ATITUDINE, POLITICA, ANCHETE

* PSD, sau scurtul drum de la glorie la penibil
Intre ei, “invingatorii”

* Moartea unei tinere a declansat un razboi financiar
Taxa de viata si moarte

* Pas in doi la CEC

* Managementul care a distrus fostul sediu al FC Baia Mare
Boschetarii, dupa Stielike

* Oficialii isi recunosc erorile din retrocedarea restaurantului “Ignis”
Foarfeca la Vinclu

* Coltu’ meu
Sa visam frumos, cu Toni

* Episcopia Ortodoxa a cerut incalcarea Legii Invatamantului
Legea… “la negru”

* S-a sinucis in urma unui conflict cu primarul din Boiu Mare?
Spanzurat in grajdul vitelor

* Schimbul de azi
Afectati de ”caniculita neuronala”

* Centrul de plasament pentru copii scolari din Bocicoi, devastat
Ghetoul comunal

* Ma tot mir
Penitenta post-americana

* Un dispensar a fost ocupat abuziv de “tatuati”
Invazia boschetarilor

* Vizita de lucru a lui Ioan Rus va fi urmata de
Schimbari in PSD Maramures

* PSD, sau scurtul drum de la glorie la penibil
Intre ei, “invingatorii”

Canicula. Taximetristi zburliti, gravide lesinate prin ganguri, vanzatori parca anesteziati, pensionari baricadati in casa, asfalt sangerand sub loviturile nemiloase ale soarelui. Ioan Rus, fostul ministru de Interne, se da cu saniuta responsabilitatilor pe-un turture si descinde in Maramures intr-o misiune ce ingheata sangele-n vinele conducerii organizatiilor locale.

Dar, canicula l-a domolit pana si pe Rus. Ma rog, si canicula. Pentru cei care-l cunosc pe fostul ministru, “ardeleanul nostru”, modul in care s-au pus problemele in discutiile cu liderii PSD a constituit o mare deziluzie. Spre deosebire de Maramures, Rus a reusit la Cluj sa adune in jurul sau cativa oameni de forta (contestati sau nu), asa ca de ce nu ar fi putut face acelasi lucru si aici? Dar acum, cand soarele parea ca va da in clocot pana si maruntaiele unui cactus, imaginea “neamtului Rus” - una din ultimele sperante pentru o dezbatere corecta a rezultatelor de la locale - se pravalea peste un PSD insetat de analize lucide. Realitatea este ca sarutul voturilor a trimis ghidusa (si violata) organizatie locala intr-un somn vecin cu moartea politica, iar un Rus pe un cal alb era speranta politica in normalitate. Speranta moare prima sau ultima, ca nu mai tin minte?

Taximetristii

politici l-au intampinat cum se cuvine, o urare, o maslina, “hai sa ne punem pe munca”. Ar fi indecent sa analizam plusurile aduse de venirea cuplului “liberal” Calin Matei-Rohian, realizarile, micile giumbuslucuri de alcov, desi cei doi continua sa pretinda ca reprezinta normalitatea. Normalitatea transferurilor politice, probabil, pentru ca aparatul de taxare e pornit, intrucat amusinarea ciolanului e sport rege in PSD. Imi amintesc cu simpatie un episod hazliu, in care Calin Matei ma intreba de ce scriu rau despre PSD si ma avertiza ca nu o sa mai scriu rau, ca o sa ma linistesc. Ma rog, hazliu era pentru el, intrucat eu am ramas interzis. Iar acum, cand bucalatul lor Nasty spune ca partidul trebuie sa recupereze bunele relatii cu presa, ma gandesc ca, in cazul meu, se referea ca mi-ar sta bine cu-n bocanc in cap. Altfel, cum sa ma linistesc?

Gravide

lesinate, adunate prin colturi, fac ca bucuria nasterilor sa para a pune stapanire pe partid. A nasterilor prin cezariana din statutul si normele partidului, desigur. Si asta pentru ca am aflat ca madamme Hofer este reprezentanta de la tineret si nu ma indoiesc ca vasta activitate financiara a socruletului drag, pardon, vasta activitate politica in cadrul organizatiei de femei a recomandat-o pentru un post de consilier local. Va face treaba buna, pentru ca tace, deocamdata, dar cum o sa fie cu recuperarea investitiei? Sustinand-o, desi si el abia se tine pe picioare, Dolha pare demn sub nesimtitele, exact asa, procese care se pravalesc pe capul sau pentru recuperarea unor miliarde. Cate miliarde, doar Bunul Dumnezeu, Inalta curte de Casatie si organele de control ale Statului o pot spune. Intrucat activitatea desfasurata in partid a fost una de exceptie, recomandarile de la S.R.I. au fost excelente (iata ce spirit de gluma, oare ce m-o fi apucat?) iar gherutele de sobolanel nu sunt pe post de amulete, l-am putut urmari cum sare din loc in loc pe o lista a Consiliului Local girata de

Vanzatorii

anesteziati. Doctorul Blajan, care, dupa ce a confruntat diversele platforme existente in organizatia pe care o conduce, ca peste tot in Europa, a hotarat ordinea pe lista a mirobolantilor consilieri de la municipiu. Intre noi fie spus, chiar imi pare rau de Maris, mai iesea un banut si de acolo. Ca urmare a stabilirii clare a criteriilor de performanta, a dezbaterilor interne profunde, lista de consilieri a aratat asa cum o stim cu totii, rezultatul fiind ploaia de voturi primite pentru CL. Probabil ca in opinia doctorului Blajan, Dolha si Hofer sunt niste ventilatoare de bani, vai!, am gresit, scuze!, niste aspiratoare de voturi, cohorte de electori coborand spre urne convinsi ca trebuie sa valideze prestatia de exceptie a celor doi, pe care-i cunosteau de numa-numa. Daca Sabin Nemes ramane una dintre singurele oaze de normalitate si eleganta, Dumitru Matei se da fata mare jignita, retragandu-se in spatele telefoanelor inchise chiar si pentru cei cu care se batea pe spate, spunandu-le cat de prieten le este.

Pensionarii,

ca toti pensionarii, vor liniste. Liniste ca sa nu faca nimic, liniste ca sa nu se vorbeasca despre rezultatele lor, liniste pentru ca le place lor linistea. Deghid se gandeste la acel “Liniste, stati linistiti, tovarasi!” dintr-un decembrie care i-a distrus drumul pe care marsaluia, el reusind sa inoade doar acum un fir ce inseamna putere. Cosma e linistea pentru postul de parlamentar la care tanjeste, batalia din partid fiind chiar mai importanta decat lupta pentru CJ. Plus ca nu are chef sa se expuna acum. Iar Buda e linistea pur si simplu, pentru ca doar asa se poate furisa dintr-un loc in altul, ca sa fie scos din joben exact pentru ca tactica sa de temporizare l-a recomandat pentru un post de prefect, mult prea mare pentru el, precum costumele sale. Ei, toti liderii PSD, cred ca au castigat, sunt chiar convinsi de asta, iar daca nimeni nu vine sa-i scuture de la Centru, probabil ca se chiar bat pe umeri, felicitandu-se. “Ui ar da cempions, mai Nasty”. Iar daca tot centrul asta, de mari destepti baimareni, e atat de victorios, de invingator, cum mama saraciei poate fi considerata Jeni Godja, care le-a salvat pielea cu tona ei de voturi pentru CJ?

