ATITUDINE - ECONOMIC - RURAL

* Oamenii cu caciula

* Un maramuresean la evenimentul mondial de unitate crestina
Dumnezeu, o iubire neconditionata

* E anul in care nu mai glumim! In urma anchetelor noastre:
Primul primar schimbat de GAZETA!

* Sporturile de iarna in Maramures, intre utopie si adevar
Borsul Borsei

* Schimbul de azi
Acolo unde se duc copiii care nu mor...

* Coltu’ meu
Caterinca pesedista

* Ma tot mir
Spiritul tolerantei

* Sub semnul lui Cronos omul noului

* Bursa vorbelor

* Noi reguli fiscale

* Punguta Financiara

* Vadu Izei, polul agroturismului maramuresean
”Marg pa Iza, viu pa Mara”

* Oamenii cu caciula

Dupa succesul fulminant al numarului trecut, cand poza cu caciula brumarie a lui Deghid se itea de undeva din pagina 5, un prieten mi-a spus ca nu e corect ce fac. Nu pot sa spun ca era revoltat, dar clar era nemultumit ca am facut un trucaj cu caciula lui Ceausescu pe care am pus-o pe crestetul subprefectului Deghid. A trebuit sa-i explic ca imaginea e autentica si el a ras spunandu-mi ca habar n-avea ca traim în 1989.

PSD Maramures are mari probleme cu caciula, întrucat multi si-ar pune-o pe cap, dar putini au ouale lui Nastase sa o si faca. Asa încat asistam la un frumos joc “ia caciula, da-mi caciula”, de nu se mai întelege om cu persoana. Si-ar pune-o Alexandru Cosma, ca tot viseaza sa ajunga deputat, plus ca a auzit de circuitul spagilor în natura. Uns cu toate alifiile financiare si bine relationat cu Tavi Cosmanca, Sanduku nostru si-ar aseza-o putin într-o parte, sa ne prindem ce mare “jmeker” e. Respect, frate! Aiaiaia, dupa blocurile gri îi face pe cei din organizatie, nu degeaba a lustruit atat de eficient clantele de la Bucuresti. Încerc sa mi-l imaginez pe Cosma la tribuna Parlamentului, încins de unul dintre celebrele lui costume, si-mi dau seama ca nu numai ca nu ne-am luat ratia de libertate, ci ca nu ne-am luat nici ratia de ridicol. Ioan Blajan si-ar instala-o pe frunte, usor acoperindu-i sprancenele adunate. E suparat, trece printr-o perioada grea. În organizatia de la municipiu are probleme, se confrunta cu pozitii ostile. A înnebunit lumea, domnule!, nu mai e pic de respect. Sa ai caciula de sef pe cap si sa nu-ti poti trece ideile prin organizatia pe care o conduci, plus sa te ameninte voalat vasalii ca te poti pomeni cu alegeri noi…

Nu-l mai suparati pe Cosmanca!

Mai nou, daca Deghid nu e, nimic nu e. În cazul sau, caciula buclucasa ar fi înhatata de-a dreptu’ si ar fi îndesata pe frunte. Apasat, sa se simta, sa cuprinda întreaga strategie, nu cumva sa dea pe afara ceva din talentul sau de organizator. Bine, e drept ca nu tine întotdeauna, dar asta e alta idee. Uite, de pilda, chiar daca Stefan Gheorghiu i-a fost baci, poate sa gandeasca precum un preot. Asa încat organizatii din Maramuresul istoric s-au pomenit cu Deghid si cativa tarcovnici veniti sa tamaieze în zona ca sa obtina sprijin. Oamenii, neobisnuiti cu combinatia între politica socialista si-un sudor, au fost chiar rezervati. Usile ar spune chiar nemultumiti, dar li s-au închis în nas si nici noua nu ne-au povestit. Dar, iata cum ne luam cu vorba si ne legam de amanunte. În loc sa ne gandim la minunatele afaceri cu alcool si nestiutele lor evaziuni de miliarde, ne ocupam de tot felul de prostii. Ce-ar spune tatukul Cosmanca daca ne-ar citi si si-ar aminti cu cata manie proletara înfiera pe cei care fac afaceri cu alcool? Ar fi suparat ca-l vede pe pupilul Deghid acuzat de hiclenii împreuna cu Marchis, un alt bun prieten de pe vremea comunismului biruitor? Ar fi. I s-ar parea nefiresc sa depui atata efort în vederea implantarii unui om de încredere în sistem, adica o fisa de cadre care a trebuit cautata (“ba, avem pe cineva la Maramures?”), pentru ca apoi sa observi ca nu prea iese treaba cu caciula? I s-ar. Nu s-ar supara si i s-ar umfla vena la tampla daca ar vedea ca nici cresa utecisto-comunista nu mai e ce-a fost? Ba s-ar. Oricum, nene Tavi, pe Alexandru Voinescu, alt agitator comunist, sa nu fiti suparat, mananca si acum din carnatii mei luati spaga de Craciun. Si pe asta l-ati crescut bine, e nehalit si flamand ca restul lacustelor rosii care va înconjoara. Nu mai fiti necajit, gaseste Deghid o solutie sa le rezolve pe toate în PSD Maramures, ca doar nu degeaba v-ati chinuit atat sa-l faceti mai curat, mai uscat. Pardon, trebuia sa scriu “mai evaporat”, avand în vedere niste mici probleme în afacerile cu alcool, asupra carora ma documentez în aceasta perioada. O sa va trimit ziarul sau veti putea citi pe adresa noastra de Internet. Nu, nene Cosmanca, Internetul nu a fost inventat de oamenii de stiinta sovietici, asa cum ati putea crede.

