ATITUDINE / POLITICA / ANCHETE

* Potrivita cu mana… politistului
In ghearele justitiei!

* Prima “miscare mai importanta” din campania electorala
Spectacol PSD

* Caravana Bellman’s si
Gina Pistol in Baia Mare

* Relatiile “gateristilor” sunt mai tari decat litera legii
Raul de rumegus

* Politisti cercetati pentru abuz

* Prima victorie impotriva mafiei lemnului din Borsa
Grec, da padurile inapoi!

* Cetatenii, cu instrumentele politice, trebuie sa spele rusinea Justitiei
Un senator acuza!

* Coltu’ meu
Mozaic ne si electoral

* Pionieratul “turnatorilor” din regimul communist
Lista lui Cristel

* “Atunci cand dialogul nu este de nici un folos, folosim violenta”
INCHISOAREA COPIILOR

* Schimbul de azi
Adrian Nastase a primit necuvenite foloase

* O familie din Israel solicita retrocedarea fostei primarii din Ulmeni
”Nu le-o putem da!”

* Ma tot mir
Analiza de text

* Nasterea, viata si pasiunile purtatorilor de cuvant
“Papagalii” institutiilor

* Sa nu stai cu mainile incrucisate

* Drumurile maramuresenilor, o prioritate

* Campanie impotriva saraciei

* Competitia electorala 2004 din nordul judetului
Care pe care

* Necesitatea tineretii

* Potrivita cu mana… politistului
In ghearele justitiei!

Comunicat senzational! Un politist m-a dat in judecata pentru o presupusa infractiune de calomnie. Cu adanca durere in suflet, anunt pe aceasta cale ca un politist s-a autosesizat si, parandu-i-se ca l-as fi biciuit cu nuiaua cuvintelor, m-a actionat in judecata, cerandu-mi si daune morale in valoare de 150 de milioane lei. In numarul 72 al GAZETEI, la rubrica ”Pe urmele lor” a aparut o barfa intitulata ”Spaga-pui si branza”, in care au fost mentionati doi politisti, unul descris ca ”ofiterul Vlad” iar celalalt ca ”subofiterul Timis”, care, zice barfa, ar fi luat spaga in natura de la precupetii din piata de alimente, pentru a-i lasa in pace. Ofiterul sighetean de politie Vlad Ioan, lucrator in biroul de investigarea fraudelor, pe baza acelei barfe nesemnate si provenite de la cine stie ce cititor al GAZETEI, bazandu-se, in mod profund eronat, pe faptul ca subsemnatul ”are atributii de investigatii pe zona Sighet” din partea GAZETEI, ”aspect rezultat din caseta tehnica a publicatiei”, m-a acuzat ca as fi scris barfa aceea: ”acesta a publicat articolul… in care face afirmatii calomnioase, denigratoare. (…) Aceste fapte sunt neadevarate, nascocite, false”, continua politistul cel infierbantat. Bineinteles ca toata mascarada instrumentata de politist nu sta in picioare. Primo: pentru ca rubrica ”Pe urmele lor” este constituita din ”barfe, informatii si zvonuri a caror sursa este multimea anonima a concetatenilor nostri, neverificate, si pentru care nu bagam mana in foc” (fapt semnalat in pagina 3 a fiecarei GAZETE). Apoi, nu eu am scris barfa aceea, si nicaieri in lumea asta nu acuzi pe cineva care n-a semnat un material, ci eventual te razboiesti, de esti nemultumit, cu publicatia care a gazduit articolul. Mai departe, e greu de dovedit de catre numitul Vlad Ioan ca este vorba chiar de propria-i persoana, atata timp cat in barfa amintita nu este amintit gradul, numele complet, ori structura din care face parte ”ofiterul Vlad”. Pentru toate aceste potriviri ”cu mana”, amatoristice si insuficient rumegate, am sesizat Agentia de Monitorizare a Presei si alte cateva organizatii de aparare a drepturilor jurnalistilor. In clipa cand se va incheia procesul pe care mi l-a intentat Vlad Ioan, voi cere justitiei sa-mi fie reparata imaginea lezata de acuzele sale. Si-i voi cere despagubiri morale, nu de 150 de milioane, ci doar de una mie lei plus cheltuieli judiciare (asta nu pentru ca valoarea mea morala ar merita asa putin, ci pentru ca nu-mi place sa belesc oamenii).

Teofil IVANCIUC



* Prima “miscare mai importanta” din campania electorala
Spectacol PSD

Saptamana trecuta, prima din campania electorala pentru alegerile locale, a fost una mai mult decat linistita. Doar ziua de vineri a adus putina “miscare”, prin lansarea festiva a candidaturii lui Dumitru Matei la functia de primar al Baii Mari. Alaturi de el au fost prezentati publicului, care a facut neincapatoare Sala de Cultura a Sindicatelor, candidatii PSD pentru Consiliul Local si Consiliul Judetean.

Lansarea lui Dumitru Matei a inceput cu o intarziere de o jumatate de ora. In culise si in sala, liderii marcanti ai partidului asteptau intrarea pe scena. S-a simtit efortul organizatorilor de a realiza un eveniment spectaculos. Scena a fost dominata de bannere cu sigla partidului si chipul lui Dumitru Matei. Animatoarele Anei Moldovan, sutele de baloane, stegulete si pancarte au completat decorul. Pe scena au fost invitati candidatii PSD pentru Consiliul Local, apoi cei pentru Consiliul Judetean si, in fine, cel mai important candidat al PSD-ului, Dumitru Matei. Am remarcat faptul ca toti cei care au luat cuvantul (Sabin Nemes Bota, Ana Moldovan si ministrul Vasile Dancu) au fost concisi, semn ca lumea a invatat mult din campaniile electorale trecute.

Dintr-un leu, sa facem trei

Venit de la Cluj sa-l sprijine pe Matei, ministrul Dancu a tinut sa precizeze ca in Cluj, ministrul Rus este cotat cu 40% din voturile alegatorilor, pregatind debarcarea lui Funar. “Dumitru Matei poate fi viitorul primar al Baii Mari, cu conditia sa fiti alaturi de el”, a afirmat Dancu care, facand o paralela cu deviza PSD-ului la Cluj, “Inimi langa inima Transilvaniei”, considera ca in Baia Mare deviza partidului pe care-l reprezinta ar trebui sa fie “Inimi langa inima Maramuresului”. “Castigarea alegerilor in Baia Mare va fi cea mai importanta victorie a Partidului Social Democrat in Maramures. Vreau ca Baia Mare sa fie social-democrata!”, a afirmat Dumitru Matei. Om de afaceri fiind, Matei si-a declarat intentia de a face dintr-un leu, trei, incheindu-si discursul aproape crestineste: “Cu Dumnezeu, spre victorie! Castigam cu PSD!” A urmat spectacolul promis alegatorilor. Sergiu Vaida si Ansamblul folcloric din Targu Mures au tinut capul de afis. Dupa recitalul dat de acestia, partea a doua a spectacolului a fost sustinuta de senatorul Adrian Paunescu si cenaclul “Totusi iubirea”, o alegere destul de neinspirata a organizatorilor. La cateva minute de la inceperea recitalului, senatorul, destul de plictisit si apatic, l-a trimis “in interiorul mamei lui” pe unul dintre putinii spectatori ramasi in sala, spectator care strigase “U Craiova!”. Una peste alta, exceptand intarzierea de la inceput, prelungirea nejustificata a spectacolului folcloric, destul de “intins” si iesirea necontrolata a fostului peremist, a fost o lansare destul de reusita. In ceea ce priveste sansele lui Dumitru Matei de a-l invinge pe Cristian Anghel, ultimul cuvant il va avea electoratul. Din randurile acestuia, prefectul Ioan Buda este cel mai optimist. “In calitate de presedinte al PSD, nu pot sa-i acord lui Dumitru Matei decat 100% sanse de reusita”. Am incercat sa aflu, dincolo de optimismul prefectului, care crede ca sunt sansele reale ale candidatului PSD. Prefectul mi-a strans mana, mi-a zambit elegant si mi-a raspuns: “Va doresc mult succes!” Noi il avem deja.

