ATITUDINE – ECONOMIC - EVENIMENT

* Falsa discriminare a ucrainenilor maramureseni
Vrajeala diplomatica

* DJPDC recunoaste abuzuri sexuale si furturi in sistemul de protectie a minorilor!
Auschwitz-ul copiilor

* INTERVIU - Nicolae Bud, inginer minier, doctor in economie si minerit, autor de carti
De profesie maramuresean

* Aurul, un capitol fascinant din istoria omenirii
Baia Mare - un El Dorado al lumii vechi

* Avem sau nu avem dreptul la proprietate si in Sighetu Marmatiei?
Spre U.E. inapoi!

* AF Manic sau Marius Niculescu imprima
Eticheta calitatii

* Punguta Financiara

* Arrroma!

* Falsa discriminare a ucrainenilor maramureseni
Vrajeala diplomatica

In Maramures, este cea mai mare comunitate de ucraineni din Romania. Ucraineni, ruteni, hutuli, gorali, spuneti-le cum vreti, ei sunt vorbitori de limba ucraineana sau a unor dialecte ale acesteia si constituie populatia majoritara in comunele Poienile de sub Munte, Repedea, Ruscova, Bistra, Remeti, Rona de Sus, Ruscova si Bocicoiu Mare.

La nivel national, ucrainenii se bucura de drepturi consistente. Ei sunt grupati politic in trei formatiuni, doua declarat ucrainene si una ruteana. Au doi deputati in Parlamentul Romaniei (in timp ce in Rada ucraineana nu a incaput nici macar un roman). Sunt dispersati in grupuri de interese, ceea ce le slabeste mult forta (precum patesc si romanii nostri din tara lor). In Maramures, ucrainenii detin un liceu in limba materna (Taras Sevcenko din Sighet), o multime de scoli si gradinite, o duzina de biserici, Vicariatul Ortodox Ucrainean din Romania, o manastire de maici (la Rona de Sus) si mai multe parohii greco-catolice. Comunele maramuresene cu populatie preponderent ucraineana sunt infratite cu localitati similare din Ucraina. Minoritarii de limba slava mai detin asociatii culturale si o revista tiparita cu caractere chirilice, ce apare regulat la Bucuresti.

Diplomatie cazaceasca

In acest pozitiv context, un inalt oficial al statului vecin a avut recent o iesire pe tema drepturilor ucrainenilor din Romania. Presedintele Camerei Superioare a Radei Supreme din Ucraina, Vladimir Litvin, a declarat nemultumit, la recenta sa intalnire cu omologul roman Nicolae Vacaroiu, ca in tara noastra exista un singur liceu ucrainean (Taras Sevcenko), care nu dispune de biblioteca sau sala de lectura. Litvin a apreciat ca "este cam putin" pentru asigurarea drepturilor acestei minoritati, sustinand ca romanii din Ucraina au 94 de scoli, in care predarea tuturor obiectelor de studiu se face in limba Bucurestilor, si ca la mai multe universitati din tara vecina se pregatesc dascali pentru scolile romanesti. Nicolae Vacaroiu, zis Wyborova, si-a enuntat nervos "parerea lui", tunand ca drepturile minoritatilor din Romania sunt respectate si ca tara noastra este recunoscuta drept un stat in care se respecta normele europene in domeniu.

Cu pumnul in piept

De unde vine aceasta incrancenare? Consulatul general al Ucrainei de la Suceava functioneaza deja de doi ani, adaugandu-se Ambasadei de la Bucuresti si intregind frumos aportul diplomatic al kievenilor pe taramul "volohilor". Recent, a inceput si materializarea proiectului unei Camere de Comert a Regiunii Transcarpatia, care urmeaza a se infiinta la Baia Mare. Insa daca privim o harta a continentului, putem observa cu uimire ca frontiera dintre Romania si Ucraina este traversata doar de o vama rutiera si feroviara, cu regim normal (Vadu Siret) si de inca una cu regim de marfa (Halmeu). Mult prea putin pentru doua state care se lauda cu buna vecinatate si se tot screm sa semneze tratatul ala de baza. Probabil nu s-a gasit cerneala, pe motiv de platforma continentala a Marii Negre (burdusita cu petrol), Insula Serpilor, Republica Moldova, expansiunea Rusului catre vest si nostalgiile lui Kucima. Daca e asa, se va mai deschide vreodata podul istoric de la Sighet? Numai Taras Bulba poa' s-o stie.

Cu toate ca minoritatea ucrainienilor are drepturi egale cu ale romanilor, premierul Litvin i-a reprosat lui Vacaroiu ca "se fac prea putine" pentru etnia sa. Motivul reprosului ar putea fi explicat prin "timp de gandire" pentru nesemnarea Tratatului de baza.

