ATITUDINE / POLITICA / ANCHETE

* Prefectul Buda si-a pierdut cumpatul si gandul bun
Grec, premiat pentru dezastru

* Toni, du-te la medic!

* Orasul in care “baietii Denis” mor in “accidente politice”
Covrigul care-a ucis

* Marea orbecaiala electorala din satele maramuresene
Sa cante zongora!

* Organizatia neguvernamentala a partidului-Stat
LADO la remorca PSD

* Coltu’ meu
Anghel merge mai departe

* 25 de ani de munca silnica pentru un roman nepublicat
Atunci le-au pus catuse literelor

* Candidatul PSD la Primaria Sacalaseni s-a apucat de box, intimidandu-si adversarii
Pumnul PSD

* Schimbul de azi
Amanta Lear si
Agentu’ electoral 007

* Alegerile locale din Remeti au pus fata-n fata PSD si PD
Eliberati ringul, ultima repriza!

* Ma tot mir
Singuratatea lui Buda

* In mileniul III, intram in Europa cu
Hardaul maramuresean

* Inutila justitie in razboiul pentru lacasurile de cult
IMPOSIBILA IUBIRE

* Prefectul Buda si-a pierdut cumpatul si gandul bun
Grec, premiat pentru dezastru

Stefan Stetco a fost, pana vineri, presedintele organizatiei PSD Borsa. Printr-o decizie aberanta a Delegatiei Permanente a filialei maramuresene, Stetco, director al liceului din oras, persoana respectata si cu o excelenta imagine in oras, a fost suspendat din functie. In locul sau a fost numit interimar al organizatiei borsene nimeni altul decat primarul (inca) Gavrila Grec. Prefectul Ioan Buda si-a asumat o mare raspundere, cedand probabil presiunilor venite din Borsa (si nu numai).

Povestea schimbarii este simpla. Grec a fost nemultumit ca Stetco nu a “percutat” asa cum este obisnuit de gasca ce-l inconjoara, iar rezultatul alegerilor, catastrofale pentru primarul pesedist, l-au determinat sa caute un tap ispasitor. Si l-a gasit in persoana presedintelui organizatiei. De aici o ruptura in filiala exact in mijlocul alegerilor locale! De o parte a baricadei se afla Stetco si cei satuli de dictatura lui Grec, de cealalta parte primarul buldozerist si grupul vesel de “brutari”, cu tovarasii de la “Fantana Stanchii”. Adevarul este ca lui Grec i se arata un viitor sumbru, ca si celor ce-l sustin in organizatia judeteana. Se stie ca prezidentul Cosma il protejeaza pe Grec, ei facand impreuna celebrul proiect “Luna Ses-Borsa” (e un fel de-a spune, Grec semnand ca primaru’), drag celor ce se vor infrupta din lucrarile pe care le presupune. Dar interesele din zona depasesc limitele unui proiect pe turism. In Borsa, legea e facuta de mafioti, padurile sunt rase, miliardele “curg” spre centrul de judet, toate astea sub privirile blajine ale primarului Grec. La 20 iunie, acesta si grupul sau de tovarasi va pierde toate avantajele. “Ce pusca mea! Eu cu ce-o sa ma aleg?”, a meditat primarul, vazand rezultatele scrutinului din 6 iunie. Asa ca i s-a pus pata pe functia detinuta de Stetco, impuscand doi iepuri: nu ramane de caruta si scapa de un domn, incomod prin verticalitate. Dorinta lui Grec a devenit o prioritate pentru organizatia judeteana, din moment ce i-a convocat pe cei doi la Baia Mare (oare pe cine si cu ce ii are la mana Grec?). Prefectul Buda, subprefectul Deghid, Cosma, “executivul” Godja au venit sa judece “cazul” Stetco, desi directiva Centrului a fost clara: pana la terminarea alegerilor nu misca nimeni in front!

Supusii lui Grec

La Prefectura Maramures, in urma cu cateva zile, judecata rebelului Stetco a fost tensionata. Grec a prins glas si a cerut demiterea lui Stetco, a cerut sa fie el presedinte al organizatiei, a tot cerut. Supusii primarului, “puternicii” sefi ai organizatiei judetene, au cautat o cale de-al impaca pe “pretiosul” Grec. Nu mai conteaza, desigur, dezastrul din organizatie, la cateva zile de turul doi. Stetco a fost amenintat cu excluderea, cu demiterea din functia de director de liceu, evident nimeni nu a recunoscut apoi, dar asta-i democratia ce domneste in PSD Maramures. Dupa intalnirea de la Prefectura, Buda a tinut un fel de conferinta de presa in care nu a recunoscut nimic. “Incercam sa facem o echipa unita pentru turul doi la Borsa. (unita?!? – n. red.) Nu se fac presiuni, nu stiu sa fie amenintat cu demiterea Stetco. Faceti misto de mine?”, a spus Buda, vizibil scos din sarite de interesul presei si ca niciodata de nervos. Nu, nu facem “misto”, domnule prefect, dar ati inlocuit un intelectual, din garda veche, cu buldozeristul de la Stiol, tradator PRM. Si prin miscarea de la Borsa tocmai ati pus dinamita exact in sensibila falie, aparent astupata, intre pesedistii “vechi” si cei veniti pe stil nou... Finalul acestei povesti a venit vineri. Stetco a fost suspendat, iar Grec instalat interimar in locul sau. Moda interimatelor, inventia prezidentului Cosma, trebuie continuata. Macar pana ce Opozitia va rade toata gasca de mafioti din Borsa...

Nicolae Teremtus



* Toni, du-te la medic!

In loc sa planga in perna vazand cum arata comuna sa oras in zonele care nu sunt la drum, primarul de Tautii Magheraus, Anton Ardelean, se apuca de sughitat sunete care au pretentia ca devin cuvinte, la televizor. Faptul ca acest ipocrit rosteste numele neinsemnatei mele persoane nu reprezinta nici o problema, dar el a incercat sa arunce noroi pe GAZETA de Maramures, lucru interzis indivizilor ca si el. Profitand de faptul ca cineva il baga in seama, Ardelean a afirmat in studioul televiziunii Alpha ca ar fi avut o discutie cu mine, in cursul careia i-as fi marturisit ca “asa e in campania electorala”, referindu-ma la materialele aparute la noi si care-i criticau prestatia ca primar. E adevarat ca - iata, se dovedeste - am facut greseala de a-l saluta si a sta putin de vorba, dar discutia s-a purtat in jurul ideii ca articolele aparute au la baza nemultumirea unor oameni care au avut curajul sa-si dea numele si ca, stiind de ele, va putea mai usor sa le rezolve. Intrucat cred despre mine ca sunt un rafinat in scris, nu o sa-i spun mojicului ca e un mincinos odios si, intrucat in opinia mea e un nesimtit, nici nu o sa-i reamintesc ca la discutie a mai asistat o persoana. In fond, e politician, pesedist, si si-a dat masura caracterului prin tradarile politice la care a luat parte. Domnule Ardelean, nu stiu daca medicii va vor putea lecui de a mai spune minciuni jegoase. Dar, retineti, va rog, ca daca aveti liber sa rostiti numele meu, nu va permit sa amestecati GAZETA intre balonasele de saliva si matreata de pe rever, pe care le plimbati prin oras.

Dan PARCALAB



* Orasul in care “baietii Denis” mor in “accidente politice”
Covrigul care-a ucis

In urma cu trei ani, in Baia Sprie, deputatul PSD Luca Stefanoiu omora, intr-un accident de masina, un baietel pe nume Denis. Scuza parlamentarului a fost penibila: “Am consumat niste mere verzi!”. In ultima zi de campanie electorala din 2004, un alt baietel Denis este omorat intr-un accident de masina, nu departe de locul unde a avut loc accidentul lui Stefanoiu.

Nenorocirea a pornit de la o actiune electorala a candidatului PSD, Octavian Cernesteanu. Localizarea? Coincidenta stranie: Baia Sprie, un oras blestemat in care copiii mor in accidente de masina, iar politicienii, parlamentari sau candidati, dorm linistiti. Duminica dupa amiaza. Suntem in ziua alegerilor locale, dar nimic nu arata ca ar fi asa. In Baia Sprie, caldura i-a tinut in casa pe oameni. Pe la orele amiezii, o rafala de ploaie torentiala arunca parca o ultima lacrima peste florile asezate pe locul accidentului. Un copil a parasit aceasta lume inainte de vreme. Nu implinise sase ani, iar greseala fatala a fost sa se intinda dupa un covrig. Locul si momentul nu au fost dintre cele mai fericite.