Ioan Botis



* Caravana Bellman’s si
Gina Pistol in Baia Mare

Sambata, 15 mai, in discoteca “Blue Jeans”, mare show - mare: Gina Pistol, venita cu caravana Bellman’s la Baia Mare, a impartit participantilor la eveniment zambete si nu numai…. Gazda a evenimentului, impreuna cu cateva frumoase baimarence, Gina Pistol a incins la paroxism atmosfera din “Blue Jeans”, oferind multe premii din partea Alexandrion Grup Romania si Bellman’s. Ea a stat si in spatele barului unde, alaturi de barmani, a ajutat la pregatirea si servirea clientilor cu ginul tonic oferit de Bellman’s. Gina - sufletul petrecerii - a determinat o gramada de fani sa se inghesuie pentru a-i cere autografe si a face poze cu ea. De abia am reusit sa-i smulgem cateva vorbe: “Este o mare onoare si bucurie pentru mine sa fiu imaginea ginului Bellman’s. Toate aceste actiuni sunt menite sa arate ca Bellman’s este alaturi de cei care doresc sa se distreze, consumand in acelasi timp un produs de calitate superioara. Petrecere, bautura, femei frumoase, chef, sa zici mersi pentru Bellman’s!”



* Relatiile “gateristilor” sunt mai tari decat litera legii
Raul de rumegus

Una dintre cele mai grave probleme de mediu cu care se confrunta Maramuresul este cea a numeroaselor rampe de deseuri amplasate la intamplare pe malul raurilor si deversarea surplusului de masa lemnoasa in apa. Cele mai afectate sunt raurile Iza si Viseu. In ciuda consistentelor amenzi aplicate de autoritatile de mediu factorilor responsabili din administratia locala, acestia refuza luarea unor masuri eficiente de stopare a fenomenului.

Din rapoartele Ministerului Apelor Padurilor si Mediului, reiese ca judetul Maramures are numeroase probleme legate de starea factorilor de mediu. Pentru a verifica veridicitatea semnalelor alarmante referitoare la situatia din zona, am urcat pe cursul raului Viseu. Din nefericire, realitatea a confirmat faptul ca fenomenul de deversare a rumegusului in rauri a luat o amploare deosebita. Zeci de locuri, mai mult sau mai putin amenajate, amplasate pe malul cursurilor de ape, sunt zilnic asaltate de tone de deseuri. Si nu numai rumegus. Printre dunele de ”firispor” misuna pungi de plastic, sticle, bucati imense de carton, hartii, haine uzate etc. Totul arata ca o imensa rampa de gunoi. Cel mai grav este ca rampele respective, desi amplasate initial la o distanta de cateva zeci de metri fata de mal, sunt insuficiente pentru a rezolva problema deseurilor de rumegus. Cei care prelucreaza masa lemnoasa (in diferite gatere sau ateliere ce functioneaza mai mult sau mai putin in cadrul legii) deverseaza resturile lemnoase direct in cursurile de apa. Faptul reprezinta un pericol deosebit pentru fauna din cursurile repezi de apa, cum ar fi Viseu sau Iza. Chiar daca nu este toxic, acele fire subtiri de rumegus, odata patrunse in apa, ajung in branhiile pestilor, asfixiindu-i.

Voinescu se scuza

Situatia nu este recenta, ci persista de cativa ani buni. Pana in prezent, nici o autoritate publica nu a reusit stoparea fenomenului. Pe de o parte, autoritatile administrative din localitatile cu pricina nu pot trece peste puterea unor agenti economici locali (cu potential financiar si nu numai), iar pe de alta, autoritatile de mediu nu pot amenda la nesfarsit primariile si consiliile locale pentru lipsa de interes manifestata, atat timp cat amenzile aplicate ori nu sunt platite, ori sunt atacate in instanta de judecata, care admite contestatiile. ”Situatia este, intr-adevar, asa cum spuneti. Noi am sesizat de mai multe ori Garda de Mediu. Ei sunt cei care trebuie sa ia masurile care se impun, nu noi”, s-a spalat pe maini Gheorghe Voinescu, inspectorul sef al Agentiei de Protectie a Mediului Maramures (APM). Deci, nu APM. ”Dupa infiintarea Garzii Nationale de Mediu, in 2003, tot ceea ce este legat de controlul si impunerea respectarii legislatiei de mediu ne revine ca sarcina. A lua o decizie imediata este greu, pentru ca laboratorul care monitorizeaza factorii de mediu nu are acreditare din partea Ministerului Mediului si a Institutului National de Cercetarea si Ingineria Mediului. Singurul acreditat de la noi este cel de la Serviciul de Gospodarire a Apelor Maramures. S-a incercat interventia in forta, prin amenzi date primariilor, consiliilor locale si agentilor economici. Fara mare rezultat. Dar in multe cazuri, amenzile aplicate autoritatilor au fost atacate in instanta si anulate sau reduse. De exemplu, in 2003, l-am amendat pe primarul din Viseul de Sus cu 15 milioane lei, iar Tribunalul a redus amenda la 5 milioane. Apoi am amendat Consiliul Local din Viseu cu 225 milioane (amenda maxima), iar Tribunalul i-a redus-o la 75 milioane. Pe primarul din Moisei l-am amendat cu 75 milioane, iar aceeasi instanta a anulat amenda”, a declarat Calin Crisan, comisar sef al Garzii de Mediu.

Amenzi rezolvate

Aflati in postura de a da explicatii pentru situatia grava in care s-a ajuns, primarii din localitatile in cauza dau din colt in colt. ”Ei dau autorizatie de mediu celor care prelucreaza lemnul! Daca omul are autorizatie nu-l pot opri.” Avem circa 40-50 de puncte de prelucrare a lemnului si trebuie creat spatiu de depozitare pentru fiecare. Ca ei arunca mai departe, in rau... Pai asta e mentalitatea! Si gunoiul il lasa in drum. Serviciu de salubritate nu avem. Suntem 13 angajati in toata primaria, de unde? Trebuie sa inchid toate iesirile la rau ca sa-i opresc. Dupa aia o sa lase rumegusul in strada”, a spus Alexa Horj, primarul din Moisei, localitatea cu situatia cea mai catastrofala din acest punct de vedere. ”Nu se arunca in rau nici un rumegus (deci nu se arunca!, n. red.). Ala e depozit autorizat (!). A fost singurul si cautam altul, pe la Viseul de Mijloc. Cei de la Mediu au constatat ca nu e nici o treaba, ca e distanta de la apa... Amenda de 225 milioane am primit-o pentru ca in Viseul de Mijloc s-a aruncat aiurea, noaptea (deci se arunca!, n. red.). Si am primit noi amenda, dar nu am platit nimic. Pe producatorii de rumegus nu-i intreaba niciodata Garda unde arunca. Pai asta e rolul lor! Serviciu de salubritate avem, dar nu se ocupa de rumegus (!)”, a declarat Vasile Maris, primarul din Viseul de Sus. Concluzia ar fi ca rumegus este din belsug, dar solutii impotriva poluarii, nu! Jocul cu mata moarta aruncata in curtea vecinului continua.

Pana cand Consiliul Judetean nu se va implica in a obliga primariile ca la alcatuirea bugetelor sa prevada si fonduri pentru salubrizare, problema nu se va rezolva. (Calin Crisan, comisar sef al Garzii de Mediu)

Ciprian Dragos



* Politisti cercetati pentru abuz

In Sighet, in noaptea de 2 pe 3 februarie 2003, la cateva ore dupa comemorarea lui Iuliu Maniu, jurnalistii bucuresteni Florin Esanu si Ion Traian Stefan au avut o altercatie cu politia. Esanu a sustinut ca se afla impreuna cu colegul sau in fata hotelului ”Tisa” (unde erau cazati), cand a aparut un echipaj de politie. Agentii de ordine Daniel Lascaian si Vasile Maris au incercat sa-l opreasca pe fotoreporterul Esanu sa ii imortalizeze pe pelicula. Apoi au devenit violenti, i-au smuls aparatul foto, distrugandu-i blitul, l-au legat in catuse si l-au dus la politie, unde l-au batut si amendat cu 20 de milioane de lei pentru conturbarea linistii publice. Politia a comunicat ca: ”Esanu, aflat sub influenta bauturilor alcoolice, a adresat injurii organelor de ordine, zgomotos, deranjand cetatenii. Petentul Esanu a fost dus la politie, unde i s-a intocmit un proces verbal pe care acesta a refuzat sa-l semneze.” Treaba a ajuns in justitie, insa judecatorii sigheteni au considerat ca Esanu a fost vinovat, comutandu-i totusi amenda de la 20 la 10 milioane de lei. Apoi, in Baia Mare, fotoreporterul ”Romaniei Libere” a avut castig de cauza. In paralel, cercetarile au continuat (pe fondul tot mai deselor agresiuni suferite de jurnalistii din intreaga tara), la ordinul mai-marilor justitiei si politiei. In 11 mai, cei doi politisti din Sighet au fost trimisi in judecata de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj, pentru abuz contra persoanei (”prin faptele lor, inculpatii au adus atingere partilor vatamate referitoare la integritatea fizica, libertatea persoanei si libera circulatie, garantate constitutional”, titreaza comunicatul oficial). Politistii vor fi judecati de Tribunalul Maramures, cei doi riscand intre 6 luni si 3 ani de inchisoare. De asemenea, se judeca si un proces de calomnie, intentat de gazetari IJP Maramures, cauza fiind comunicatul de presa in care au fost nominalizati ca s-ar fi aflat sub influenta alcoolului si ar fi facut scandal. Va vom tine la curent cu rezultatul proceselor.