Teofil IVANCIUC



* DJPDC recunoaste abuzuri sexuale si furturi in sistemul de protectie a minorilor!
Auschwitz-ul copiilor

Adevarul iese la iveala, ca spuma deasupra laptelui. Din pacate, nu e atat de alb. Noul director al Directiei Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului admite carentele institutiei. Augustin Botis recunoaste ca la unele centre de plasament s-au semnalat probleme grave, cu implicatii penale, pornind de la sustragerea ajutoarelor materiale oferite de fundatii straine si pana la abuzuri sexuale comise asupra minorilor.

Conducerea Directiei Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului Maramures (DJPDC) a recunoscut cateva dintre problemele grave prezente in casele de tip familial si centrele de plasament din judet. "Multi dintre angajati se fac ca lucreaza si se misca pe cararea manzului debusolat. Deviza ca Directia a fost una a protectiei angajatilor a fost adevarata si vrem sa o eliminam. Cineva este de vina si trebuie sa plateasca", a afirmat Augustin Botis. Contrar precedentelor conferinte de presa, in care se elogia activitatea DJPDC, ultima a socat prin multitudinea de afirmatii grave, care atesta un sistem putred de la radacina.

Copii abuzati sexual

Mereu s-a pus intrebarea care este situatia numarului de posturi ocupate si vacante si de ce copiii nu beneficiaza de cei mai buni specialisti. Am aflat ca locuri vacante sunt in jur de 90-100, dar ca nu intotdeauna se gasesc oamenii potriviti sa le ocupe. Fapt si mai grav, actualii angajati habar nu au de responsabilitatea pe care o poarta. La unele centre de plasament (cum ar fi cel de pe strada Prunului din Baia Mare) retetele cu medicamentele gratuite, obtinute cu mare greutate, s-au "ratacit" prin sertarele conducerii acestora, pierzandu-se posibilitatea valorificarii lor. In alte centre (din Sighet) s-au constatat grave incalcari ale legii, cu implicatii sexuale, cazurile de abuz sexual asupra minorilor devenind o certitudine. Cu toate acestea, directorul centrului neaga realitatea. Numeroasele abuzuri fizice au stat si la baza inchiderii Caminului-spital din Sighetu Marmatiei in luna iunie, unde cea mai mica abatere a copiilor era pedepsita aspru. "Cei de acolo aveau o conceptie menghelista. Copiii cu probleme erau infasurati in camasa de forta si primeau cate trei injectii pentru calmare", a precizat Botis. Pe langa acestea, centrele de plasament nu beneficiaza de programe de popularizare a metodelor contraceptive si de igiena sexuala.

Dezastru financiar

Cu aceeasi ocazie, s-au confirmat oficial cateva dintre neregulile fostei conduceri semnalate in numeroase articole cuprinse intr-un serial de presa din GAZETA. "Prin programul propus de fundatia Hope and Home for Children, DJPDC putea beneficia de o finantare in valoare de 643.537 euro, dar, din motive ciudate, s-a intocmit un proiect de doar 436.394 euro. Practic, s-au refuzat 200.000 euro, care puteau intra in tara. S-a mers tot timpul pe minimul de indemnizatii si de salarii. In schimb, produsele alimentare de baza s-au cumparat in baza unor contracte incheiate dupa licitatii cu diferite firme care au afisat preturi aberante", a completat Botis. Pentru convingere ni s-au oferit cateva comparatii. In luna august s-au cumparat cartofi cu 13.600 lei/kg, iar acum cu 7.000, gulii cu 23.800, iar acum cu 15.000, telina cu 49.000, iar acum cu 20.000. Afisand un management dezastruos, DPC a pierdut in luna august peste 170 milioane lei doar la capitolul aprovizionare alimentara. Dupa recalcularea preturilor, institutia a reusit sa recupereze 971 milioane lei, in urmatoarele luni refuzand contractele anterioare, cu preturi exagerate. Cu toate scandalurile legate de fondurile tocate de-a lungul timpului, DJPDC ramane o institutie a vesnicelor probleme, pentru a caror rezolvare inca se bajbaie.

Ciprian DRAGOS



* INTERVIU - Nicolae Bud, inginer minier, doctor in economie si minerit, autor de carti
De profesie maramuresean

Simplu, deschis, fara “fite" de om care a avut si are relatii cu “puternicii" politicii ultimilor 14 ani, Nicolae Bud este una din putinele personalitati maramuresene care a invatat ca politica este o arta si, in acelasi timp, un compromis cu viata. Si toate acestea, sub semnul dragostei de Maramures.