Final si-un TAB

Ca sa revenim la oile si caciula noastra, o sa spun ca lui Calin Matei i-ar sta bine doar cu brumaria pe ceafa si cu mainile în solduri. Nu a dezintegrat el organizatia PNL? Nu a adus el 6 primari? Nu a venit cu un grup masiv de celebritati precum Galca si…, si…, na, ca nu mai stiu (ce bine e sa-ti semene numele cu cel al sefului Remin!). Nu se baga el în seama, nu negociaza, nu trage sfori, nu se implica, ca un adevarat socialist ce este? Nu asa ajungi sa cunosti judetul, prezentand prin comune doctrine si realitati politice, mereu altele în cazul lui? Fereasca sfantul sa se apuce cineva de la Bucuresti sa verifice cele raportate… Si l-as mai vedea cu caciula si pe Radu Rosca, distinsul nostru deputat, acest Titan al politicii, Far al doctrinelor, Geniu al oratoriei. Vasta lui activitate parlamentara, nenumaratele luari de cuvant, incredibilele eforturi pe care le depuna sa nu adoarma în sala îl recomanda cu prisosinta. Ca sa închei într-o nota optimista, va spun doar atat: tovarasi, atentie la caciula cand coborati din TAB!

Dan Parcalab



* Un maramuresean la evenimentul mondial de unitate crestina
Dumnezeu, o iubire neconditionata

Rugaciunea Ecumenica pentru Unitatea Crestina este un eveniment mondial, desfasurat anual, la care participa reprezentantii celor mai importante Biserici si culte. Ortodocsii ignora aceasta invitatie. Cu o exceptie, “localizata” in Maramures.

Emil Hosu, un preot din Boiu Mare (Maramures), este singurul reprezentant al ortodoxiei care participa la Rugaciunea ecumenica pentru unitatea crestina. Prin acceptul de a se ruga alaturi de reprezentantii celorlalte culte, Hosu spala pacatul incrancenarii si arogantei capilor ortodocsi.

Neprovincialul din provincie

In Romania, evenimentul se desfasoara la Cluj (intre 18-25 ianuarie) ca si in anul precedent, cand Biserica Ortodoxa a excelat prin… absenta! Singurul reprezentant al religiei majoritare a romanilor a fost preotul Emil Hosu, care e convins ca: “Lipsind de la rugaciune, lipsesti de la dialog”. Tema aleasa este un citat din evanghelistul Ioan: “Pacea mea, dau voua”. Preotul Hosu este unul dintre cei care vor vorbi despre ecumenism. Motivatia alegerii sale este legata de scopul pe care si l-au propus aceste intalniri. “Miscarea ecumenica ajuta Bisericile sa-si depaseasca propria lor provincialitate. Sa gandeasca teologic, nu una impotriva celeilalte, nu polemic, ci unitar, ecumenic.” De ce considera necesara prezenta sa la eveniment? “Interpretez invitatia la Rugaciunea pentru pacea universala ca pe un act imperial de impacare si unitate crestina dupa un mileniu de certuri si divizare”. Preotul considera ca ecumenismul se afla intr-o criza a carui vina o poarta doar unii oameni. “Ecumenismul este vazut de mintile inguste ca un pericol de a mentine identitatea traditionala. Azi, traim criza ecumenismului superficial si oficializat. Un ecumenism al reprezentantilor care ciocnesc sampanie si apoi ii lasa pe ceilalti. Dar miscarile ecumenice nu sunt altceva decat darul lui Dumnezeu pe pamant. Iar separarea credintei de iubire duce la fanatism, fundamentalism, prozelitism agresiv, separand iubirea de adevarata credinta.” Chiar daca toti preotii ortodocsi au fost invitati sa participe la intrunire, acestia refuza, pe deoparte din cauza indoctrinarii cu fanatism religios, pe de alta de teama de represalii din partea “sefilor”. Se pare ca si anul acesta, preotul maramuresean Emil Hosu va fi singurul reprezentant al ortodoxiei, dornic de unitate. Din toata sforaitoarea deschidere spre unitatea crestinilor, vehiculata de capii ortodocsiei romanesti ramane doar praful... Aburul... uneori risipit de oameni ca si Emil Hosu.

Istoric

Rugaciunile pentru Pace au inceput in 17-22 aprilie 2001 la Strasbourg, cu intalnirea ecumenica europeana. Atunci s-a adoptat textul Cartei ecumenice, initiata de Conferinta Bisericilor Europene (CBE), care cuprinde 124 de biserici si culte si 24 de asociatii religioase. CBE a fost fondata in jurul anului 1950, in timpul razboiului rece, cu scopul de a forma puncte de legatura si dialog intre religii. Din conferinta face parte majoritatea Bisericilor (ortodoxa, luterana, evanghelista, anglicana, metodista, reformata, cultul penticostal, baptist etc.).

Mihaela MIHALEA



* E anul in care nu mai glumim! In urma anchetelor noastre:
Primul primar schimbat de GAZETA!

