ATITUDINE, ANCHETE, POLITICA

* Universitatea “Bogdan Voda” e datoare cu 1,5 miliarde de lei!
Universitate executata!

* Casa HHC, preluata pe semnatura de Botis, pune in pericol viata copiilor!
Inconstientilor, demisionati!

* ...aveam o tara
Si ne bateam joc de ea

* Perversiuni si homosexualitate la unii minori institutionalizati!
Sodoma copiilor

* Coltu’ meu
Despre nesimtiti

* Intamplari din Padurea Verde a PRM-ului
Bancos, love story

* Forta Democrata de Maramures

* Cosma leapada tunelul si vrea autostrada electorala
BATALIA PENTRU BAIA MARE

* Instantaneu cu primar milogindu-se la poarta Penitenciarului
Grec in black

* Un jurnalist baimarean la Strasbourg

* Sighetul a virat-o taman spre… stanga
Terminatorul de pesedisti

* Ma tot mir
Ce-i voie, si ce nu

* Unui copil de trei ani i s-a “ursit”
Refuz la existenta

* INTERVIU
George Ofrim, manager ARCER si “motor” al comunicarii locale
De la zero spre infinit

* Universitatea “Bogdan Voda” e datoare cu 1,5 miliarde de lei!
Universitate executata!

Universitatea “Bogdan Voda” nu este acreditata l Anual, in conturile institutiei intra peste 35 de miliarde de lei, dar universitatea e… datoare la Stat l AVAB a preluat debitul universitatii, urmand sa o execute silit

Universitatea ”Bogdan Voda” se afla in topul celor mai mari datornici la CAS Cluj. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare e pregatita pentru executarea silita a debitului. Se inregistreaza datorii mari si la contributiile sociale si la asigurarile de somaj. Universitatea are filiale la Cluj si Baia Mare (aproape 3.000 de studenti) si se afla de zece ani in proces de acreditare, desfasurandu-si activitatea doar pe baza autorizatiei de functionare.

Universitatea “Bogdan Voda”, creata in 1992 sub egida Fundatiei Cultural Ecologice Maramures (ulterior Fundatia Universitatea ”Bogdan Voda”), inregistreaza datorii semnificative la fondul asigurarilor de sanatate, la pensii si somaj. Cea mai drastica situatie se inregistreaza la CAS (1,5 miliarde de lei datorii). Pentru ca valoarea datoriilor a depasit un miliard de lei, AVAB a preluat debitul, urmand sa-l execute silit! Adrian Urs, directorul economic al Universitatii ”Bogdan Voda” Cluj-Napoca (UBV), sustine ca institutia si-ar fi achitat datoria inca de anul trecut, insa reprezentantii CAS ar fi uitat sa-i elimine de pe lista datornicilor. Precizam insa ca AVAB a preluat contribuabilii cu peste un miliard de lei datorii la sfarsitul lui 2003 si inceputul acestui an (in doua transe). Urs a spus ca ar fi nevoie de foarte multe acte pentru a fi scosi de pe lista (insa de putin efort pentru a figura in topul datornicilor?). In privinta bilantului contabil pe anul 2002, Urs a declarat ca a fost depus la Directia Finantelor Publice Maramures (unde este inregistrata fundatia). El a refuzat sa dea detalii legate de celelalte datorii ale UBV la bugetul de stat. Pe site-ul Ministerului Finantelor se precizeaza ca ”agentul economic, societate de asigurari, broker, ong nu exista, nu a depus bilant economic, bilantul este incorect sau bilantul nu a fost publicat”. Ma gandesc ca daca UBV depunea bilanturile la directia de finante, trebuia sa poata fi regasite si pe site. E putin probabil sa fi fost intocmite gresit, tinand cont ca UBV produce contabili pe banda. Nu l-or fi depus?

Neacreditata

UBV are in componenta Facultatea de Management, Facultatea de Drept si Facultatea de Educatie Fizica si Management in Sport. Cele trei sedii teritoriale pe care le detine universitatea au fost date in folosinta in 1998 in Baia-Mare, in anii 1999 si 2001 la Cluj-Napoca. In prezent, numarul studentilor UBV se ridica la aproximativ 2.000 la Cluj-Napoca si alti 700 in Baia Mare, dar numarul absolventilor este doar de peste 1.300. UBV are 73 de cadre didactice proprii (10 profesori, 8 conferentiari, 17 lectori, 26 asistenti, 12 preparatori, la care se adauga 70 de cadre didactice asociate, din care 56 sunt titularizate in invatamantul superior, iar 14 sunt specialisti remarcati in profilul de activitate). Surprinzator este ca UBV functioneaza de peste zece ani, dar nu a obtinut acreditare, desfasurandu-si activitatea doar pe baza autorizatiei de functionare. Directorul economic al UVB a declarat ca universitatea este propusa pentru acreditare, dar ca depinde numai de Ministerul Educatiei si Cercetarii acordarea acesteia. Taxa anuala de studiu pentru un student al UBV se ridica la 400 de dolari, asadar, in conturile Fundatiei Universitatea ”Bogdan Voda” intra anual aproape 35 de miliarde de lei, numai din taxele de studii ale celor 2.700 de studenti (ca sa nu mai vorbim de taxele pentru examenele restante sau de alte cheltuieli ale studentilor, legate de cursuri).

Irina Orlanda



* Casa HHC, preluata pe semnatura de Botis, pune in pericol viata copiilor!
Inconstientilor, demisionati!

