns” tot prost iese, tot tu esti de vina si asa mai departe. Am preferat sa-l las pe nesimtit de-o parte si sa ma incadrez in tonul numarului de sarbatori, transmitand urarile mele de bine putinilor prieteni pe care ii am. Desi poate pare curios, am si eu cativa prieteni, este drept nu multi, dar de nadejde. In primul rand, doresc sa le urez toate cele bune celor din Canada, de la domnul Buju pana la domnul Stetco, de la care am invatat ca poti fi un bun roman chiar daca esti plecat din tara de zeci de ani. Apoi celor din USA si, bineinteles, maramuresenilor mei de suflet. Cu ocazia acestor sarbatori am primit fel si fel de felicitari si mesaje de la oameni importanti, cu greutate. Majoritatea sunt trimise pentru ca asa impune “protocolul” sau se considera ca este important sa feliciti pe cel care in timpul anului scrie fel si fel de “nazbatii”, de care se spune ca sunt informatii neverificate sau tendentioase. Nu ma bucura si nu-mi plac acest gen de felicitari, ca si urarile pe care si le fac mai marii judetului cu diverse ocazii festive sau mai putin. De pilda, la ultima sedinta de CJ din acest an a fost numit director interimar al DPC Nicolae Boitor, dupa care va fi adjunctul “generalului” institutiei mamut, cea care va cuprinde DPC si Inspectoratul pentru persoane cu handicap. Boitor, care a ajuns in conducerea DPC din intamplare, continua un interimat care nu i se potriveste de nici o culoare. Pana prin martie, daca nu ma insel, el va putea sta pe o functie care il depaseste la toate capitolele. In fine, Boitor a fost felicitat dupa sedinta de mai multi. Printre ei, oameni care mai ieri il desfiintau pe acelasi Boitor. M-am uitat cum se pupau si m-am gandit ca asa trebuie sa arat si eu cand ma salut cu fel si fel. Asa ca m-am hotarat sa-mi felicit doar putinii mei prieteni, cei din Canada si SUA si maramuresenii… ”La multi ani!”

Nicolae TEREMTUS





* Momentele care ne-au facut sa ne gandim daca mai vrem sau nu sa fim oameni de presa
Hazuri si necazuri la GAZETA

In timp, fiecare membru al redactiei a avut parte de intamplari cu haz sau fara, a fost victima agresiunilor sau a unor erori. Am adunat cateva din povestile care circula prin redactie, cele pe care le vom relata nepotilor. Acum, toate sunt privite cu un zambet, dar cei care le-au trait nu au fost intotdeauna foarte incantati sa treaca prin ele.

Am inceput cu seful meu direct, asa cum ii sade bine unui subaltern model, adica celebrul Puiu Teremtus. Nu-i spunem Nicu. Nu-i place. El e Puiu. “Intr-o vreme, tot incercam sa dau de un domn Isac, ofiter de politie, pentru a discuta problema drogurilor. Am reusit, intr-un final, sa stabilim o intalnire, dar am intarziat 10 minute si a plecat pe teren. De atunci, dus a fost. L-am cautat doua saptamani. Atat personal, cat si prin purtatorul de cuvant al Inspectoratului Judetean de Politie. M-a tot amanat de pe o zi pe alta. Absolut intamplator, ne-am intalnit apoi la sediul IJP. L-am intrebat daca are 5 minute si a refuzat din nou, motivand ca e ocupat cu alegerile. A urmat un dialog tragi-comico-enervant, in care ne-am tras reciproc de sireturi. Nu am inteles atitudinea lui. Putea sa accepte sa ne intalnim, chiar daca nu avea nimic de zis. Reactia lui mi s-a parut in contradictie cu deschiderea IJP fata de presa”, spune Puiu. Trebuie sa stiti ca el e monumentul rabdarii dusa pana la exasperare si faptul ca l-a enervat Isac e un lucru mare. Tot el isi aminteste si de prietenul nostru, Dan Hotico, cel care a asmutit cainii la noi, pe treptele Palatului de Justitie. “Contextul in care colegul meu Ciprian era sa o ia “in freza” a fost generat de atitudinea inacceptabila, indolenta si impardonabila a sefului unei controversate firme de paza din Baia Mare. Dan Hotico putea crea un precedent periculos, ingradind libertatea de a fotografia in locurile publice. Nu el era cel in masura sa ne interzica acest drept, atata timp cat nu am incalcat nici o lege, nici macar cea a bunului simt. Si chiar daca am fi facut-o, raspunsul sefului unei firme de paza (UKRO Security) nu poate fi violenta in limbaj, amenintarea, sau maraitul unui caine antrenat special pentru ”, spune acelasi Puiu. Si asta l-a enervat rau de tot.