Ordinul 1 din acest an emis de prefectul Ioan Buda i-a fost fatal primarului penal al comunei Desesti. Dupa doi ani de la condamnare, Ioan Pop este constrans sa paraseasca fotoliul de primar din care a patronat zeci de abuzuri, prezentate pe larg in GAZETA de Maramures.

Celebru, “bolund” (dupa spusele sale), condamnat penal, agramat, violent verbal, angrenat intr-o multime de procese, vesnic subiect de presa, esec al alegerilor locale. La cat am scris despre Ioan Pop, primarul din Desesti, nu mai are nevoie de prezentare. Dupa cativa ani de trafic cu masini, Ioan Pop a fost condamnat in 2002 la pedeapsa inchisorii de doi ani, cu suspendare de patru ani, pentru contrabanda, fals si uz de fals. Nu stim cum a scapat pana acum autoritatilor acest “amanunt”, cert este ca Pop a devenit incompatibil cu functia. Satula de a vorbi si scrie in zadar, la sfarsitul lui 2003, GAZETA i-a pus la dispozitia prefectului Ioan Buda dosarul de presa constituit in urma serialului, al carui personaj principal a fost Ioan Pop. Dosarul continea acte care dovedeau maldarul de ilegalitati comise de Pop, dar si sentinta definitiva de condamnare penala!

Pop, te-am dovedit!

Daca pana in urma cu o luna, prefectul Ioan Buda era convins ca Pop are cazierul curat ca lacrima (puteti crede?, condamnarea sa nu fusese trecuta in cazierul Politiei Maramures, desi trecusera aproape doi ani!!!), dupa studierea dosarului GAZETEI, prefectul si-a intrat in rol. L-a convocat pe primar la Prefectura, pentru a-i cere explicatii. La primul termen Pop s-a dat faultat, invocand in ziua de dupa “Sfantul Ion” scuza musafirilor. In fapt, Pop fusese in ajun victima unei paruieli pe cinste facuta “cadou” de niste localnici de bine, iar apropiatii sustin ca arata ca dupa operatie. La al doilea apel al prefectului, Pop a aparut nonsalant pozand in victima comploturilor dictate de interesele locale. Evident, nimeni nu l-a crezut si i s-a sugerat sa se gandeasca la o varianta de a parasi scena politica intr-o maniera cat mai putin penibila. Lipsit de elementara inteligenta, Pop a decis ca i se falfaie de sugestia prefectului si a refuzat “oferta” de a parasi demn corabia Desestiului. Impreuna cu consilierii sai si cu girul conducerii de la Bucuresti, prefectul a emis la inceputul acestei luni primul ordin din 2004: “privind incetarea de drept a mandatului de primar a comunei Desesti”. Actul poate fi atacat de Pop pe calea instantei de contencios administrativ. Nici macar in al 12-lea ceas, Pop nu realizeaza ca e certat serios cu legea si incompatibil cu functiile de conducere publica, refuzand acceptarea evidentei.

Reactii

“Legea spune ca eu trebuie sa fiu in puscarie. Ordinul este ilegal si-l voi ataca saptamana viitoare in instanta. Nu imi dau demisia, pentru a nu face jocul PSD-ului. Camdeodata sunt subordonat numai legilor (tupeu de primar, n.red.). Voi lupta cu PSD si voi candida si la viitoarele alegeri. In partidul lui Tepes, daca e cazul”, a comentat Pop. Intrebat pe listele cui va merge la locale, primarul s-a eschivat. Localnicii spun ca Pop e in tratative cu PRM. De partea cealalta, prefectul Ioan Buda multumeste sprijinului esential oferit de GAZETA pentru demascarea abuzurilor primarului. “Sesizarile presei sunt binevenite si incercam sa le verificam. Actiunea intreprinsa de GAZETA ne-a fost de mare ajutor in acest caz. Va multumesc pentru ajutorul dat si mizez pe o colaborare fructuoasa pe viitor”, a conchis Ioan Buda. Pana la hotararea instantei, toate sperantele lui Pop se indreapta spre avocatul Vasile Lupu si spre cativa judecatori din Sighet, de care il leaga ceva mai mult decat o amicitie. Vom fi cu ochii pe ei! Si pe ceilalti!

Oratorice
“Sunt putin bolund, asa m-am nascut.”
“Imi ia varu’ Primaria cand ajung io in locu’ lui Iliescu.”
“Tre’ sa ma consult cu consilierii pantru tat felu’ de rahaturi?”
“Daca ma enervez, fac io nebunii de nu se vad.”



* Sporturile de iarna in Maramures, intre utopie si adevar
Borsul Borsei

Desi Maramuresul are munti mai multi si mai cornuti decat Marea Britanie, Irlanda si Benelux la un loc, singura statiune de iarna, in adevaratul sens al cuvantului, este Borsa, oras care, pana la materializarea utopicului proiect Cosma (de transformare in “Perla Romaniei”), pune la bataie “dotarea” din 1978: doua partii, telescaun, teleschi si 400 de locuri de cazare.