Una dintre casele cumparate de HHC a luat foc din cauze care puteau fi prevenite. Viata a 12 copii cu dizabilitati psihice severe a fost pusa in pericol. Din informatiile, declaratiile si actele pe care le detinem, concluzionam ca principalii vinovati pentru aceasta situatie sunt Stefan Darabus si Augustin Botis. Urmeaza demonstratia.

Din cauza lipsei cosului de evacuare, una din casele achizitionate de fundatia “Home and Hope for Children” Romania (HHC) si gestionate de Directia Generala Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului Maramures (DPDC) a luat foc. In acel moment, in casa existau 12 copii! Motivul sinistrului putea fi evitat daca imobilul ar fi fost la standarde de siguranta. Din punctul nostru de vedere, pe care-l vom argumenta, principalii vinovati sunt directorul HHC si directorul DPDC. Ultimul, pentru ca a acceptat sa semneze acordul de comodat intre fundatie si institutia Statului pe care o conduce, fara ca imobilele preluate sa fie in regula! Acestea nu au nici macar autorizatiile elementare pentru un grajd, de exemplu, iar acolo locuiau copii. Dar, ii pasa cuiva? Ati gresit grav, va asteptam demisiile de onoare, domnilor!

Exercitiu de imaginatie

Maramures, 14 februarie 2004, ora 2, intr-o noapte geroasa. Stefan Darabus, director national HHC Romania, doarme zvarcolit in asternuturile de matase din dormitorul vilei personale de pe strada Andrei Muresan, 11 din Baia Mare. Viseaza la bunastarea dobandita in cei trei ani de cand conduce filiala romaneasca a unei prestigioase fundatii britanice de caritate. Intre timp, prestigiul a fost amestecat cu scandaluri generate de modul discutabil si - pe alocuri - ilegal (vezi articolele GAZETEI) in care HHC “a implementat noul proiect de institutionalizare a copiilor”. Augustin Botis, directorul DPDC, doarme visand la Cupidonii americanizati de ziua Sfantului Valentin si la drepturile la replica pe care le scrijeleste cu poetica-i pana, nemustrat de constiinta care i-a pus pixul in mana cu care a semnat ca institutia de Stat (!) pe care o conduce sa ia in comodat casele “in neregula” cumparate de HHC. De dragul copiilor, bineinteles. Copiii de la Casa de tip familial de pe strada Gheorghe Bilascu din Sighet dardaie in frig, la –22 de grade Celsius. Toti cei 12 minori, suferind de dizabilitati psihice severe, au fost treziti din somn si scosi in zapada. Casa pe care “le-a cumparat-o HHC” si pentru care Botis si-a dat girul sa adapostesca minorii institutionalizati de Statul roman (ca si cum acele casoaie, cumparate pe bani grei, ar fi fost in regula si respectau normele de siguranta), s-a transformat intr-o pala de foc. Copiii au fost transportati, dardaind, la Centrul de pe strada Avram Iancu. A fost un exercitiu de imaginatie. Cu exceptia ultimei parti. Sau n-a fost?

Nu aveau autorizatie!

Pompierii militari au reusit sa controleze flacarile inainte ca acestea sa mistuie intreaga casa. Maiorul Liviu Moldovan, comandantul Companiei de pompieri Sighet, a declarat ca focul a fost cauzat de lipsa cosului de evacuare! “Am constatat ca in loc de horn exista un tub din tabla de metal, cu azbest! Peretii cladirii, construiti din lemn, nu fusesera ignifugati. Mai mult, casa de pe Bilascu nu avea autorizatia PSI! s-a supraincalzit si a cauzat aprinderea peretilor. Estimarea preliminara spune ca pagubele s-ar cifra la circa 4-600 de milioane. Proprietarul trebuie sa stie cel mai bine ce a avut in casa, or, pana in acest moment, Directia Copilului nu ne-a trimis nici un document in acest sens”, a spus Moldovan. In schimb, HHC (proprietara cladirii) a trimis un inginer care a evaluat pagubele, necomunicand insa sighetenilor concluziile! Din spusele maiorului Moldovan, nici celelalte case de tip familial din Sighet, ”nu prea au autorizatii”. Se pare ca nici centrala termica nu a fost montata de specialisti autorizati, pentru ca ISCIR Cluj (autoritatea de control), cerceteaza in acest moment instalatia. Un fel de “bisnita”, cu care ne-am obisnuit deja. In plus, tabloul electric al instalatiei s-a topit intr-un mod suspect, ceea ce da de banuit ca la originea incendiului ar putea fi si nereguli de ordin electric. Asadar, Botis a semnat pentru niste case care nu aveau autorizatiile elementare! Mai grav e ca, reprezentantii administratiei Sighet au declarat ca dupa stiinta lor, nici unul dintre imobile nu are: autorizatie de mediu, sanitara sau PSI! Singurele avize se pare ca sunt cele sanitar-veterinare, rezolvate de catre un actual angajat al DPDC.

Au fost atentionati!

Foarte grav: cauza incendiului a fost semnalata DPC inca din 15 septembrie 2003! Atunci, Gheorghe Rus, administrator DPDC pentru zona Sighet, trimitea o nota de serviciu prin care sesiza grave nereguli la toate casele subordonate. Referindu-ne doar la casa care a ars (doar n-au intrat zile-n sac, domnule Botis), Rus a specificat ca ”la casa veche nu s-au facut reparatii. Se propune amenajarea in spatii administrative. La cladirea achizitionata, principalele lucrari de reparatii necorespunzatoare sunt: balamalele la usi sunt necorespunzatoare, garajul amenajat pentru sala de linistire, usa inchisa cu PFL, lipsa usa de acces la bucatarie, prize electrice montate in baie fara protectie, cos de fum necorespunzator (cauza incendiului, n. red.), pereti inveliti in folie PVC - necorespunzator PSI (!), fosa septica amplasata langa cladire la 3 metri, fara acces de vidanjare (!), accesul in pod fixat cu cuie (nu s-au putut verifica lucrarile din pod), rampa si contratreptele la scari - necorespunzatoare pentru copii cu handicap.” Constatarile au fost intocmite de tehnicianul Mihai Oroz. Nimeni nu stie cum e cu cele doua case de pe Bilascu, noua si veche. Sunt in aceeasi curte, cea veche se afla la strada, are doar parter si e din caramida, cea noua, din lemn si rigips, e in spate.