Foamea de voturi

Sambata, dupa ce au trecut masinile de campanie electorala ale viceprimarului Octavian Cernestean, Denis Roger Samoila a fost spulberat de un camion. Conditiile accidentului ne determina sa credem ca acesta putea fi evitat, daca in nebunia unei campanii electorale trandafirii nu s-ar fi apelat la momirea electoratului cu produsele “brutarului” Cernestean, aruncate din masina, ca la caini. In acea dupa-masa, reprezentantii mai multor partide au pornit cu masinile prin oras pentru a reaminti electoratului ca exista si ca le asteapta votul. Si Cernestean si-a trimis masinile, una dintre acestea fiind incarcate cu produsele din propria brutarie, destinate a-i alina foamea de voturi si de a indupleca alegatorii. Gestul avea sa-l coste viata pe micutul Denis Samoila. Familia Samoila locuieste intr-o zona a orasului sinonima cu ceea ce baimarenii numesc Hatvan. Blocuri degradate, care te intampina cu mirosuri pestilentiale. Denis era copilul mijlociu al familiei si peste numai doua saptamani urma sa implineasca sase ani. Mai avea un frate de 10 ani si o sora de 3 luni. Familia Samoila nu este una cu pretentii, fiind recunoscuta pentru scandalurile in care au fost implicati unii membri ai familiei. Si pentru ca necazurile familiei nu erau suficiente, accidentul de sambata, 5 iunie, a venit sa umple paharul.

Covrigii insangerati

Este dificil sa cercetezi si sa scrii despre moartea unui copil. Am vorbit cu familia si cu martorii accidentului. Oamenii erau revoltati. ”Ce sa va spun? E dureros pentru noi… Era dupa amiaza, pe la ora 5,30, cand s-au aruncat covrigii de pe masina lui Cernestean. Nu era numai Roger acolo, ci mai multi copii. Dintr-o masina s-au aruncat covrigi si baloane, pe bordura. Cum, sa fie impachetati covrigii? Nici vorba. S-au aruncat ca la caini, pe jos. Nu stiu ce le-a trecut prin cap, nu s-au gandit ca vor merge multi copii sa ia? Si mai ales in parc, unde Corodan (candidat la Consiliul Local) avea un program artistic. Daca nu se aruncau covrigii, nu se intampla nimic. Masina a venit de sus si s-a oprit in dreptul magazinului lui Cernestean. Acolo s-au aruncat baloanele si covrigii. Cica ar fi fost o camioneta, aflata in depasire. Baiatul s-a aplecat de pe bordura dupa covrig si balon. Cum era aglomeratie mare, nu stiu, nu l-a observat soferul pe copil? Nu pot sa spun, stiu numai ca i-a strivit capul. A murit pe loc. Nici nu a apucat sa sufle. Inmormantarea a avut loc luni, la ora 15. Pe mama baiatului au dus-o in Baia Mare, in studio la o televiziune locala. Si Cernestean a vrut sa spuna ca nu s-au aruncat covrigi, dar toata Baia Sprie stie ca s–au aruncat. Cernestean a vrut s-o mituiasca pe mama baiatului cu ceva bani, nu stiu exact cu cat, in jur de 20 de milioane. Pai, ce s-a gandit? Ca in durerea in care era mai putea face ceva cu banii? Un frate de-al meu a chemat-o afara si a intrebat-o ce se intampla. Era zapacita… Nici acum nu stie pe ce lume e. S-a scris ca mama era la cules de capsuni in Spania, ca circulatia a fost oprita si ca nu s-au aruncat covrigi. Nici vorba. Era la cules de capsuni, dar la Halmeu. In momentul accidentului se afla pe tren, in drum spre casa. Nu e adevarat ca era un copil nesupravegheat. Bunica lui se ingrijea de el. Circulatia nu a fost oprita, nici vorba, iar covrigi si baloane s-au aruncat. Cel putin o lada. Cat a durat pana la venirea procurorilor nu stiu exact, dar peste o ora, in orice caz”, a declarat una din matusile lui Denis. ”Am vazut copiii. S-au ingrijit de ei atat mama, cat si bunica. Mai mult bunica, pentru ca mama era plecata la munca, pentru a-i intretine. Pe baiat il vedeam zilnic in fata blocului. Era imbracat curat, linistit, cumintel”, a afirmat una dintre vecinele familiei Samoila. ”Pai si asta e normal? Arunca animalul covrigi din masina ca la caini? Trebuia sa aduca un sac si sa distribuie frumos. Pentru un covrig sa moara un copil?”, s-a intrebat un alt vecin al lui Samoila.

Cinismul supei de salata

Cernestean afirma ca nu s-au aruncat covrigi pe strada. El crede ca accidentul este folosit de adversarii politici pentru a-l denigra, desi nimeni nu a afirmat ca masina din coloana electorala a candidatului PSD l-a accidentat mortal pe copil. Ci doar ca din ultima masina se aruncau covrigi, iar baietelul, in fuga dupa un covrig, a fost acrosat de camion. Cand am vorbit cu Cernestean, acesta tocmai se pregatea sa manance o farfurie cu supa de salata. “Nu a fost masina mea. A fost o alarma falsa, si-au facut unii campanie electorala pe cadavrul acelui copil nevinovat. Organele de politie au fost imediat la fata locului, si-au facut treaba, deci masinile noastre erau plecate din zona cand s-a produs accidentul. A venit o masina dinspre Sighet si un amarat de copil, de sase ani, a traversat strada si l-a lovit camionul. Saracu’ fusese inainte acolo… o primit toti copilasii cate un covrigel… saracu’ a apucat sa manance jumatate din el. Masina e din Baia Mare, se deplasa incet ca era plin drumul de oameni. Nu s-au aruncat covrigi. Ii o aiureala! Cum sa arunci covrigi pe strada? Cine ar face asa ceva? De asta s-au folosit cei de la PRM si liberalii, erau si ei prin zona. Eu nu-i acuz ca au aruncat cu bomboane. Ideea cu covrigii mei apartine celor care si-au facut campanie pe cadavrul copilului”, ne-a declarat Cernestean. Candidatul PSD afirma ca nu a oferit bani familiei lui Denis, desi mai multi membri ai familiei, fara a face parte din vreun partid, sustin contrariul. “Asta cu banii ii o gogorita. Primarul liberal a promis 20 de milioane. El cand a auzit de accident a venit acolo si a facut pe , de nu puteau cei de la Ambulanta… Eu nu l-am auzit… alti spuneau ca a promis. Eu nu am nici o vina, nici primarul. Si nu am facut nici o promisiune. Daca eram vinovat… Ce am eu cu necazu’ asta?”, s-a intrebat Cernestean. L-am lasat sa–si manance supa de salata. In urma ramane viata netraita a unui baietel. Campania din Baia Sprie a continuat in ritm de fanfara. Funebru.

Nicolae Teremtus, Ciprian Dragos



* Marea orbecaiala electorala din satele maramuresene
Sa cante zongora!

In comunele maramuresene, aplicarea Legii electorale a fost minunata, dar a lipsit cu desavarsire. In fond, tabloul intregii zile de 6 iunie a semanat izbitor cu punerea in scena a unei piese de Caragiale. A fost duminica urnelor goale, doar ceva mai mult de jumatate dintre cetatenii incumetandu-se sa renunte la siesta, in favoarea candidatilor.

“Catindatii” din comunele judetului s-au inghesuit sa intre in gratiile alegatorilor, continuand sa-si faca propaganda electorala taman in incinta sectiilor de votare, sub pretextul indeplinirii obligatiei civice de participare la vot. “Io cu cine votez?”, s-a intrebat taranul maramuresean si, pana la urma, cei mai multi au votat fara sa stie nici cu cine si nici de ce.

“Afisiada”

In satele din zona Somes si Codru, aproape 10% din alegatori s-au trezit cu noaptea-n cap pentru a se prezenta la sectiile de votare. Afisele lipite in apropierea sectiilor de vot au inlaturat dificultatea deciziei. “Boierii” (cei care au beneficiat de sprijinul partidului-stat, cum este si cazul lui Ioan Stegeran, primar in Farcasa) nu s-au mai complicat cu afise. Au apelat la chestiuni mai “serioase”, cum ar fi banerele “ca la oras”. Numai ca acestea erau postate taman vizavi de cicumscriptia electorala din sediul primariei si la vreo 2-300 de metri de sectia de votare. Ca numai acolo erau stalpi de sustinere, ha-ha! In replica, Alexandru Cosma (inca presedinte la Consiliul Judetean) a pus stapanire pe statiile de autobuz, pe stalpi si pe cladirile din zona. N-avea nici o importanta ca “domeniile” electorale ale “baronului” se aflau chiar pe sectiile de votare (cum a fost cazul comunelor Arinis, Gardani, Hideaga, Bicaz, Rusor si Ardusat), in definitiv, alegatoru’ trebuia “lamurit”. Nici candidatii n-au avut parte de o duminica linistita, desi campania se incheiase. Metamorfozati in buni samariteni, cativa candidati din Oarta si Arinis au transportat alegatorii spre sectiile de vot. Desi popa canta de zor in biserica, pretendentii la fotoliul de primar din Bicaz, Arinis si Oarta asteptau oamenii in holul sectiilor de votare, pentru a saluta ”alegerea potrivita”.