Teofil IVANCIUC



* Prima victorie impotriva mafiei lemnului din Borsa
Grec, da padurile inapoi!

Composesoratul Borsa a castigat in instanta 17.000 de hectare de padure l Prefectul Buda a facut apel l Mafia lemnului va ramane fara obiectul muncii: jaful din padurile Borsei

Composesoratul Borsa s-a infiintat, potrivit legii, in anul 2000, pe vechea structura a Composesoratului existent in perioada interbelica. Membrii acestei structuri asociative au devenit toti borsenii si urmasii celor care in 1937 aveau in proprietate suprafete de paduri.

La prima vedere, povestea infiintarii Asociatiei Composesorale Borsa pare complicata si simpla in acelasi timp. “Bulibaseala” apare din cauza birocratiei ce guverneaza in general, orice activitate in Romania. In primul an de la infiintare, Asociatia nu a avut activitate si nici patrimoniu. Grupul de borseni initiatori ai acestei forme asociative era in cautare de acte, atat pentru Asociatie, cat si pentru fostele proprietati. Presedinte al Composesoratului cu sediul pe strada Libertatii a fost ales Dumitru Danci, tehnician silvic (acesta a fost si motivul alegerii sale). Din 2001 intra “in scena” Matei Mihali si Gheorghe Albu, cunoscuti in Borsa si din cauza multelor conflicte avute cu ceea ce noi am numit “mafia lemnului”. Deoarece numarul de membri ai Asociatiei a crescut, borsenii au inceput sa creada ca recuperarea padurilor, acest “vis nebunesc”, poate fi realizabil. Numai ca se impunea un nou sediu si alegeri pentru structurile de conducere. Danci a fost rugat sa conduca in continuare Composesoratul, dar a refuzat din cauza conflictelor avute cu cei de la Ocolul Silvic Borsa. A fost ales Mihali, iar sediul Asociatiei a fost mutat pe strada Stavilarului, unde este si astazi. Composesoratul a depus la Comisia locala de aplicare a Legii fondului funciar din Borsa, o cerere de retrocedare a suprafetei de 17 mii de hectare de padure. A fost un moment de inspiratie al lui Mihali, care a intuit ca vor avea probleme cu aplicarea legilor retrocedarii. “Fosta proprietate a Composesoratului nu poate fi retrocedata decat ca un tot unitar. Avem extrase CF reactualizate. Unele dintre ele sunt cu suprafete identificate (7.000 ha). Am fost in Ungaria si am adus hartile cadastrale. A fost gasita aceea arhiva cu actele doveditoare (in limba maghiara) pentru borseni si urmasii acestora. S-au facut dosare si s-a inceput a se lucra la stabilirea filiatiei. Putem demonstra cu acte ca fostul Composesorat avea in proprietate 17.000 de hectare de padure. Borsa, dintotdeauna, a trait din exploatarea padurii. Nu am cerut decat dreptul nostru”, ne-a declarat Mihali.

Inceputul tracasarilor

In prima faza, Comisia locala condusa de primarul PSD, Gavrila Grec a avizat cererea Composesoratului. Dosarul a ajuns la Comisia Judeteana de aplicare a fondului funciar si au inceput problemele, procesele. La momentul respectiv, GAZETA a aratat cursul proceselor si a piedicilor puse atat de autoritatile locale, cat si de cele judetene. “Actor principal” a fost Grec, care printr-un remarcabil “joc de glezne” a fentat cand Composesoratul, cand pe cetateni. Jocul duplicitar al primarului este unul din principalele cauze pentru taraganarea rezolvarii situatiei Composesoratului si, implicit, a padurilor revendicate. Culmea este ca Primaria Borsa a castigat in instanta fosta padure a Primariei (5.200 de hectare) datorita eforturilor celor din Composesorat. Procesele au avut un parcurs interesant, care merita a fi analizat ca speta. Neavand succes la Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, composesorii au inaintat cauza lor in instanta, la Viseu de Sus.

Judecata

Trecem si peste micile “mizerii” facute cu inregistrarea, cu citarea partilor si ne oprim la cel care ar fi urmat sa judece cererea Composesoratului. Judecatorul Maria Simon ar fi urmat sa dea solutia (este sotia consilierului judetean PSD Gheorghe Simon). “Cand am vazut ca doamna Simon va judeca aceasta cauza, am facut cerere de stramutare. Ne-ar fi ras din primul condei. Inainte cu o luna sau doua de a introduce cauza noastra in instanta, acelasi judecator, Simon, a judecat cauza intre Directia Silvica si Primaria Borsa. Atunci, noi am avut o interventie in favoarea Primariei si judecatoarea ne-a recunoscut ca fiind Asociatie legal constituita. Primaria a castigat cele 5.200 de hectare datorita noua, Asociatiei. Cand am venit cu cererea noastra si s-au sesizat ca revendicam 17.000 de hectare, au intors foaia. De asta am cerut stramutarea procesului”, ne-a declarat Albu. Curtea Suprema de Justitie (titulatura de atunci) a admis stramutarea si a trimis cauza spre judecare la Judecatoria Alejd (Bihor). Au fost noua termene, la care Grec si cei din comisia judeteana nu s-au prezentat, probabil pentru a tergiversa procesul. Pana la urma, fondul cauzei s-a dezbatut in martie 2004.

Sentinta

Intr-un moment in care nici macar Mihali nu mai credea ca va gasi dreptatea, procesul s-a judecat, iar sentinta, care a admis plangerea formulata de Asociatia Composesorala Borsa, nu lasa loc de comentarii. De remarcat ca dupa ce aceasta decizie va deveni definitiva si irevocabila, practic, Ocolul Silvic Borsa va disparea. “Ne vom lupta in continuare pentru dreptul nostru. S-a facut recurs, dar noi avem dreptate si suntem aproape de o mare victorie. Nu le convine. Se va crea un precedent periculos pentru cei ce conduc acum. Nu se va mai putea fura si asta doare”, ne-a declarat Mihali. Povestea de la Borsa are si o explicatie politica. Mihali este candidatul PD la Primarie, iar victoria Composesoratului vine ca o cireasa pe tortul inmormantarii politice a candidatului PSD, Gavrila Grec, zis “Tau-Stiol”. In numarul viitor vom arata cum un consilier local PSD, cu ajutorul ”dezinteresat” al primarului, a cumparat pentru pasunat un munte, desi are doar un caine, in dispretul legii.

Apelul

In mod ciudat, Ioan Buda, prefectul judetului Maramures, a formulat impotriva sentintei de la judecatoria Alesd un apel la Curtea de Apel Oradea. Motivatia apelului este “subtire” si se axeaza pe faptul ca… Asociatia a avut o alta adresa la infiintare si un alt presedinte. Pe de alta parte, se sustine ca “lipsesc cererile individuale ale fostilor membri composesori sau mostenitorilor acestora”, desi sentinta data la Alejd subliniaza ca: “Asociatia Composesorala Borsa s-a nascut in urma manifestarii de vointa liber exprimata a fostilor proprietari, cererea formulata de ea echivaleaza cu exercitarea colectiva a drepturilor patrimoniale conferite de Legea fondului funciar”.

Dispune reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea Composesoratului asupra suprafetei de 17.000 de hectare si emiterea titlului de proprietate. (Fragment din sentinta Judecatoriei Alesd)

Nicolae Teremtus



* Cetatenii, cu instrumentele politice, trebuie sa spele rusinea Justitiei
Un senator acuza!

Cele mai interesante contestatii depuse de filialele de partid maramuresene, in cazul alegerilor locale actuale, vizeaza lista PSD la Consiliul Local Moisei si candidatura la Primaria Salistea de Sus a candidatului partidului-stat.