Botis a stiut!

In 3 februarie 2004, Rus si Floarea Moldovan (manager), expediaza o noua nota catre DPDC prin care se solicita de urgenta: ”angajarea unui electrician, instalator si fochist-mecanic, pentru remedierea prizelor electrice dizlocate, geamurilor sparte, conductelor si robinetilor fisurati si stricati, aparatelor electrice defecte etc.” Cei doi mentionau ca personalul este specializat in ingrijirea copilului cu dizabilitati si este subdimensionat fata de necesarul efectiv. Se mai solicita “asigurarea lunar a unei sume minime de 10-15 milioane la inceputul lunii, pentru asigurarea unor urgente in activitatea curenta, a materialelor de intretinere ce nu au fost licitate (robineti, garnituri, geamuri, materiale sanitare, etc.).” La acest “munte” de sesizari si constatari de nereguli grave (care s-au dovedit fatale!), directorul DPDC nici macar nu s-a ostenit sa raspunda.

Saracie cu bani multi

Copiii institutionalizati mananca in aceste zile fulgi de cartofi, nu cartofi adevarati, pentru ca… nu sunt bani (!). Botis a venit in Sighet doar la doua zile dupa incendiu, iar cand un copil a decedat luna trecuta, nimeni din Baia Mare n-a venit la inmormantare. Acelasi Botis le–a spus angajatilor “mosiei” din Sighet: “Daca sunteti buni, trebuie sa va descurcati fara bani”.

Darabus si “vina colectiva”

Casa care a ars a fost achizitionata, conform actelor HHC, de la un anume Muresan (desi a apartinut unui anume Florin Pop! - cercetam) cu 44.000 USD. Agentii imobiliari sigheteni ne-au declarat ca respectivul imobil nu merita suma respectiva! Casa de pe strada Bilascu este construita in intregime din gips-carton, pe o strada nici macar asfaltata! Mai mult, in proiect se specifica faptul ca imobilele “vor fi dotate cu elevatoare si alte echipamente de ridicare pentru copii si membrii de personal. Casele vor avea un singur nivel-parter.” Ei bine, casa arsa are doua niveluri, dar poate s-au gandit ca e “bine” pentru copii sa urce scarile, mai fac muschi, chiar daca au multiple handicapuri. Cand a trebuit sa nominalizeze persoana care a decis achizitionarea caselor, Darabus a declarat ca erau implicati “toti cei care trebuia sa luam o decizie pentru achizitionarea unui imobil: Georgette Mulheir, director national; eu, in calitate de director pentru Maramures; Delia Pop, director de dezvoltare; un inginer independent care se ocupa de structurile de rezistenta; plus echipa mea tehnica de doua persoane. Deci, eram vreo sase oameni si inca un reprezentant al DPDC (care trebuia sa spuna daca ea corespunde)”, a spus Darabus.