Asfalt de partid

Pe la ora pranzului, sectiile de votare din zona Lapusului erau pustii. Nu lipseau, insa, modalitatile originale de propaganda electorala. In Damacuseni, Drumul National era inscriptionat cu indemnul de a vota doua partide (aflate in opozitie, fireste). In Strambu Baiut, afisele electorale au lipsit cu desavarsire, dar motivul nu a fost criza de hartie, ci “tactica cavalereasca”. ”Au fost afise, dar ziua le lipeau, noaptea le dezlipeau altii”, a explicat localnicul Ioan Pop. In satele din Maramuresul istoric, varful prezentei la urne s-a inregistrat la orele amiezii. Gatiti de sarbatoare, oamenii s-au indreptat spre sectiile de votare abia dupa ce au ascultat sugestiile vanatorilor de electori. In zona, desi nu lipsesc afisele lipite la o aruncatura de bat de sectiile de vot, candidatii si-au facut campanie in ziua alegerilor prin masini ”decorate” cu afise si parcate in apropierea sectiilor sau ”misunau” pe ulite, ca nu cumva satenii sa asculte sugestiile concurentei. In Barsana, in timp ce vorbeam cu cativa sateni, a oprit un autoturism tapetat cu afise electorale, pentru a se asigura ca ”nu sunt probleme”.

”Ceala din afis!”

Lista candidatilor la Consiliul Judetean i-a cam aruncat in ceata pe alegatorii din satele maramuresene. Cei mai multi nu cunosteau nici un candidat, ghidandu-se dupa principiul ”unde pica stampila” sau ”votam pa ceala din afis”. ”Mi-o pus aici niste copii un afis cu domnu’ ista. Or zas ca-l cheama Cosma si-i bun. Apoi io cu el oi vota, daca ase or zas”, a spus Iuliana Nedelea din Oarta de Sus. ”Nu-i stiu p-aistea de la Consiliu’ de Judet. Oricum, ei zac multe pana ajung acolo, apoi isi vad numai interesu’. Io pui stampila unde pica”, a recunoscut Gavril Micle din Copalnic. Cei care au avut cate un consatean care candideaza la fotoliul de consilier judetean, cum este si cazul barsauanilor, s-au considerat norocosi. ”De n-ar fi fost d-aici domnu’ Barlea, nu stiu ce faceam. M-am tat uitat colea pa afise sa vad pe care sa-l votez, da’ nu mi-o sarit in ochi nici unul”, a marturisit Vasile Barsan din Barsana. Pentru altii, intunericul din cabinele de vot a fost un motiv pentru a juca ala-bala-portocala cu votul pentru ”Consilu’ de Judet”. ”Nu-i stiu pa niciunul, daca n-o fo’ p-aici… Oi nimeri vreunu’, ca si ase nu vad bine si nu ieste bec in cabina. Ii intuneric”, a spus Maria Berinde din Sarbi. Nici culoarea politica nu a fost element distinctiv in alegerea consilierilor judeteni. ”Apoi ca sti’ Dumnezeu cate partide is, noi nu le cunoastem pa tate. Om vota. Cu cine? Nu stiu, da’ tat iese careva”, era convins Ioan Giurgi din Budesti.

Tactica lui Toni

In Tautii Magheraus, la ora 16, Anton “Toni” Ardelean bantuia prin circumscriptiile electorale, in goana dupa voturi. Va veti intreba cum isi poate face campanie electorala un candidat taman in ziua alegerilor. Simplu! Ca si Toni. Isi pune niste haine mai acatarii si hai pe la urne. Aici, simpla prezenta valoreaza mai mult decat un afis electoral. Saluta, intreaba alegatoru’ cum se simte si ii multumeste ca a venit la vot. Unora le spune sa fie atenti, sa nu se incurce, ca sunt trei tipuri de liste. Altora le multumeste la plecare ca nu au facut comuna de ras si s-au prezentat la vot. Da senzatia ca are situatia sub control si ca stie ca e alesul. Se da in vant dupa grupurile de tineri care ies la o vorba prin ”oras” si saruta mana doamnelor. Ceva ilegal? Nimic. Campanie electorala? Nu. Voturi? Ttt. Declaratii, in schimb, cat ne tin bateriile reportofonului. ”GAZETA de Maramures mi-a facut cea mai mare campanie electorala din istoria Maramuresului. Noaptea, opozitia a distribuit ziarul la fiecare casa. Adversarii politici au lucrat noaptea si asta nu vei da in ziar, stiu. Pana acum, alegerile au fost super monitorizate de oamenii tuturor partidelor. Voi, tinerii, nu aveti rabdare. Va fi un oras frumusel aici”, a declarat Ardelean vesel, inca inainte de numararea voturilor. In Nistru, ziua de vot a fost banala. Pe strada principala, cativa copii mai animau atmosfera. Lumea venea si pleca de la sectia de votare intr-un ritm care amintea de bancul cu melcul turbat. Cu toata apatia, votul nistrenilor s-a indreptat spre un om avid dupa fotoliul de primar. ”Pana la aceasta ora (18, n. red.) la vot s-au prezentat 470 din 844 cetateni cu drept de vot. Au fost disciplinati si au stiut ce trebuie sa faca”, a concluzionat presedintele sectiei de votare din Nistru. Adica l-au votat tot pe Toni. Credem ca nu avem motive sa le plangem de mila cetatenilor din Tautii. Au ceea ce si-au dorit. Cat despre “Cazul Ardelean”, vom reveni.

Ioana Lucacel, Ciprian Dragos



* Organizatia neguvernamentala a partidului-Stat
LADO la remorca PSD

Alegerile electorale sunt monitorizate de observatori ai unor organizatii neguvernamentale, pentru a preveni posibile fraude. In Baia Mare, la scrutinul din 6 iunie au fost acreditati 116 observatori din partea LADO, una dintre cele mai cunoscute organizatii de acest fel. Prezenta acestora a iscat un scandal de pomina, terminat cu retragerea observatorilor, dar si cu discreditarea organizatiei condusa de venerabilul Nicolae Stefanescu-Draganesti.

Pentru alegerile din Baia Mare, la Biroul Electoral Judetean (BEJ) au fost depuse, pana in ziua votului, cereri de participare la scrutin ca observatori doar din partea LADO. Cererile au fost insotite, potrivit prevederilor legale, de declaratiile celor in cauza, cum ca nu sunt membri ai nici unui partid politic. BEJ a validat cererile celor 116 observatori, dupa care organizatia a facut repartizarea pe sectiile de votare. Totul parea a fi bine si frumos.

“Sunt observator PSD!”

Dupa ora pranzului, Mircea Man, deputatul democrat, a fost informat ca in sectiile de votare sunt reprezentanti ai unei organizatii neguvernamentale pe post de observatori, dar ca ar fi de fapt din partea PSD Maramures. Man a intrat in mai multe sectii de votare, i-a intrebat pe observatorii prezenti ce cauta acolo, din partea cui sunt… Cert este ca a obtinut mai multe declaratii in care este mentionat: “Subsemnatul (…) cu domiciliul (…) sunt observator al PSD la sectia de votare (…)”. Din aceasta cauza, deputatul democrat a facut taraboi, s-au iscat discutii aprinse si amenintari, de o parte si de alta. Avand declaratiile date de observatori, Man a facut o sesizare la BEJ, la Biroul Electoral Central si catre conducerea partidului, fiind o incalcare flagranta, potrivit declaratiilor primite, a legii si a statutului de observatori acreditati pentru monitorizarea alegerilor. BEJ si BEC au luat legatura cu LADO si incidentul s-a terminat prin retragerea celor 116 acreditari. Observatorii au fost scosi din sectiile de votare in jurul orelor 17. Asa s-a terminat prima runda.