A fost timp de opt ani deputat, sef de filiala de partid, un cunoscator al mineritului din nord, autor de carti si, in ultimii trei ani, secretarul general al Federatiei Romane de Box. O experienta care il impune drept unul dintre cei mai interesanti politicieni ai locului. La varsta de 50 de ani, Nicolae Bud a adunat atatea cat altii intr-o viata. Dialogul cu el este simplu si, in acelasi timp, complicat.
Reporter: Este greu sa fii si sa ramai maramuresean in Bucurestiul cosmopolit de astazi?
Nicolae Bud: Sunt nascut in tinutul Chioarului si nu pot ascunde preferinta pentru verticala, pentru verticalitate. Iza si Mara imi sunt parti de biografie. Sunt maramuresean si tot ce tine de existenta mea se trage din uitatura plina de admiratie la tot ce am in jur. Nu este greu sa ramai ceea ce esti, daca pui suflet in ceea ce faci.
Rep.: De ce multi oameni il cauta si astazi pe “deputatul" Bud?
N.B.: Tatal meu imi spunea ca oriunde ma aflu, sa caut ca prin felul de a fi si de a gandi, lumea sa-mi dea "Buna ziua". Probabil de aceea nevoia de a ma comporta intr-un fel in care cei de pe langa mine sa aiba motive sa ma salute.
Rep.: Este greu sa fii mereu in atentia oamenilor?
N.B.: Am fost si raman, vreau sa cred, un om al disciplinei. M-am proiectat de mic copil intr-un sistem de gandire unde egoismul nu are ce sa caute. Locul sau este luat de respectul deplin pentru celalalt. Mi-am dorit dintotdeauna sa stiu cat mai multe. De aici si o ambitie bolnavicioasa de a nu sta degeaba, de a face ceva.
Rep.: Ceva bun?
N.B.: Macar in suma algebrica. Cred, cu sinceritate, ca nimeni nu pleaca din casa dimineata cu gandul < ia sa vedem, azi ce rau mai pot face>. Ma refer la omul in stare normala. Ca nu mereu ne iese planul de a cumula puncte in batalia cu viata, si asta-i adevarat. Dar trebuie sa pleci de la premisa ca se poate.

Carte de vizita

Nicolae Bud s-a nascut in 4 decembrie 1953 in localitatea maramureseana Desestii - Chioarului. A absolvit Institutul de Mine Petrosani in 1979. Si-a luat doctoratul in economie la ASE Bucuresti, specialitatea - Relatii Internationale. Este doctorand al Universitatii Petrosani, la specialitatea Stiinte Ingineresti. In decursul ultimilor ani, Bud a publicat patru carti de specialitate si eseuri si are in pregatire doua volume, care vor iesi de sub tipar anul viitor. In perioada 1992-2000 a fost deputat de Maramures.

Alaturi de familie

Rep.: Din cand in cand se simte nevoia unui bilant.
N.B.: A privi peste umar este omeneste. A cuantifica, si cu plus, si cu minus, de asemenea. Dar nu sunt de acord sa fetisizam operatia ca atare. Riscul este sa ne transformam in niste contabili de cartier, stapaniti de euforia bilelor albe, ignorand cu buna stiinta tichetele de culoare inchisa. Orice sfarsit de etapa trebuie sa genereze optimism si resurse pentru ce urmeaza.
Rep.: Nu ati fost tentat sa plecati din tara?
N.B.: De calatorit, am calatorit. Si pe la noi si prin alte parti. Dar fiecare plecare s-a nascut cu gandul la intoarcere.
Rep.: Este greu sa fii deputat?
N.B.: Nu! Daca iti iei rolul in serios. Ii reprezinti pe cei care te-au ales, reprezinti judetul. La sfarsitul mandatului, trebuie sa ramana ceva in urma ta.
Rep: Cine v-a fost alaturi in toti acesti ani?
N.B.: Familia si apoi familia. Ei m-au sprijinit si au fost alaturi de mine si in momentele bune, si in cele mai putin bune. Dar si eu ma bucur de succesele lor. Florica Bud isi vede de serviciu si de gospodarie, iar intre doua conversatii cu prietenele isi aduna gandurile intre coperti de carte. Fetita se indreapta spre terminarea liceului, iar Alex, fratele ei mai mare, este student la Institutul Bancar din Bucuresti.

Alegerile sunt abia la anul!