Compartimentul administratie

Fana Roman, secretara de un metru si un zambet a redactiei, a platit pentru altii. Asa ii trebuie, daca ridica telefonul tot timpul. “Cand facea Nelu Botis materialul cu spaguta de Pasti, cineva a sunat inapoi si am raspuns eu, din biroul Administratie, fara sa stiu pe cine suna Nelu in cealalta camera. Cand a auzit respectivul ca e telefonul GAZETEI, s-a blocat. Stia ca fusese o farsa. Imi mai amintesc de un telefon pe care l-am primit, dupa un material scris de Lavinia, care avea in titlu cuvantul . Femeia a sunat la redactie si am raspuns eu. A inceput sa ma blesteme pe mine”, isi aminteste Fana. Viata e dura, Fana, nu le pune pe toate la inima. Singurul care spune ca a beneficiat de pe urma faptului ca e angajatul GAZETEI a fost Danut. “Eu am avut avantaje de cand lucrez la GAZETA. La inceput, cum ma intorceam tarziu de la redactie, ma tot oprea Politia pe strada si ma legitima. Nu aveam buletin de Baia Mare si ma luau la intrebari. Dupa ce am scos legitimatia de presa, nu m-a intrebat nimeni nimic”, povesteste Dan Ginguta. De cand l-a lasat in pace politia, singura problema a lui Danut este sa se lase de Cola (din care bea minim 2 litri pe zi). El zice ca s-a lasat, dar poti sa stii? “Noaptea, pe la 2. Ma intorceam de la Cluj. M-a oprit un politai din Salaj si i-am dat toate actele. A vazut ca sunt de la presa si s-a incapatanat si mai tare. Ai tu actele in regula, dar o amenda tot iti trag, mi-a zis. Si m-a amendat pentru ca nu aveam centura de siguranta. Imi mai amintesc ca in primavara, cand au aparut articolele despre vanzarea Casei Tineretului si CEC, un numar al GAZETEI a disparut instantaneu de pe tarabele din zona centrala. Cineva cumparase tot ce gasise. I-am pregatit o surpriza in cealalta zi dimineata si am facut din nou plinul”, pretinde Nelu Pop, zis Nelu Manivelu, cel care va aduce in fiecare duminica dimineata GAZETA pe tarabe. In general, el e tipul de om pe care nu-l vezi prin redactie, dar care cand vine, ma acuza ca fur telefonul mobil. O sa reglementam si problema asta.

Echipa mobila

“Eram la Primaria Arinis. Primisem recent o pardalnica de geanta neagra, de ‘telectual (ea a scris barfa cu ‘telectualul, acum stiti, n.red.). O aveam la mine. Una din angajate m-a analizat bine si a dat fuga la dom’ Muresan, primarul localitatii, sa-l anunte ca a venit cineva de la fisc (!). Motiv pentru care nu mai port geanta respectiva. Odata, era intr-adevar sa nu mai revin in redactie. Lucram la materialul , undeva in zona Combinatului. Dupa ce am cu un tuciuriu de 2 metri, am luat troleul, iar el s-a suit dupa mine. M-am dat jos in centru, si el ma urmarea. Noroc cu Claudia, care era in preajma si m-a salvat”, afirma Ioana Lucacel, cea care s-a specializat in a face materiale sub acoperire cu copii vanduti pentru 50 milioane lei, in timp ce recent, o comisie europeana a dat premiul cel mare pentru un articol similar, in care cineva cumpara un copil cu 100 de dolari. Ca sa vezi! Pacat ca Ioana nu a participat. Un alt personaj pe care ori il prinzi cu scotch de scaun ori nu-l mai vezi prin redactie e foto-chiparasul Silviu Ghetie. “Un material a fost ilustrat cu o poza de-a mea in care apareau doua batrane. Una dintre ele a venit in redactie, pretinzand ca i-am pus poza facuta intr-un alt context. Si anume, la Targul Cepelor, din Asuaj. Numai ca targul a avut loc dupa publicarea materialului. Si a cerut despagubiri. Dar nu mi-am luat avocat. Sau ma mai gandesc ca la materialul , am fost acuzat de directorul Botis ca am trucat pozele, ca am pus muste pe copii. Problema e ca el nici nu stie cum se fac trucajele”, explica Silviu.