LADO-PSD

Sesizarea pornita din Baia Mare a ajuns in atentia liderilor de partide din Bucuresti. Deputatul liberal Radu Stroe ne-a declarat ca astfel de situatii au fost semnalate in mai multe judete si in Bucuresti. “Avem semnale ca sunt rude ale unor lideri PSD, observatori LADO. S-au facut sesizari, dar acum chestia din Baia Mare a fost ca un fel de . Stiu ca s-a cerut sanctionarea celor care au acreditat acesti observatori, dar va spun ca scopul acestei actiuni este discreditarea organizatiei LADO. E inadmisibil ce se intampla”, a spus Stroe. Plecand de la acest incident, am aflat lucruri stupefiante. Desi pe site-ul LADO se mentioneaza ca aceasta organizatie neguvernamentala are filiale in toate judetele, in Maramures nu exista practic o filiala, ci o persoana, Maria Toth, care coordoneaza, se pare, observatorii maramureseni, afiliati sau aflati in subordinea filialei din Satu Mare, condusa de Olimpia Neagu. Nu am reusit sa aflam detalii despre incidentul din duminica alegerilor, deoarece Toth a refuzat sa dea vreo declaratie, iar reprezentanta de la Satu Mare nu a mai fost de gasit dupa ce a aflat ca suntem de la un ziar din Baia Mare. “Eu am dat o declaratie la ROMPRES si nu am sa va spun nimic. Nu este adevarat ce sustine Mircea Man”, ne-a spus Toth, care desi acceptase sa ne intalnim, a anuntat ca renunta. Probabil asa a fost sfatuita. Am incercat sa aflam de ce observatorii au declarat ca sunt din partea PSD. Cu uimire am aflat ca prin intermediul lui Neagu de la Satu Mare si al lui Toth a fost inchiriat un spatiu pentru LADO Maramures chiar in sediul PSD Maramures! Aici au fost intocmite actele necesare si s-a facut instructajul observatorilor.

Strategia strutului

Declaratiile culese de Man de la asa zisii observatori au capatat o alta semnificatie, de aceea am incercat sa aflam cine a incheiat controversatul contract de inchiriere din partea PSD. Fara succes. De la subprefectul Viorel Deghid am aflat ca nu este in cunostinta de cauza, neavand voie sa se implice in campania electorala. Alexandru Cosma ne-a spus ca nu stie nimic, dar sa-l contactam pe liderul organizatiei Baia Mare, Ioan Blajan. Acesta ne-a cerut sa revenim peste cateva ore, apoi nu a mai raspuns. Practic, organizatia maramureseana si cea baimareana nu aveau habar de ce s-a intamplat in sediul PSD, desi toata ziua liderii lor misunau pe acolo. Asta inseamna ori o dezorganizarea totala, ori se incearca a se ascunde o mare magarie prin care LADO a ajuns in “gura lumii”. Explicatii sporadice de genul: “Stiti ca noi nu am avut reprezentanti in sectiile de votare din cauza lui Pana”, nu explica de ce acesti observatori au declarat ca reprezinta PSD si, ce este mai grav, ca urmau sa fie platiti de filiala maramureseana a partidului-stat! Va prezentam cateva declaratii jenante, acuzatoare, penibile.

Fanatici si ignoranti

Am luat legatura cu mai multi dintre cei acreditati ca observatori LADO, iar raspunsurile nu necesita comentarii. “Toti am fost acreditati de doamna aia de la LADO, nu de la PSD, PD… nici nu stiu… Da! Eu am declarat ca sunt din partea PSD, dar dupa ce m-a zapacit Man cu intrebari, nici nu stiu ce am scris. Eu sunt apolitica, habar n-am. Da! Am fost instruiti la sediul partidului, dar nu in cadrul PSD. A venit o doamna de la Satu Mare, dar… nu ne-a mai platit nimeni”, a declarat M.A. “La noi la sectie nu a fost nici un scandal. Daca altii au declarat ca-s PSD… Pe noi ne-a instruit ala de la Satu Mare… laaa… nu stiu… Atat… Si ce-i rau ca s-a facut instructajul la sediul PSD? Ca ne-au dat aia afara ca sa poata maslui voturile pentru Anghel! Eu am stat pe scaun si m-am uitat, iar la 5 ne-au dat afara ca sa poata stampila. Stiu, dom’ne! De ce ne-au dat afara? Sunt observator LADO de mult. Si acu’ patru ani am fost. (L-am intrebat daca stie cine-i presedintele LADO, n. red.) Nu stiu cine-i. Nu sunt observator LADO. (L-am intrebat ce cauta atunci in sectia de votare, n. red.) Eram observator LADO, dar ne-au dat afara ca sa stampileze sa iasa Anghel din primul tur. Acu’ sunteti multumiti ca a iesit cine trebuie. De la toate sectiile din oras s-a masluit sa iasa Anghel. Nu se putea sa iasa din primul tur, fata de Mitica cu 26 de procente in plus (mai numarati domnule, n.red.), cand data trecuta au fost 5 procente in plus. Nu se poate! Peste tot s-a masluit sa iasa el din primul tur, ca in al doilea nu avea nici o sansa (?!)”, ne-a declarat, indignat, U.A. “Nu stiu de ce am fost retras. Eu am cunoscut pe cineva… asa am ajuns… instructajul l-a facut o doamna… nu stiu unde, eu am ajuns la final”, ne-a spus P.D. “Am ajuns observator rugat de seful meu… de la Ramira. Nu stiu nimic, nu am facut nici un instructaj”, a spus P.A., unul dintre ”observatorii impartiali”.

“Eu am fost onorabil, dar hai sa vedem… Oricum eu nu mai sunt cu ei. Nu or dat nici un pahar cu apa. Ei or fugit, nu noi… Cum cine? Astia de la PSD, ca m-am dus azi sa–mi dea ceva bani, dar nu mi-o dat nimic, nici macar un pahar cu apa. Mi-o zis . Sa–mi bag picioru’! Is suparat ca sefii de la PSD or plecat, ei trebuiau sa ne plateasca. Instruirea s-a facut la ei la sediu, eu nu am fost, ca nu-s cu politica. Mi-o zis unu, daca nu vreau sa castig niste bani, asa am ajuns.” - D.I., “observator” LADO.

Nicolae Teremtus



* Coltu’ meu
Anghel merge mai departe

In zilele de dupa alegeri sunt dezbatute si rasdezbatute rezultatele votului de la locale. Pe toate canalele TV, la radio, in ziare, analistii politici, cu staif mai mult sau mai putin stralucitor, repeta la nesfarsit ca Basescu a luat Capitala, ca Sechelariu e in corzi ori ca Timisoara a ramas crestin-democrata. De Baia Mare nu se spune mai nimic. Capitala de judet este, oras mijlociu este si, mai mult, a fost si va ramane liberala. Ori, poate de aceea nu pare interesanta. Victoria lui Anghel la un scor zdrobitor, dupa trei mandate in care a fost mai mult in opozitie, este mai mult decat un subiect de analiza politica. Nu stiu daca sunt multi primari de resedinta de judet care au reusit sa reziste in functie atatia ani, dar cu siguranta, daca nu e singurul, multi nu pot fi. Dupa cum se stie, Baia Mare a fost prima capitala de judet care a renuntat total la sistemul de incalzire centralizat, a fost primul municipiu contorizat individual pe gaz si apa in totalitate, cu toate acestea nu se prea discuta de acest oras ”exceptie de la regula”, decat sporadic si foarte rar. La fel, performanta lui Anghel - ori cum am intoarce-o e o performanta - e pomenita rar. Asta ca sa facem o comparatie fortata. Evident, sunt multe lucruri bune, dar si lucruri rele ce se pot spune despre un oras. Niciodata nu va fi totul OK, niciodata nu vor fi toti multumiti, cu siguranta exista intotdeauna cineva care poate face mai mult decat cel ce este, dar ar trebui sa fim multumiti ca municipiul de pe Sasar a reusit, timp de 11 ani, sa fie un fel de reduta a ceea ce numim in Romania de-mocratie de tip occidental. Politica este o profesie, nu un hobby. Nu vreau sa-l “perii” pe vechiul-nou primar, asa cum o fac altii, ce-si schimba camasa simpatiilor administrative cu nonsalanta unui Don Juan politic, dar cred ca Anghel ar merita o atentie deosebita. Ar putea fi studiu de caz, nu Anghel, omul, ci primarul si comunitatea ce-o pastoreste. Suntem noi baimarenii altfel? Nu cred. In schimb, sunt sigur ca dezvoltarea durabila a municipiului (o expresie draga primarului liberal) incepe sa se vada in realitatea de zi cu zi. Fara mici si bere electorale, fara onomastici sarbatorite pe stadioane, fara fite, fara vile ori firme, primarul baimarean merge mai departe. E o chestie, nu?

Nicolae Teremtus



* 25 de ani de munca silnica pentru un roman nepublicat
Atunci le-au pus catuse literelor

Ioan Filip s-a nascut in localitatea Prislop (comuna Boiu Mare), la 10 iulie 1938. A copilarit in Iadara, unde a terminat scoala primara. Si-a continuat studiile la Baia Mare, unde a absolvit in 1955 Scoala Tehnica Medie de Minereu si Metalurgie Neferoasa. A incercat sa scrie un roman, ”Cazul Kent”, fapt care i-a atras o condamnare de 20 ani munca silnica.