Inchipuiti-va ca sunteti un turist strain, schior de o viata. Vreti ceva nou (v-ati saturat de Biaritz) si optati pentru Borsa: Transilvania, Eastern Europe, romantic, hm. Porniti cu masina proprie la drum, din Germania, sa zicem. Totul merge brici, pana la Petea, la vama cu romantica Romanie. Acolo, vamesii va jupuiesc de niste euroi, asa, de intampinare, ca altfel va pun vama pe betele de schi (vrajeala!). Apoi, va napadesc bisnitarii cu “ceingi mani”. Scapati, dar dati de gropi, de lipsa indicatoarelor si de nametii siberieni.

Cazarea si Mospilanu’

Oftand din greu ajungeti, cu ratacirile de rigoare, la Borsa finala, dupa parcurgerea rutei vama-oras in cel putin trei ore (timpul necesar tranzitarii Elvetiei). La locatia mult visata cautati o cazare, pe care o gasiti usor (euroi sa fie). Pretul pleaca de la un milion in sus sau jos (dupa marca si vechimea masinii pe care o sofati). Va intelegeti cu proprietarul pensiunii (prin semne!), la vreo 25 de euro/noapte. Merge, v-a “explicat manual” ca in camera va fi cald ca-n cuptor, ca nevasta-sa gateste ca la Raffarin si ca snapsul autohton va curge in valuri. Ziceti da, si va depuneti harnasamentul in dormitorul borseanului intreprinzator. E drept, soba se umfla de lemne si camera se infoaca cat ai zice peste. Palinca (de mere, va doare capul dupa ea) curge cu generozitate, dar e momeala: se intentioneaza ametirea dumneavoastra, pentru a nu simti gustul carnii de “mistret” mort de batranete si de cartofi burdusiti ecologic cu Mospilan. Dupa o litara de tarie nu mai simtiti decat ca ati bagat ceva in burta, si ca va e somn. Va culcati, si dimineata vreti la partie. Doar de aia ati venit.

La schi

Urmeaza dezastrul. Pentru a urca pe partia de dificultate medie (nu au nimic pentru schiori avansati ca dumneavoastra), musai tre’ a sta la rand la telescaun pret de aproape un ceas. Pana la urma ajungeti sus, si hai la vale! Pe traseu, evitati romanii cu saniile (pentru care-n veci nu s-a construi o pista normala), pe cei deja beti, alunecand pe saci de nailon ori calare pe capacele de la veceu. Ici-colo zace cate un bolovan cat porcul, capcana veritabila, care va face schiurile si claparii (cu picioarele din ei) varza. Pe portiuni, exista chiar si zapada! Aici e tare, dincolo e moale, iar ca divertisment, pe partie sunt presarati cativa brazi doborati. Pentru asta ati venit in Romania. Ieftin, prost si periculos. Salvamont nu exista. In schimb, in Borsa exista un spital de recuperare... Unde se incheie trista poveste a unui turist german care a vizitat recent borsul Borsei, minunata “Perla a Romaniei” lui Grec si Cosma. A, nu departe de Borsa, se afla cartierul Baia Borsa, unde un intreprinzator particular a construit o partie de 800 de metri lungime, “utilata” cu teleschi. Pentru noi, romanii, nu e rau. Pentru cei obisnuiti cu Elvetia insa... Dar Maramuresul istoric mai poseda o mini-statiune de iarna, Izvoare! Daca nu stiati, locatia se afla pe teritoriul comunei Desesti. Poate nici primarul Ioan Pop nu stie asta. Dar smenurile de acolo le vom aborda din unghiul unei anchete faine, nu al unui “promo” pentru amatorii de schi. Desi nu cred ca mai sunteti foarte hotarati sa mergeti in weekend la Borsa, aflati ca, asa rea cum este, statiunea are una dintre cele mai bune partii din tara! Pe celelalte (cu mici exceptii), e jale. Cu “ji mare de tipar”.

Teofil IVANCIUC



* Schimbul de azi
Acolo unde se duc copiii care nu mor...

In urma cu cincizeci de ani, uneori, parca nici nu e atat de indepartat trecutul, doamna Ana Maria Matute, o scriitoare spaniola, se intreba unde se duc copiii care nu mor... Pe atunci, oamenii traiau tulburii timpuri dictate de ceea ce azi, analistii metalici numesc: ”normalitatea de dupa razboi”. Lipseau medicamentele, hainele, lemnele pentru foc, alimentatia era precara... si-n timp ce magazionerii si latifundiarii care-si ascunsesera granele in depozite subterane prosperau si, in cadrul cinelor ”a la Paris”, ranjeau (niste nesimtiti!) la glumele despre ”prostimea” saracita, in timpul asta, copiii mureau. Firavi, bolnaviciosi, infometati, infrigurati, cel mult protejati de caldura vreunei mame neputincioase, copiii mureau. Tu trebuie sa stii ca a fost asa... dar ai convingerea ca nu poti indrepta nimic din ceea ce a trecut. Poti cel mult sa regreti. Unii se mai roaga pentru sufletul copiilor care mureau. Se roaga pentru ca acest verb sa ramana vesnic la timpul trecut. Si se consoleaza spunandu-si ca acum nu mai e asa. Statul are grija sa nu mai fie. Doar sunt o sumedenie de institutii create tocmai in acest scop: de a proteja copiii - dupa cum le spune si titulatura. Asadar, e bine... Bine, pe naiba! Nu e bine. Nu e deloc bine atunci cand jocul dictat de constiinte mizere trec lacom peste orice simtire (de lege nu mai e cazul sa vorbim... inutil!) urmarind sa-si indese buzunarele si sa-si lafaie prin statiuni exotice, adapostiti dupa motivatia unor ”colocvii si simpozioane pentru perfectionarea caritabilitatii”, limuzinele cumparate din banii destinati copiilor nevinovati pentru lovitura pe care le-a dat-o soarta. Acum, in momentul in care lovesc cu furie tastele, am intitulat articolul care anunta ca munca noastra n-a fost in zadar. In urma dosarului GAZETEI (care cuprindea acte doveditoare a vinovatiei sale) un primar a fost inlaturat din functie. Ca acel dosar mai avem multe. Printre personajele care vor plati (mai devreme sau mai tarziu - dupa cum vedeti, avem rabdare) se afla si cativa dintre imbuibatii din sistemul de protectie a copilului. Dan Parcalab se referea intr-una dintre scriiturile de la sfarsitul lui 2003 ca unii intorc fila calendarului, altii intorc foaia. Nu e o amenintare. E realitatea. Am inceput! P.S.: ...si daca, atunci cand mor, copiii se duc in Rai, iar Dumnezeu le spune povesti cu zane si printi, copiii care nu mor se duc sa-si faca dreptate. Sper sa nu uitati, voi, toate aceste gunoaie cu chip de umanoizi! Si sa va ascundeti. Desi e inutil. Cativa le vor arata unde sunteti. Si eu.