Teofil Ivanciuc, Catalin Vischi



* ...aveam o tara
Si ne bateam joc de ea

... si aveam atat de mult timp, dar n-aveam nici o treaba (probabil pentru ca la Telejurnal nu se mai dadea nici macar cascaval, se „dadea” doar trupul „conducatorului iubit”, plimbandu-se vlaguit printre masele de oameni ai muncii si prefacandu-se preocupat de productia de suruburi de 49, suruburi care, intre noi fie vorba, nu trebuiau nimanui, nici macar libienilor, carora, aparent le trebuia „orice”). Apoi... Aveam substituentul misogin al sarurilor pentru revenirea la viata („aroma boabelor de cafea prajite de soarele Americii latine”), dar n-aveam chef sa discut (ce spun eu „discut”, n-aveam chef sa aud macar) de „noile si maretele realizari ale politicii partidului-Stat, reflectate obiectiv in raporturile de tara”. Aveam Jethro Tull („... and the mouse police never sleeps... lying in the cherry tree... la-la, la-la-la”), dar n-aveam rabdare pentru a asculta tentativele infantile ale strategilor vorbelor pesediste de manipulare lingvistica (grobiana, dar pozand ca fiind inconstienta, naiva). Aveam un sef (Dan Parcalab, care ar fi trebuit sa scrie despre ceea ce scriu eu acum, probabil intr-o alta forma, dar importanta e esenta, nu-i asa?) plecat in Bacau, dar n-aveam liniste stiind ca un prieten (Dan Parcalab, care... parca v-am mai spus!) se zbate, intr-un judet pesedizat, sa scoata primul numar al unei noi GAZETE. Aveam in urechi, tiuita, bruiata, vestea cutremuratoare ca Parlamentul European a votat in unanimitate (si nu era vorba de numarat ouale prim ministrului Nastase Adrian, ci voturile. Au fost 39!) raportul care recomanda reorientarea strategiei de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana (!!!), dar n-aveam putere sa-i privesc cu compasiune pe membrii guvernului PSD, care o dadeau la-ntors de parca ar fi fost vorba despre cine-a avut tronful in partida de filcai a navetistilor CFR de pe ruta Cornu-Palatul Victoria. Aveam in fata ochilor motivatia europenilor (inspaimantatoare obiectivitate, rece ca o stalactita spanzurata de „tavanul” unei grote-nghetata), dar n-aveam nici un precedent care sa imblanzeasca o catastrofa ce putea fi evitata (era confirmarea dezolanta a neputintei Guvernului roman de a se detasa si controla coruptia ce tinde sa se cronicizeze, controlarea justitiei, abuzurile politistilor, indiferenta tiranica fata de cetatean, nerespectarea drepturilor fundamentale ale omului, hartuirea, intimidarea si controlul economic prin care e impusa autocenzura presei!). Aveam durerea de a nu putea intelege driblingurile verbale (cat de jenante!), acum in ceasul al doisprezecelea si un minut, dar n-aveam „antidotul” pentru a-mi sfarsi durerea (noi, romanii i-am vrut in frunte pe acesti indivizi, iar stampila ta si a mea nu are dreptul sa se-mpotriveasca dorintei celei mai mari parti a natiei). Aveam dubii asupra demnitatii presedintelui Iliescu Ion, prim ministrului Nastase Adrian, ministrului Afacerilor Externe Geoana Mircea, ministrului Integrarii Europene Farcas Alexandru (si a altor pesedisti din fruntea partidului de guvernamant) pentru ca nici unul nu si-a respectat onoarea de a-si recunoaste vinovatia, dar n-aveam cum sa nu recunosc ca aceia care au decis eventuala suspendare a negocierilor au avut dreptate: nu suntem pregatiti, iar cei vinovati pentru asta sunt cei din fruntea tarii. ... aveam Jethro Tull, dar nu mai aveam chef sa ascult („... and the mouse police never sleeps... lying in the cherry tree... la-la, la-la-la”). Nu mai credeam ca sirena politiei nu doarme niciodata, dar credeam ca (cel putin uneori) minciuna se ascunde in cires. De aceea fructele sale sunt rosii... de la obrajii mincinosilor. P.S.: Din pacate, cei care se joaca tembel, inconstient, cu destinul Romaniei au ramas sa rumege infrangerea nationala cauzata in exclusivitate de impotenta lor diplomatica si manageriala.

Catalin Vischi



* Perversiuni si homosexualitate la unii minori institutionalizati!
Sodoma copiilor

La sfarsitul lui 2003, conducerea Directiei Generale Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului (DPC) a fost informata ca cinci dintre copiii aflati la Centrul de Plasament pentru Copii Minori cu Deficiente de pe strada Dragos Voda din Baia Mare au dat declaratii scrise privind posibile acte de agresiuni sexuale si relatii homosexuale, care s-ar petrece in acel Centru.

Afland de existenta declaratiilor care incrimineaza si DPC (institutia Statului care ar trebui sa protejeze minorii aflati in ocrotire), am incercat in repetate randuri sa aflam ce se petrece acolo. Am discutat problema cu Augustin Botis, directorul DPC, care, dupa mai multe ezitari, a acceptat sa permita angajatilor sai care cunosc cazul sa ne ofere detaliile.

Confirmarea

In urma cu doua saptamani am purtat un dialog cu asistentul social al Centrului, Ciprian Coza. ”Eu sunt asistentul Centrului de cateva luni. De ceva timp, am sesizat comportamente ciudate la copiii de pe Dragos Voda. Am vorbit cu educatorul de acolo, care cunoaste problema lor. Spre sfarsitul anului, am luat declaratiile scrise de la cinci dintre ei, care declarau ca simt aceeasi placere si cu baieti, si cu fete. Comportamentul deviant sexual li se trage de la Bocicoi, centrul desfiintat acum doi ani. Ei au spus ca acolo au invatat aceste practici si ca era ceva normal. Trei dintre ei se afla in prezent la Centru, iar ceilalti doi au fost integrati in familii largite. Varstele lor variaza intre 11 si 15 ani. Declaratiile nu vi le pot arata, chiar cu acordul directorului, caci sunt confidentiale”, a declarat Coza, care ne-a rugat sa nu dam numele sau, al centrului si, daca ar fi fost cu putinta, nici al DPC.

Ping-pong cu informatii

Dupa aceasta discutie, atitudinea lui Augustin Botis s-a schimbat radical, refuzand sa accepte realitatea si sa ne ofere informatiile solicitate. Am redactat doua cereri in baza legii liberului acces la informatiile publice, prin care am dorit sa ni se comunice unde au fost mutati copiii din centrul de la Bocicoiu Mare, dupa desfiintarea Centrului in 2002, si care sunt cei cinci copii care au dat declaratiile (evident ca identitatea lor reala ar fi fost protejata). Botis ne-a refuzat (incalcand Legea 544), motivand ca nu are chef sa ne dea informatiile pentru ca l-am jignit cu articolul intitulat ”Carantina la Directia Copilului”. Apoi am solicitat sa ni se permita accesul in Centrul cu pricina, pentru a discuta cu sefa de Centru si copiii. Cu prefacuta bunavointa, Botis ne-a aprobat verbal cererea, dar ajunsi la Centrul in cauza, Andrea Dobos, sefa Centrului, a refuzat dialogul, pe motiv ca nu are acceptul scris al lui Botis. In replica, Botis ne-a servit un raport intocmit de specialistii Directiei, referitor la ”posibilele cazuri” de homosexualitate din Centru, care arata ca deja se iau primele masuri. Daca ar fi fost doar zvonuri, de ce a mai fost nevoie de o ancheta, de un raport? Pana la urma, conducerea DPC ne-a permis accesul in Centrul cu pricina si dialogul cu conducerea acestuia si cu copiii veniti de la Bocicoiu Mare.