”Dupa terminarea liceului, am vrut sa fug din tara, dar am renuntat. Prin ‘57 am simtit nevoia sa scriu. Asa am inceput , un roman in care incercam sa arat expansiunea sovietismului in lume. Inspirat din presa vremii si cu aportul imaginatiei, am descris actele de spionaj ale sovieticilor. In acelasi timp am incercat o alta carte, pe care am intitulat-o , unde aratam modul in care fiii de intelectuali erau persecutati de regimul comunist (in special pe plan religios). In acea vreme m-am mutat la Somcuta Mare, unde dadeam meditatii. Nu am spus despre carte decat gazdei la care stateam, dar a fost suficient. Avand o mica banuiala ca sunt in vizorul Securitatii, am dat caietele lui Simion Pop, un fost coleg de clasa. In 30 iunie ‘58, doi securisti civili mi-au facut perchezitie, dupa care m-au dus la Securitatea din Somcuta, unde comandant era capitanul Ieremia. Ma cunostea dinainte si privindu-l in ochi, mi-am dat seama ca atunci va incepe razbunarea. El statuse inainte intr-o casa din Baia Mare care apartinuse unchiului meu, dar care fusese evacuat. In aceeasi zi, am fost dus la Securitate in Baia Mare, unde a venit o namila de plutonier, mi-a pus o pereche de ochelari mati si am stat la carcera cateva ore. Apoi a inceput ancheta. Si calvarul.

Colonelul “Monstru”

Anchetele erau conduse de colonelul Retezaru, seful anchetelor in Baia Mare (un fel de adjunct al Securitatii de aici), asistat de Ieremia. Prima ancheta a fost cea mai dura. Retezaru a fost la inceput bland, dar cu timpul a devenit agresiv. Am fost batut timp de patru ore… E greu de descris ce s-a intamplat. Mi se parea ca orele acelea nu se mai sfarsesc nicicand. In timpul anchetelor care au urmat, Retezaru aparea ca un macelar, cu mainile suflecate. Era un monstru. Cand radea in hohote, cand urla. Avea acel stil de a-i soca si infricosa pe cei anchetati. Nu mi-a fost frica de nimeni, decat de el. In cursul altor anchete a venit un alt capitan, m-a luat de par si m-a trantit de perete la fiecare intrebare. Nu am mai rezistat si m-am izbit eu cu capul in perete, ca s-a speriat sa nu mi se intample ceva, si a incetat. Anchetatorul principal se numea Nicolae Arghira (azi locuieste pe Bulevardul Bucuresti nr. 14, n. red.) Avea un stil enervant repetand obsesiv: . Era ca o ciocaneala permanenta pe creier. La un moment dat am cedat, am apucat masa si am vrut sa-i dau in cap. S-a speriat si el si a renuntat.

Vinovati de prietenie

In acest proces au mai fost implicati inca trei prieteni: Simion Pop, care pastra caietele, Silviu Dragomir (presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Baia Mare, n. red.), care le-a citit si Teodor Darvai, care mi-a scris o carte postala. Am sustinut tot timpul ca nici unul dintre cei trei nu este vinovat de nimic si ca suntem simpli prieteni. Dar nu a avut efect. Dupa patru luni de ancheta, in care ma intrebau ce am vrut sa scriu in romane, am fost legat cu catuse si dusi toti patru cu duba la Satu Mare. Aici am stat in aceeasi celula cu varul lui Blidaru, celebrul haiduc din Odesti. Il saltasera sa le spuna despre Blidaru. Am fost judecat de Tribunalul Militar Cluj (presedinte Paul Finichi – locotenent colonel de justitie, procuror militar Ioan Onutiu – Baia Mare, n. red.). Procurorul Onutiu ne-a acuzat de formarea unei organizatii care vrea sa rastoarne guvernul comunist. , se exprima Onutiu. Toti am fost condamnati la munca silnica. Darvai a primit 15 ani, Pop si Dragomir cate 20 ani, iar eu am fost condamnat la 25 de ani. Atunci mi-am zis ca ori eu sunt nebun, ori ei. Ne condamnasera ca pe niste criminali...

Torturile gardienilor

Am stat pana in martie ‘59 la Satu Mare, dupa care ne-au urcat in vagoane, legati cu lanturi si ne-au dus la Gherla. Am ajuns in bucatarie, unde astepta maiorul Tudoran, o namila de om. Ne-a spus sa ridicam lanturile, sa nu auda ceilalti detinuti ca a mai venit cineva. Nu le-am ridicat pe loc si a inceput sa ma bata. Apoi ne-au impartit in celule. Era foarte frig, dar eram imbracati doar cu pantaloni scurti din doc si o bluza. Dupa ce gardienii care faceau instructie cu noi se plictiseau, ne obligau sa stam intinsi pe ciment. Apoi se urcau cu cizmele pe spatele nostru si sareau. Multi s-au imbolnavit de TBC (eu am contactat peritonita plastica). Ne dadeau sa mancam turtoi, arpacas, ciorba din coji de cartofi, varza acra, fasole, carne stricata... Atat de mare era foamea, incat m-am rugat lui Dumnezeu sa ma ajute sa ma satur cu paine, iar apoi pot sa mor.

“V-am iertat!”

Nu dupa mult timp am avut probleme medicale si m-au dus la infirmerie. Am avut peritonita, dubla pleurie... Doctorul credea ca o sa mor. Am primit doar un gram de streptomicina. Au zis ca imi ajunge. Scuipam mai tot timpul sange si nu ma puteam ridica. Printr-un miracol, mi-am revenit. Am stat la Gherla pana la eliberarea din ‘64”, povesteste Ioan Filip, un greco-catolic dedicat, care tine sa precizeze ca i-a iertat pe toti cei care i-au facut rau. ”Multumesc Preabunului Dumnezeu ca m-a salvat din inchisorile comuniste si mi-a dat viata dupa nenumaratele suferinte. Mi-am iertat toti dusmanii si il rog pe Dumnezeu ca un astfel de regim comunist sa nu mai ajunga niciodata la putere. Comunistii au incercat sa-l scoata cu forta pe Dumnezeu din constiinta oamenilor si sa-l inlocuiasca cu partidul si cu tovarasu’ Stalin. Ma atasez cuvintelor savantului Andre Malraux, care spunea ca secolul XXI va fi crestin sau nu va fi deloc”, considera Filip.

“Am vrut sa ma sinucid”

”Cladirea Securitatii din Baia Mare era in forma de T. In partea din fata se aflau birourile personalului, in mijloc camerele de ancheta, iar in spate celularul. Celulele erau integral din beton, atat peretii si podeaua, cat si mobilierul (paturi si masa). Pe langa ca mancarea era proasta, mai puneau in ea tot felul de halucinogene, ca noaptea aveam cosmaruri. Il visam pe Retezaru plin de sange. La un moment dat am vrut sa ma sinucid, dar am avut un vis in care mi s-a sugerat sa nu fac asta. Nu a fost singurul moment memorabil. O data, am vazut in cana de cafea numarul 646. Nu stiam ce inseamna. Apoi am realizat: ‘64 – anul eliberarii, iar 6 – anii petrecuti in inchisoare. Nu cred in ghicitul in cafea, dar atunci a fost un semn.”

Ciprian Dragos



* Candidatul PSD la Primaria Sacalaseni s-a apucat de box, intimidandu-si adversarii
Pumnul PSD

Am scris despre haosul creat in Sacalaseni, in sanul organizatiei locale PSD. Conducerea judeteana a partidului a decis inlocuirea organizatiei locale. Manevrele dirijate de Alexandru Cosma si Viorel Deghid au avut efectul scontat si s-a infiintat o noua organizatie, paralela cu cea existenta. Cei aproximativ 100 de membri au cautat un orizont nou si au trecut de partea PD. Noul PSD Sacalaseni si-a desemnat candidatul la Primarie in persoana lui Emil Pop.

Una dintre principalele arme folosite de PSD in alegeri a fost praful in ochi aruncat electoratului mai putin vigilent. “Activitatea obsteasca a fost implementata” prin lucrari de ”mare amploare”, in sectoare strategice, cu minim de aport financiar, chiar in zilele de dinaintea alegerilor. La fel s-a intamplat si la Sacalaseni.