Asfalt

doar pe talpile grabite ale trecatorilor, lipicios si negru, precum haosul in care s-au scufundat dupa aflarea rezultatelor. Pe cine intereseaza ca zona in care a ajuns partidul este o mlastina, pentru ca un proiect (partid) prost gestionat nu poate sa genereze rezultate, nu poate sa scoata oameni? Pe cine irita pierderea CJ sau umilinta de la municipiu (sau Borsa-Viseu), tocmai din cauza catastrofei de management politic aplicat? Pe cine il va scoate din minti descoperirea adevarului ca izolarea in care a ajuns partidul (vezi CJ) se datoreaza tocmai modului grotesc in care s-a facut politica, arogantei, dispretului? Pe cine o sa vezi aplicand metode noi, perfectionandu-se, cautand tineri si promovandu-i (Hofer? Ha-ha!), modernizand filialele?!? Pe ei, in nici un caz, pentru ca vor profita, fiecare in felul lui, de avantajele de a fi “la butoane”. Se face politica adevarata in Maramures, pana la urma? Sau e doar o mare gasca ce se roteste, un club de “initiati” ce-si dau la glezne, dupa care se distreaza la berea de dupa, razand de piedica pusa in teren si figura incruntata, de fatada? Frumos spectacol, oricum, cu ziaristi folositi ca inaintare, la rupere, pasionali si inconstienti intr-o batalie ce nu este a lor, dar pentru care sunt gata sa se scuipe, ca niste naufragiati tembeli intr-o barca plutind pe interesele altora; capete sangerande de directori, sefi si sefuleti, purtate de colo-colo, si un public urmarind in extaz grozaviile din arena! Ramane doar certitudinea ca nimeni nu a “sangerat” sub loviturile nemiloase ale “neamtului” Rus. O fi fost calul cel alb schiop dupa ultimele evenimente de la Centru, o fi fost dorinta de a proteja pesedistii transilvaneni (chiar daca aceste cautionari vor avea rezultate catastrofale), o fi fost canicula...

Sau, poate, lipsa unei lacrimi a onoarei maramuresene?

Dan Parcalab



* Moartea unei tinere a declansat un razboi financiar
Taxa de viata si moarte

In anul 2000, in urma unui accident rutier petrecut pe strada Victoriei din Baia Mare, Tatiana Pop a decedat (diagnosticul: fractura de baza craniana si alte traumatisme). Autorul accidentului, Ioan Banc, fost ofiter de politie in cadrul IJP, a avut o cadere psihica si a plecat din cadrul Politiei. Dincolo de accident si de proces, e un caz incarcat de implicatii si consecinte.

Dupa accident, familia Pop l-a actionat in instanta pe Banc. Potrivit sentintei Judecatoriei Baia Mare, fostul politist a fost condamnat la un an si sase luni de inchisoare cu suspendare, la plata de despagubiri materiale in valoare de 30 de milioane de lei, la o renta lunara de 500 de mii si daune morale in suma de 75 de milioane de lei. Dupa producerea accidentului, dar inainte de terminarea procesului penal, Banc a plecat din Politie. A facut recurs pana la Curtea de Apel Cluj. Fiecare instanta a mentinut sentinta Judecatoriei Baia Mare. Epuizandu-se caile de atac, sentinta a devenit executorie, iar din anul 2001, Pop incearca sa intre in posesia sumelor de bani stabilite de instanta. Batranul Pop sustine ca sotii Banc incearca sa se sustraga de la plata acestor obligatii financiare prin orice mijloace. A apelat la un executor judecatoresc, dar executarea silita a fost intrerupta de un proces de partaj intre sotii Banc, in urma caruia instanta a stabilit ca bunurile familiei Banc apartin sotiei lui Banc, mai putin masina cu care a fost produs accidentul. Pop a intentat un nou proces in care revendica masina in contul sumelor datorate. Dar aceasta nu poate fi “executata”, deoarece sotii Banc au un contract de vanzare-cumparare a masinii (vanzare care a avut loc in timp ce se desfasura procesul penal).

Versiunea sotiei lui Banc

Am incercat sa luam legatura cu fostul politist, dar nu am reusit. In schimb, sotia acestuia ne-a spus varianta ei. In accident a fost implicata si o prietena de-a Tatianei Pop. Cele doua duceau un ansamblu dintr-o masa. Masina lui Banc a lovit-o pe prietena lui Pop, iar prin socul loviturii si pe aceasta. Prietena a scapat cu viata. Sotia lui Banc sustine ca sotul ei nu a avut viteza mare. ”A fost o ucidere din culpa in urma unui accident rutier. Povestea e simpla. Femeile au trecut prin fata unui camion oprit in apropierea trecerii de pietoni. Victima nu a avut fracturi la membre, deci impactul a fost minor. In schimb a cazut, rezultand o fractura la baza craniului. In zece ore s-a dus. Interesant este ca sotul meu si femeia erau apropiati. Nu vreau sa spun mai mult. Politist fiind, mergea cu delincventii minori la psiholog. Asa a cunoscut-o pe victima. De aceea, pentru el, accidentul a avut implicatii in plan psihic. Cu greu poate sa-si revina. Imediat dupa accident, am luat legatura cu cumnatul femeii. Stiam de relatiile reci dintre ea si parinti, asa ca m-am gandit sa nu ajung imediat la discutii cu ei, avand in vedere si socul mortii fiicei lor. I-am spus cumnatului ca vom trimite banii necesari in acele momente grele, dar el mi-a spus sa nici nu ma gandesc si sa las in pace familia. Nici macar la funeralii nu mi-au dat voie sa vin. A urmat procesul, intr-o perioada cand Banc tocmai pleca din Politie. A fost la cererea sa si nu are legatura cu cazul de fata. Poate pentru ca a plecat intr-un moment in care altii doreau ca el sa stea, procesul a fost cel putin discutabil. A fost condamnat pentru viteza si nerespectarea regimului circulatiei. Insa nu s-a facut nici o expertiza la fata locului, a carosabilului, a conditiilor de trafic sau de alta natura, ce semne de circulatie existau in zona. Nimeni nu dorea acest lucru. Fapt si mai ciudat, nu s-a constatat al cui era camionul oprit langa trecere si de ce a fost lasat sa paraseasca zona, imediat dupa accident. Parca toate autoritatile evitau expertiza. A fost condamnat in ianuarie 2002, la Curtea de Apel Cluj. Dupa inmormantare, a fost incarcata: onorariul mare, cheltuielile de judecata, renta, inclusiv daune morale pentru niste parinti care nu erau apropiati de propria fiica. Pentru a face rost de bani, Banc a dorit sa plece in strainatate. Poate era mai bine si scapa de acest stres. Dar nu a fost lasat, punandu-i-se interdictie pe pasaport. Este o masura legala, in caz ca o persoana are o creanta. Am fost acuzati ca incercam sa vindem bunurile, respectiv masina. Sa va explic. Am incheiat un contract de vanzare-cumparare cu Alin Rusu, in iunie 2001, inainte de sentinta instantei. Imediat, el a avut o oferta de munca din strainatate si a plecat. A lasat masina, printr-un contract de comodat firmei noastre, cu obligatia ca noi sa o reparam si sa o punem la punct, urmand ca in momentul intoarcerii lui in tara sa i-o predam intr-o stare buna de functionare. Inca nu s-a intors. Parintii fetei au o problema. Le-am trimis bani, dar refuza sa-i primeasca. Le-am oferit 30 de milioane, plus toate cheltuielile de judecata. Nimic. Nici noi nu avem bani la discretie. Trebuie sa inteleaga. Dar nu asta e problema. Ei mi-au spus: ”, ne-a declarat sotia lui Banc, convinsa sa continue chiar daca va ajunge la Strasbourg.

Nicolae Teremtus, Ciprian Dragos



* Pas in doi la CEC

Dupa scandalul desfacerii contractului de munca a Ameliei Chiuzbaian pe motive disciplinare, se credea ca linistea va guverna activitatea in CEC. Nu a fost sa fie. In cercul apropiatilor fostului director, Chiuzbaian afirma ca a ramas director si flutura o adeverinta de la CEC care ii da dreptate.