Liderii filialelor de partid PNL, PD, PRM si PNTCD, semnatarii pactului partidelor de opozitie maramuresene, au depus la judecatoria Viseul de Sus o contestatie la lista pesedista pentru CL Moisei. Din cele 17 persoane inscrise pe lista, cinci au fost trecute “doar” cu numele si prenumele, restul beneficiind si de porecla de identificare (Hodja Vasile a lui Dan, Coman Stefan Manzu, Tomoiaga Gheorghe a lui Gavrila, Ivascu Marioara a lui Gimi etc). Astfel de persoane “poreclite” sunt si pe locurile eligibile. O contestatie asemanatoare a fost depusa la Judecatoria Dragomiresti pentru neacceptarea candidaturii la Primarie a candidatului PSD, Iuga Gheorghe inscris si cu porecla “Tiliu”.

Judecata trandafirie

Contestatiile au fost respinse de cele doua instante de judecata, pe motiv ca nu sunt intemeiate. A fost facut recurs, iar la Tribunalul Baia Mare a fost mentinuta solutia data de prima instanta. Altfel spus, candidatii pesedisti au dreptul de a uza de porecle, stiut fiind ca “peste Deal” este un mod obisnuit de a se recunoaste intre ei cei care au acelasi nume de familie. Contestatia partidelor din opozitia maramureseana s-a bazat pe legea alegerilor locale, de acum, care la capitolul prevede ca cei inscrisi pe liste sunt trecuti conform actului de identitate. Am sesizat la Judecatoria Dragomiresti si la Judecatoria Viseu faptul ca cei de mai sus s-au inscris in contradictie cu legea. Sigur, ei au invocat faptul ca s-au inscris corect. Dar legea spune clar, candidaturile se inscriu in conformitate cu datele din buletin, ori in buletin nu exista porecla. Deci este limpede ca textul este restrictiv si a fost incalcat. Au fost respinse la cele doua judecatorii contestatiile noastre, motivatiile sunt puerile si nu-i onoreaza pe judecatorii care le-au facut. Unul dintre judecatori motiveaza ca si in anul 2000, primarul s-a inscris tot cu acelasi nume si atunci nu a fost contestat, ci doar acum. Pai, era alta lege, aceasta lege este restrictiva si aceasta trebuie respectata. Un alt judecator de la Viseu motiveaza ca legea trebuie interpretata pozitiv. Trebuie interpretata acolo unde se preteaza la interpretare, dar in cazul de fata, textul este absolut restrictiv si nu se preteaza la interpretare din moment ce se spune ca inscrierile din buletin sunt acelea care trebuie facute. Am facut recurs, dar degeaba. Si la Baia Mare s-a dat aceeasi solutie.

Coalitia PSD - judecatori

Senatorul PRM a declarat ca la inceputul acestei saptamani va face o declaratie politica in plenul Senatului si va aduce in atentia ministrului justitiei modul in care au fost solutionate contestatiile de mai sus. “Nu imi este teama sa afirm. Ne aflam in fata unei coalitii intre PSD si Justitia din Maramures in aceste cazuri. Nu generalizez, nu vreau sa fiu inteles gresit. Dar in cele doua cazuri, nu poate fi interpretata altfel aceasta solutie aberanta. De altfel, si Ministrul Justitiei a declarat saptamana trecuta ca stie mai multe locuri in tara unde judecatorii s-au implicat politic in maniera in care s-a intamplat la Cluj. Nu stiu daca stia de Maramures, daca nu stia o sa afle luni, cand o sa prezint in declaratia politica modul in care se incalca lege de catre judecatori din Maramures in aceste cazuri, bineinteles, in favoarea PSD-ului. Imaginati-va ca aceste nereguli le-am fi facut noi sau alte partide din opozitie si este lesne de presupus ce hotarari judecatoresti ar fi fost. Probabil care ne-ar fi spulberat. In acest fel se pateaza justitiei”, ne-a declarat Bindea. Senatorul a mai spus ca ne aflam, cu siguranta, in fata unui favoritism politic facut pesedistilor maramureseni, fapt care nu onoreaza nici partidul, nici pe judecatorii care au dat solutiile in cauza.

Ce spune legea alegerilor locale

La capitolul Candidaturi, articolul 41, punctul 3 se arata: Listele de candidati trebuie sa cuprinda numele, prenumele, locul si data nasterii, domiciliul, conform actului de identitate, denumirea, seria si numarul actului de identitate, ocupatia, profesiunea si apartenenta politica a candidatilor, iar in cazul aliantelor, si partidul politic care i-a propus.

Nicolae Teremtus



* Coltu’ meu
Mozaic ne si electoral

l Ca sa vezi cum decurge campania electorala la noi in Baia Mare... Un saptamanal local, sa folosesc expresia colegilor-prieteni, ia un candidat la o primarie, de o anumita culoare politica si il “toaca”. Evident, tendentios. Respectivul nu avea culoarea politica potrivita cu aspiratiile celor care l-au tocat. Asa, incet, incet, toata disputa de idei, de programe, intre candidati si intre partide (oricum am lua-o, ea, disputa e la limita intre promisiuni fanteziste si promisiuni realiste) se transforma intr-o mizerabila disputa intre cei din mass-media. Nu am cu nimeni, nimic. Fiecare face atat cat poate si dupa cum il duce mintea, dar mi se pare nefiresc sa-l ataci pe candidatul ce apare intr-un ziar, doar pe considerentul ca acel ziar “si-a permis” (ce neobrazare!) sa promoveze un politician netrandafiriu. Am spus-o de mai multe ori, iar GAZETA a si demonstrat-o, in PSD sunt oameni deosebiti (salutam decizia de a-l pune pe locul doi la municipiu pe doctorul Nemes-Bota), dar si multi neaveniti. La fel, in toate filialele de partid sunt politicieni si politicieni. Nu noi am hotarat listele, este problema partidelor respective. Dar acum este campanie electorala si ne-am fi dorit o competitie reala intre candidati, oricare ar fi ei. Pai ce competitie sa fie cand ii dam “in cap” unui om doar pentru ca a aparut intr-un saptamanal? Din intamplare, cel mai bun. De ce colegii-prieteni nu au luat ca exemplu pe Alexandru Cosma ori pe primarul Gavril Grec, politicieni ai PSD, ce explica pe suprafete de ziar “cat China” ce au facut si ce vor face. Am ras cand am citit, dar este dreptul lor, e campanie electorala. Singurii care vor decide cine minte si cine spune adevarul sunt alegatorii. Sa nu vorbim de morala. Stiu ca stiti ca stim. l Zilele trecute am avut o discutie cu mai multe persoane despre situatia de la Sucursala CEC si despre Simona Mihalache. Cei in cauza, coincidenta, o cunosc bine pe Mihalache. Dupa ce am conversat vreo juma’ de ora pe subiect, m-au intrebat: “De ce va tot legati de femeia asta? Ii de treaba, eleganta, vorbeste frumos si a ajutat pe multa lume. E un suflet bun…”. Am ramas fara grai, ei chiar credeau ce spuneau despre una din cele mai “celebre” escroace din ultimul timp. Argumentele mele, ca zeci de oameni au ramas pe drumuri ori au probleme deosebite, au fost tratate cu indiferenta. Nici faptul ca ducea o viata de lux, cheltuia zeci de milioane pentru o onomastica ori concedii cu “prietenii” nu au impresionat. “Era o femeie buna”, suspinau nostalgic ei.

Nicolae Teremtus



* Pionieratul “turnatorilor” din regimul communist
Lista lui Cristel

Chiar si informatorii comunisti au avut o perioada de pionierat. Mijlocul anilor ’40 ii scoate din anonimat pe toti cei care isi faceau o datorie morala din a-i urmari pe ceilalti. O dispozitie a administratiei din 8 august 1946 le ofera notarilor din primarii posibilitatea de a-i turna pe cei care nu simpatizau cu regimul “rosu”. Cristel Valerian, notar in Tautii de Sus in vara lui 1946, a fost unul dintre cei care si-au infundat consatenii.

Greu de crezut ca unii dintre romani erau “turnatori” din convingere. Cu toate acestea, documente pastrate in arhivele secrete, purtand parafa “confidential” sau “strict secret”, ne demonstreaza ca multi au devenit informatori ai securitatii de bunavoie si nesiliti de nimeni. Pentru acesti oameni, perioada comunista a fost un moment prielnic, in care au putut tese intrigi din cele mai absurde. O condamnare pentru lansarea de zvonuri alarmiste astazi pare o gluma proasta, dar in urma cu cinci decenii era un delict grav.