Balast PSD

In saptamana premergatoare alegerilor, drumurile principale din Sacalaseni au fost partial reparate, prin aducerea de balast. Toata operatiunea a purtat marca PSD, partid care si-a atribuit lucrarea. ”Toata lumea din comuna stia ca PSD a finantat lucrarea. Asa spuneau si muncitorii care au adus balastul. Este vorba de peste 20 de rabe, dar nu stim exact”, spune Simion Golban, candidat PD la functia de primar. Dupa cateva zile, stupoare! Respectiva lucrare apare in actele Primariei, sub denumirea de ”Comanda catre SC Drumuri si Poduri Maramures”. Cu alte cuvinte, PSD si-a facut campanie electorala pe banii oamenilor, bani publici ai comunitatii, prin Primaria Sacalaseni. Acest fapt ridica serioase semne de intrebare vizavi de cum se cheltuie banii publici (pentru campania PSD?) si de modul in care viitoarea administratie locala Sacalaseni va acoperi aceste cheltuieli, pentru care banii de la Consiliul Judetean nu au venit inca. ”Viitorul Consiliu Local va trebui sa suporte o cheltuiala la care nu se astepta, mai ales ca aceasta a creat un capital de imagine PSD-ului. Si asta nu e tot. Primaria Sacalaseni mai are de acoperit o creanta mai veche de circa 550 milioane de lei, pentru asfaltarea in 2002 a unui drum secundar din comuna, care duce spre casa primarului”, a completat Golban.

Violenta electorala

In contextul unei intelegeri pre-electorale intre partidele de opozitie din Maramures, in urma voturilor obtinute de candidati (Emil Pop, PSD – 360; Emanuil Cont, PNL – 290; Simion Golban, PD – 120; Sorin Tarta, PRM – 110), este aproape evidenta infrangerea care se profileaza pentru candidatul PSD (atat PD, cat si PRM, acordandu-i voturile lui Emanuil Cont). In replica, Emil Pop recurge la diferite metode de intimidare a adversarilor, pentru a-i avea de partea sa. Pe ultima suta de metri, nervii lui Pop au cedat si in seara zilei de 8 iunie, acesta l-a batut pe un apropiat al lui Cont, intr-un bar din Coruia. ”Pe la orele 20, am mers la magazinul ABC Avram din Coruia, cu un prieten, sa bem un suc. La intrare asteptau Octavian Avram, proprietarul barului, si Emilian Pop. M-au intrebat de ceva diploma, dupa care au inceput a da pe mine. Mai mult m-au lovit la cap si am ametit… Dar au dat bine, ca aveau in mana cate un desfacator de bere. Mi-a ramas o urma pe urechea stanga. Au fost cel putin trei martori oculari”, a declarat Vasile Mare. ”Acesta e tipul de campanie pe care il practica PSD. Amenintari, batai, minuni dintr-astea. Am mai auzit ca Pop ar mai fi batut pe cineva, dar nu pot sa confirm. Se zvoneste. Sunt ferm convins ca are legatura cu alegerile. Mare a fost vazut pe timpul campaniei cu tricou si sapca cu sigla PNL”, a afirmat Emanuil Cont. Nervii au fost intinsi la maxim si in cazul unora au cedat. Am incercat in repetate randuri sa luam legatura cu autorul paruielii din Coruia, telefonandu-i zilnic pana la inchiderea editiei, dar candidatul PSD nu a fost de gasit. Grav e ca s-a ajuns la amenintari si chiar violenta. Pana unde este decis sa mearga PSD pentru a castiga posturile de primari aflate in joc? Si mai ales, ce are sa ne astepte la alegerile generale din noiembrie?

Ciprian Dragos



* Schimbul de azi
Amanta Lear si
Agentu’ electoral 007

… isi despletise parul si se juca, absent, cu o bucla rebela. Asculta cu incordare, fardata in stapanire de sine, o intrebare mai impertinenta decat a impertinentului care il intrebase de oua. Se intreba retoric cine l-a pus sa vina la “Foc incrucisat”? Ce-i el, tinta? Ca Dancu-i spusese ca tinta sunt alegatorii din mediul rural, pe care numai unchiu’ Nelu stie cum i-a sedus. Si apoi i-a abandonat, ca-n cartea aia de Linda Miller, pe care-o cumparase cu doispe dolari din libraria aeroportului. “Dancu, dancu ni ronde malpeze! Ne faligu la fornon enmeze!”, cum ar recita unchiu’ Nelu din lirica slovaca (are el o fixa cu slavii astia). Aha, asta cu limba straina e o idee buna! Da bine pe sticla, da european. “Sa invatam limba engleza, fara profesor”. Sau… mai bine cu? Ca uite-te la unchiu’ Nelu, cu engleza lui de Moscova cum mai fac ziaristii misto. “Zis stori iz veri amiuzant, bat, olso iz veri aaa gud...” E multumit de ideea care i-a venit. Si e hotarat. Cand se opreste asta agresivu’ din intrebarea pe care oricum n-o asculta, o sa le-o serveasca pe asta cu “o sa implementam invatarea obligatorie a limbii engleze ca un criteriu fundamental… alea-alea.” Oare sa zica ceva si de logopedie, de oratorie, de laringo-fonetologie? Nu, mai bine sa nu forteze nota. Oricum au ras toti cand a promis ca mareste pensiile si salariile. Da’ trebuie sa-i mai cizeleze pe oameni, ca nu te poti prezenta cu Vanghelie in Europa. Desi, la voturi, “care este” s-a descurcat. Pana la urma, cine l-a indus in eroare? Cine i-a spus ca nu-i nici un risc, ca “TVR-u’ e al nostru, sefu’”? Las’ ca ala o sa platesca, fara indoiala… Si Nicolau, asta ce pazeste? Sa-l mai vada el venind cu jalba-n protap sa ceara ceva. Ce? S-a intors lumea cu inversu-n sus? Aaa, uite, asta iara-i buna. Sa le zica de metamorfozarea lui. Ca s-a dat cu dreapta, ca e mai democrat ca Stolojan, ca i-a si zis lui… vede el cine… E perfecta! Ia uite ce inspiratie are cand vorbeste ziaristul asta. Oare ce zice? In fine, nu-i important. Important e sa nu se piarda cu firea, sa para stapan pe situatie. O sa accepte infrangerea. E greu, dar o sa accepte ca au pierdut. Bine, o sa o mai dilueze el, o sa minimalizeze, o sa transforme votul de neincredere. Uite, de exemplu o sa spuna: “Am facut mai multe decat am lasat sa se inteleaga ca am facut. A fost o greseala din partea noastra pe care adversarii nostri politici au speculat-o…” De ce nu se mai opreste ziaristul asta? P.S.: Auzi, oare ziaristul care nu se mai opreste nu-i ala care-si strange bani pentru a-si plati amenzile? Incepe sa fie convins ca e cumparat de opozitie. E agentul electoral 007. E o conspiratie, nu o emisiune de televiziune. A fost tradat.

Catalin Vischi



* Alegerile locale din Remeti au pus fata-n fata PSD si PD
Eliberati ringul, ultima repriza!

Cand au avut de ales, romanii au facut-o aiurea. Sa ne reamintim de primul si al doilea razboi mondial, cand ai nostri s-au aliat cu nemtii, fiind nevoiti apoi sa intoarca, rusinos, armele. Exemplul a continuat si electoral. La alegerile locale, moldovenii si oltenii n-au dezmintit, votand “neschimbarea”. Pe alocuri, situatia s-a repetat si in Maramures.

In Remeti, poporul s-a prezentat la urne. Stefan Halas a obtinut cam 400 de voturi, iar contracandidatul sau, Petru Sofinet, peste 200. Analizand situatia, am observat ca Halas a primit cele mai multe voturi din centrul comunei, in timp ce din satele Piatra si Teceul Mic n-a reusit sa-si atraga decat vreo 30 de simpatizanti. Contracandidatul sau, Sofinet, este absolvent al Institutului Teologic si activeaza in industria electrica. El doreste sa instaureze un alt climat in Remeti: consultarea permanenta a cetatenilor si asigurarea transparentei procesului decizional. Apoi, a promis ca va finaliza indiguirea Tisei, va sprijini ridicarea calitatii apei potabile (care acum este execrabila), va construi un nou drum forestier (pe ruta Cariera Kostas-Halcovo-Scala), va rezolva montarea centralei termice la scoala generala si problema gunoiului menajer.

Groapa, obiectiv militar!

Daca tot am ajuns la capitolul “gunoi”, ascultati “una faina”. In 9 iunie, pe la orele amiezii, ma aflam la groapa de gunoi a comunei Remeti, situata in locul ”Intre poduri”, langa DN 19. Locul este inconjurat, aproximativ, cu un gard subred, iar gunoiul e “spalat” de un parau care se varsa… direct in Tisa! Eram insotit de americanul Donald Davis, profesor la Dalton University din Georgia, care a venit in Maramures pentru a scrie o carte exact despre distrugerile provocate habitatului de cei nesabuiti! La fata locului se aflau si doi localnici. Frecau menta printre mirosurile pestilentiale. Unul dintre ei, inarmat cu un topor, pregatea araci pentru fasole. In clipa cand am scos aparatul de fotografiat, individul (probabil votant al lui Halas) a sarit ca ars: “n-ai voie sa faci poze!” L-am intrebat de motivul interdictiei. Raspunsul a izvorat dupa o ratiune ce mi s-a parut a fi in suferinta acuta: ”Strainii n-au voie sa faca poze aici!” Omul mi-a insinuat: ”Vezi ca poate dau un telefon undeva…” L-am anuntat ca voi telefona chiar eu, insa la politie. Tipu’, tare-n clanta, a insistat ca pozele nu sunt permise. Atunci insotitorul american m-a tras de maneca, soptindu-mi ca e mai bine sa plecam, ceea ce am si facut. De la distanta, din afara razei toporului paznicului “obiectivului militar” (care era groapa de gunoi a comunei, totusi!), am facut fotografia. Asta e Remeti, unde “Halas cel democrat” (asta cu “democratia” ne starneste cel mai mult rasul!) domneste de patru ani. Cu alte legi. Dupa legile Romaniei, fotografiatul este permis pe domeniul public.