A fi sau a nu fi

Daca ar fi sa ne luam dupa aprecierile Ameliei Chiuzbaian, in Sucursala maramureseana este o situatie unica. Exista un director interimar numit de conducerea CEC si un fost director ce pretinde ca-i director, iar in aceasta calitate solicita fel si fel de acte, adeverinte… Culmea e ca le si primeste! O cunostinta, din intamplare o persoana din anturajul lui Chiuzbaian, a ras de aprecierile noastre cu privire la desfacerea contractului de munca. “Nu stii sa faci o documentare? Cum ai scris ca-i demisa, cand ne-a spus si ne-a aratat o adeverinta de la CEC cum ca ii salariat al institutiei. Iar cererea a facut-o in calitatea de director. Cine are dreptate? A mai povestit ca cei de la Bucuresti au intervenit pentru a primi adeverinta, ceea ce spune ca are sustinere acolo”, mi-a reprosat persoana. Intrigat, m-am interesat si am aflat din Centrala CEC ca intr-adevar s-a eliberat o adeverinta pentru Chiuzbaian. Dar pe adeverinta este mentionat in dreptul numelui lui Chiuzbaian . Am discutat si cu un jurist si am aflat ca probabil fostul director a solicitat adeverinta pentru medic, avand in vedere ca Amelia Chiuzbaian a intrat pe foaie de boala in aceeasi zi in care a fost data afara. In concluzie, ea poate solicita sa fie platita, iar in procesul cu CEC poate cere revocarea demiterii disciplinare pe motiv ca a fost pe foaie de boala. Diabolic si macabru in acelasi timp, pare a fi un scenariu pus la punct cu multa minutiozitate. Cine sunt cei din Centrala CEC care fac presiuni pentru Chiuzbaian? Pe de alta parte, se pare ca “fostul director” s-a internat in spital. Intre timp, la Sucursala va descinde si PNA. Iar procesele lui Mihalache vor incepe in 27 iulie. Vom reveni.

Nicolae TEREMTUS



* Managementul care a distrus fostul sediu al FC Baia Mare
Boschetarii, dupa Stielike

In anii de glorie, in care ingenunchea pe Steaua, Dinamo sau Craiova, FC Baia Mare a avut un sediu care rivaliza cu cel al marilor cluburi din Romania. Fosta cladire din strada Minerilor este acum o ruina, in care mai “locuiesc” doar dezmostenitii soartei.

In anul 1975, FC Baia Mare a intrat in administrarea cladirii de pe strada Minerilor. Cladirea a fost modernizata si transformata intr-un “holding” al clubului. Sediul avea la dispozitie un mini-hotel, unde jucatorii efectuau cantonamentele din preziua meciurilor si serveau masa. La subsol era bucataria. “In beci era depozitul de votca si palinca de Maramures pentru oficialitati”, a glumit Ioan Condruc, fostul capitan al echipei. Cladirea avea o sala de protocol, unde erau adapostite trofeele echipei. Aceste trofee nu mai exista. “Ni s-a spus ca in timpul Revolutiei s-a spart sediul si totul s-a furat”, spune Alexandru Koller. Acum, cladirea este o ruina fara ferestre, cu zidurile in pericol de prabusire si “franturi” din acoperis. Sediul a devenit un adapost pentru boschetari. Pentru un loc de dormit, “cei mai vechi” boschetari (cei care si-au stabilit acolo domiciliul) percep o taxa de 10-20.000 de lei pe noapte. A te perinda in cursul noptii in preajma cladirii e o aventura riscanta. Poti sa incasezi cu usurinta o bataie si sa fii deposedat de bani si imbracaminte. In timpul iernii, “locatarii” au facut focuri de tabara pentru a se incalzi, folosind in loc de lemne, mobilierul care mai exista in cladire si ramele de la ferestre.

“Acolo savuram victoriile!”

Fostul international baimarean Marin Sabau este unul dintre jucatorii care a cunoscut cele mai mari satisfactii cu FC Baia Mare si care s-a bucurat de conditiile oferite de sediul de pe strada Minerilor. “Perioada in care clubul isi avea sediul acolo a coincis cu cele mai bune rezultate ale noastre. A fost perioada Mateianu, dupa care au venit alte multe alte succese. Sa nu uitam ca la noi a venit Real Madrid,” spune Sabau. Fostul fotbalist isi aminteste cu placere de cantonamentele efectuate la vechiul club si de toate celelalte intamplari. “Eram serviti regeste. Mancarea era foarte buna. In camere era o curatenie exemplara, aveam tot ce ne trebuie. Acolo ne bucuram la victorii si plangeam la infrangeri”, isi aminteste Marin Sabau. Sediul clubului era pazit si ingrijit de “Farcas baci”, care era in permanenta acolo. “Ne urmarea la fiecare pas, dar ne-a fost ca un tata”, spune Sabau.

Casa a Casatoriilor

Intre anii 1994-2001, cladirea a intrat in administratia Sindicatului Cartel Alfa Maramures. S-a incercat construirea unui sediu pentru sindicat, dar nu s-a facut nimic din lipsa de bani. “Cand am luat cladirea, erau 60.000 de membri de sindicat din minerit. Cu banii pe care i-am avut la dispozitie am tencuit imobilul si am refacut sobele. Dupa aceea, nu am mai avut bani si cladirea a ramas a nimanui”, motiveaza Gheorghe Pasca, presedinte Cartel Alfa. Din 2001, cladirea a intrat in administrarea Consiliului Local Baia Mare, care intentioneaza sa amenajeze o Casa a Casatoriilor, precum si sediul Ordinului Arhitectilor din Romania, filiala Baia Mare. “Anul acesta speram sa refacem structura de rezistenta si sarpanta, iar anul viitor vrem sa finalizam lucrarile. Ordinul Arhitectilor din Baia Mare va contribui cu 22% din valoarea lucrarilor si va avea in folosinta cladirea pe o perioada de 25 de ani”, a declarat Traian Florea, directorul tehnic al Consiliului Local Baia Mare.

Istoricul unei ruine

In 1975, imobilul de pe str. Minerilor nr. 9 devine sediul echipei FC Baia Mare l In cladire se aflau doua birouri ale conducerii clubului si o sala de sedinte l Sediul se extinde in anul 1978, cand cladirea dispunea de un mini-hotel cu 8 camere (cu doua si trei paturi), cantina, bucatarie, sala de protocol si birourile administratiei l Echipa efectua semicantonamentele din preziua meciurilor in acel sediu l In septembrie 1982, cu ocazia meciului din Cupa Cupelor, sediul este vizitat de Real Madrid l Dupa 1990, la intrarea in sediu, este amenajata o terasa-restaurant, in administrarea mai multor oameni de afaceri l In 1994, Cartel Alfa intra in administrarea fostului sediu al FC Baia Mare l Din lipsa fondurilor pentru amenajari si intretinere, sediul se degradeaza l Consiliul Local Baia Mare administreaza sediul incepand din 2001 l Incepand din 2005, cladirea va deveni, dupa restaurare, Casa Casatoriilor din Baia Mare.

”Nimanui nu i-a pasat”

“Putine echipe din tara au avut conditiile de pregatire si cantonament pe care le-a avut FC Baia Mare. La sediul echipei aveam tot ce ne trebuie.Traiam pe picior mare.” – Vasile Feher, fost jucator la FC Baia Mare “Nefiind din Baia Mare, imparteam una dintre camerele din sediul de pe strada Minerilor cu Flaviu Domide (care era din Arad). Dupa un meci castigat mai o sticla de vin de la bar si savuram victoria impreuna.” – Gheorghe Deac, fost jucator la FC Baia Mare “Dupa 1990, sediul s-a degradat total, dar nimanui nu i-a pasat. Atunci au disparut multe lucruri, printre care si trofeele castigate de echipa. Nimeni nu stie nimic, ridica din umeri.” – Alexandru Koller, fost jucator si fost presedinte al FC Baia Mare

Ioan Petrusan



* Oficialii isi recunosc erorile din retrocedarea restaurantului “Ignis”
Foarfeca la Vinclu

In urma neregulilor sesizate si publicate in cazul retrocedarii aiuristice a restaurantului “Ignis”, angajatii Primariei Baia Mare incearca sa-si repare greseala. Au reusit doar pe jumatate, pentru ca au aplicat doar partial prevederile legii. Cazul retrocedarii “Vinclului” va fi rezolvat cel mai probabil prin “foarfeca” Justitiei.