The Boss

L-am lasat la sfarsit pe Big Boss, nu numai din respect (ca asa stau personalitatile, pe bancheta din spate), dar vreau sa ii acord o importanta mai mare, poate se gandeste la mine mai mult in ziua de salariu. “Nu imi amintesc de nici o intamplare publicabila. (Rade.) Cel mai mult ma distreaza obsesia lui Alexandru Cosma, ca am avea ceva personal cu el. Am mai spus-o intr-o emisiune TV ca noi am scris despre Cosma – presedintele Consiliului Judetean, si nu despre cetateanul Cosma. Si obsesia asta e intretinuta de niste oameni din jurul lui, care ii alimenteaza cu tot felul de fitile. Hai, ca mi-am amintit. Dadeam o tura prin oras, pe la tarabe, sa vad cum e expusa revista, cum se vinde fata de restul ziarelor. Nu puteam sa ma dau ca sunt de la GAZETA si am zis ca sunt de la un alt saptamanal. La un chiosc, am cerut sa cumpar tot, in afara de GAZETA. Pe masura ce inaintam in discutie, vanzatoarea imi spunea sa nu-l iau pe ala ca nu am ce citi in el, ca alalalt nu e ziar, ca ala nu se prea vinde. , am intrebat ce sa cumpar, totusi. La recomandarea ei, am luat GAZETA. I-am lasat si ciubuc. 100 de lei (restul de la 9.900 lei, n.red.), avand in vedere ca eram in perioada salariilor”, declara ferm convins Dan Parcalab. In speranta ca Dan nu ma va da afara, imi doresc sa ne intalnim in anul ce vine mai umani. Sa traim bine!

Ciprian DRAGOS





* Schimbul de azi
GAZETA pe sase continente

... daca cineva cunoaste numele celui mai fidel cititor din Bahrain al GAZETEI, merita sa castige un abonament pe intreg anul 2005 (premiu pentru inspiratie)! De prea mult timp am vrut sa scriu despre oamenii care citesc aceasta publicatie in format electronic, dar evenimentele politice interne m-au impiedicat sa-mi implinesc dorinta. Insa nu mi-am rapit bucuria de a le citi comentariile sau scrisorile pertinente, toate slovele lor ducand spre concluzia ca indiferent cat de departe ar fi, undeva, aproape de inima, poarta Maramuresul. Departarea de acasa ii vaduveste pe nedrept (sper ca doar deocamdata) de a putea adulmeca la propriu poezia tusului tipografic sau de a vizualiza imaginile imortalizate in Maramuresul nostru drag de click-ul (genial, uneori) aparatului lui Silviu. Fara sa vada GAZETA, oameni de pe sase continente (Europa, Asia, Africa, America de Nord, America de Sud si Australia-Oceania) citesc saptamanal publicatia pe care localnicii o cumpara de la chioscurile de distributie a presei din judet. Sa treci in revista cele peste 50 de tari din care maramureseni, aflati departe de casa, citesc pe internet GAZETA, pare o nesabuinta editorialistica. Totusi, la fel ca oamenii pe langa care trecem zilnic in drumul nostru spre redactie, si internautii din afara granitelor si-au castigat stima si dragostea noastra. De aceea imi voi permite, acum, la sfarsit de an, sa fac aceasta gafa editoriala, amintind intr-o ordine aleatorie tarile in care se afla ei (Doamne, cat de mult am vrut sa fac asta!): SUA, Canada, Australia, Noua Zeelanda, Germania, Franta, Marea Britanie, Elvetia, Olanda, Spania, Belgia, Austria, Suedia, Cehia, Ungaria, Irlanda, Danemarca, Norvegia, Italia, Finlanda, Polonia, Grecia, Rusia, Israel, Moldova, Serbia-Muntenegru, Chile, Japonia, Portugalia, Croatia, Ucraina, Emiratele Arabe Unite, Slovacia, Cipru, Africa de Sud, Mexic, Coreea de Sud, Argentina, Arabia Saudita, Turcia, Uruguay, Bolivia, Brazilia, Bulgaria, Columbia, El Salvador, Luxemburg, Peru, Thailanda, Jamaica, Uzbekistan, Venezuela, Guatemala, Iran si... Bahrain. Oameni din aceste tari au citit GAZETA, in format electronic, in ultimele doua luni. Si repet dilema “criminala” de la inceputul scrierii acesteia: “cine e procentul acela de 0,04 din Bahrain?” Pana cand cineva imi va curma curiozitatea, imi amintesc ca existam si pentru cei din afara Maramuresului din 4 martie 2003, ziua in care pe internet a aparut site-ul GAZETEI. De atunci, acest site a adapostit aproape 100.000 de vizitatori pe care, ne permiteti sa credem?, i-am adus mai aproape de casa, macar cu gandul si cu informatiile referitoare la evenimentele petrecute in acest colt de lume. Peste 40 % dintre cititorii GAZETEI in format electronic sunt din afara granitelor tarii, argument care ma face sa ma gandesc la veriga lor cu aceasta parte din Romania.