Rep.: Sondajele, presa, arata ca parlamentarii nu sunt in topul preferintelor electoratului.
N.B.: Nu ma recunosc intr-o asemenea descriere, oricat as fi de autocritic. Si am destule sa-mi reprosez. Eu stiu prea bine cum au aratat zilele si noptile mele in timpul celor doua mandate de deputat. Cine m-a vizitat in locuinta mea temporara de atunci poate confirma ca arata ca o cazemata. Culegeri de texte legislative, documentare pe probleme, zeci de publicatii, fise, conspecte. Imi creasem nuclee de consultatie, cu care trebuia sa ma vad sistematic pentru a-mi pregati dezbaterile in comisie.
Rep.: Are Bud planuri de viitor?
N.B.: Prea multe de spus in acest moment, nu sunt. Lucrez la o firma cu sediul in Bucuresti. Pana de curand am fost secretar general al Federatiei Romane de Box. Ce va fi maine, am sa vad.
Rep.: Dar politicianul Bud? Se fac multe speculatii.
N.B.: Nu este un moment potrivit pentru marturisiri politice. Fie si pentru faptul ca alegerile sunt abia la anul.
Rep.: Totusi, speculatiile exista!
N.B.: Cred ca este normal sa stiu cu un ceas mai devreme ce am de facut. Dar nici n-as spune ca am de anuntat lucruri epocale. Deocamdata, observ scena politica. Traversam o perioada agitata, interesanta, importanta pentru ce ne asteapta in anii urmatori. Acum se fac aliante, altele sunt pe cale de aranjare. Partidele au inceput exercitiile de incalzire. Devin interesante chiar si in fandarile de glezne ale unor protagonisti.
Rep.: S-au modificat optiunile politice ale politicianului Bud?
N.B.: Ele sunt acolo unde le banuieste toata lumea. Inteleg rostul economiei de piata si sper ca roadele ei sa se faca simtite. Dar fara politici de protectie sociala, societatea in intregul ei nu ar fi ceea ce trebuie sa fie. Aici ma situez ca alegator, ca optiune politica, ca aspiratii politice.

Optiuni si argumente
l Tolstoi sau Llosa?
Literatura sud-americana este deosebita. Dar citesc cu placere o carte buna, indiferent de autor.
l Sampanie frantuzeasca sau vin de Porto?
Horinca. Doar sunt maramuresean.
l Steaua sau Dinamo?
Sunt un fan al echipei nationale si bineinteles al sportului maramuresean.
l Demi Moore sau Andrea Raicu?
Demi Moore.
l Deputat sau senator?
Ha, ha! Nu ma prindeti.

Nicolae TEREMTUS

* Aurul, un capitol fascinant din istoria omenirii
Baia Mare - un El Dorado al lumii vechi

Nici un metal nu a starnit atatea pasiuni in istoria lumii cate a reusit sa declanseze aurul, un metal frumos la vedere dar, in rest, cu totul inutil. Intr-un creuzet imaginar, visele omenirii s-au topit si turnat in forme sclipitoare, rascolitoare si mistice, adunand in jurul lor credinte si fetisuri, iubiri si tradari, politici internationale si nationalisme extremiste. Mitul metalului galben continua sa bantuie imaginatia omenirii.

Una dintre cele mai vechi legende mesopotamiene sustine ca regele Nabucodonosor a comandat o statuie de aur cu un diametru de 3 metri, o inaltime de 30 de metri si o greutate de 3.600 de tone (ceea ce ar reprezenta de aproximativ 3 ori productia mondiala anuala din prezent). In cautarea zacamantului Ofir, foarte bogat in aur, a plecat o flota evreiasca echipata de regele Solomon. Ipotezele oamenilor de stiinta considera ca legendarul Ofir ar fi situat in Rhodesia sau sudul Africii.

Exploatarea metalului inutil

In centrul activitatilor miniere din Transilvania a stat dintotdeauna gasirea si exploatarea aurului. Cele doua regiuni unde aurul s-a gasit din belsug si in cele mai mari cantitati din Europa (veritabile El Dorado-uri ale Lumii Vechi) sunt Muntii Metaliferi (zona Brad-Rosia Montana) si Muntii Gutai (regiunea Baia Mare). "Zona miniera Baia Mare nu ar fi existat daca aici nu ar fi fost descoperit aur. Toate exploatarile miniere din zona isi datoreaza aparitia descoperirii metalului galben. Celelalte exploatari au aparut in timp, dar primul mobil al inceputului mineritului din zona Baia Mare a fost aurul", a declarat pentru GAZETA muzeograful Andrei Gorduza. Romanii au cucerit Dacia pentru a pune mana pe fabuloasele bogatii ale muntilor. Din antichitate au ramas marturii ale exploatarii aurului, in special la Rosia Montana (Alburnus Maior). Descoperiri arheologice la Sarasau si in alte localitati indica exploatarea aurului din antichitate si in regiunea Baia Mare. Se pare ca romanii au extras aproximativ 150.000 kg de aur din Dacia. Secolele ce au urmat nu au lasat marturii importante, insa activitatea de exploatare a aurului a continuat sporadic. Din secolul al XIV-lea avem primele documente privitoare la asezarile si activitatea miniera din cele doua zone amintite. Este vorba de diplome prin care se acordau privilegii oraselor Zlatna (1342), Abrud (1453) sau Baia Mare si Baia Sprie (1329), precum si reglementari in domeniul extragerii si prelucrarii aurului. In secolul al XVIII-lea mineritul a luat un avant deosebit, punandu-se bazele trecerii spre epoca moderna. "Centrul de greutate" al aurului din Muntii Apuseni se muta la Brad, iar Baia Mare devenea centrul regiunii miniere din nordul tarii.