“Ignis”, restaurantul cunoscut de baimareni sub numele ”Vinclu”, a reprezentat in perioada antedecembrista unul dintre cele mai cautate localuri din oras. Situat in Centrul Vechi al orasului, localul trece printr-o perioada nefasta. Cauzele sunt multiple: Centrul Vechi nu mai este de cativa ani un ”centru”, clientela s-a diminuat drastic si, mai nou, localul are probleme cu spatiul in care functioneaza din anii ‘60. Cladirea localului Ignis face parte dintr-un corp de cladire nationalizata si revendicata de mostenitorii fostilor proprietari. Asa se face ca in 2002, in urma unei dispozitii emise de Primaria Baia Mare, lui Florin Petrescu i-a fost retrocedat dreptul de proprietate asupra imobilului nr. 16 din Piata Pacii din Baia Mare. Cladirea este impartita in mai multe corpuri, cu destinatii diferite, latura nordica a parterului facand parte din localul Ignis. In anii ‘60-’70, imobilul nationalizat s-a extins prin ridicarea altor constructii alipite localului Ignis (o sala de mese poreclita ”Sala Vikingilor”, holuri, birou, spalatorie, magazie, mai multe toalete, beci, terasa si bucataria terasei, amplasate pe o suprafata de peste 500 m.p.). Ciudat este ca retrocedarea fostului imobil a cuprins intreaga cladire si terenul aferent acesteia!

“Indreptarul” dupa APLU

Conducerea SC Ignis SRL a contestat retrocedarea cu doua obiectiuni: corpurile de cladire ridicate ulterior nationalizarii nu puteau fi retrocedate pentru ca aveau un alt proprietar, cum nu putea fi retrocedat nici terenul din jurul vechii cladiri, pe motiv ca este ocupat in totalitate de alte cladiri. Au urmat procese si contestatii la dispozitia data de Primarie, dar, in final, Petrescu si-a intabulat intreaga cladire si intreg terenul. In urma unor nereguli generate de “gafele” unor angajati ai Primariei Baia Mare si sesizate in articolele noastre, situatia s-a schimbat. Desi initial angajatii Primariei au sustinut ca retrocedarea imobilului trebuie facuta in intregime, mai apoi si-au schimbat parerea, afirmand ca reprezentantii localului Ignis nu stiu sa se apere in instanta!, iar in final au emis un act prin care dau dreptate pe jumatate conducerii SC Ignis, act care mentine suspansul in acest controversat caz. In 20 mai 2004, realizand ca nu se putea retroceda ceea ce nu s-a nationalizat niciodata, conducerea Serviciului Public Administrarea Patrimoniului Public Local si Utilitati (APLU) al Primariei a intocmit un proces-verbal de punere in posesie pentru imobilul cu pricina, excluzand partea construita ulterior din localul Ignis si retrocedand doar partea nationalizata. Dar pentru ca era “anormal de simplu” ca totul sa se rezolve printr-un singur act, situatia terenului a fost lasata in aer. ”Situatia investitiilor efectuate si a terenului urmeaza a fi reglementate de comun acord intre parti sau pe baza de expertiza a instantelor de judecata”, se precizeaza in actul respectiv.

Indreptare partiala

Legea 10 din 2001 argumenteaza ca terenul nu putea fi retrocedat decat daca era liber. Conform legii, in cazul imobilelor preluate abuziv, pentru terenurile ocupate de cladiri se vor restitui altele, echivalente sau se vor acorda actiuni la societatile comerciale care isi desfasoara activitatea pa acele terenuri ori bunuri. Dar se pare ca textul legii nu este destul de clar pentru conducerea APLU, care a revocat doar partial decizia Primariei din 2002, mentinand in continuare suspansul in cazul ”Vinclu”. ”Ne mira inconsecventa celor de la APLU. Pe de o parte, au realizat ca Petrescu a primit mai mult decat i se cuvenea, dar au refuzat rezolvarea transanta a problemei terenului si a imbunatatirilor aduse la cladire. Conducerea SC IGNIS s-a intalnit cu Petrescu, avansandu-se mai multe oferte de colaborare, unele net dezavantajoase pentru noi, dar Petrescu a refuzat. El vrea acolo tot, fara rezerve. Oricum, noi vom invoca un drept de retentie in momentul punerii in posesie. Ma refer la toata cladirea. Acolo sunt investitii consistente. Nu ii apartin lui Petrescu, iar daca le vrea, trebuie sa ni le plateasca”, a declarat Alexandru Mocan, reprezentantul juridic al SC Ignis. Asadar, meciul retrocedarii e departe de a se fi incheiat. Urmeaza repriza a doua. Pe care promitem sa o urmarim cu atentie marita.

Petrescu ne ameninta!

“Sunteti neseriosi si scrieti ineptii. M-ati prezentat ca pe ultimul talhar. Mai bine ma sunati inainte si puteam colabora mai bine. Terasa aceea nu e stabila si va fi daramata de cel ce va lua terenul, oricine ar fi acea persoana. Cine il va lua va face alte minuni acolo. In continuare aveti grija ce scrieti, ca va voi actiona in judecata!” - Florin Petrescu, beneficiarul unei retrocedari aiuristice.

Pe de o parte, au realizat ca Petrescu a primit mai mult decat i se cuvenea, dar au refuzat rezolvarea transanta a problemei terenului si a imbunatatirilor aduse la cladire. Alexandru Mocan

Ciprian Dragos



* Coltu’ meu
Sa visam frumos, cu Toni

Primarul din Tautii Magheraus, Anton Ardelean, a iesit din nou la rampa, in noul Consiliu Local, cu o propunere traznita. Strazile din asa-zisul oras vor fi numerotate dupa modelul oraselor americane. Strada (unica cu acest statut) numarul unu va fi cea pe care este Primaria lui Toni. De aici incolo, ulitele, potecile si aleile localitatii vor fi numerotate cu doi, trei… pana la 57. Bineinteles, ulita pe care se afla vila primarului va fi unu bis. Asta in semn de respect. Cei mai fericiti vor fi postasii si batranii. Un dialog intre vecini ar suna cam asa: “Unde-i mama-ta, ma?”, “S-o dus la vara de pe ulita trei, colt cu aleea cinci”, “Unde? La Mariuca?”, “Nuu… aia sta pe poteca sapte cum mergi spre Cooperativa. Ii la Vasilica Tomii”. Dupa ce va fi finalizata noua numerotare, Consiliul Local va trebui sa editeze si o brosura-indreptar care va fi distribuita gratuit localnicilor, iar celor din alte localitati li se va vinde la chioscurile Rodipet. Asa se vor face si venituri suplimentare la bugetul local. Mai mult, se vor crea locuri de munca, fiind nevoie de tablite indicatoare, de vopsit, amplasat tablitele, executarea de stalpi pentru tablite si suruburile aferente. Industria pe orizontala si verticala va lua un avant deosebit. Eventual, s-ar putea incerca si infiintarea unor societati mixte cu americanii satui sa tot faca tablite cu numere. Dupa terminarea acestui minunat proiect de urbanizare, Toni va putea sa treaca la impartirea localitatii pe sectoare, iar acestea in cartiere, micro-cartiere si aglomerari de case. Alti bani, alte venituri. In paralel, va finaliza “Tepes-Land”, crescatoria de vipere si va imparti alte parcele de teren in zona Nistru bastanilor PSD si ne-PSD. La sfarsit de mandat, Ardelean, obosit, dar fericit, se va putea mandri cu realizari deosebite, ce-l vor propulsa, cu siguranta, in fotoliul de primar pentru un al treilea mandat. Mandat in care, logica ar spune, Toni va cere ca Tautii Magheraus sa fie inaintat la rang de municipiu. Cererea pentru resedinta de judet va ramane pentru al patrulea mandat. Si tot asa, din realizari in realizari si din mandat in mandat, vom ajunge ca prin 2030, la al nu stiu catelea mandat, Toni va incepe lucrarile la canalizarea deja metropolei Tautii, la alimentarea cu apa potabila si la introducerea gazului metan. Ar mai ramane de facut cosmodromul si canalul maritim care ar lega localitatea de Oceanul Atlantic, dupa care va putea sa iasa la pensie si sa se retraga in comuna Baia Mare, unde are un modest apartament la etajul trei.