P.S.: “Celor care nu ne-au vazut”, dar si dumneavoastra, “cei care ne cumparati gandurile asternute in ziar”, va doresc La multi ani! Si macar din 2005, sa traiti bine!

Catalin VISCHI





* Societatea civila romaneasca, un “rau” necesar
Pentru echilibru

Dupa Revolutie, romanii au importat o serie de concepte noi, care inca nu au fost explicate suficient si care, ca atare, nu au fost asimilate de populatie: aquis comunitar, clauza de salvgardare sau societate civila.

Societatea dezvoltata functioneaza pe temelia catorva piloni: familie, stat, politica, economie, biserica, mass media sau societate civila. Daca primele notiuni sunt clare pentru majoritatea oamenilor (sau nu chiar - cati stiu oare care este diferenta intre primar si Consiliul Local?), ultima pare inca abstracta rau, chiar si pentru activistii din administratie sau politica. Vom incerca deci sa explicam cate ceva despre “tacamurile” cu care se mananca. Societatea civila cuprinde patronatele, sindicatele, ONG-urile si fundatiile nonprofit, asociatiile de alte tipuri (gen cele de proprietari), si, uneori, parti ale mass-media. Altfel spus, societatea civila “este acea sfera de relatii sociale, realizate real in afara, pe langa si in contrapondere cu actiuni mult mai ferme si mai categorice ale statului si economiei”, conform analistului rus Vitali Tretiakov. Traditia, morala si contractul social sunt singurele granite ale membrilor societatii civile, care este, in fapt, un tampon situat pe granita intre stat si lumea afacerilor. Infractionalitatea (precum cea economica, a evazionistilor si fraudatorilor fiscali) si intoleranta, ca si omisiunea cadrului legal, reprezinta antisocietatea civila. Lipsa puterii reale a societatii civile se manifesta si conform conceptelor: “vreau serviciu ca sa mai castig ceva pe langa salariu”; “noi ne facem ca muncim, voi va faceti ca ne platiti”, si “noi nu criticam puterea, iar voi inchideti ochii la micile noastre matrapazlacuri”. Absenta societatii civile cauzeaza conflict civil, tensiuni, persecutarea constienta sau nu a minoritatilor etnice, sexuale, profesionale sau sociale.

Ca la nimeni!

Revenind in Maramures, constatam ca in judet functioneaza o serie de patronate si sindicate, rupte si unele de altele, dar si de propriii membri. Teoretic, aici functioneaza cateva sute de ONG-uri, majoritatea fara activitate sau create in scopuri comerciale (contrar statutelor!). Din aceasta cauza, probleme strigente precum cea a protectiei orfanilor, handicapatilor sau a batranilor cad, de cele mai multe ori, tot in sarcina statului. Asta ca sa nu vorbim despre mediu, unde Garda Ecologica, acolo unde este prezenta, nu face decat sa se substituie oficialei Garzi de Mediu. Tragand linie, nu trebuie sa mire pe nimeni ca Maramures este patria a doar circa 300 de activisti voluntari, inregistrati ca atare in scriptele administrative, si nici ca cei mai multi dintre acestia sunt straini, si nu localnici. Mass-media locala, atata cata e, nu prea se incadreaza in corsetul conceptelor societatii civile. Formatorii de opinie ori analistii reali sunt extrem de rari, iar problemele cele mai grave ale societatii (coruptia sau saracia) sunt aproape trecute cu vederea de catre jurnalisti. Intrarea Romaniei in UE impune si crearea unui solid compartiment al societatii civile, la toate nivelele. Si Maramuresul trebuie sa se alinieze acestor cerinte. Dar asta nu trebuie sa se petreaca prin intermediul politicului. Tatukul Iliescu, atunci cand Coalitia pentru un Parlament Curat a publicat lista candidatilor incompatibili la parlamentare, si-a manifestat intentia sa infiinteze o alta Coalitie (adica o componenta a societatii civile), pentru a contrabalansa demersurile legitime ale primilor. Suntem convinsi ca nu asa se lucreaza intr-un sistem democratic. Dar ce ne mai mira? Cat a fost la putere, PSD a tinut din rasputeri sa blocheze si sa minimalizeze orice interventii ale societatii civile. Speram ca in noua conjunctura politica, acest handicap sa fie extirpat si sa se intre in normalitate.