Expozitia metalului ravnit

Muzeul de Mineralogie Baia Mare, in colaborare cu Muzeul Aurului din Brad, Muzeul de Mineralogie al Universitatii Babes Bolyai-Cluj Napoca si Muzeul National Brukenthal-Sibiu, propune baimarenilor, pana in data de 20 martie 2004, o expozitie in care pot fi descoperite si admirate piese fascinante din lumea aurului, reprezentand o parte importanta a tezaurului natural al muntilor Apuseni si al muntilor Gutai. In Muzeul de Mineralogie sunt expuse 40 de piese de aur nativ, cele mai spectaculoase si reprezentative esantioane minerale descoperite si colectionate in Romania, considerate a fi printre cele mai frumoase din Europa (unele dintre acestea sunt prezentate pentru prima data publicului larg). Este vorba despre piese din secolul al XVIII-lea din colectia baronului Samuel von Brukenthal (un mare colectionar, guvernator al Transilvaniei in timpul Mariei Tereza), piese de la inceputul si mijlocul secolului XX din Muzeul Aurului din Brad, piesele istorice din colectia Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca si piesele de aur nativ gasite in minele din regiunea Baia Mare, din colectia Muzeului de Mineralogie. Aurul, in starea sa nativa, apare in forme ce depasesc orice imaginatie: Table de aur, Filamente de aur, Frunze de aur, Fluturii (dendrite de aur nativ), Aur muschiform, Ursul, Pana lui Eminescu (lamela de aur nativ) si Soparla sunt doar cateva exemple din fascinanta colectie expusa intr-una dintre salile muzeului. Alaturi de piesele remarcabile ce pot fi vazute, expozitia "vorbeste" despre modul de formare a aurului, tipurile, formele si modul de aparitie a aurului. Aceste prezentari sunt completate de o "Istorie a aurului" din Transilvania, o parte importanta a acestei regiuni, care cuprinde istoria vechilor exploatari romane de la Rosia Montana, istoria descoperirii si exploatarii zacamintelor de aur din secolele XV-XIX si exploatarile din epoca moderna. Urmeaza o prezentare completa a tuturor mineralelor de aur si a aurului ca mineral-element nativ; o expozitie "de sarbatoare", o expozitie de "Bijuterii ale naturii", o expozitie de geografie, istorie si economie si una despre civilizatia miniera din Transilvania.

Aurul Transilvaniei

In Transilvania, aurul a fost exploatat cu precadere din subteran. In primele faze, exploatarea se facea de la suprafata, in gropi sau puturi mici. A urmat saparea de galerii si puturi adanci iar, odata cu revolutia industriala, dezvoltarea minelor prin sisteme intregi de galerii, suitori si camere. Exploatari ale aurului aluvionar (din albiile raurilor) au existat in zona Muntilor Metaliferi, dar cantitatile gasite nu sunt semnificative (singura pepita aflata in expozitie masoara 4 centimetri si a fost descoperita la Pianu de Sus, pe Mures), zacamintele subterane constituind principala sursa de exploatare a aurului. Nu intamplator, exploatarea miniera de la Zlatna este laudata intr-o oda a poetului Martin Opitz. Bogatia Muntilor Apuseni este demonstrata si de faptul ca, pe la 1930, din 50 de metri de galerie, au fost extrase 20 de kilograme de aur. In mod normal, un gram de aur este extras dintr-o tona de minereu. Aurul expus la Muzeul de Mineralogie are o puritate de 790 la mie, fata de 585 la mie, cat are aurul folosit de bijutieri.

Comorile lui Pintea si sarcofagul lui Attila

Marea depresiune intracarpatica a Maramuresului este locuita din cele mai vechi timpuri si este unul din acele misterioase taramuri unde s-au gasit comori adevarate, sau unde s-au tesut doar legende despre acestea. Tezaurele de aur datand de peste 3000 de ani, gramezile de monede romane sau medievale de argint, paietele de aur pe paraiele montane sau minunatele geme ale diamantului de Maramures sunt dovedite faptic. De cealalta parte se situeaza sfatoasele istorisiri, rareori cu un sambure de adevar, precum cele despre comorile lui Pintea ori sarcofagul lui Atilla.