Condamnarea istoriei

Privind spre trecut, este greu de concluzionat daca paranoia “turnarii” oponentilor comunismului a fost declansata de autoritati si o anumita categorie de romani au imbratisat-o fortati de imprejurari sau chiar autoritatile au inceput sa teasa plasa de intrigi in care Romania s-a zbatut peste cinci decenii. Totul a inceput o data cu “lupta de afirmare” a Partidului Comunist Roman (PCR). Dupa inlaturarea guvernului Antonescu, au ajuns la guvernare partidele care alcatuiau Blocul National Democrat (Partidul National Liberal, Partidul National Taranist, Partidul Social Democrat si Partidul Comunist Roman). In octombrie 1944, PCR-ul si Partidul Social Democrat ies din alianta constituita si formeaza Frontul National Democrat, iar BND se desfiinteaza. Comunistii nu s-au multumit cu aceasta ruptura politica, ci au continuat sa-si puna in practica planurile de marire (in aceasta perioada consolidandu-se si practicile “turnatoriei” celor care nu erau “cu ei”). Astfel, cei care si-au facut o datorie morala din a-i spiona pe ceilalti au putut sa-si valorifice “talentele”, punand bazele informatorilor Securitatii.

Inregimentare politica

Anul 1946 a fost prielnic pentru obligativitatea inregimentarii politice in partidul rosu. In august 1946, fiecare primarie primea o dispozitie prin care se cerea intocmirea unor liste cu toti functionarii, precizandu-se orientarea lor politica. Acesta este inceputul perioadei in care s-a inceput cautarea romanilor cu “radacini sanatoase”. Conform documentelor inregistrate la Arhivele Statului din Baia Mare, raspunsul la aceasta cerere administrativa difera de la o primarie la alta. Un cuvant greu de spus l-a avut zelul celor care au intocmit aceste liste. A fost clipa in care au iesit din anonimat viitorii informatori, sau cel putin cei care aveau potential. In comunele maramuresene, “vinovati” de lipsa de orientare politica catre comunism erau Adrian Lupan (preot greco-catolic Dumbravita), Barsan Vasile (preot in Rus), Ciocotisan Gavril (invatator in Sindresti). Cei din Dumbravita au fost intrecuti in zel de oficialii primariei din comuna Baita care, pe 10 august 1946, la doar doua zile de la inregistrarea dispozitiei, reusisera sa trimita lista cu apoliticii comunei. In mai putin de doua zile, administratia comunei a reusit sa identifice 17 functionari care nu se regaseau pe listele FND-ului. Printre acestia se numara cinci padurari, patru invatatori si un preot. Verdictul: vinovati de neapartenenta la comunism.

Notarul informator

Dintre notarii care raportau supusi, umili, servili, listele cu persoanele care au indraznit sa nu faca parte din Partidul Comunist, Cristel Valerian, notarul din Tautii de Sus, a fost cel mai zelos. In august 1946, acest notar s-a dovedit a fi unul dintre cei care au insusirile bunului informator. In 10 august 1946, notarul Cristel Valerian semneaza o hartie adresata Preturii Plasii Baia Mare (forma de organizare administrativa, n. red.), care poarta mentiunea “Confidential”. Era raspunsul la dispozitia care-i cerea lista cu orientarea politica a functionarilor. Maniera in care este scris raspunsul, dar mai ales informatiile prezentate de Cristel, il prezinta pe acesta ca pe un personaj croit dupa nevoile comunistilor, adica fiind unul din precursorii celor care mai tarziu vor condamna la inchisoare, pe criterii politice, oameni care nu au nici o legatura cu viata politica. Notarul din Tautii de Sus s-a simtit obligat sa detalieze raspunsul trimis Preturii, realizand o scurta prezentare a celor de pe lista. Valerian sustine ca nominalizatii sunt “cauza neintelegerilor din comuna, fiind dusmani politici declarati”. Lista lui Cristel Valerian contine patru membri, din care pe primele doua locuri sunt nominalizati Gheorghe Strene, preot paroh greco-catolic, in varsta de 40 de ani, si Ioan Pop, directorul scolii din localitate. In opinia notarului, cei doi sunt vinovati de certuri din cauze familiale “ce nu cadreaza cu morala publica” si recomanda anchetarea lor. Ca pedeapsa, notarul sugereaza autoritatilor comuniste mutarea “dusmanilor politici declarati” din comuna! Ce legatura are cearta celor doi cu orientarea politica nu stie decat notarul, a carui urma s-a pierdut in mormanul de documente. Dar nu ar fi nimic surprinzator daca numele sau s-ar regasi pe slistele cu securisti sau macar pe cele cu informatori, el fiind probabil unul din cei care si-au realizat activitatea cu daruire si abnegatie. Oameni ca si Cristel Valerian au fost pionierii luptei impotriva spiritului romanesc. Ei au distrus tot ce inseamna valoare, sustinand intriga de cea mai joasa speta.

Raportul notarului zelos
“Conform dispozitiilor date in urma conferintei avute la 8 august 1946 am onoarea a va raporta ca urmatorii functionari nici pana azi nu s-au incadrat in F.N.D. si continua a fi adeversarii acestui Bloc, din care cauza este un intreg focar de neintelegeri si dusmanie si anume:
1. Strene Gheorghe, preot paroh greco catolic, 46 de ani
2. Pop Ioan, invatator, director, 40 de ani
3. Babici Gavril ,invatator, 25 de ani
4. Babici Alexandru, sef de echipa C.F.R., 32 de ani
Mai mult ca cei de la punctul 1 si 2 intretin o dusmanie mai veche intre ei din cauze familiare ceea ce nu cadreaza cu morala publica si cea obsteasca, conform menirilor si pentru curmarea acestor certuri ar fi bine sa se instituie o comisie de ancheta dupa care si unul si altul sa fie mutati din comuna.” (“Raportul politic” al notarului Cristel Valerian – transcriere ad-literam)

La ordinul dumneavoastra Nr. 1464/1946 si in legatura cu dispozitiile date la Conferinta Administrativa din 8 august 1946, avem onoarea a va inainta alaturat tabelul despre functionarii si angajatii din comuna Dumbravita si satele apartinatoare care nu sunt incadrati in nici un partid politic din FND. (fragment din raspunsul notarului comunei Dumbravita, trimis la 20 august 1946)

Mihaela Mihalea



* “Atunci cand dialogul nu este de nici un folos, folosim violenta”
INCHISOAREA COPIILOR

La colturile blocurilor, in bezna groasa a noptilor, fete tinere, dar chircite de alcool. Din mana in mana, paseaza o sticla de tarie. Flegmatici, pustii isi aprind tigarile. In umbra vremurilor, au invatat sa fure, sa vanda pe sub mana, sa violeze. Sa omoare. Astfel, ajung in centre de reeducare. GAZETA a fost in ”inchisoarea copiilor” din Targu Ocna.

La inceputul anilor ’80, aproximativ 1800 de minori isi ispaseau pedeapsa data pentru ca au calcat stramb. Acum, in Centrul de Reeducare a Minorilor de la Targu Ocna invata diferenta dintre bine si rau 74 de infractori. Din Moldova si nordul Ardealului (Maramures si Bihor). Copii.

Camera “fericitilor”