Cazul Dobos

Evident jenata de subiect, Dobos s-a incurcat in declaratii si ne-a socat, spunand ca tolereaza relatiile homosexuale, chiar intre minorii institutionalizati. ”Copiii de la Bocicoi au venit in 2002, in numar de 18 (numar infirmat ulterior, n.red.) si aveau varste cuprinse intre 10 si 18 ani. Nu e nici o problema ca este un Centru pentru prescolari, e vorba doar de firma. Am avut, ce-i drept, probleme cu mobilierul, conceput pentru cei mici si cu toaletele. Speram sa le rezolvam la primavara (dupa doi ani, n.red.). Stiu de un singur caz de copil cu comportament sexual deviant. L-am dus la Cluj, la psiholog. De restul, nu stiu nimic. Nu am vazut declaratiile si nu le-am cerut, pentru ca nu am avut timp (Coza spune ca au fost date anul trecut, n.red.). Primele probleme au aparut la inceputul anului 2003, cand am sesizat un limbaj obscen. Ca principiu, sunt de acord cu homosexualitatea, iar cu homosexualitatea copiilor, daca e optiunea lor, nu am o problema (!)”, a declarat Dobos. Am discutat si cu trei dintre copiii proveniti de la Bocicoiu Mare, care au confirmat ca au cunostinta de doi copii care intretin relatii homosexuale sau au un comportament deviant sexual si care ii forteaza pe altii mai mici decat ei sa faca acelasi lucru, practic agresandu-i sexual. Ne-au oferit detalii despre cei doi, indicandu-ne locul si timpul intamplarilor de acest gen.

Vinovatii

Pentru faptele grave tolerate ani la rand de angajatii Directiei, trebuie luate masuri urgente. Pentru situatia Centrului de pe Dragos Voda, consideram ca vinovati sunt urmatorii: Ciprian Coza, pentru ascunderea declaratiilor si neluarea masurilor ce se impun, in calitate de asistent social; Andrea Dobos, pentru tainuirea cu buna stiinta a actelor de homosexualitate (cu care „nu are o problema”) din propria ograda timp de mai bine de doi ani si refuzul de a anunta conducerea Directiei de aceasta problema; directorul Augustin Botis, pentru obstructionarea presei si neluarea masurilor care se impun, desi au trecut mai bine de doua luni de la aflarea cazurilor.

”Nimeni nu poate spune ca in armata, intre marinari si intre copiii institutionalizati nu exista homosexuali. E normal. Daca este optiunea lor, nu am o problema vizavi de acest lucru.” Andrea Dobos, sef Centru Plasament Copii Prescolari cu Deficiente

Opinia specialistului

Am cerut parerea unuia dintre cei mai cunoscuti psihologi baimareni, Ioan Serban, al carui profesionalism nu poate fi pus la indoiala. „Pana la un punct, inteleg discretia lor (a celor din DPC, n. red.). Este normal sa se ia masuri. Daca au facut o ancheta, inseamna ca nu au ramas pasivi si insensibili. Problema este ce masuri de ordin intern au luat? Daca au lasat un baiat mai mare care are un comportament sexual conturat (la 14-15 ani are loc aceasta conturare) in colectivitate, inseamna a lasa sa contamineze cu acest gen de comportament, sa prozeliteze si pe copiii care nu au nici un fel de comportament conturat. Trebuie vazut ce s-a facut concret. Copilul mai mare este intr-un program de terapie, de asistenta psihologica? Trebuie spart grupul, este necesara asistenta psihologica si pentru copii mai mici, cei posibil abuzati. Problema este complexa si trebuie tratata cu seriozitate. Daca situatia a fost semnalata de mai multe luni, este nefiresc ca se treneaza, este chiar grav, o lalaim asa pana cand?” – Ioan Serban, psiholog principal

Raportul lui Botis

”Avand in vedere ca x, y declara ca a fost agresat de mai multe ori, nu s-a putut demonstra autenticitatea declaratiilor sale si nu au fost confirmate de alti copii. Nimeni nu a fost martor la vreun eveniment. Ei considera relatie sexuala orice joc care imita actul sexual. Minorul x, care prezinta tulburari de comportament a recunoscut faptul ca a fost abuzat sexual de alti copii in perioada in care se afla in alta parte. Acesta se afla in evidenta unui medic psihiatru si este sub tratament. Concluzie: multe dintre comportamentele neadecvate ale copiilor din Dragos Voda se datoreaza faptului ca au acces la vizionarea unor emisiuni TV neadecvate varstei lor.” – extras din raportul ”specialistilor DPC”, act pe care directorul DPC a refuzat sa ni-l puna la dispozitie, spunand ca e confidential.