Catalin VISCHI



* Coltu’ meu
Caterinca pesedista

Ca o boare, peste Baia Mare s-au abatut virozele, gripele si pneumoniile. Boli de sezon, spun medicii si ne indeamna sa consumam fructe, ceaiuri si medicamentele prescrise. Cei mai vulnerabili sunt copiii si oamenii in varsta. Fara sa fiu cinic, cei mai imuni se dovedesc a fi politicienii. De ce ? Nu stiu. Poate datorita faptului ca politica pe care o fac este “gripata” si, in consecinta, mai au o imunitate. Cam asa s-ar putea prezenta situatia in PSD Maramures. La sfarsitul anului trecut, noua conducere a filialei maramuresene a promis ca va organiza alegeri pana in 31 ianuarie. “Sa treaca sarbatorile si promitem ca vom convoca Conferinta de alegeri!”, a fost angajamentul luat de Ioan Buda, Alexandru Cosma, Viorel Deghid si de alti lideri “la zi” ai organizatiei. Cei de mai sus au promis public ca vor demisiona din functiile politice daca nu se vor organiza alegerile. Apoi au “curs” comunicatele menite a-i linisti pe membrii de partid din filiala. “Ati vazut? Si in Maramures se poate. Ne iubim, ne intelegem, ne respectam, conlucram. Traiasca unitatea de monolit a filialei!”, strigau din toti rarunchii liderii “la zi” ai organizatiei. Normal, minunea, ca orice minune, a tinut trei zile. Saptamana trecuta, in organizatia municipala s-a cerut amanarea mult asteptatelor alegeri. “Ce inseamna cateva zile in plus. Fiti rezonabili! Doar ne iubim si ne respectam! Suntem partidul de guvernamant! Cel mai serios de pana acum!”, au spus adeptii interimatelor si ai amanarilor fara sfarsit. In paralel, in teritoriu circula o echipa de negociatori, de “pacificatori”. Astia vor un anume lider, nu vor competitia ( cum este normal in democratie). Se feresc ca de dracu’ de o confruntare cinstita, care ar clarifica situatia. Eu, daca as fi fost liderul pesedistilor de aici, i-as lasa sa candideze chiar si pe Liviu Avram si Anton Ardelean, ori pe tacutul Dorel Bozga, unul dintre cei mai disciplinati pesedisti ai filialei. De asta nu voi fi niciodata liderul pesedistilor moroseni. Lasand gluma la o parte, in saptamana care a trecut tensiunea in filiala a ajuns la “200 cu 140”. Al dracului de periculos!. Vinovati de aceasta “noua escaladare a sentimentului razboinic” din organizatie, sunt cei care au promis ca pana pe 31 ianuarie vor fi organizate alegerile, in caz contrar urmand sa-si depuna mandatele. Ne aflam in situatia – “in caz contrar”. Restul este “vanare de vant”.