Pustii stau cate 14 in camera. Dormitoare curate, paturi facute militareste. Daca salteaua nu ar fi muncita de atatea generatii, moneda aruncata pe cearsaf ar izbi de cateva ori aerul, iar apoi s-ar odihni pe patura albastra. Pe perete, rafturi cu carti: povesti, Caragiale, o Biblie cu colturi mototolite. In dulapurile din lemn vechi, fiecare locatar are schimburi de haine pentru “acasa”, dar si haine din velur maron, cu care sa iasa in oras. Asta pentru ca mai toate programele de integrare sociala presupun cat mai multe contacte cu lumea de dincolo de portile ferecate. Langa fereastra larga, fara gratii, luminoasa spre orizonturile interzise, o oglinda in care licaresc perechi de ochi ai copilariei si-a atarnat la colturi icoanele Maicii Domnului. Maica tuturora ii vegheaza. Pe mijlocul coridorului, infractorii cu inima de copil pot primi vizitatori sau pot manca pachetelele trimise de cei de acasa. Daca primesc cate ceva. Au voie, dupa cum scrie pe afisul aflat in fiecare camera, sa primeasca un anume procent din salariul minim pe economie. Nu mai mult. Trebuie sa simta asprimea vietii. Si sa se impace cu ea. In capatul coridorului este camera “fericitilor”. Aici stau, timp de o luna, cei care urmeaza sa se “elibereze”. Camera este mai mica, are doar patru paturi. Astfel, cei ce vor locui aici se vor reacomoda cu conditiile din “libertate”. In fata camerei, se arata usa unei incaperi dotata cu calculatoare, in care se desfasoara diverse cercuri scolare. Internet si engleza, ajutati de doi americani ce tin cursuri si in Targu Ocna. La parter, sunt cazati viitorii jandarmi, Centrul de Reeducare impartind acelasi spatiu cu Scoala Militara de Administratie Penitenciara. In cladirea de vizavi e bucataria. Curata, cu tacamuri ordonate, cu menu afisat. Aici, reeducatii fac practici intr-ale ospatariei, servindu-si colegii. La Targu Ocna ajung doar minorii care au fost acuzati de fapte care nu zguduie siguranta publica. Adica doar cei care s-au ocupat de gainarii. Cei care s-au manjit cu sange ajung in penitenciarul de la Craiova. Din Maramures, au ajuns aici cinci minori. Patru dintre ei au fost identificati drept hoti marunti. A. M. (14 ani), ne-a povestit ca atat el cat si M. D. (17 ani), I. V. (15 ani) si M. P. (17 ani), au ajuns aici pentru ca asta i-a invatat “lumea”, mai exact prietenii cu care au copilarit. “E simplu sa furi. E mai greu cand te prinde. Nu cred ca o s-o mai fac”, desi nu parea convins de acest lucru. Cel mai “rau” este R. V. (17 ani), inchis pentru viol. In Centrul de Reeducare de la Targu Ocna sunt, in acest moment, 74 de baieti. Cei mai multi dintre ei (70 %) sunt aici pentru furt calificat, patru pentru viol, iar unul pentru lovituri cauzatoare de moarte. Unul dintre ei a incercat sa faca un ban din comercializarea drogurilor. “Nu trebuie sa ne imaginam scenarii din filme. El doar a luat canepa dintr-un sat, pe care a incercat sa o vanda. Si a fost prins”, ne-a povestit directorul centrului, Dumitru Tantaru. “Cei de aici sunt copii lipsiti de dragostea semenilor. Sau poate ca au fost iubiti intr-un mod egoist”, considera preotul Florin Smarandi. Aceasta ar fi una din cauzele pentru care drumul a fost gresit. Dar nu pentru totdeauna. Inca nu este tarziu pentru ca traseul lor in viata sa fie redirectionat. Numai sa existe dragoste.

Am incercat sa ne debarasam de metodele trecutului. Violenta, bastoanele, catusele se folosesc doar in cazuri de extrema urgenta. Atunci cand dialogul nu este de nici un folos. (Dumitru Tantaru, directorul Centrului de Reeducare a Minorilor Targu Ocna)

Ramona Jitaru



* Schimbul de azi
Adrian Nastase a primit necuvenite foloase

“… bai, ti-au plecat boii de-acasa? ’sti nebun sau ce? N-ai gasit ceva mai linistit pentru cititorul-elector? Un sau , de exemplu?” Raspunsurile la aceste intrebari “pertinente” as fi fost nevoit sa le gasesc daca as fi lucrat pentru “cel mai bun” sau pentru “cel mai citit” sau pentru “cel mai rosu” sau pentru “cel mai gri” ziar dintr-o tara, pe zi ce trece, tot mai gri. Lucrand pentru acest ziar, n-am fost nevoit sa gasesc nici un raspuns. Insa… Dupa ce am scris acest titlu, am inceput sa ma visez facand foamea, cu contul blocat pe motiv de trafic cu elefanti roz in Guineea Bissau. Apoi, considerand ca-i o pedeapsa prea blanda pentru “cutezanta afirmatiei”, m-am imaginat internat la spitalul de Psihiatrie din Sighet (sectia “Periculosi”), privind cu seninatate cum mi se scurge in vena compotul de cirese din punga de transfuzii si fredonand “O Tannenbaum, o Tannenbaum, dein Kleid will mich was lehren”. Chiar spre finalul visului, recunosc ca m-am vazut facut piftie de unul tuns regulamentar, care aproape ma “convinsese” ca sunt autorul ultimului atentat terorist din Irak. Mai trebuia doar sa semnez. Atunci m-am trezit, pentru ca, inainte de a semna, trebuia sa demonstrez veridicitatea afirmatiei. Pentru argumente, ne intoarcem in timp. La inceputul lui 2002, omologul suedez al lui Nastase Adrian, Goran Persson (prim ministru si presedinte al Partidului Social Democrat din Suedia), intervievat pentru “Curierul romanesc” de catre Silvia Constantinescu, facea o descoperire epocala in ceea ce-l priveste pe omologul sau din Romania. Epocala si falsa. Goran Persson: “Prim-ministrul Nastase este, consider eu, un remarcabil si interesant politician european. Eu abia zilele trecute m-am lamurit ca este frate cu celebrul jucator de tenis (Ilie Nastase, nota mea). Este lucrul acesta adevarat? Consider ca este fantastic! Asa ceva nu se poate spune despre prim-ministrul Suediei”. Transcrierea este conforma cu traducerea interviului publicat in “Curierul romanesc”. Continuarea interviului lasa sa se inteleaga ca reporterul n-a revenit asupra dilemei premierului suedez. L-o fi lamurit reporterul? Nu stim. Cert e ca exuberanta afirmatie social-democrata “consider ca este fantastic” a fost o apreciere nemeritata de prim ministrul Nastase (greu de crezut in repetabilitatea cazului fratilor Bivolaru). O apreciere folositoare, fara indoiala (si-a intarit capitalul de simpatie al nordicului). P.S.: Fara nici o legatura, acelasi Goran Persson, incalcand normele diplomatiei europene, s-a transformat zilele trecute in agent electoral al “fratelui celebrului tenisman”.

Catalin Vischi



* O familie din Israel solicita retrocedarea fostei primarii din Ulmeni
”Nu le-o putem da!”

La finele lui 2003, o familie de evrei stabilita in Israel a cerut retrocedarea cladirii primariei Ulmeni! Solicitantii sunt mostenitorii de drept ai imobilului, iar primaria detine un titlu de proprietate si considera cladirea “bun parasit”. Au urmat doua procese castigate de mostenitori, bani cheltuiti si... nici un rezultat. Primarul e hotarat: “Nu le-o putem da!”.

In anul 1949, Henrich si Margareta Hener, proprietarii cladirii care adapostea sediul primariei Ulmeni, au emigrat in Israel. In 1951, in baza Decretului 111, Statul declara cladirea “bun parasit” si o trece in proprietatea sa. Se pare ca la vremea respectiva, imobilul era netencuit si era constituit doar din doua incaperi. Ulterior, cladirea a fost extinsa si a adapostit sediul Consiliului Local, al Primariei si Centrului Agricol Ulmeni (destinatie pastrata pana anul trecut, cand s-a definitivat noul sediul al primariei). Astazi, cladirea adaposteste arhiva Primariei, sediul Consiliului Local, iar una dintre incaperi a fost data in folosinta gratuita adeptilor Bisericii “Noua Apostolica”.

Primul proces

In anul 2003, Beniamin si Israel Aizik Hener, mostenitorii cladirii, au actionat in instanta primaria Ulmeni (ca reprezentant al Statului), cerand restituirea “in natura” a imobilului si anularea titlului de proprietate detinut de aceasta. Mostenitorii au precizat ca antecesorii lor au fost obligati sa renunte la cladire, ca o conditie a emigrarii in Israel. Vasile Ardelean. primarul din Ulmeni, a invocat articolul 16 al Legii 10 din 2001, precizand ca imobilul se afla in proprietatea Statului inca din anul 1951 si ca respectiva cladire a suferit de atunci “transformari radicale, extinderi, adaugiri”. In octombrie 2003, instanta da castig de cauza mostenitorilor, afirmand ca Statul a preluat abuziv imobilul. In sentinta este mentionat si faptul ca abandonarea unui proprietati era constatata de un reprezentant al administratiei de stat, printr-un proces verbal (considerata o dovada suficienta pentru ca statul sa preia bunul respectiv)! Nici “punctul forte” al primarului (decretul din 1951) nu a scapat de contestatii, deoarece nu era in conformitate cu prevederile Constitutiei din 1965. In pofida sentintei favorabile, mostenitorii proprietarilor de drept ai cladirii n-au intrat in posesie dintr-un motiv bizar. Cererea de restituire nu era timbrata! Adica era un viciu de procedura. Si mingea a ajuns din nou la Primaria Ulmeni.