Ciprian Dragos



* Coltu’ meu
Despre nesimtiti

M-am intalnit zilele trecute cu un fost sef al unei institutii importante. Bucuros ca ma revede, respectivul domn, ca in vremurile bune, a tinut din nou sa-mi demonstreze ca el a avut dreptate atunci cand imi spunea „ce si cum” despre activitatea pe care o gestiona, iar nesimtitul de mine scriam „ce si cum” fara sa tin cont de „sugestii”. Acum, fostul sef, bagator de seama la o firma oarecare, nu imi mai poarta ranchiuna, ba am devenit un fel de prieteni (asa crede el), doar ne cunoastem de atatia ani. De aceea reprosurile lui nu mai sunt vehemente, isterice sau porcoase. Mi-a reprosat cuminte, frumos, ceva de genul: „Ma, pisicher ai fost, pisicher ai ramas”. Nu as fi amintit de aceasta intalnire, numele nu are importanta, daca nu m-as fi lovit de un caz similar sau, ma rog, de mai multe. Un sef de acum, mult mai rasat, mai erudit (cu stiinta vorbei mestesugite, cu pilde, cugetari si parabole vesnic la indemana) incearca sa-si apere institutia pe care o conduce, asa crede el, folosind eterna si verificata metoda de a trimite presa la plimbare, de la un birou la altul, de la un sef mai mic la unul mai mare, doar-doar vei renunta la materialul care te intereseaza. Este un fel de placere masochista de a purta truditorii din presa „de la Ana la Caiafa”, un exemplu de „Vedeti cine-i mai puternic?”. In fond, seful de acum, ca si fostul sef, spune, transmite subliminal: „Esti un nesimtit! Magarule! Cum poti sa scrii despre institutia MEA de rau?”. Toti sefii cam asa procedeaza, unii „in direct”, altii dupa ce ai plecat sau in cercul lor de prieteni si prietene. Inutil sa mai spun ca magariile, porcariile intalnite la tot pasul (ei spun ca-i senzationalul ce vinde ziarul) depasesc cu mult „binele” pe care, de multe ori, il vezi doar cu lupa. Satul sa tot fiu facut nesimtit, m-am pus in fata unui kil de iaurt si am meditat asupra subiectului. Au dreptate? Au dreptate. Eu, Dan, Catalin, Nelu, Teo si ceilalti din redactie suntem niste nesimtiti, doar vrem o viata mai buna, vrem ca ticalosii sa dispara din functii, coruptii sa ajunga unde le este locul, amatorii sa-si vada de treaba s.a.m.d. (parca as cita din platforma-program a partidului-stat). Asta e! Revenind la „prietenul” fost sef, dupa ce ne-am despartit, am ramas o clipa derutat, apoi mi-am scos batista si mi-am sters indelung mana cu care l-am salutat. Nu imi plac indivizii a caror palma este umeda chiar si atunci cand afara sunt –5 grade. Uahhh!

Nicolae Teremtus



* Intamplari din Padurea Verde a PRM-ului
Bancos, love story

Toate partidele cu pretentii au organizatii de tineret. Oficial, liderii seniori afirma ca in aceste organizatii se cresc viitorii politicieni care vor schimba fata politicii romanesti. Putem spune ca noua clasa de oameni politici, tineri si scoliti, isi face deja simtita prezenta. Unii cu brio, altii au un comportament cel putin straniu. Un astfel de exemplu este liderul tinerilor peremisti maramureseni, Florin Bancos.

In numarul trecut al GAZETEI a aparut un articol in care aratam ca Bancos nu mai este seful de cabinet al senatorului Maria Ciocan. Aveam informatia ca a fost schimbat, dar senatorul ne-a declarat, ceea ce am si consemnat, ca liderul organizatiei de tineret a plecat din motive personale. Probabil „incantat” de articol, Bancos s-a gandit sa reactioneze. Asa m-am trezit in prima zi a saptamanii trecute, in redactie, cu un tanar „nefurios”, care m-a asteptat cuminte pentru a-mi inmana o punga de plastic “cu ceva in ea”. Nu a vrut sa spuna cine este, ce contine punga, de la cine si de ce. „O sa vedeti”, a fost raspunsul laconic, dupa care a sters-o in viteza pentru a nu avea timp de reactie.

“Misterul” din punga

In misterioasa punga am gasit o alta punga, de hartie, in care era o sticla de coniac „Metaxa” (trei stele?, suntem o revista de rafinament, atitudine si cinci stele, domnule Bancos – trei stele are motelul…) si o felicitare pe care scria: „Cu stima. Florin Bancos, presedintele…”. Nu imi plac „mistocarelile” astea, mai ales ca respectiva licoare era de trei stele, iar GAZETA e de sapte. Nemaifiind tanar, dar putin furios, am vrut initial sa arunc „obiectul”, spre disperarea colegilor. Apoi, ca sa fac un spirit de gluma, cum ar spune domnul Taracila, am hotarat sa trimit sticla buclucasa senatorului PRM, Mircea Mihordea, al carui „pupil” se spune ca este, mai nou, Bancos. „Dar din dar se face”. Nu de alta, dar nu am reusit sa facem rost de lemne pentru senator. Asa ca i-am oferit din inima „combustibilul” lui Bancos. Sa se-ncalzeasca!

Legitimatiile la control!

Desi am considerat subiectul inchis (asteptam doar clarificarile privind listele falsificate), „glumita” lui Bancos m-a determinat sa continui sa va prezint „ghidusiile” liderului tinerilor peremisti, cu indemnul „asa nu se face!”. In perioada in care a fost sef de cabinet, Bancos a avut o legitimatie emisa de Senatul Romaniei. Dupa ce a plecat (cu voie sau fara voie) de la Ciocan, trebuia sa predea legitimatia. Dar, tanarul peremist a gasit de cuviinta sa isi confectioneze o alta legitimatie, infoliata, mai haioasa (vezi facsimil), operatiune facuta inainte de a pleca de la Ciocan. Mai mult, i-a confectionat si sotiei una, din care aflam ca este consilier parlamentar, desi era angajata la o firma. Legitimatiile le-a parafat cu stampila biroului senatorial al Mariei Ciocan. Sursele noastre afirma ca a mai confectionat alte doua legitimatii de acest fel pentru doi prieteni din Bucuresti, doar ca acestea erau „emise” de… Camera Deputatilor. Aceste legitimatii nu le-a predat nimanui si este posibil sa le foloseasca in scopuri doar de el stiute, ceea ce intra sub incidenta legii.