Nicolae TEREMTUS



* Ma tot mir
Spiritul tolerantei

Problema discriminarilor de orice fel ramane una de actualitate. Pentru a arata ca n-are nimic impotriva prostituatelor si a meseriei lor, senatorul Mihordea a mai tras o tura pe centura Capitalei, pentru “a le lua fetelor pulsul”. Mihordea a incercat sa le explice “fetelor” ca partidul lui Vadim este unul tolerant, motiv pentru care vrea sa le ridice case de toleranta, ca sa se poata tolera legal, igienic si fara miros de “pesti” prin zona. In acelasi spirit al tolerantei, parlamentarii romani se pregatesc sa adopte o lege care va interzice proprietarilor de animale sa-si loveasca dobitoacele, matele, canarii, cainii, crocodilii sau ce mai cresc ei pe langa casa. Amenzile pentru nerespectarea legii pot sa urce pana la 20 de milioane de lei. Biciul va deveni obiect de muzeu si imi imaginez deja un baciuc, stand in fata boilor, cailor sau vacilor si rugandu-se de animale sa faca bine sa traga la plug sau la caruta. In tantar ai voie sa dai, da’ numa’ in legitima aparare. O sa devenim o natie mai crestina decat Papa de la Roma, Patriarhul de la Constantinopol si Episcopul Alexandriei, la un loc cu toti cei pe care ii pastoresc. Nu degeaba Mischie a tiparit carnete PSD cu rugaciunea “Tatal nostru” pe ultima pagina. “Si ne iarta noua gresalele noastre” apare boldat, ca-i vorba de PSD… Alte natii nu-s asa de tolerante ca romanii. Un grup de vreo 4.000 de maghiari a organizat o manifestatie antisemita la Budapesta, in timpul careia a fost ars un steag israelian. Ca sa nu se supere evreii prea tare, la Ambasada Ungariei de la Washington, diferiti diplomati au realizat un concert rock. Alaturi de diplomatii unguri a cantat si un secretar adjunct de stat, pe numele sau Lincoln Bloomfield. Toleranta asta e buna, da’ cu masura. Primul ministru se mira de faptul ca in Romania un hot tot fura si tot scapa, lucru care nu se intampla in Spania unde, acelasi hot, a fost impuscat in cap de politistii iberici in timp ce incerca sa fure o masina. La cateva ore, politistii romani il impuscau in cap pe un hot care incercase sa fure un automobil. Nastase ar trebui sa-i tempereze pe politisti, ca astia, daca se apuca sa impuste toti hotii, il lasa fara o gramada de membri de partid. Si vorba aceea: daca in animale n-ai voie sa mai dai…

Ioan BOTIS



* Sub semnul lui Cronos omul noului

De 10 ani, primele locuri in topul firmelor maramuresene sunt rezervate firmei Izoterom SRL Baia Mare. O sa va mirati, dar traiectoria acestei societati se inscrie in domenii de activitate ce par fara legatura. Exista o explicatie logica. Trecerea de la lucrari de mecanizare in zootehnie la fabricarea de conducte preizolate se datoreaza dorintei de a face ceva, de a nu lasa o fabrica sa moara. Si s-a ajuns ca, in anul trecut, cifra de afaceri sa fie de 175 de miliarde.

A sta de vorba cu Dumitru Matei e usor. Dar numai daca reusesti sa te strecori in incarcatul sau program. Normal, daca stam sa ne gandim ca politica si afacerile sunt cronofage. Povestea incepe in iunie 1992, cand firma Mek Matei SCS se asociaza in vederea infiintarii unei noi firme care sa produca conducte preizolate, pentru prima oara in Romania. In ianuarie 1992, Dumitru Matei impreuna cu trei colegi, pleaca in Ungaria la un curs de specializare in domeniu. Era necesar, din moment ce Mek Matei SCS insemna de fapt Centrul specializat de mecanizare a lucrarilor in zootehnie, cumparat de catre cei 27 de angajati existenti la vremea aceea. Cum zootehnia era la pamant, s-a impus o reorientare a domeniului de activitate. Data de nastere a firmei Izoterom este iunie 1992, cu participare maghiara de 50%.

Productie intr-un domeniu nou

Reporter: Cum ati reusit sa va abonati la primele locuri in ierarhia firmelor maramuresene? Dumitru Matei: Nimic nu e usor cand incepi sa faci productie intr-un domeniu absolut nou. Dar dupa trei ani am reusit sa castigam locul I la categoria intreprinderi mici in topul firmelor maramuresene. In 1994, am deschis fabricile de la Bucuresti, Timisoara si Roman. A fost nevoie de aceasta dezvoltare teritoriala pentru a reusi sa operam in timp cat mai scurt, iar la ora asta, din punct de vedere a capacitatii de productie, suntem al patrulea producator de conducte preizolate din Europa.

Rep.: De ce este timpul un factor presant? D.M.: Conductele preizolate transporta agent rece sau cald la distanta, cu pierderi foarte mici. Agentul izolant este spuma poliuretanica, conductele se ingroapa direct in pamant si sunt prevazute cu semnalizare. Astfel, in cazul unei defectiuni, stim exact unde trebuie sapat, la jumatate de metru. S-a ajuns chiar ca lucrarea sa fie cuplata pe Internet sau la telefon, iar la aparitia avariei, aceasta este semnalizata in cel mai scurt timp. Acum avem acoperire in toata tara, prin firmele din Bucuresti, Ploiesti, Timisoara si Roman, astfel incat produsul comandat este livrat beneficiarului in sase ore. In proportie de 70%, producem noi ceea ce avem nevoie in fluxul tehnologic.

Printre cele mai mari salarii

Rep.: Ati beneficiat de programe de finantare externa? D.M.: Pana anul trecut, cand ni s-a aprobat un proiect de 60.000 de euro pentru un laborator de controlul calitatii, din fonduri Phare, nu. Asta presupune un efort financiar al firmei de 30.000 de euro, cealalta jumatate fiind nerambursabila. Imi amintesc ca l-am facut la indemnul cuiva care auzise de aceste fonduri si nu am crezut ca voi primi finantarea fara nici un fel de “pile”. Rep.: Care este fluctuatia de personal in firma? D.M.: Eu zic ca avem o pronuntata stabilitate a fortei de munca. Fluctuatia de personal este in jur de 1% intr-un an. In perioada 1992-1994 ne-am format o echipa si suntem aceiasi si in acest moment, dar cu peste zece ani mai batrani, iar pe langa noi am format alti muncitori. Se lucreaza in acord, veniturile sunt inscrise in cartea de munca, nu am apelat la subterfugii de genul salariului minim pe economie in acte si restul pe sub mana. Avem 1.200 de angajati in tara, din care peste 500 sunt in Baia Mare si cred ca salariile lor sunt din cele mai mari din judet.