Teofil IVANCIUC





* Ma tot mir
Durerea din basca

La Multi Ani, tovarase Ion Iliescu! La ora cand scriu aceste randuri, matale esti inca in functia de presedinte al Romaniei. Foarte probabil, la ora cand GAZETA isi va face ultima aparitie din acest an, nu vei mai fi… Presedinte, vreau sa zic. Dar, ce mai conteaza? Pe tine, ‘nea Nelu, te doare-n basca proletara pe care ti-ai cumparat-o la Moscova cu bani din bursa care ai primit-o ca sa citesti despre cum se creeaza mituri stahanoviste. Se vede ca ai studiat vartos in capitala tarilor rosii. N-ai uitat si nici nu poti uita nimic din ce-ai invatat in orasul care nu crede in lacrimi. Altfel cum ai reusi sa mergi neabatut pe acelasi drum pavat cu lucrarile lui Marx, Engels, Lenin si Mao? Poate n-ar trebui sa-ti urez La Multi Ani, tovarase Ion Iliescu, dar vreau sa traiesti atat de mult incat sa apuci sa vezi cum poporul, la a carui umilire ai contribuit substantial, iti va arunca imaginea in pubela istoriei. Vreau sa traiesti suficient de mult ca sa apuci ziua in care Adrian Nastase, un personaj care la varsta ta va fi la fel de hidos ca si tine, va uita de imensele panouri electorale in care voi doi dadeati mana. Stii bine ca n-a fost constitutional, dar te-a durut in basca-ti proletara. Oricum, nu prea l-au ajutat pe Nastase panourile cu tine, lucru pe care n-o sa ti-l ierte niciodata… si vreau sa simti razbunarea lui! La Multi Ani, tovarase Ion Iliescu! N-as vrea sa mori inaintea celor care ar trebui sa aiba pe constiinta mortii Timisoarei insangerate din decembrie ’89 si pe care tu, urmasul lui Ceausescu la putere, i-ai eliberat exact in data in care timisorenii incepeau sa moara ca sa-ti poti tu face, ultimul pe lista, un partid-stat. Te-a durut tot timpul in basca aia ceausista numai de protejatii tai, niste nenorociti de comunisti reciclati, care au apucat sa guste din palmele tale mierea banilor si drogul puterii. Imi doresc sa ajungi sa-i ingropi pe toti, dar numai dupa ce vor ajunge singuri si saraci. Vreau sa traiesti inca multi ani, ca sa apuci sa-l vezi pe nenorocitul de miner pe care l-ai eliberat de curand ispasindu-si, totusi, pedeapsa. Ti l-as dori coleg de celula, ca sa te bata zilnic cu ranga-n gura, dar stiu ca deja mi-am dorit prea multe. La Multi Ani, tovarase Ion Iliescu!