Remetenii decid

Comuna Remeti are insa si alte probleme grave. Scoala nu are centrala termica, la gradinita misuna sobolanii, caminul cultural sta sa se prabuseasca (populatia a fost anuntata ca cine intra, o face pe propria raspundere!), biserica este acoperita de schele de ani intregi (nereusindu-se finalizarea picturii interioare, din lipsa de bani, dar si de interes din partea edililor locului). Sunt doar cateva bile negre pentru administratia Halas. Desi primarul a spus ca padurile particulare sunt strict delimitate fata de cele de stat, la fata locului am aflat ca delimitarile au inceput doar in 12 mai, in mare viteza, incercandu-se intrarea in normalitate pe ultima suta de metri electorali. Revenind la candidatii la primaria Remeti, Sofineti declara ca daca va invinge va avea sprijinul partidului aflat la putere si fondurile pentru programul pe care si l-a propus. Pe deasupra, omul are o buna reputatie, nefiind angrenat in nici o afacere tulbure. Daca Halas va iesi castigator, va fi… ca si acum (banuim ca si-a dat tot interesul, insa doar atat a putut realiza). Sau mai rau, tinand cont ca in 14 mai procesul sau continua cu o noua dezbatere (Halas este inculpat intr-un dificil proces penal, fiind suspectat de fals material si instigare la uz de fals). Ramane ca remetenii sa decida. Se anunta o lupta electorala dura. Iar comuna Remeti pe Tisa va iesi din belele. Sau nu.

Teofil Ivanciuc



* Ma tot mir
Singuratatea lui Buda

Liderii PSD-ului anunta ca au castigat alegerile locale. Bucuria lor e una temperata. Ca si clima unei Romanii pe care, in ultimii ani, au sufocat-o. Victoria asta pesedista m-a bucurat si pe mine, ca pe atatia altii… De bucurie ca a intrat in turul doi, Sechelariu s-a pus pe bocit in fata bacauanilor. Cu siguranta, in timp ce ochii ii pisau surplusul de lichide, a mai castigat cateva voturi, c-asa-i romanul, milos. Despre bucuria victoriei lui Geoana n-are rost sa mai amintesc. Cozmanca, Hrebenciuc si Nastase se bucura si ei, nevoie mare, de victoria clara pe care au obtinut-o. Tot adunand primari cu consilieri locali si consilieri judeteni cu posibili aliati, au ajuns la concluzia ca stau foarte bine dupa acest prim tur al alegerilor locale. In Maramures, victoria PSD-ului este de fel de clara, motiv de mare bucurie pentru prefectul Buda, care poate raporta Bucurestiului indeplinirea obiectivului, chiar daca se putea si mai bine. E drept ca orice victorie se obtine cu anumite pierderi, dar in euforia pricinuita de bucuria succesului, ele par minore. Mi-l imaginez pe prefectul Buda savurandu-si victoria in biroul din cladirea care adaposteste si Consiliul Judetean Maramures, pierdut de PSD, privind cu o satisfactie proprie marilor invingatori spre cladirea Consiliului Local si al Primariei Baia Mare, pierdute si ele de PSD. Aceste mici pierderi nu pot umbri marea victorie trambitata de liderii partidului de guvernamant. Cineva afirma de curand ca, in politica, ar trebui sa functioneze o regula din rugby: daca ai cazut la pamant, trebuie sa dai drumul la minge. Cred ca Buda ar face treaba asta, dar n-are nici un coechipier care sa vina lansat din linia de trei sferturi. In orasul de pe Sasar, Buda pare cam singur dar, desigur, e vorba de o singuratate victorioasa. Cu toate ca, teoretic, opozitia nu poate pierde conducerea Consiliului Judetean, o stire de ultima ora spune ca, practic, este posibil. Si daca lucrurile chiar asa vor sta, ma bate gandul sa-mi depun o cerere de intrare in partidul care castiga chiar si atunci cand pierde. Ca sa ma pot bucura si eu plenar si sa nu ma mai mire nimic.

Ioan Botis



* In mileniul III, intram in Europa cu
Hardaul maramuresean

In mileniul III, cei mai multi dintre locuitorii satelor maramuresene au aceleasi conditii de trai ca in evul mediu. Cele mai multe comune nu au retea de canalizare si nici statie de epurare a apelor reziduale. Aproape peste tot, apele menajere sunt deversate in rauri sau imprastiate pe camp. Cei care au fost inclusi in programul de finantare SAPARD nu si-au depus inca studiile tehnice, desi termenul e pe cale sa expire. In joc sunt sume de peste un milion de euro.

Au ramas mai putin de trei ani pana la mult trambitata integrare in Uniunea Europeana, iar dezvoltarea infrastructurii rurale continua sa ramana, in cele mai multe cazuri, la stadiul de proiect. Strategia de dezvoltare economico-sociala a judetului din mandatul “baronului” Alexandru Cosma (presedinte al Consiliului Judetean) cuprindea construirea sau repararea retelor de canalizare si statiilor de epurare pentru apele menajere (pe langa electrificari, reparatii de drumuri, aductiuni de apa si gaz). Numai ca strategia a ramas la stadiul de “manevra electorala”, iar masurile de imbunatatire a infrastructurii rurale, la stadiul de proiect.

Restul sa astepte!

Multe dintre comune si-au depus un proiect pentru finantare prin programul SAPARD, care se doreste a fi o masura complementara “Programului de Normalizare a Vietii la Sate”, implementat de Guvern. Insa putine dintre proiecte au fost declarate eligibile, iar aprobare de finantare au primit si mai putine. Restul… sa mai astepte. Pe lista localitatilor ce urmau a primi in jur de 1 milion de euro pentru construirea retelei de canalizare se aflau comunele Ulmeni, Salsig (cu satul Gardani), Sacalaseni (cu satele Coltau si Catalina) si Farcasa. Criteriile de eligibilitate a proiectelor sunt incadrarea in prioritatile propuse de Planul de Urbanism General si Planul de Amenajare a Teritoriului, regimul juridic al terenului pe care urmeaza sa se execute lucrarea, care trebuie sa apartina domeniului public, deservirea unui numar de cel putin 500 de locuitori si elaborarea studiului tehnic in cel mult sase luni de la aprobarea proiectului. Guvernul a “girat” pentru aceste lucrari cateva miliarde bune, ce urmeaza a fi restituite abia dupa receptia pe etape a lucrarilor. Toate bune si frumoase, numai ca nici sumele uriase de bani aflate in joc, si nici nevoia stringenta a unei retele de canalizare in satele din plaiurile maramuresene nu i-au mobilizat pe primarii adormiti in nepasare.

In ceasul al 12-lea

De la inceputul anului, primarul din Ulmeni s-a laudat, in stanga si-n dreapta, cu diferite termene de predare a studiului tehnic pentru reteaua de canalizare si inceperea lucrarilor. Dar peste toate s-a lasat linistea si uitarea… “Am depus totul. Trebuie sa mai facem licitatia pentru predarea lucrarii (intocmirea studiului tehnic, n.red.). Poate o organizam saptamana viitoare. Cat de repede. La noi o fost tare incurcata treaba, ca am mars pa la Bucuresti, pa nu stiu unde. O garantat Ministerul Finantelor pantru noi, sa stiti. Am avut probleme si din cauza conductei de gaz, dar incercam sa nu intram pa terenurile oamenilor. O fost o serie de probleme, dar incercam sa le rezolvam si in doi ani terminam si lucrarea”, a motivat Vasile Ardelean, primarul din Ulmeni. Nici la Farcasa situatia nu este mai roz, iar motivatia intarzierii este tot birocratia. “In ianuarie ne-o aprobat si noua proiectul, dar n-am reusit inca sa depunem studiul tehnic. Am facut o multime de drumuri, dar situatia a fost cam incurcata. Trebuie o multime de acte. Ne ocupam acum de asta. Stiu ca trebuie depus in maxim 6 luni si il vom depune pana la expirarea termenului. Pentru noi a garantat Guvernul, prin Ministerul Finantelor, 15 miliarde de lei. Pe masura ce se va face receptia lucrarii, vom primi si banii de la SAPARD, in transe. Cu restul criteriilor, nu avem probleme. Lucrarile se vor face doar pe domeniul public, iar populatia deservita va fi de aproximativ 4.000 de locuitori”, a spus Ioan Stegeran, primarul din Farcasa. Intr-un cuvant, toata lumea e convinsa ca in cateva zile va reusi sa termine ce n-a reusit nici sa inceapa in aproape 6 luni. Nici nu e de mirare! Inca se duce batalia pentru fotoliul de primar in unele localitati, iar alegatorii mai pot fi aburiti cu astfel de gogosi. Penibil este insa ca de acesta data nu eterna lipsa de fonduri este cauza unui posibil esec, ci nepasarea autoritatilor, care se grabesc sa rezolve problemele doar din patru in patru ani. Probabil ca primarii de pe eternele si fascinantele noastre plaiuri mioritice asteapta ca programele UE sa se implementeze singure.