Chef de chef

Ultima nazbatie a lui Bancos s-a consumat chiar de „Ziua Indragostitilor”. Organizatia de tineret a PRM Maramures, sub directa lui indrumare, a organizat un chef la sediul organizatiei, petrecere la care au participat circa 80 de tineri. Problema este ca acest sediu este folosit in comun cu Asociatia Judeteana de Fotbal (AJF). Ce a ramas in urma petrecerii ne-a explicat presedintele AJF, Ioan Gergely. „Am cerut presedintelui Marinescu sa faca o ancheta, sa vada ce s-a intamplat acolo. Au fost rupte afisele noastre, ale Federatiei, aveam cursurile de arbitrii… asa ceva nu se poate! Sa vedem! Nu se stie cine a facut, au fost si invitati am auzit. Daca nu se intampla nimic, probabil vom sesiza Politia”, a declarat Gergely. La randul sau, presedintele PRM Maramures a marturisit ca stie de intamplare: „Stiti cum sunt tinerii. Au dansat, s-au frecat de usa si au cazut niste afise. I-am spus lui Bancos sa le puna inapoi. Asta-i tot”. Asa o fi? Oricum, vom reveni.

Nicolae Teremtus



* Forta Democrata de Maramures

Grupul de initiativa condus de fostul democrat Ioan Indre a constituit in Maramures filiala viitorului partid Forta Democrata, al carui lider este Petre Roman. Spre surprinderea multora, alaturi de Indre s-au aflat Eugen Crasneanu (consilier local PD, presedintele democratilor baimareni) si Iustin Talpos (vicepresedinte PD). Cei doi si-au facut publice demisiile din PD.

Sperantele

Indre considera ca mai este loc pe scena politica romaneasca pentru inca un partid social-democrat (Forta Democrata fiind o formatiune politica de centru-stanga), mai ales ca „idealurile Revolutiei din ’89 raman valabile”, afirma fostul democrat. El a spus ca Petre Roman a constatat in vizitele sale nevoia romanilor de siguranta, de lupta reala impotriva coruptiei. Viitorul partid se vrea a fi „varful de lance” in eterna lupta impotriva tarelor societatii. Liderul grupului de initiativa maramuresean a plecat din PD in 2001 (era secretar general al filialei), in urma disputelor care au dus la „schisma” dintre Roman si Traian Basescu. Indre a fost unul dintre sustinatorii lui Roman la sefia PD, atitudine care a condus spre divergente cu actualii lideri ai filialei. Filiala judeteana si organizatiile locale ale noului partid se vor constitui pana la sfarsitul lui martie, cand vor avea loc alegeri pentru desemnarea sefilor organizatiilor. „Vom merge in alegeri cu liste proprii, iar tinta noastra este sa trecem pragul electoral de 5% in cat mai multe consilii locale. Stim ca va fi greu, dar acest partid a fost gandit a fi un partid pentru viitor”, a declarat Indre. In legatura cu fostii colegi din PD, Indre crede ca nu mai exista divergente, dar nici nu exclude posibile „contre”. „Nu am rugat pe nimeni din PD sa vina la noi, dar daca vor fi doritori, sunt bine veniti”, a spus Indre. Una peste alta, un nou partid social-democrat a aparut la orizont, iar inghesuiala pe acest segment a devenit sufocanta.

Nicolae Teremtus



Cosma leapada tunelul si vrea autostrada electorala

BATALIA PENTRU BAIA MARE

In urma cu doua saptamani, GAZETA a deschis „Cutia Pandorei” pe subiectul izolarea Maramuresului si, in special, a Baii Mari, plecand de la proiectele prioritare ale Guvernului, de dezvoltare a infrastructurii din Romania, proiecte care au devenit Lege. Nu revenim asupra acestora, dar mentionam inca o data ca, in acest moment, judetul si partea de nord a tarii, sunt net defavorizate din acest punct de vedere si condamnate la uitare lenta, dar sigura.

Subiectul a fost ulterior dezbatut copios de mass-media locala, de politicieni, de administratia judetului, dovada ca semnalul nostru de alarma a fost corect. Din tot acest tam-tam a rezultat o disputa politica fara precedent in Maramures, din care, cu parere de rau, tot maramuresenii au de pierdut. Problema este reala, trebuiau identificate masurile ce se impun intr-o situatie de criza. Ne-am inchipuit ca demersul nostru va fi receptat corect, iar diriguitorii judetului vor strange randurile, vor uita ca este campanie electorala, vor cere tuturor formatiunilor politice sa puna umarul pentru a indrepta ce se mai poate. Nu a fost asa, semn ca functiile sunt mai importante decat interesul judetului, iar voturile sunt mai pretioase decat solidaritatea pentru Maramures. Pentru a fi mai expliciti, am sesizat doua tipuri de reactii la problema ridicata de noi. In primul rand, Consiliul Local Baia Mare, intrunit in sedinta extraordinara la solicitarea primarului Cristian Anghel, a emis o rezolutie care va fi trimisa ministerelor abilitate, Guvernului, prin care se solicita ca acest colt de tara sa fie conectat la coridoarele rutiere europene. Mai mult, Primaria a prezentat un proiect care ar rezolva, pe termen mediu, problema Baii Mari. In replica, la o saptamana, Consiliul Judetean convoaca in comuna Farcasa o intalnire la „nivel inalt” a reprezentantilor administratiei judetene si locale din Maramures, Salaj si Satu Mare, prilej cu care presedintele CJ maramuresean, Alexandru Cosma, a prezentat si el un proiect asemanator cu cel prezentat de Anghel. De aici, problema intra pe taramul mlastinos al compromisului politic.