Nicolae Teremtus



* Episcopia Ortodoxa a cerut incalcarea Legii Invatamantului
Legea… “la negru”

Nu mai este un secret ca beneficiind de clementa autoritatilor (recompensata mai ales in timpul campaniilor electorale), reprezentantii Bisericii ignora legea. Un exemplu este oferit si in relatia invatamant-religie. Pe motiv ca “ar fi mai bine pentru candidati”, Episcopia maramureseana a solicitat Inspectoratului Scolar dreptul de a repartiza profesorii de religie in sedinta publica, contrar Legii Invatamantului.

Repartizarea candidatilor in posturile de profesori, indiferent de specializare, se face conform reglementarilor Ministerului Educatiei si Cercetarii (MEC): computerizat, in ordinea descrescatoare a mediilor. Asta in conditiile in care profesorii nu sunt subordonati si unei alte institutii care planeaza deasupra legii si totusi nu e trasa la raspundere, fiindca se numeste… Biserica. Pentru a risipi eventualele confuzii, se cuvine mentionat ca e vorba despre aceeasi institutie care indeamna la cinste. Asa au ajuns profesorii de religie sa aiba un… “statut special”. Grav este ca propunerea conducerii Episcopiei e pusa in seama absolventilor de Institut Teologic.

Stratagema pentru spagi?

Cum ajungi profesor de religie? In primul rand, trebuie sa absolvi cursurile unei institutii de invatamant teologic. Fata de profesorii altor discipline, viitorii profesori de religie trebuie sa obtina, suplimentar, si o binecuvantare din partea Episcopului locului. Fara aceasta, candidatii nu se pot prezenta la concursul de repartitie pe posturi. Aceasta dubla subordonare da nastere la interpretari, absolventul fiind “la mana sefilor bisericesti”, inainte de a indeplini conditiile din Legea Invatamantului. La Inspectoratul Scolar Judetean Maramures (ISJ) exista un inspector de religie (platit cu jumatate de norma de MEC, adica din bani publici). Surse din ISJ au confirmat ca acesta a fost numit fara concurs, in 1998, la propunerea directa a Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului. Numele sau e Milan Balan. Cel ales sa reprezinte interesele Episcopiei in ISJ a propus inspectoratului ca repartizarea posturilor de religie sa nu mai fie facuta computerizat in ordinea descrescatoare a mediilor, ci numirea sa fie facuta in sedinta publica! Adica Episcopia aproba cine si unde primeste post. Poate ar fi normal, daca si salariile profesorilor ar fi platite din vastele fonduri bisericesti. Numai ca profesorii de religie sunt bugetari platiti de MEC! Gurile rele cred ca disparand criteriul performantei, decizia era o stratagema perfecta pentru spagi, in conditiile in care oferta MEC (numarul de posturi de profesori de religie) este cu mult sub cerere (numarul de absolventi ai Institutului Teologic care solicita posturi).

Contre la Inspectorat

Despre aportul inspectorului Balan la numirea profesorilor de religie, acesta a declarat ca a facut “un tabel cu solicitantii care continea studiile absolvite, cu mai multe informatii despre fiecare” si ca Episcopul (se pare ca nu chiar Episcopul, ci arhiereul vicar Iustinian Sigheteanul) “a analizat fiecare situatie in parte si ii cam stie pe toti, le stie si conduita. Nu au fost cazuri in care nu s-a dat binecuvantarea. Cei care nu au conduita buna nu se prezinta la concurs. Anul acesta n-au fost foarte multi, decat vreo 50 de candidati (ceilalti absolventi nu au “conduita buna”?, n. red.).” In ceea ce priveste motivatia propunerii Episcopiei ca numirea profesorilor sa nu mai depinda de computer, Pavel Filip, purtatorul de cuvant al ISJ, il contrazice pe inspectorul Balan: “Am inteles ca Episcopia dorea sa se faca repartizarea in sedinta publica, motivand ca in acest mod ii va cunoaste direct pe candidati.” Cele doua declaratii contradictorii ne “arunca in ceata”. Ii cunoaste sau nu ii cunoaste “Episcopia” pe candidati? Referitor la concurenta, Balan a spus ca: “sunt doar vreo 3 posturi titularizabile la nivel de judet, si vreo 13 pentru suplinire. Episcopia noastra chiar si-a pus problema ca au dat mereu toate posturile la concurs (pai, nu asa cere legea?, n. red.) si s-au cam ocupat.” Ajungand si la controversata si ilegala propunere a Episcopiei, Balan a spus: “Cand s-au inscris la concurs, profesorii (solicitantii de posturi, n. red.) au discutat intre ei, ca sunt atat de putine posturi si n-are rost sa vina de atatea ori in Baia Mare sa-si completeze fise. Si atunci a aparut aceasta idee de a ramane pe sedinta publica, iar Episcopia noastra a agreat-o. Chiar au declarat (solicitantii de posturi, n. red) acest lucru in scris, ca nu doresc decat repartitia in sedinta publica si in consecinta s-a dat binecuvantarea in acest scop.” Cea mai acuta problema e de perceptie a legii. Balan a spus ca: “aceasta repartitie este prevazuta de metodologie. Este foarte legal, in regula.” Dovada ca nu a fost “in regula” si nici “prevazuta de metodologie”: ISJ a respins cererea. “Ideea contravine principiului pe care il aplicam tuturor dascalilor. Nu putem substitui criteriul religios cu criteriul obiectiv care este examenul de competenta. Calculatorul ii repartizeaza in functie de notele obtinute”, a motivat Filip decizia inspectoratului.

Propunerea obligatorie (?)

Foarte intamplator, si fara nici o legatura cu ascensiunea tanarului preot ortodox cu prenume catolic, Milan Balan este fiul unui influent din varful structurii Episcopiei Ortodoxe (tatal sau, Gheorghe Balan, fiind consilier economic). Ca un grijuliu parinte, consilierul economic si-a luat fiul sub aripa-i protectoare si in biserica unde slujeste in Baia Mare (situata pe B-dul Traian). Dar acesta e un alt aspect, explicabil prin argumentele prezentei (anormale, dar normalizate) ale “clanurilor de familie” din bisericile maramuresene. Referitor la “declaratia pe proprie raspundere” a solicitantilor de posturi, pe langa faptul ca este o practica de “trista amintire”, persoane implicate in serviciul religios au declarat sub protectia anonimatului ca “solicitarea repartitiei in sedinta publica era sugerata ca o cerinta imperioasa obtinerii binecuvantarii.” Dar asta e o alta poveste.

Ioana Lucacel



* S-a sinucis in urma unui conflict cu primarul din Boiu Mare?
Spanzurat in grajdul vitelor

Parte din rudele unui sinucigas argumenteaza hotararea disperata a acestuia ca fiind urmarea unui scandal in care rolul principal l-ar fi avut Gavril Pop, primarul comunei Boiu Mare. Luni, 19 iulie, Simion Orban (53 ani) s-a spanzurat in sura casei sale, cu lantul vitelor. In urma cu cateva ore afirmase ca: “nu mai suporta starea de tensiune in care l-a adus primarul”.

Am ajuns in Boiu Mare in crucea zilei de joi, inotand prin colbul potecilor cu pretentie de sosea. Soarele dogorea tacut peste satul pustiu, oamenii strangandu-se cu toti la “casa lu’ Simion, soferu’”. Din pacate, de aceasta data “raul i-a strans, si nu binele”. Simon Orban a ales sa-i paraseasca. Spanzurat in sura casei sale, fostul sofer al comunei, a adunat tot satul inlacrimat la ultima intalnire. Insa in aer puteai amusina, pe langa isteria (devenita normalitate in atare situatii), o stare ciudata. Rudele acuzau, mai mult sau mai putin voalat ca Simion isi pusese capat zilelor “din cauza primarului”.

“Nu era capabil!”