Lavinia COTARCEA



* Bursa vorbelor

Garduri rupte, intimidante uniforme negre, sirene de ambulante, tipete, injuraturi, inghionteli, bastoane, targi, impresionante halate albe... mda, parca sunt la cinema. Insa, viata bate filmu’ inca o data. Ole! S-a declansat operatiunea “Capsuniada”. Scenele descrise mai sus se intampla ori de cate ori are loc o triere a ieftinei forte de munca romanesti pentru recoltele de capsuni de aiurea. O disperare flamanda, extenuanta si fara sfarsit “mana-n lupta” o armata de femei, care lasa la poarta si ultima farama de demnitate in incercarea de a obtine cateva paini mai albe pe masa. In vremea asta, cei cu gulere albe si cravate tricolore isi pregatesc pensii si indemnizatii oribil de stridente, visand cu sat la viitorul lor roz si dulce ca o capsuna. Frisca vine dupa alegeri. Ole!

Lavinia COTARCEA



* Noi reguli fiscale

Multe discutii s-au incins de la inceputul anului, de cand legislatia fiscala are haine noi, o data cu intrarea in vigoare a Codului fiscal si a celui de procedura fiscala. Desi primul nu are inca norme de aplicare, iar al doilea este adoptat sub forma de ordonanta, regulile fiscale sunt modificate semnificativ. Astfel, la calculul impozitului pe venit, sunt introduse deductibilitati suplimentare pentru cheltuieli cu asigurarea locuintei de domiciliu, asigurari private de sanatate sau scheme de pensii ocupationale, in limita a cate 200 euro pe an, precum si cotizatia la sindicat. Un plafon de maximum 15 milioane de lei este prevazut pentru reabilitarea termica a locuintei. Veniturile obtinute in urma unei hotarari judecatoresti sunt impozitate cu o cota de 20%, dupa ce se scad contributiile la asigurari sociale, iar impozitul nu se globalizeaza. In cazul impozitului pe profit, au fost oferite cateva grade de libertate in plus in ceea ce priveste cheltuielile sociale, care pot reprezenta 2% din fondul brut de salarii, fata de 1,5% cat era pana acum. Un minus ar fi ca reducerea pe profitul reinvestit nu mai este acceptata. Au aparut noi cheltuieli deductibile, ca de exemplu sumele platite de angajatori pentru angajati la schemele de pensii private si asigurari private de sanatate, in limita a cate 200 euro pe an de persoana. Au fost eliminate mai multe penalitati pentru neindeplinirea obligatiilor fiscale, cum ar fi in cazul nevirarii la termen a obligatiilor datorate prin retinere la sursa si intarzieri in depunerea declaratiilor fiscale. In schimb, pentru aceste nereguli, au fost introduse amenzi contraventionale si pentru persoanele fizice, si pentru cele juridice. Capcana ar fi intarzierea privind elaborarea normelor metodologice de aplicare a noului Cod fiscal, dar guvernantii au promis ca prima luna a anului nu se va incheia inainte de a fi facuta publica forma finala a acestor norme.

Lavinia COTARCEA



* Punguta Financiara

Impozitul pe cladiri

Noul Cod fiscal stabileste reduceri pentru romanii care isi platesc anticipat impozitul pe cladiri. Noile reglementari stabilesc patru transe egale pentru plata impozitului, pana in 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie inclusiv. Cei care platesc integral impozitul pana la data de 15 martie, pot beneficia de reduceri de pana 10%.

Amanet fara TVA

Casele de amanet au un regim special pentru TVA. Dobanzile sau comisioanele incasate de casele de amanet pentru acordarea de imprumuturi sunt scutite de TVA, indiferent daca bunurile depuse drept garantie sunt returnate sau nu. In cazul in care imprumutul nu este restituit, casele de amanet datoreaza TVA pentru valoarea obtinuta din vanzarea bunului.

Boom imobiliar

Piata imobiliara se va extinde si in anul 2004. Motivul il constituie expansiunea economica si investitiile straine. Segmentul vizat este cel al spatiilor pentru birouri.

Mihaela MIHALEA



* Vadu Izei, polul agroturismului maramuresean
”Marg pa Iza, viu pa Mara”

Situata la confluenta raurilor Iza si Mara, inconjurata de dealuri acoperite cu paduri si livezi, impanzita de mesteri populari cu porti maramuresene, biserici vechi si muzee populare, comuna Vadu Izei este un pol important al agroturismului maramuresean.