P.S: Am auzit ca te-ai razgandit cu gratierea. Nu conteaza, urarile raman…

Ioan BOTIS





* Culti si desculti
Un celebru incornorat

Rudolf este numele purtat de doi imparati germani din dinastia Habsburgilor, al unui actor italian sau chiar al unui lider nazist. Nu ne interesa nici unul dintre cei de mai sus, ci speram ca cineva din cei care ne conduc sa isi aminteasca de un alt Rudolf, mult mai popular in aceasta perioada decat toti ceilalti. Imposibil, ne-am gandit, ca cineva sa nu stie cine este celebrul insotitor al lui Mos Craciun, cel care trage de atatia ani sania incarcata cu daruri. Si nici de aceasta data “caposii” nostri de toate zilele nu au reusit sa treaca testul. Am intrebat: “Cine este Rudolf, in contextul sarbatorilor de iarna?” Mitru Lese, primarul din Targu Lapus, pregatea de zor, intr-un mod aparte sarbatorile, cu luminite, cu scantei si toate alea, cand s-a trezit deranjat de un zgomot familiar – taraitul celularului. Probabil ca dupa ce a auzit de ce l-am sunat, si-a schimbat fizionomia. Si asta nu de la frig. “Cine-i? Nu stiu. Daca ai vedea acuma unde is?, ca umblu plin de frig sa intind lumini ornamentale in fata Primariei. Numai la Rudolf nu ma pot gandi.” Corect! Macar lumina de sarbatori sa fie in oraselul ala prapadit. Consilierul judetean marca PSD, Anton Rohian, s-a amuzat teribil de intrebarea noastra, asta dupa ce intuise el ceva din raspuns. Dar pana la Rudolf nu a ajuns. “Rudolf Valentino este cel mai mare indragostit de pe lumea asta. Ah, in contextul sarbatorilor? Este cel care aduce din Laponia darurile pentru copii. Este Mos Craciun? Nu e el, atunci e Mos Gerila. Cred ca de un om ca el aveti nevoie si voi la GAZETA. Cu sponsorizari, pe acolo. Dar de ce nu ma intrebi cine a fost Maria Magdalena? Vezi ca ti-am zis-o?”, s-a laudat Rohian. Sunteti genial! V-ati amintit de actorul italian al inceputului de Secol XX, dar de renul lui Mos Craciun, nici pomeneala. Si chiar asa, sa confundati renul cu stapanul? Pai, se poate? Ceilalti doi interlocutori ai nostri s-au dat loviti, motiv pentru care au crezut ca pot scapa. Dar... “Chiar acum sunt la Brasov, la o intalnire pe tema dezvoltarii zonei metropolitane. Tauti, Recea, zona asta. Suna-ma mai tarziu, imi cer scuze, acum nu pot vorbi”, a cotit-o Anton Ardelean, primarul din Tautii Maghereus, iar Eugenia Godja, primarul din Sighet, ne-a aratat ca tehnologia functioneaza. “Lucrez, lucrez”, dar dupa ce a auzit intrebarea, ne-a deviat apelul, probabil intr-un sector unde nu se lucra atat de intens. Fie ca anul ce vine sa va destepte! Sa traiti bine!

Ciprian DRAGOS





* “Inventarul” economic al anului 2004
Sa traiti bine!

Desi 2004 a fost un an “incarcat” de evenimente, mediul de afaceri din Maramures nu a suferit schimbari majore pentru ca guvernantii s-au concentrat mai mult pe campaniile electorale si pe cele cateva tururi de scrutin, decat pe dinamizarea mediul de afaceri. Totusi, agentii economici spera ca 2005 va aduce Romaniei o economie cu adevarat functionala.

Cum nu se cade sa intampini anul nou fara a-l “inventaria” pe cel trecut, am dorit sa aflam cum vad oamenii de afaceri din Maramures anul 2004 si ce asteapta sa le aduca noul an. Desi 2004 a fost un an al schimbarilor, mai ales in plan politic, mediul de afaceri maramuresean a ramas aproape neschimbat. Principalii agenti economici nu au obtinut beneficii de pe urma schimbarii adiministratiei publice locale si centrale, si cu atat mai putin de pe urma asa-zisei reforme. “Nu s-a schimbat mare lucru. Cel putin, nu in bine, a fost o monotonie totala. Astept ca in 2005 sa se reduca impozitele pe salarii, sa putem da salarii normale, sa scada dobanzile bancare, sa putem face investitii si atunci nu mai avem nevoie de pomeni. Daca anul viitor nu aduce schimbari majore in mediul de afaceri al romanilor, s-ar putea sa nu mai existam in 2010. Anul viitor este foarte important, si este important sa avem aceleasi facilitati ca strainii care vin sa faca afaceri in Romania”, a spus Ioan Maties, manager Entopat SRL Miresu Mare. Cei mai multi agenti economici sunt convinsi ca desi politica si economia merg mana in mana, schimbarea din planul politic a fost tocmai cauza pentru care anul 2004 nu poate fi catalogat decat unul extrem de slab din punct de vedere economic. “Intotdeauna anul electoral este un an slab economic, cel putin asa mi s-a parut. Anul in care se desfasoara alegeri, iar in anul acesta au fost chiar patru tururi de scrutin, influenteaza negativ planul economic. Daca politicul si-a concentrat atentia spre campaniile electorale, clar ca economicul a avut de suferit. Astept ca in 2005 sa fie mai bine, lucrurile sa se aseze in matca lor, competitia sa-si spuna cuvantul. Sa se retraga Statul din afaceri, sa ramana piata libera si concurentiala cu adevarat. Schimbarea s-a produs deja. Cel putin la nivel teoretic, speram sa se produca si practic”, a spus George Ofrim, director Arcer Sighetu Marmatiei.