Le-au ratacit dosarul!

“Am depus proiect pentru finantare SAPARD, dar s-a intamplat o chestiune “ciudata”, in sensul ca… ne-a fost ratacit dosarul. Din pacate, acolo sunt niste oameni nepregatiti, altfel nu-mi explic cum se putea intampla asta. Acum, am fost prinsi intr-un program al Bancii Mondiale, in valoare de 8 milioane de euro, care cuprinde trei localitati din tara, printre care si Ocna Sugatag. Noua ne revin vreo 2,43 milioane pentru dezvoltarea infrastructurii”, a spus Mihai Ivaszuk, primarul din Ocna Sugatag.

Altii pot!

Cei mai multi dintre primari s-au inghesuit sa depuna proiecte de finantare SAPARD pentru repararea si constructia de drumuri si aductiune de apa. Lista a avut un numar limitat de locuri, asa ca, cele mai multe proiecte au fost puse in asteptare. In schimb, pe listele de finantare pentru constructia de retele de canalizare si statii de epurare n-a fost mare inghesuiala. Unii au profitat de acest lucru, si au depus proiecte complementare care, desi vor fi implementate abia din anul urmator, vor impusca doi iepuri dintr-o lovitura. “Noi am primit aprobare pentru apa, dar am depus proiect complementar si pentru canalizare. Nu putem primi banii deodata pentru cele doua proiecte dar, o data ce vom definitiva aductiune de apa, putem incepe constructia retelei de canalizare. Important este ca avem deja fondurile asigurate pentru asta. Initial, am vrut sa depunem proiect pentru repararea drumurilor. Am renuntat, pentru ca stiam ca e foarte mare pe acea masura”, a spus Gheorghe Visovan, primarul din Rozavlea.

Ioana Lucacel



* Inutila justitie in razboiul pentru lacasurile de cult
IMPOSIBILA IUBIRE

La 14 de ani de la intrarea in vigoare a decretului care recunoaste cultul greco-catolic, exista localitati in care adeptii acestei religii sustin ca sunt oprimati de ortodocsi. Razboiul pentru biserici a trecut toate treptele instantelor romanesti, dar situatia a ramas, in mare parte, aceeasi. Adeptii celor doua culte religioase continua sa arunce cu noroi unii in altii.

“In Sisesti exista singura biserica din Romania prin care se poate trece cu masina”. Nu e o gluma, ci o realitate. Beneficiari ai unui urias lacas de cult, sisestenii au aproximativ 500 de consateni de rit greco-catolic. Acestia sunt nevoiti sa se roage de o parte si de alta a drumului judetean ce duce spre Cavnic. Capela lor e minuscula, situata in cimitir, la o distanta de vreo 3 metri de sosea si este neincapatoare. Aceasta situatie a ramas neschimbata din 1990. Dupa reinfiintarea parohiei, adeptii Bisericii Unite cu Roma au solicitat ortodocsilor dreptul de a sluji alternativ in biserica, bazandu-se pe faptul ca, in conformitate cu extrasul de Carte Funciara, lacasul de cult apartine greco-catolicilor, dar parohia ortodoxa s–a opus. In 1996, Tribunalul Maramures da castig de cauza greco-catolicilor, dar situatia ramane neschimbata. Instanta propune constituirea unei comisii mixte, care sa emita o hotarare. In 1999, se formeaza o comisie mixta formata din preotii parohi ai celor doua culte si autoritatile locale, dar din nou nu se ia nici o hotarare, decizia fiind aruncata in carca celor doi ierarhi.

Presiunile care ucid

Au urmat actiuni in instanta la Curtea de Apel Cluj si Curtea Suprema de Justitie Bucuresti, care dau din nou dreptate greco-catolicilor, dar specifica faptul ca “situatia lacasurilor de cult face obiectul unei legi speciale, in sensul ca va fi stabilita de o comisie mixta, tinand seama de dorinta credinciosilor”. De aici pana la speculatii, nu e decat un pas. Parohia Ortodoxa face recurs, acuzand dur greco-catolicii din Sisesti. In intampinarea adresata Curtii Supreme de Justitie, acestia sustin ca “de nenumarate ori, greco-catolicii din localitatea Sisesti, instigati de conducatorii lor spirituali, au amenintat pe fostul preot ortodox cu evacuarea, agresandu-l verbal, direct si telefonic in repetate randuri (a si decedat atunci din cauza presiunilor, la varsta de 45 de ani).” Nici sentintele, nici nenumaratele procese verbale, memorii inaintate Senatului, Guvernului, Presedintiei nu au reusit sa faca lumina in acest caz.

”Hotarare hoteasca”

In comuna maramureseana Bogdan Voda exista trei lacasuri de cult. O biserica ortodoxa construita intre 1935-1938, o biserica noua (definitivata in urma cu 5-6 ani si folosita de cultul ortodox) si o biserica monument istoric, folosita cu circa 300 de ani in urma de greco-catolici. Lacasul de cult monument istoric a fost folosit pana in anul 1995 de catre cei aproximativ 100 de adepti ai Bisericii Unite cu Roma, iar in prezent este inchisa. Ce s–a intamplat? In iarna anului 1995, consiliul parohial ortodox s–a opus folosirii lacasului de cult si cimitirului de catre cultul greco-catolic, motivand numarul redus al acestora. Asa a inceput si “hora” proceselor dintre cele doua culte, care a trecut toate treptele instantelor romanesti. In 1998, Curtea de Apel Cluj dispune folosirea bisericii vechi de catre greco-catolici. Dar executarea este sistata din cauza recursului in anulare inaintat catre Curtea Suprema de Justitie. Dupa doi ani de tergiversari, Curtea Suprema de Justitie respinge recursul, mentinand decizia Curtii de Apel Cluj, dar punerea in aplicare a deciziei intarzie din nou. Ba mai mult, “calvarul” abia incepe. Dupa nenumarate sesizari si revocari, s-a ajuns la executare silita. Dar, in toamna anului 2002, executorul judecatoresc Gheorghe Coman din Sighetu Marmatiei declara ca se afla in imposibilitatea de a pune in aplicare titlul judecatoresc al Curtii de Apel Cluj, din cauza ortodocsilor, care s-au opus “in corpore” la acesta! Au urmat memorii catre Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures, Presedintele Romaniei, Ministerul Justitiei si alte autoritati nationale si judetene, prin care greco-catolicii cer motivatia pentru care nu se poate pune in aplicare titlu de executare. Dar situatia a ramas si probabil va ramane in continuare aceeasi. “Greco-catolicii cer multe si de multa vreme. Dar ei nu prea sunt. Ei sunt de fapt numai o familie si si-au mai luat cuscrii si socrii. La studiile lor, ei nici nu stiu cine-i Hristos. Ei alearga dupa un singur aspect: cel material. Nu sunt nici ortodocsi, nici catolici, sunt o piedica intre catolici si ortodocsi. Trei instante le-au dat lor castig de cauza si trei noua. Ce spuneti de asta? La Curtea de Apel a fost o hotarare hoteasca. Cum adica sa le dea lor drept de folosinta in biserica intabulata pe noi? Ei au in toata tara episcopi, biserici, spatii, dar un singur lucru nu: credinciosi. Le-am oferit biserica din sus, dar au refuzat. Credinciosii au dreptul sa se opuna folosirii bisericii de catre greco-catolici, fiindca ei sunt proprietarii”, a spus Vasile Chindris, preotul ortodox din Bogdan Voda.

“Linsajul”

In comuna Sieu, “apogeul” conflictului interconfesional a avut loc in toamna anului trecut. De atunci, spiritele s-au mai linistit, insa razboiul proceselor continua. “Anul trecut, prin septembrie, am fost scosi din biserica. In Sieu este o biserica noua si una veche (care ne-a apartinut). Initial, am cerut numai dreptul