Localitatea Vadu Izei este atestata documentar in 27 iunie 1383, intr-un act emis la Sighet, scris in limba latina, prin care se adevereste ca “nobilul Lupu din Vad este improprietarit in dauna lui Codrea, care nu a dovedit nimic”. De-a lungul timpului, localitatea a purtat mai multe denumiri: Satul lui Lupu, Vadu Lupului si Vad. Comuna cuprinde satul Valea Stejarului, situat la o distanta de 5 km de centrul de comuna, pe valea raului cu acelasi nume. Pana in anul 1963, localitatea s-a numit Valea Porcului (din cauza turmelor de porci care se hraneau in padurea de stejar din zona).

Biserica vaduvei

Biserica veche din Valea Stejarului a fost ridicata in 1630, in timpul preotului Andrei Botis. Cea mai mare parte din costul constructiei a fost suportata de vaduva Palaghia Hapca, o femeie bogata din satul Oncesti, comuna Barsana. Pictura a fost executata pe panza specifica iconografiei bizantine de pe vremea Comnenilor, de pictorul ucrainean Simon Hapka. Din pictura interioara mai sunt vizibile doar icoanele Sfantului Nicolae si a Cuvioasei Paraschiva, al carei hram il poarta biserica. Printre obiectele de valoare pastrate de lacasul de cult se numara cartile de ritual, Tripticul, medalioanele de pe usile imparatesti si cateva icoane vechi pe lemn si pe sticla. Cea de-a doua biserica, ridicata in 1924, din lemn de brad, a fost demolata in 1989, dupa definitivarea noului lacas de cult situat langa biserica veche. In anul 1995, biserica a ars complet, iar pe locul ei a fost construita actuala biserica, finalizata in anul 1997.

In primul contingent

Vasile Arba este unul dintre cei mai varstnici locuitori din Vadu Izei. S-a nascut in 1919 si se lauda ca face parte din “primu’ cotingent de elevi care au invatat in limba romana”. Cu sanatatea, insa, nu sta prea bine. “M-o pus la pat o raceala. De la Craciun, nu ma mai poci ridica din pat. Nu-mi trebe’ nimic in lume, is multi ani, n-am ce face. Am fost 11 frati si-am mai ramas tri. Am facut patru clasa in limba romana, am fo’ primu’ contigent. Si in razboi am fo’ 37 de luni. N-am fo’ ranit, da’ am vinit acasa cu 30 de kilograme mai slab. Sotia o murit in ’66, de atuncia stau cu ficioru’. Am doua fete si tri ficiori, si Doamne, multamescu-ti!, tati traiesc. In servici n-am fo’, numa’ aicea pa acasa si pa camp. Pensia ii mica, un milion si ceva, da’ va zac cu mana pa inima, ca si amu’, n-o fo’ mai bine in veci. Cand ai ce manca si ce imbraca, nu poti zace ca-i rau! Io nu mai poci zace nimic, c-astept sa trec la cele vesnice”, a spus batranul.

Bosca, gospodarul

Vasile Bosca este unul dintre cei mai harnici locuitori din Valea Stejarului. Dupa 12 ore de munca la Sighetu Marmatiei, incepe randuirea gospodariei. “Cu agricultura tat lucri si tat nu gati. Aicea nu–i tare bun pamantu’, ca–s dealuri. Marg mai mult fanate. Porumb si cartofi cultivam numa’ pantru casa. Io lucru’ cu boii, ca-i mai ieftin decat cu tractoru’. Ii bine sa tai un porc ori o vaca, da’ nu poti trai din asta. Am predat lapte intr-o vreme, da’ nu ne plateau la timp si-am renuntat. Amu’ tanem porci si o vaca, da’ nu tare merita. Ne-am descurajat, da’ lucram, ca nu le putem lasa pustii. Ase-i la tara. Io viu de pa schimbu’ de noapte si incep sa lucru la camp. Nu-i usor. Fac naveta di la servici, la gospodarie”, a spus Bosca.

Muzeul “parizianului”

Pe o straduta laturalnica din Vadu Izei se afla casa-muzeu Kazar. Casuta, ridicata din vaiog, in care poti vedea lavita, cuptor si alte obiecte traditionale, a fost cumparata de renumitul grafician Vasile Kazar, nascut in Sighetu Marmatiei. Batranii spun ca era folosita doar pe perioada verii, ca locuinta de vacanta. Dupa ce graficianul s-a stabilit la Paris, casa a fost donata Muzeului Judetean de Arta Populara, care a utilat-o cu mai multe obiecte si unelte populare vechi. Desi nu a fost inca introdusa in circuitul turistic, casa-muzeu Kazar poate primi vizitatori.

Vadu Izei

Primarul comunei este Gheorghe Moldovan l in comuna functioneaza patru gatere, doua macelarii, 24 de pensiuni agroturistice si ateliere de pictura pe sticla, sculptura, tesatorii de covoare si cergi maramuresene l comuna are o populatie de 3.000 de locuitori, in proportie de 98% romani l localitatea este cunocuta pentru portile maramuresene sculptate de Gheorghe Borodi, prin cantecele Mariei Trifoi si ale violonistului Gheorghe Covaci Cioata, prin poezia lui Tiberiu Utan si desenele graficianului Vasile Kazar l in Vadu Izei au fost descoperite 12 bratari din epoca bronzului, avand gravate figuri geometrice l legatura dintre comuna si Sighetu Marmatiei este realizata printr-un autobuz care circula la interval de o jumatate de ora l in Vadu Izei si Valea Stejarului functioneaza cate o scoala cu clasele I-VIII.

Ioana LUCACEL