Al doilea proces

Primaria a facut apel impotriva sentintei Judecatoriei Baia Mare. In apel, primarul a sustinut ca familia Hener a emigrat de bunavoie (ce legatura are?) si ca decretul din 1951 a fost emis inainte sa intre in vigoare Constitutia din 1965. Insa nici Curtea de Apel Cluj nu a dat dreptate Primariei Ulmeni. Dar batalia pentru fosta primarie nu s-a terminat. Desi drumul dosarelor care ajung pe rol e lung si anevoios, Primaria Ulmeni a facut recurs la Inalta Curte de Justitie si Casatie Bucuresti. Motivatie e simpla. Chiar daca nu castiga procesul, castiga timp, iar pana la momentul despagubirilor... Pana atunci insa, se vor cheltui o multime de bani si, probabil, vor mai trece cativa oameni prin functia de primar. Cert e ca Vasile Ardelean, actualul primar, a prins drag de procese. El e decis sa castige cladirea (naivitatea, bat-o vina!) si s-o transforme in... judecatorie. Ca tot s-a obisnuit cu salile de judecata.

Ioana Lucacel



* Ma tot mir
Analiza de text

Intr-un discurs tinut acum cateva zile, Adrian Nastase recunostea cu o sinceritate dezarmanta: “Sa ma bata Dumnezeu, dar eu nu mai inteleg nimic”. Fara sa fiu gramatic, fraza ma indeamna la o scurta analiza. Sa este semn al conjuctivului si intra in alcatuirea viitorului familiar. Premierul, sesizand conjuctura, anticipeaza o bataie, sinonima in anumite situatii cu infrangerea. Ma poate fi si o forma mai elevata a lui ba si se foloseste conjuctural (uneori familiar); una este sa spui “ma, Geoana” si alta “ba, Vanghelie, care esti”. Bata vine clar de la bataie sau a bate. Cu toate ca nu se da batut usor, din formularea premierului rezulta ca si-ar dori asta, da’ sa nu ia bataie de la oricine. Nastase s-a obisnuit cu batutul asta, terestru: reformele bat pasul pe loc, simpatizantii lui bat din palme din rasputeri (dupa ce planteaza flori, ca-n alte vremi, la ceas de vizita de lucru), aghiotantii lui bat moneda pe acelasi discurs gaunos, incercand sa acrediteze ideea ca bate vantul schimbarii, baronilor locali le bate inima a palpitatii cand ii suna si, in Maramures, se lanseaza volumul de stragaturi electorale, tropotite si batute pe picior, cu titlul aproape batator la ochi: “Pentru cine bat clopotele, Mitica?” Dumnezeu este un cuvant ce nu mai trebuie explicat decat lui nea Nelu. Fara sa-si doreasca sa fie batut, ultimul amintit, cu voia dumneavoastra, seamana cu premierul: nici el nu intelege. Dar este un cuvant care nu putea sa lipseasca din discursul primului ministru. In alta conjunctura, el poate insemna obiect (sau suma de bani) primit de la cineva sau oferit cuiva fara plata, de unde si proverbul romanesc “Dar din dar se face mita”. Dar nu despre asta cred ca dorea Nastase sa vorbeasca. Subiectul nu i-a placut niciodata. Eu se traduce prin Adrian Nastase si, spre diferenta de cazul de fata, se scrie cu litera mica. Nu, prin simpla lui prezenta, da valoare negativa frazei. Metaforic vorbind, daca Romania ar fi o fraza, Nastase ar fi nu. Inteleg spune cel care poate patrunde cu mintea sensul lucrurilor. Acolo insa unde ceva lipseste, Dumnezeu, care poate bate, nu are nici o pretentie. Nimic incheie fraza, ca o constatare valorica a unei guvernari fara nici un Dumnezeu, dar cu un Nastase ce nu intelege absenta absoluta.

Ioan Botis



* Nasterea, viata si pasiunile purtatorilor de cuvant
“Papagalii” institutiilor

Institutia putatorului de cuvant, reglementata de Legea 544 din 2001, a fost gandita ca o punte de legatura intre mass-media si autoritatile publice (inca dominate de birocratie si obstructionarea accesului la informatiile de interes public). Desi a intrat in vigoare de peste doi ani, legea da inca batai de cap unora dintre institutiile publice, care inca nu si-au desemnat un purtator de cuvant oficial.

De regula, purtatorii de cuvant sunt persoane bine informate despre problemele institutiei, cu trecere la ziaristi si cu un dezvoltat simt al eschivarii in fata incomodelor intrebari gazetaresti. Directorii stiu ca purtatorul de cuvant reprezinta imaginea institutiei si aleg in acest scop persoane provenind din presa sau obisnuite sa foloseasca mai mult de doua cuvinte pe minut. Avand in vedere aceste argumente, ne-am astepta ca autoritatile publice sa aiba acei purtatori de cuvant care sa le creeze o imagine favorabila. In Baia Mare, arareori se intampla asa ceva. Daca directorul lipseste (este in concediu sau in delegatie, sa zicem), inainte de a lasa ograda pe mana subalternilor, nu se oboseste a desemna pe cineva care sa-l inlocuiasca. Stim ca directorii sunt de neinlocuit, dar e normal sa existe in fiecare institutie publica, in permanenta (!) o persoana abilitata sa dea informatii. In fond, pentru acest “favor”, nu trebuie sa ai coeficientul de inteligenta exagerat de ridicat. Se mai poate intampla ca purtatorul de vorbe al institutiei sa lipseasca. Atunci ai surpriza sa… vorbesti singur.

Abili si inabili

Cateva institutii (putem aminti Inspectoratul Judetean de Politie Maramures sau Consiliul Judetean), chiar daca nu au o faima de invidiat, au purtatori de cuvant destul de abili, care mai atenueaza dificultatile in care se afla uneori institutiile pe care le servesc. In alte cazuri, chiar reprezentantul autoritatii face gafe, pentru care in mod normal ar trebui pus imediat pe lista “transferurilor”. Ne vine in minte Filip Pavel, “promovat la inaintare” de Inspectoratul Scolar Judetean. Desi legea prevede clar obligativitatea acordarii de acreditari tuturor reprezentantilor mass-media, fara discriminare (art. 18), infumuratul Pavel ne-a declarat ca el cheama la conferintele de presa pe cine vrea muschii lui, dupa afinitati. Chiar dupa inregistrarea cererii de acreditare depusa de GAZETA, Pavel nu a catadicsit sa ne invite la conferintele de presa ale ISJ. Alte institutii si-au desemnat purtatori de cuvant de dragul aplicarii legii, dar acestia sunt papusi platite pentru a te trimite la director. De exemplu, Ana Morari, purtatorul de cuvant al Agentiei de Protectie a Mediului, nu a fost capabila niciodata sa ne lamureasca in vreo privinta, ci ne-a indicat mereu usa lui Gheorghe Voinescu, fara de stiinta caruia nici o musculita de informatie nu iese pe geamul institutiei.

Isterie… publica

Cu purtatorul de cuvant este alta poveste. Acesta are “datoria” sa transmita ziaristilor in ce institutie grozava lucreaza si ce frumos si deosebit este totul. De regula, este mandru de “functia nobila” pe care o are, deoarece prin intermediul lui cetatenii pot descoperi ce bine si frumos este. Pentru a nu teoretiza foarte mult, o putem da exemplu pe Dana Mihu, purtatorul de cuvant al Agentiei pentru Ocuparea Fortei de Munca Maramures. La fiecare conferinta de presa, Mihu prezinta statistici din ce in ce mai imbucuratoare, de parca le-ar fi primit de la export si ar vorbi de somajul din Marea Britanie si nu de cel din Romania. Mai mult, conform celor afimate cu nonsalanta de Dana Mihu intr-o conferinta de presa, cei de la Bucuresti cer o monitorizare a materialelor din presa maramureseana despre agentie, dar cu toate acestea, purtatorul de cuvant realizeaza o triere a informatiilor! Doar nu trebuie sa ajunga chiar toate la Bucuresti. Asa, ca pe vremuri. In cazul in care o publicatie solicita alte informatii care nu fac parte din categoria laudelor, situatia se schimba. Dreptul de a solicita informatii o cam supara pe Mihu. Mai cu seama adresele GAZETEI, deoarece reactioneaza violent in acele cazuri (probabil o deranjeaza Legea 544). Pentru a calma “alarmista” de la AJOFM (platita de Stat, adica si de noi!), am decis ca adresele sa fie mai dese. In regim saptamanal. Hai, ca poate i-am rusinat cu articolul acesta si cei vizati nu vor uita ca suntem cu ochii pe ei. Oare celor de la Inspectia pentru Protectia Plantelor (si asta exista, pe bune!) cine le poarta vorbele?

ASTIA N-AU!