Nora sinucigasului relateaza ca sambata, 17 iulie, Simion Orban se afla la un local din apropiere, cand a aparut Gavril Pop, primarul comunei si i-a luat cheile de la microbuzul Primariei. “A motivat ca nu mai e capabil sa conduca acea masina. Socrul meu a fost marcat de acest gest si, ulterior, a insistat atat telefonic, cat si prin discutii directe cu primarul, sa reprimeasca cheile microbuzului. Chiar duminica (cu o zi inainte de a se sinucide, n. red.) s-a intalnit cu primarul intr-un local din comuna si a discutat tensionat cu acesta despre incredintarea masinii. Mai multe persoane prezente l-au auzit pe socrul meu spunand ca nu mai suporta starea de tensiune la care l-a adus primarul si este nevoit sa-si puna capat zilelor”, a declarat Claudia Orban. Simion Orban era de foarte multi ani soferul comunei si in ultima perioada conducea un microbuz de 15 locuri, care apartinea Primariei Boiu Mare. Unii spun ca in momentul in care primarul i-a luat cheile masinii, “nu era chiar treaz”. Altii liciteaza, mentionand ca de starea de ebrietate nu “suferea” numai soferul. Cert e ca aceste discutii s-au purtat in incinta unui local de pe Mesteacan, si nu la o placinta creata.

Lovit la cap?

O alta nora a sinucigasului, Maria Dorina Orban a fost prezenta cand medicul legist a constat decesul lui Simion. “Medicul legist a spus ca pe langa operatiile care le-a avut, acest om a fost lovit la cap, in mai multe locuri. Apoi a mentionat bolile si operatiile care le-a constatat”, a spus Maria Orban.
Certitudini raman urmatoarele:
1) Simion Orban s-a spanzurat in propria-i sura cu un lant care era folosit la legarea vitelor.
2) Un argument important al deciziei fatale pare a fi hotararea primarului de a–l suspenda pe Simion Orban.
3) Nu a fost emis nici un act oficial care sa-l instiinteze pe sofer ca acesta nu mai are dreptul de a conduce microbuzul primariei, aceasta fiind, cel mai probabil, decizia exclusiva a primarului.

Decizia cu iz de abuz

Multi sateni au confirmat faptul ca fostul sofer “mai tragea la masea, dar era un om bun, care a ajutat de fiecare data cand a putut”. Aceiasi relatanti ii confera primarului “calitati asemanatoare”. Problema pare a fi una singura. Modalitatea in care a procedat primarul. Contrar tuturor procedurilor, ma indoiesc ca gestul primarului Pop de a se deplasa la carciuma pentru a-i lua soferului (despre care presupunem ca auzise ca bea) cheile microbuzului, poate fi incadrat ca fiind normal. Decizia sa si modul in care nu a explicat-o ulterior (“i-a inchis telefonul”) a dus la acest sfarsit. Poate Gavril Pop, un cetatean care a amenintat violent de doua ori echipa GAZETEI, ar trebui sa inteleaga, macar acum, ca are o problema de comportament. Cel putin. Pana atunci, oamenii l–au dus la groapa pe fostul lor sofer. Iar primarul a comandat la “brutaria rudelor” colacii pentru pomana. Cinism afectat de canicula si stins in lacrimi.

Catalin Vischi



* Schimbul de azi
Afectati de ”caniculita neuronala”

... ”doamnelor si domnilor, dragi tovarasi si pretini (care ati mai ramas prin zona balcanica), permiteti-mi sa va propun sacadarea in canon a unui slagar estival de o valoare muzicala inestimabilaaa! Haideti cu totii, un’, doi, trei siii: Sa-bi-dum-bam, sa-bi-dum-bam / Veta... re-pa-ra chiuveta / Sa-bi-dum-bam, sa-bi-dum-bam...” As fi vrut sa rasucesc butonul aparatului de emisie necontrolata a ineptiilor sonore, dar canicula m-a impiedicat sa comit acest gest reprobabil. Cei din jur, anihilati de caldura mormaiau ceva despre aceasta Veta, divina intruchipare a instalatorului mileniului III, iar eu am fost nevoit de conjunctura sa-mi iau in serios rolul de percutionist in bordu’ masinii. Piesa era idioata, fara doar si... poate doar Banica, acest Elvis Presley al Berceniului sa creada altceva. Dar, ma rog, toti au o scuza ”englezeasca” (adica legata de vreme): ”l-a lovit caldura!” Buuun, pe lana sunetele care ne dadeau aceasta pretioasa si vitala informatie (respectiv ca exista o Veta care repara chiuveta, desi daca ar fi sa ne luam dupa meteorolog ar fi fost mai bine sa ascultam un cantec despre vreo depanatoare de aer conditionat), am fost lovit brusc si inexplicabil de doua revelatii: 1) canicula (asta nu stiu daca am dreptul sa o ”trec” la capitolul Revelatii, ca... cine-s io?) si 2) greata de subiectul numit ”Politica” (tratabila cu lamaie si cauzata, cel mai probabil de punctu’ 1). Zis si facut. Respectiv, am concluzionat (poate gresesc) ca toridul nu cadreaza cu politica, asortandu-se mai degraba cu o galeata de apa din fantana. Care fantana? Oricare din cele pe care le-am gasit pe drumurile pavate cu bani SAPARD, fantani existente doar in mintea mea bolnava de ”caniculita neuronala”. Pentru ca, nu-i asa, in plin debut de mileniu, europenii au pompat suficienti bani in proiectele de aductiune, incat fantanile sa ramana obiecte de muzeu. Astazi, prin grija netarmurita a tovarasilor care-si plaseaza prieteneste lucrari in mediul rural (”ca aici nu se prea vede, ba!”), ”taranul romanesc”, acest Moromete vesnic tras in piept, beneficiaza de conditii europene de munca si viata. Sau numai de munca? Ma rog, sunt putin nehotarat, recunosc. Ramane sa-mi torn in cap ipotetica apa de la fantana si sa murmur neincrezator ca sunt singurul afectat de ”caniculita”. Tocmai imi arata cineva ca ”la tara, au montat cismele decorative. Uite, vezi? Pe cismeaua aia scrie: ” Da, tot mai bine e de la fantana. Nu-i asa, Moromete?
P.S.: Spalati-va temeinic pe ochi. Apoi, fresh, veti observa circuitul milioanelor de dolari in natura!

Catalin Vischi



* Centrul de plasament pentru copii scolari din Bocicoi, devastat
Ghetoul comunal

Proiectul Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului Maramures de lichidare a vechilor centre de plasament si transferarea copiilor spre case de tip familial, “termopanate” si construite de fundatii “dezinteresate” a condamnat la paragina cladiri inca functionale. In timp ce constructia noilor case toca cu nesat puhoaie de bani, vechile cladiri au ramas ale nimanui sau, mai bine spus, ale tuturor.

La cativa metri de sediul Primariei din Bocicoiu Mare (“celebra” deja pentru administrarea patrimoniului istoric) se afla cladirile fostului Centru de plasament pentru copii scolari, printre care si doua blocuri cu aproximativ 60 de garsoniere. Desi cladirile au cel mult 25 de ani, arata ca dupa bombardament. Agonia a inceput in toamna anului 2002, cand Directia pentru Protectia Drepturilor Copilului Maramures (DPDC) a lichidat Centrul si a transferat copiii in alte localitati. Initial, primarul Nicolae Santa a promis ca va asigura paza cladirilor si le va intretine. Numai ca dupa ce Santa a aruncat o privire in punguta primariei a descoperit ca… nu-si poate permite plata paznicilor. Asa ca in cateva luni, administratia cladirilor a fost pasata cu dezinteres Consiliului Judetean care, nedispunand de fonduri, s-a gandit ca n-o fi tragic daca nu angajaza paznic, din moment ce Primaria este obligata prin lege sa intretina cladirile aflate pe raza ei de administratie. Fiecare astepta o reactie din partea celuilalt si n-a facut nimeni nimic. “Paza cladirilor a revenit o perioada in sarcina Primariei, dar n-am mai avut bani si fostul primar a renuntat la cladire. Acolo n-a mai fost paza dupa ce s-a desfiintat Centrul si a plecat personalul. E adevarat ca se distruge, fiindca nu pazeste nimeni”, a spus Vasile Hasciar, secretarul Primariei din Bocicoiu Mare.