Economia va salva Romania!

Altii sunt de parere ca vina pentru impasul economic din acest an o poarta coruptia. “Cum s-a spus si in campania electorala, sistemul coruptibil din Romania a adus si economia intr-o stare jalnica. Acest fapt este cauzat si de legislatia care nu este bine aplicata dar cred ca un guvern format din specialisti si oameni valorosi va prinde un altfel de contur. Si sunt convins ca mediul de afaceri va scoate Romania din starea dezastruoasa in care se afla”, a spus Ioan Hoban, director Bilardi SRL. In contextul iminentei integrari in UE, se asteapta ca anul viitor sa trieze agentii economici si sa-i pregateasca astfel pentru “razboiul” cu firmele mari din Occident. “Speram ca aceasta legislatura va schimba ceva. Cred ca daca clasa de mijloc va exista in Romania, se va crea o dinamica si in randul serviciilor. Serviciile pot inghiti o mare parte din forta de munca si ele trebuie sa inceapa deja sa prinda contur. Si daca vorbim de acei oameni cu pensii de 300-400.000 de lei, care nu pot sa-si cumpere nici lemne de foc, cum sa se dezvolte societatea de consum? O societate trebuie sa fie racordata la credite, pentru a putea face fata la acesta invazie a firmelor din Uniunea Europeana. Pentru ca, va dati seama, e ca si cum s-ar bate elefantul cu paduchele”, a spus Corin Chereches, director Voltamar. Sperantele pentru noul an sunt legate si de schimbarea din planul politic. “In 2004, n-au fost schimbari majore, dar o data cu schimbarea Guvernului si a presedintelui cred ca vor fi schimbari in ceea ce priveste grila de salarizare, si alte sisteme bancare. Pentru ca dupa fiecare runda de alegeri exista o noua directie in ceea ce priveste mediul de afaceri. Probabil ca vor fi mai multi sau mai putini investitori, depinde. Ma gandesc ca anul viitor va fi excelent, sau cel putin asa trebuie sa fie. Dar va trebui sa fie mai multa exigenta in munca si mai multa disciplina”, a spus Alexandru Parjol, director IMI SA. In concluzie, 2005 se anunta a fi anul schimbarilor. Pozitive sau negative. Ramane de vazut.

Optimistii

“Anul 2004 a fost mai bun decat 2003 si sper ca 2005 va fi mai bun decat 2004. Speram ca va fi din ce in ce mai bine. In primul rand trebuie schimbata mentalitatea”, a spus Carmen Partene, director Ardaf, sucursala Baia Mare. “Un an bun, adica eu vad ca suntem in crestere, indiferent ce se intampla in alte planuri. Adica indiferent ce se intampla in blocul politic, mediul de afaceri e in crestere. De la anul viitor asteptam mai mult decat de la acesta”, a declarat Victor Florean, director CMC Carbunari.

Redinamizarea

Unii agenti economici cred ca una dintre solutiile care ar duce la dinamizarea mediului de afaceri este cresterea nivelului de trai. “Cred intr-o schimbare cu adevarat, si cred ca dumneavostra, ca ziaristi trebuie sa fiti mai aproape de noi, de clasa economica. Mai mult decat atat, suntem intr-un moment in care vine Uniunea Europeana peste noi, iar firmele romanesti nu sunt stabilizate, asta si din cauza unei exigente a creditelor, la noi nu se dau credite fara garantii mari, care sunt subevaluate. Nu este credibil nici un plan de afaceri in ceea ce priveste oamenii de afaceri din Romania, iar dezvoltarea o faci prin credite. In momentul de fata nu ai cum sa faci investitii majore din adausul comercial. Mediul de afaceri este unul obosit, iar redinamizarea mediului de afaceri vine de la faptul ca romanul trebuie sa aiba venituri mai mari, pentru a crea societatea de consum. Unde nu exista consum, nici partea economica nu are cum sa creasca”, a spus Ioan Hoban, director Bilardi SRL.

Ioana LUCACEL