Curiozitatile aurului

Aurul este atat de moale si maleabil, incat o uncie de aur (31,1 grame) poate fi trefilata intr-o sarma subtire cu o lungime incredibila de cca 80 km si poate fi laminata intr-o folie subtire, cu suprafata de un metru patrat l Aurul este atat de rar incat se estimeaza ca, in intreaga istorie a omenirii au fost extrase din pamant numai in jurul a 88.000 tone l Tot aurul din lume adunat la un loc ar forma cel mult un cub cu latura de 17 metri l In cantitati infime, aurul exista in plante si in corpul omenesc l Specialistii estimeaza ca peste 10 miliarde tone de aur (adica de 100.000 ori mai mult decat a fost acumulat pana acum de om) se gasesc in suspensie in oceanul planetar dar, cu actualele tehnologii si costuri de productie, obtinerea lui din apa marii este practic imposibila.

"Goana dupa aur nu a insemnat altceva decat setea de imbogatire. Simbol al belsugului si grandorii in care traiau clasele avute, aurul-bani a capatat o stralucire mai puternica decat cea proprie metalului; a devenit orbitor, halucinant, declansator de patimi si pasiuni. Calitatea aurului de a cumpara orice i-a facut pe oameni sa creada ca acest metal ar poseda o serie de proprietati care ii confera puteri supranaturale. Asa s-a format mitul aurului." - "Aurul - mit si realitate", de Nicolae Murgu, Mugur Isarescu

Ioan BOTIS



* Avem sau nu avem dreptul la proprietate si in Sighetu Marmatiei?
Spre U.E. inapoi!

La inceputul anilor '90, in centrul Sighetului (pe strada Bogdan Voda 22) se afla o veche si ruinata cladire. In 4 iunie 1998, primaria a organizat o licitatie si a concesionat terenul, pentru o perioada de 99 de ani firmei SC Moldpan SRL, reprezentata de profesorul Grigore Moldovan. Astazi, omul vrea sa cumpere terenul dar nu poate.

Grigore Moldovan, cel care a concesionat terenul din centrul Sighetului, a ridicat pe acel teren o cladire din otel si sticla, pe care a vandut-o apoi firmei ginerelui sau (SC Fodoruti SRL). Acum, oamenii doresc sa cumpere terenul (in suprafata de 225 mp) de la Consiliul Local. Conform Cartii Funciare, proprietar pe teren e statul roman (concesionar Moldpan), cladirea apartine SC Fodoruti (cu titlu de cumparare), iar BRD-Societe Generale este chiriasul unei parti a imobilului. Pare limpede ca lacrima. Si atunci?

Dosarul furat

Moldovan este director al Centrului de executie bugetara si al Scolii generale nr. 5 din Sighet, membru de frunte PSD, proprietar al complexului comercial "Astoria". Povestea sa incepe in momentul in care firma sotiei sale, impreuna cu SC Fodoruti (societatea ginerelui, cu care a construit cladirea), a luat in concesiune terenul. "La partajare am decis ca etajul unu si mansarda sa revina familiei mele, iar parterul si etajul doi fiicei si ginerelui. Doar pe acte am cheltuit, in 1998, circa 800 de milioane de lei. In 2002, am vandut cele doua nivele firmei Fodoruti, ramanand doar cu contractul pe teren (dintre care 169 mp se afla sub cladire). Terenul face parte din domeniul privat al primariei si conform Legilor 213 si 219 poate fi vandut. Chiar si MF a raspuns pozitiv la interpelarea mea in aceasta privinta. Cand Prefectura a trimis hotararea CL spre completare, a facut-o pentru ca, undeva pe traseu, au disparut file din dosarul de evaluare! Din dosar a ramas doar coperta! S-au sustras extrasele CF si raportul de evaluare. Actele cred ca au disparut din cauza razboaielor interne din Primarie si CL. Am fost consilier local timp de opt ani si pot sa spun ca niciodata CL n-a fost asa de politizat si nu s-au platit polite intre consilieri pe spatele altora, ca azi", marturiseste Grigore Moldovan. Despre valoarea evaluarii terenului, Moldovan spune ca suma de 90 de milioane pentru 225 mp nu e deloc mica! "Mai am de platit redevente la concesiune in valoare de peste 60 de milioane. Am vrut simplificarea situatiei proprietatii, dar daca CL nu va vota vanzarea terenului, n-am sa mai fac nici un demers. Vom astepta 99 de ani, pe cat avem contract de concesiune. E o lezare a sentimentului de proprietate. Consilierii liberali au votat contra hotararii, doar PNL cere garantarea dreptului de proprietate", e convins Moldovan.