“Hotii de balamale”

Cum DPDC n-a venit imediat dupa lichidare sa ridice bunurile ce apartinusera Centrului, unii localnici au inceput sa se “autoserveasca”. Administratorul a reclamat doua furturi la politie, unul de biciclete si celalalt de… balamale. “Am avut doua plangeri, una in ianuarie 2002, in care administratorul Centrului reclama faptul ca din magazie s-au furat balamale, yale si alte cateva bunuri, si o alta plangere in aprilie 2003, conform careia intrasera niste copii prin efractie si furasera vreo noua biciclete. In ambele cazuri, autorii au fost identificati, iar bunurile au fost recuperate. Noi n-am avut alte plangeri, insa pot sa va spun ca de la infiintarea Centrului, de prin ’80, au fost facute cateva sute de plangeri spre alte institutii. Au venit de nenumarate ori in control cei de la Politia Economica. Poate si din aceasta cauza a fost desfiintat”, a spus Vasile Crijac, seful postului de politie din Bocicoiu Mare. Fostii angajati sustin ca au mai “beneficiat” si altii de pe urma inchiderii Centrului, insa conform actelor de la DPDC, situata e curata ca lacrima. “Primaria si-a luat angajamentul ca va asigura paza, dar nu stiu ce s-a intamplat ca nu a facut asta. Bunurile le-am dus la alte Centre si la Spitalul din Cavnic. Au fost si cateva plangeri la Politie, care au fost solutionate, iar bunurile au fost recuperate. In momentul in care s-au inchis Centrele s-a facut inventar, iar bunurile au fost date pe proces verbal de primire-predare. Nu stiu sa se fi gasit lipsuri”, a spus Augusta Mos, director adjunct DPDC. Spitalul din Cavnic, care se numara printre principalii beneficiari ai bunurilor din Centrul de la Bocicoi a primit, pe langa fete de perna si cearceafuri, 3-4 masini de spalat si mobilier. “Cam 70-80% dintre bunuri erau in stare buna, restul au fost casate ca nu le-am mai putut folosi”, a declarat Vasile Ciulavu, directorul spitalului din Cavnic. Revenind la situatia cladirilor abandonate si devastate de “hotii de balamale” socheaza concluzia ca toti au mancat busuioc, dar gura le miroase a usturoi. Imaginile confirma, pentru a cata oara?, ca nimeni nu e vinovat.

In ultimul ceas

Dupa ce s-a spalat pe maini de administrarea si intretinerea cladirilor cedand “favorul” CJ, Primaria Bocicoiu Mare a solicitat, recent, restituirea cladirilor pe care le refuzase. Dintr-o data, bugetul local permite intretinerea acestor cladiri si, mai mult, restaurarea lor. “Exista trei cereri de folosinta in privinta cladirilor. Una din solutii ar fi constructia de locuinte pentru tinerii care parasesc centrele de plasament, alta ar fi trecerea cladirilor in administrarea Consiliului Local, care le poate transforma in blocuri de locuinte sociale, si mai avem o cerere pentru constructia unui camin de batrani. Hotararea trebuie discutata si aprobata intr-o sedinta a CJ”, a spus Dan Mester, purtatorul de cuvant al CJ. Numai ca pana la “sentinta” CJ, cladirile parcurg o traiectorie sigura: spre paragina. Intre timp, cererile pentru locuinte zac vraiste pe masa Primariei Bocicoi.

Ioana Lucacel



* Ma tot mir
Penitenta post-americana

Inainte de vizita pe care a facut-o in Statele Unite, Adrian Nastase anuntase ca la intoarcerea in tara se va retrage la o manastire. Ce dracu’ sa caute Nastase la o manastire? Crescut sub ”patrafirul” liber-cugetatorului Iliescu, Adrian, copilul minune al presedintelui, nu prea s-ar zice ca are tragere spre cele sfinte. O explicatie e destul de greu de gasit. S-ar putea ca primul-ministru sa fi auzit de pariul lui Pascal si, inainte de alegerile generale, orice sprijin, chiar si prezumtiv, poate fi de folos. Macar pentru psihic. In acest caz, i-am recomanda manastirea de la Rameti, chiar daca asta e manastire de maici si e situata in Ardeal, unde lumea se uita la PSD ca la Dracul. Exista posibilitatea ca Nastase sa-si doreasca putina liniste, pentru a se pregati cum se cuvine pentru viitoarele alegeri. Daca se gandeste sa duca cu el si conducerea PSD, ii recomandam manastirea Frasinei, care prezinta avantajul ca se fac acolo niste exorcizari de toata frumusetea, cu rezultate vizibile, daca nu imediat, cel putin in termen scurt. Acolo insa exista dezavantajul ca Dana Nastase nu are acces si presa zicea ca dansa are un rol de seama in luarea de catre premier a unor hotarari importante. La manastirea Secu nu-i indicam sa se retraga. Dincolo de faptul ca este o manastire respectabila, ramane vizibila asemanarea numelui asezamantului cu o fosta institutie a statului roman, deloc respectabila. Alaturarea Nastase-Secu n-ar da bine in ochiul vigilent si gura carcotasa a electorului roman. Nu stiu daca Adrian Nastase, ajuns in America, a aflat de faptul ca niste cercetatori din tara pe care a vizitat-o vor scoate pe piata, in umatorii 10 ani, o serie de medicamente care sa-i ”vindece” pe violatori si pe criminalii violenti de comportament delictual. Despre coruptie, trafic de influenta si deturnari de fonduri nu se zice nimic. Oricum, medicamentele astea vor fi scoase la vanzare mult dupa alegerile din toamna. Ii raman premierului, in locul pastilelor, rugaciunile, mataniile, psaltirile, evangheliarele, fumul de tamaie si postul benevol. Numai sa nu-i dea prin minte sa se re-culeaga la manastirea Putna, c-am auzit ca a bestelit-o urat si acolo, trecandu-i pe calugari la Opozitie.

Ioan Botis



* Un dispensar a fost ocupat abuziv de “tatuati”
Invazia boschetarilor

Centrul de Sanatate nr. 3 de pe strada Progresului se confrunta cu o situatie mai putin obisnuita. De aproape un an, un corp de cladire apartinand de Directia de Sanatate Publica este ocupat de cateva familii fara adapost. Nimeni nu-si asuma raspunderea evacuarii boschetarilor, iar autoritatile refuza sa-si revendice proprietatea.

Cladirea Centrului de Sanatate nr. 3 din Baia Mare gazduieste cabinetele a sapte medici din familie, in baza unui contract de comodat (imprumut gratuit) incheiat in 1999. Centrul a fost predat medicilor impreuna cu anexele, printre care este si o cladire de aproximativ 4x12 m. Cladirea se afla in spatele Centrului langa un bloc de locuinte, avea destinatia de magazie, acolo fiind depozitate obiectele devenite inutile dupa renovarea cabinetelor. Cu deosebit “spirit de observatie”, cativa indivizi fara locuinta au ocupat depozitul cu de la sine putere. Un fel de comodat fara suport juridic.

Starea de anormalitate

”Dupa mutare, am dus acolo arhiva, mobilierul, obiectele de inventar. Cam la inceputul iernii i-am remarcat pe tatuati. Probabil sunt fosti puscariasi. Gatesc la ceaun, isi fac necesitatile in curte. Nu au ce sa caute in cladire! S-a vorbit in campania electorala de crearea de locuinte si de noi locuri de munca. Ar trebui sa se implice cineva in aceasta problema si sa o rezolve. La ultima interventie, Politia le-a dat un termen (luna mai) pana la care trebuiau sa evacueze cladirea. Termenul a expirat, dar ei au ramas. Nu mai putem face nimic”, a afirmat unul dintre medicii de familie care are cabinet in acea cladire. Problema este delicata si ii afecteaza nu numai pe medicii de familie, ci si pe locuitorii blocului din apropiere. ”Ne deranjeaza, fac scandaluri noaptea, beau, se imbata si incepe circul. Este pericol chiar de omor. Striga noaptea... Fiica mea s-a trezit din somn si mi-a spus: . Ce poti sa faci, sa dai telefon la Politie? Politia vine, le spune sa plece, dar ei revin. Unii au plecat, cu lucruri si cu metale furate din jurul blocului, de la locatari”, a declarat o locatara nemultumita de prezenta tiganilor. ”Toata noaptea striga, se cearta, fac scandal, se imbata, isi fac necesitatile acolo, fac foc. Nu stiu cine le-a permis, dar nu e normal. Am fereastra chiar in partea aceea si tot mirosul si fumul imi intra in camere. Cum sa mai aerisesc?”, se intreaba Ana Vintu, una dintre persoanele care locuiesc pe scara cu pricina. ”Tatal meu repara masina. Intr-o noapte i-au furat o parte din caroserie. Probabil sa o vanda la fier vechi. Nu stiu ce e de facut cu ei”, a precizat un alt locatar.