Ca tot am amintit de institutii care nu respecta legea, sa nu va ganditi ca la Spitalul Judetean sau oricare alt spital din oras puteti gasi un purtator de cuvant. Asa ceva nu s-a inventat inca in sanatatea din Maramures. Nici Prefectura, ditamai institutia care vegheaza la respectarea legilor in teritoriu, nu are, dupa plecarea lui Cristian China, un purtator de cuvant. Te intereseaza ceva, esti trimis la consilierul prefectului, care te redirectioneaza la centru. Cum prefectul Ioan Buda si subprefectul Viorel Deghid sunt ocupati mereu, esti silit sa accepti infrangerea. Daca ne referim la institutiile minuscule, existenta unui purtator de cuvant ni se pare cu atat mai ridicola, cu cat nimeni nu le solicita niciodata informatii. Spre exemplu, stiati ca exista un Inspectorat al Calitatii Semintelor si Materialului Saditor? Nu radeti, exista! Si are un purtator de cuvant in persoana… sefului institutiei, Ioan Vasiu (unul dintre cei patru oameni platiti pentru a se ingriji de semintele morosenilor). De ce mai avem atunci o Directie Agricola, tot nu am inteles. Care Directie nu ne-a chemat pana acum la nici o conferinta de presa, desi organizeaza cate una, saptamanal.

Mai sunt institutii care nu au un putator de cuvant! In cazul altora, aceasta sarcina revine directorului, dupa “buna” traditie a sistemului socialist.

Cei de la Bucuresti cer o monitorizare a materialelor din presa maramureseana despre agentie, dar cu toate acestea, purtatorul de cuvant al AJOFM Maramures realizeaza o... triere a informatiilor!

Ciprian Dragos, Mihaela Mihalea



* Sa nu stai cu mainile incrucisate

“Trebuie neaparat facut ceva in Moisei. Ca pana acum numai interesele meschine au fost pe primul loc, iar comuna noastra a ajuns codasa judetului. Nici macar nu ar fi nevoie de multi bani de la cetateni, ci de multa bunavointa a edililor. Va spun fara inconjur ca as fi dispusa sa fac munca asta, fara salariu. Doar eu bani am, faima am, nu am nevoie de scaunul de primar. Dar nu mai pot sa stau cu mainile incrucisate, sa vad cum se perinda unul si altul in primarie si se inchide in spatele usii”, sustine Ioana Vlasin. Argumentele sunt de partea ei. Are o fabrica de prelucrare a laptelui care merge foarte bine, colaboreaza cu firme din Germania, pentru care intermediaza forta de munca sezoniera. Iar reputatia de om cumsecade si-a castigat-o de-a lungul vietii. A crescut, pe langa propriul fiu, inca patru fete orfane, abandonate prin case de copii, pe care le-a educat si le-a ingrijit in acelasi mod ca pe ceilalti membri ai familiei. Orfanii, batranii, vaduvele, fostii detinuti dornici de indreptare, intr-un cuvant orice om necajit gaseste sprijin in casa familiei Vlasin. “Nu vreau sa promit marea cu sarea. Dar stiu ca e o vreme favorabila obtinerii de finantari europene, iar Moiseiul nu a accesat pana acum nici un program. E inadmisibil sa stai sa te uiti la altii cum fac una-alta, in timp ce comuna noastra nici macar turism nu mai are. E nevoie sa recladim imaginea localitatii, sa reincepem comemorarile candva traditionale in octombrie. Noi nu mai avem nici casa de cultura, nici ansamblu folcloric. Vedem la televizor spectacole cu traditii de sarabatorile crestine din orice localitate, numai din Moisei nu. Si asta nu costa cine stie cati bani. Pretul e doar un strop de interes si truda.” Ioana Vlasin candideaza la functia de primar al comunei Moisei pe listele Partidului Ecologist Roman. Alegerea e fericita, pentru ca desi intrat usor intr-un con de umbra, Partidul Ecologist Roman este unul din putinele care nu au fost amestecate in scandaluri de-a lungul vremii.

Lavinia Cotarcea



* Drumurile maramuresenilor, o prioritate

Pe agenda electorala a candidatului independent la Consiliul Judetean Nicolae Bud sunt cateva puncte considerate de fostul deputat ca prioritare pentru maramureseni: - Dezvoltarea infrastructurii. - Dezvoltarea economica, respectiv promovarea de proiecte viabile pentru atragerea de investitori. - Protectia sociala, cu toate componentele ei (protectia persoanelor varstnice, a celor cu probleme, a tinerilor). “Poate se va crede ca e cam mult pentru statutul de consilier judetean. Nu este asa. Consiliul Judetean trebuie sa fie o echipa, cu toata diversitatea politica, ce lucreaza pentru judet. Oricare consilier are dreptul sa propuna proiecte si sa le sustina. In momentul de fata, prioritatea Maramuresului, avand in vedere ramanerea in urma fata de alte zone din tara, e readucerea infrastructurii rutiere la cerintele momentului. Maramuresul istoric este vaduvit de o dezvoltare rapida pe turism deoarece lipsesc drumurile nationale, judetene si comunale. Degeaba sunt pensiuni agroturistice deosebite, degeaba oferta turistica e consistenta si foarte convenabila, lipsesc drumurile bune, care sa faciliteze accesul la toate acestea. Consiliul Judetean are puterea de a rezolva problema. Trebuie inceput si continuat cu infrastructura rutiera pe axa Sighet-Borsa. Daca - si cu siguranta - nu vor fi fonduri suficiente, trebuie facut lobby la Bucuresti. Eu pot gasi intelegere la un ministru sau altul, alt coleg in alta parte si asa, echipa Maramuresului poate suplimenta o finantare insuficienta. Nu este loc de orgolii politice, nu are importanta cine a castigat conducerea Consiliului Judetean. Pot fi un “arbitru” intre diversele partide, pot fi liantul care, probabil, a lipsit in mandatul ce s-a terminat. Eu nu am de dat socoteala decat in fata alegatorilor, a celor care m-au votat. Este un avantaj, un atu pe care il voi folosi in favoarea maramuresenilor”, a declarat Bud. Fostul deputat are experienta necesara pentru a promova proiectele pe dezvoltarea infrastructurii rutiere. Si pana acum a ajutat multe localitati, primari de diverse coloraturi politice sa obtina fonduri sau mult necesarul sprijin in “hatisul birocratic” din ministerele bucurestene. Nu e putin si poate fi mai mult.

Nicolae TEREMTUS



* Campanie impotriva saraciei

O problema presanta a celor care stau la carma localitatilor este reducerea saraciei, adica rezolvarea problemelor celor multi. De ani buni, se tot vorbeste de protectie sociala, politica de crestere a nivelului de trai, asigurarea conditiilor minime pentru persoane defavorizate si varstnice. Dar, ca de obicei, de la teorie la practica, drumul e lung si anevoios. Principalul obstacol si argument al esecului - banii. Totusi, unii inteleg gravitatea problemei si importanta gasirii unor solutii, fara a se arunca mereu in fata consacratul slogan “asta e, suntem in Romania”. Primaria Sighetu Marmatiei a incercat sa abordeze domeniile cele mai spinoase ale protectiei sociale si, in mare parte, sa le si rezolve. Cum lipsa locuintelor se situeaza pe podiumul necesitatilor, primarul Eugenia Godja s-a implicat in constructia unor blocuri de locuinte sociale, de reabilitare a imobilelor cu situatie precara si achizitionare de locuinte in vederea reabilitarii. Proiectul “O casa pentru fiecare” va rezolva problema locuintei pentru batranii fara familie si pentru tinerii care parasesc institutiile de protectie a copilului. Nici problema cantinei sociale si cea a asistentei medico-sociale nu au ramas fara solutii. Prin proiectul “Tineri pentru varstnici” se intentioneaza obtinerea de fonduri necesare renovarii cantinei sociale si infiintarea Grupului de parteneriat local, prin care se doreste facilitarea dialogului dintre autoritati si cetateni. Din cauza numarului mare de pensionari din zona Sighet, cei mai multi cu venituri extrem de mici, rezolvarea problemei medicamentelor si consultatiilor medicale a devenit o necesitate. Primaria Sighet a elaborat un proiect de infiintare a unei unitati medico-sociale intr-o cladire dezafectata din cadrul spitalului municipal. Tot pentru a veni in sprijinul varstnicilor, Consiliul Local Sighet, in colaborare cu reprezentantii societatii civile, doreste infiintarea unui centru de zi pentru persoane in varsta. Nici persoanele cu venituri mici sau cele cu handicap nu au fost uitate de Godja. 424 de sigheteni beneficiaza d