Reactiile celorlalti

Sorin Rednic, secretarul primariei spune ca in momentul concesionarii, exista un alt cadru legislativ, care nu permitea vanzarea terenului. "Consiliul local a intocmit o hotarare prin care aproba vanzarea respectiva. Problemele de fond si redactare nu erau asa cum au trebuit sa fie (eu eram plecat in concediu), asa ca prefectul a sesizat aspectul de nelegitimitate a hotararii si a trimis-o inapoi spre rediscutare si revizuire. E adevarat ca dosarul a fost incomplet. Cat priveste pretul, nu cred ca iesim in pierdere. Initial s-au incasat redevente in valoare de peste trei milioane de lei pe an, apoi suma a fost indexata anual, pana la valoarea actuala, de circa 10 milioane. Codul civil prevede dreptul de accesiune, care poate fi invocat de proprietarul terenului, care poate deveni si proprietar al constructiei. In cazul de fata, nu se poate pune problema, decat eventual cu despagubirea constructorului cladirii. Practic, hotararea Consiliului n-a produs efect", a declarat Rednic. Despre povestea terenului, unii cred ca vanzarea ar insemna un dezastru pentru bugetul orasului. "Aici e o smecherie clara, se incearca luarea terenului pe un pret de nimic", a declarat Otto Knobloch, consilier local PNL. Mihai Zahoranszki, viceprimar UDMR de Sighet, are aceeasi parere. "Cred ca iesim in dezavantaj, se pierd niste bani. Concesiunea ne-a adus beneficii de circa 10 milioane pe an. Daca vindem terenul, incasam doar contravaloarea redeventelor pe 10 ani, ceea ce e foarte putin."

Concluzii

Pe piata imobiliara sigheteana nu prea exista terenuri ultracentrale. Pretul parcelelor construibile este de 15-17 euro/mp. Asadar, terenul ravnit de Moldovan ar valora circa 3.400-3.800 de euro, si nu 2.250 de euro, cat inseamna acum cei 90 de milioane de lei. "Proprietatea privata inainte de toate!" Asta e deviza noastra in drumul spre UE. Normal, concesionarul ar fi indreptatit sa-si poata cumpara terenul in care a investit, mai ales ca legea ii permite. Ramane totusi de rezolvat problema cea mai spinoasa, adica s-ar impune o reevaluare a terenului si o noua hotarare de CL, fara vicii procedurale care poate avea ulterior implicatii nedorite. In fond, nimeni nu va trai inca 99 de ani de-acu' inainte, dar asta nu inseamna ca trebuie sa incalcam legea.

"NU NE VINDEM TARA"

Un teren din centrul Sighetului care face parte din domeniul privat al primariei a fost concesionat pe 99 de ani. Conform Legilor 213 si 219, poate fi vandut concesionarului. O parte a consilierilor locali se opune, considerand ca bugetul primariei ar avea de suferit. Mihai Zahoranskzi, viceprimarul de Sighet, considera ca prin vinderea proprietatii, Primaria ar fi dezavantajata. Toata galagia starnita in jurul acestei cladiri duce spre concluzia ca sloganul comunist "Nu ne vindem tara" e inca de actualitate.

Complicarea simplificarii

"Ce vrei sa scrii de Moldovan, ca e un baron local? Nu stiu datele problemei, intreaba-l pe secretar." - Eugenia Godja, primar Sighetu Marmatiei "Am vrut simplificarea situatiei proprietatii, dar daca CL nu va vota vanzarea terenului, vom astepta 99 de ani, cat avem contract de concesiune. E o lezare a sentimentului de proprietate." - Grigore Moldovan "Aici e o smecherie clara, se incearca luarea terenului pe un pret de nimic." - Otto Knobloch, consilier local "Codul civil prevede dreptul de accesiune, care poate fi invocat de proprietarul terenului, care poate deveni si proprietar al constructiei. Cat priveste pretul de vanzare, nu cred ca iesim in pierdere." - Sorin Rednic, secretar primarie "Cred ca iesim in dezavantaj, se pierd niste bani." - Mihai Zahoranszki, viceprimar

Teofil IVANCIUC



* AF Manic sau Marius Niculescu imprima
Eticheta calitatii

Ce legatura poate exista intre pictura si eticheta unei bluze? Sau intre un tablou si un text cauciucat imprimat pe un tricou? Nici una, veti spune. Si totusi, exista. Marius Niculescu ne-a dovedit ca pasiunea pentru pictura si un vis spulberat pot duce la o afacere la fel de pasionanta.