Amenintari cu moartea

”Cladirea este un fost depozit care apartine de Circa Financiara. In urma cu un an, mai multi oameni fara adapost au stat aici. Cu timpul, au mai venit. Sunt toti hoti si fosti spargatori, puscariasi. Au format o satra. Apoi au spart gardul de la cladirea medicilor de familie si s-au simtit ca si acasa. S-au amplificat scandalurile cauzate de betii, gelozii. Sunt cam doua familii largite. Copiii si femeile care stau acolo sunt amenintati cu moartea. O alta problema o reprezinta mirosul. Isi fac necesitatile taman sub geamul meu, aprind foc. Imi afuma apartamentul. Si caldura amplifica mirosul. E imposibil sa-ti aerisesti camerele. Am sunat la Primarie, dar fara raspuns. Politia a venit in cateva randuri, dar dupa ce sunt evacuati, oamenii revin. Nu stim cine este proprietarul, dar el trebuie sa intervina. Am intrat peste ei odata, impreuna cu mai multi vecini, intr-o noapte, dar nu a avut prea mare efect asupra lor. Avem de a face cu infractori, la urma urmei. Probabil solutia ar fi o actiune organizata, de intimidare”, a spus Sabina Peter, ”vecina noilor chiriasi”.

“Habarnistii”

Nu ne miram ca nimeni nu este interesat de rezolvarea situatiei, din moment ce autoritatile responsabile habar nu au cine este proprietarul cladirii. Calin Man, purtatorul de cuvant al Directiei de Sanatate Publica (DSP), ne-a spus ca dispensarul apartine Consiliului Local Baia Mare (CL). “Cladirea Centrului de Sanatate despre care vorbiti nu mai este a DSP inca din 2002, ci a trecut in patrimoniul CL Baia Mare. Acolo este o problema mai veche si trebuie rezolvata”, a declarat Man. Insa Calin Coros, directorul Serviciului Administrarea Patrimoniului Public Local si Utilitati, a declarat ca nu are cunostinte ca acea cladire s-ar afla in patrimoniul CL. “Nu a fost niciodata la noi. Categoric! Apartine de Consiliul Judetean (CJ). Contractele de comodat nu sunt incheiate cu noi”, a spus Coros. Pana la urma ne-am dumirit. Cladirea cu pricina este a cuiva. “Se afla in patrimoniul CJ si este administrata de Spitalul Judetean”, a declarat Dan Mester, purtatorul de cuvant al CJ. In final, Constantin Prie, directorul Spitalului Judetean, ne-a aruncat din nou in ceata. “Cladirea este a Consiliului Local, nu Judetean. Noi o administram doar. Ce sa facem acolo? Noi ne ocupam de sanatate, nu ne batem cu tiganii. Nu stiu de acea situatie, dar ma interesez”, a declarat Prie. Acum ca stim cine e proprietarul, poate ne aude cineva din conducerea Consiliului Judetean si ia masuri, pentru ca prea se arunca pisica moarta in curtea altora.

Ciprian Dragos



* Vizita de lucru a lui Ioan Rus va fi urmata de
Schimbari in PSD Maramures

Dupa rezultatele dezastruoase obtinute de filiala PSD Maramures la alegerile locale (un singur obiectiv realizat, Primaria Sighet), liderii maramureseni ai organizatiei au intrat in “silenzzio stampa”. Nici o conferinta de presa, nici un comunicat sau vreo demisie de onoare.

Era sa credem ca liderii pesedisti ai locului au plecat in vacanta dupa istovitoarele negocieri pentru “zero impartit la patru”. La mijlocul saptamanii trecute, brusc, filiala a iesit din “astenia de vara”, pe motiv de vizita a fostului ministru de interne, Ioan Rus, membru in Biroul de Coordonare a partidului. Vizita s-a vrut o radiografie a rezultatelor alegerilor, dar si “sugestii voalate” pentru masurile care vor fi luate, evident, la initiativa filialei maramuresene.

Apa de trandafir

Rus a declarat dupa intalnirea cu membrii Delegatiei Permanente (DP) a filialei ca rezultatele obtinute de organizatia maramureseana sunt bune. “Paradoxal, fata de functiile obtinute, partidul a obtinut un vot politic pozitiv daca ne uitam la numarul de consilieri judeteni. Acesta este votul politic adevarat. Rezultatele constituie un suport serios pentru o prestatie si mai buna la alegerile generale. Au fost si situatii, membrii DP si-au asumat… in care au fost facute propuneri de candidati nepotriviti cu exigentele electoratului”, a declarat Rus. Pe de alta parte, fostul ministru a recunoscut ca rezultatele obtinute de filiala au fost sub nivelul performantelor pe care filiala si le-a propus.

Oaia neagra a filialei

Daca la nivelul filialei judetene rezultatele alegerilor au fost caracterizate de Rus ca fiind bune, in cazul organizatiei Baia Mare, liderul PSD a fost categoric. “La nivel de Baia Mare, rezultatele nu sunt foarte bune. Am discutat sa vedem in ce masura va fi necesar sa facem unele schimbari. Voi sprijini ideea unor schimbari in cazul in care exista solutii mai bune decat cele existente. De fapt, schimbari se vor face peste tot, unde este cazul si unde exista solutii mai bune”, a declarat cu diplomatie, Rus. El a precizat ca posibilele schimbari se vor face fara “patima si ura”. “In organizatia judeteana au tot fost schimbari. Analizam, vedem daca echilibrul din ultima perioada cauzeaza efecte pozitive sau e nevoie de alte schimbari”, a spus fostul ministru. Semn ca la Conferinta Judeteana extraordinara a filialei de la inceputul lunii august vom asista la un “cutremur” politic mai mare sau mai mic in organizatie.

Descentralizarea politica

Liderul PSD a abordat pe scurt si problema descentralizarii actului politic in partid. “Ca vrem, ca nu vrem, se vor intampla mai multe chestiuni. Legea cadru privind descentralizarea in Romania se afla in fata Parlamentului. Eu cred ca partidul care va reusi sa faca descentralizare politica va fi mai bine pregatit sa gestioneze descentralizarea administrativa si cea financiara. Care vine oricum. Cresterea responsabilitatilor, resurselor la nivel local si crearea unui nou echilibru intre centru si comunitatea locala va fi mai bine gestionat de partidele care au facut aceasta descentralizare politica”, a mai spus Rus. Se stie ca fostul ministru este promotorul descentralizarii politice in PSD, subiect care a provocat discutii in partidul-stat, dar si aparitia unor grupari pro si contra restructurarii PSD. In acest context, este interesant cum vad filialele judetene viitorul partidului. In Maramures, lucrurile par a fi limpezi din acest punct de vedere. “Absolut! Suntem pentru descentralizare. Eu vin din administratia locala si stiu ce importanta are posibilitatea de a decide ce este mai bine pentru comunitate”, ne-a declarat prefectul Ioan Buda, presedintele filialei PSD Maramures. Liderul maramuresean a mai precizat ca i se pare normal ca la nivel de organizatie sa aiba loc schimbari. “Tot timpul au loc schimbari si e firesc, partidul e un organism viu si noi trebuie sa facem ce este mai bine pentru a obtine rezultatele pe care le dorim”, a mai spus Buda. Dupa vizita lui Rus, fara tam-tam, fara fastul vizitelor anterioare ale unor lideri PSD, a ramas certitudinea ca in scurt timp in organizatia din nordul tarii vor avea loc miscari de trupe.

Nicolae Teremtus