Chiar daca nu a facut avere, Marius Niculescu este un om multumit. Zambetul din ochi dovedeste acest lucru, iar explicatia e simpla: ii place ceea ce face. Adica, ii place meseria pe care a invatat-o in urma cu douazeci de ani, cand din cercul de pictura a lui Nicolae Apostol s-a pomenit la Maratex in sectia de imprimerie textila. Dupa mai multe specializari, una chiar in Olanda, in meseria de cromolitograf, a conceput pentru fabrica o masina de imprimat etichete. Nu a reusit sa o breveteze, dar devine din ce in ce mai cunoscut printre cei din bransa. In anul 1994, dupa zece ani de fabrica, a hotarat sa renunte la serviciu si sa lucreze pe cont propriu. I-a fost teama cand a pornit afacerea, dar trebuia sa riste.
"Omul de la Manic" nu este baimarean. Parintii, bucuresteni, au venit din Vilcea in Ardeal, la Dej, fortati de inchiderea minei Ocnele Mari, la care erau angajati amandoi. Marius Niculescu avea noua ani atunci cand a devenit ardelean. Dupa ce termina stagiul militar, se muta la Baia Mare unde se inscrie la cercul de pictura de la Casa de Cultura, condus de Nicolae Apostol, timp in care lucreaza intr-un sector de proiectari si decoratiuni interioare. Aici, picteaza diverse obiecte, inclusiv lazi de zestre maramuresene. In acest timp, la Maratex se profileaza sectia de imprimerie textila care avea nevoie de desenatori si toti cei care participau la cercul de pictura au fost angajati in fabrica.
Reporter: De ce asociatie familiala?
Marius Niculescu: Pentru ca realmente este o afacere de familie. Cot la cot cu mine lucreaza sotia mea, careia, in urma restructurarilor de la Centrala Minelor, nu i-a mai ramas altceva de facut decat sa ma ajute. In acest moment, eu ma ocup mai mult de designul pe computer si de matritele pentru imprimat.
Rep.: Cum ati gasit primii clienti?
M.N.: Am inceput cu etichete pentru fabrica de confectii "Ardeleana" Satu Mare. Faceam cam 200-300.000 de bucati pe saptamana, lucru care mi-a permis sa ma dezvolt. Mi-am cumparat Ploter, masa serigrafica de precizie, cu vacuum, un carusel cu sase culori si am facut imprimeuri din ce in ce mai bune. Nu am umblat eu dupa clienti. Eram cunoscut de multi confectioneri din Maratex, care mai tarziu au lucrat in alte fabrici si, cunoscand calitatea imprimarii facute de mine, m-au cautat. Le-am trimis mostre, au verificat rezistenta la spalare si au inceput sa vina primele comenzi. In acest fel, am ajuns sa lucrez pentru nemtii si italienii care au fabrici in judet. Am facut chiar si unicate imprimate manual pentru o fabrica de blugi.
Rep.: Regretati ca nu ati reusit sa urmati facultatea de Arte Plastice?
M.N.: Acum regretele s-au estompat. Dupa trei ratari la admitere, am intrat in echipa de la Maratex. Asa o fi trebuit sa se intample, nu stiu. Dar nu-mi pare rau. Imi place ceea ce fac.

Lavinia COTARCEA



* Punguta Financiara

Mazgaleli de milioane

Atentie parinti! O noua lege implineste bugetele locale si goleste buzunarele parintilor. Parlamentarii au hotarat sa fie amendati parintii sau tutorii copiilor care se indeletnicesc cu mazgalirea peretilor constructiilor si monumentelor. Amenda este cuprinsa intre 5 si 25 de milioane de lei.

Tipizate on-line

Functionarii din institutiile publice sunt obligati sa accepte formularele descarcate de pe internet. Mai exact, de pe Sistemul Electronic National. Acest sistem a fost lansat la sfarsitul lunii septembrie. Prin intermediul lui se pot accesa 160 de formulare tipizate si cinci servicii on-line. Sistemul este disponibil la adresa www.e-guvernare.ro

Parcelarea distructiva

Una din conditiile impuse Romaniei pentru aderarea la Uniunea Europeana este o reforma structurala care sa stopeze faramitarea foarte mare a pamanturilor. Strainii considera ca agricultura romaneasca este una de subzistenta.

Mihaela MIHALEA



* Arrroma!

Deschid ochii cu mirarea ca iar e dimineata si, cel putin teoretic, ar trebui sa ma extrag din asternut. Dar de la teorie la practica, drumul e lung si anevoios. Gasesc un ultim dram de energie si ma indrept spre bucatarie, cu un scop precis: sa apas pe butonul care produce miracolul atat de necesar la ora asta: cafeaua. Dupa cateva minute (lungi cat o zi de post) am in fata ravnitul lichid aromat. Cand imi simt fizicul trezit la realitate si imi alcatuiesc o fata demna de a fi scoasa in lume, ma reintorc in bucatarie, unde ma asteapta ceasca aburinda. Dar... Dezastru! Calamitate! Sacrilegiu! Ceasca e goala! Creierul personal refuza realitatea. Si totusi... Ce urata esti goala (ii spun cestii)! Ar fi trebuit s-o incui intr-un seif. Misterul "hotului" e dezlegat de aparitia mamei in bucatarie. "Mirosea atat de frumos, incat nu m-am putut abtine. Dar am pregatit alta", imi spune mama si nu ma pot supara pentru are mare dreptate. Cafeaua Jacobs Aroma isi merita numele si renumele. Nu degeaba 257 de milioane de cesti de cafea dintr-o zi poarta emblema Kraft Foods. Iar Jacobs este cea mai vanduta cafea a firmei.