Proiectul lui Grecu

Asa cum am promis, va vom prezenta proiectul promovat de Primaria Baia Mare, proiect la care Mihai Grecu lucreaza de circa sapte luni. Cine este Grecu? Un tanar baimarean care a adus in Romania medalia de aur la Olimpiada Internationala de Chimie, in 1999. Dupa liceu, a fost „recrutat” de Universitatea MEDIA PRO-Bucuresti, o institutie de invatamant pentru studentii de elita, de unde a ajuns la Universitatea Stanford, SUA. A urmat cursuri de management, pe probleme de infrastructura, cursuri de chimie si tehnologii de varf. Toba de carte si cu o energie creatoare debordanta, in timpul facultatii si dupa terminarea acesteia a participat la elaborarea unor proiecte de anvergura pentru Romania si chiar pentru Europa de Est. A venit in Primaria Baia Mare deoarece doreste sa ajute la rezolvarea problemelor de infrastructura (drumuri, cai ferate, aeroporturi) in aceasta parte de tara si, evident, in primul rand in Maramures. A elaborat un proiect complex, bine fundamentat, care trateaza problema in ansamblu. Studiul are zeci de pagini, harti, solutii, trebuie doar folosit. Parte din acest proiect amplu este solutia propusa de CL Baia Mare, respectiv un drum expres Baia Mare-Zalau. Realizarea acestui drum ar fi rezolvarea situatiei in momentul de fata. Conform studiului lui Grecu, acest drum ar conecta Baia Mare de drumurile modernizate sau la autostrazile cu iesire spre vest, respectiv spre Europa. Acest drum expres, dupa studiul traficului existent sau potential, este cel mai potrivit, ar atrage un trafic de peste 11.600 de autovehicule pe zi, ceea ce ar justifica economic realizarea drumului. Investitia ar fi de 79,8 milioane de EURO si ar fi recuperata in sapte ani. Singura cerinta ar fi ca acest proiect sa fie pus in practica acum.

Balonul de sapun

Surprinzator, Cosma a prezentat la Farcasa un proiect asemanator, intitulat „Drumul nordului”, respectiv o autostrada Zalau-Seini (cu bifurcatie spre Baia Mare) - Satu Mare. Prezidentul maramuresean l-a numit proiectul Cosma, iar liderii pesedisti au cazut in extaz in fata genialei solutii. Fara sa fim rautaciosi, solutia Cosma este o noua „barba” pe care administratia judetului o prezinta celor care se vor prezenta la vot peste cateva luni. Ne-am interesat si am aflat ca pentru a construi o autostrada pe aceasta ruta ar fi necesar un trafic de peste 20.000 de autovehicule pe zi. Ceea ce se va intampla, potrivit studiilor AND, in 2020. Apoi, desi Cosma a declarat ca la Farcasa a fost semnat un parteneriat intre cele trei judete si ca pana in 26 februarie va fi elaborat un studiu de fezabilitate, realitatea ne spune altceva. La Farcasa nu a fost prezent presedintele CJ Satu Mare si din declaratiile facute publice, satmarenii nu vor sa participe la „Drumul nordului-Drumul lui Cosma”. Explicatia este simpla, noi am prezentat-o. Satu Mare este pe val cum s-ar spune, are sprijinul ministrului Ioan Mircea Pascu si doreste sa fie „vioara intai” in posibila regiune Maramures. In acest context, satmarenii nu au nici un interes sa sprijine Maramuresul, care are un potential economic mai mare ca judetul vecin, dar nu are drumuri si va ramane izolat daca nu se iau masuri urgente. La impartirea „acestui cascaval”, maramuresenii nu au fost invitati. In legatura cu studiul de fezabilitate pe care CJ il va elabora in sase zile, avem rezerve ca el va fi si bine executat. Am consultat mai multi constructori si parerea lor a fost unanima. Nu se poate face un astfel de studiu in cateva zile pentru un drum de 80 de km. Nu intram in amanunte tehnice. Sau se poate face, dar „produsul ar fi o fusereala”.

Galceava

Trecand peste momentul Farcasa, care cu siguranta va intra in antologia de „glume” ale administratiei PSD Maramures, la sfarsitul saptamanii trecute, Anghel a organizat o intalnire cu parlamentarii maramureseni, consilierii locali si conducerea judetului, pentru a dezbate proiectul propus de CL, cel al CJ, pentru a realiza aceea unitate de care se tot vorbeste pentru promovarea intereselor judetului. Din partea Prefecturii si a Consiliului Judetean nu au onorat invitatia decat vicepresedintele CJ, Livia Sima. Iar parlamentarii au mai demonstrat inca o data ca degeaba sunt alesii nostri. Au fost prezenti doar senatorii Liviu Doru Bindea, Maria Ciocan si deputatul Mircea Man. Discutiile au fost sterile, concluzia fiind ca „trebuie sa fim uniti, sa promovam, sa luptam…”, dupa ce s-a incercat identificarea vinovatului pentru situatia actuala. „Noi toti” a spus un consilier local. „Administratia”, a replicat Bindea. „Si parlamentarii”, au spus sindicatele. Evident, totul s-a terminat asa cum a inceput. „Pe mine nu ma intereseaza ca sunt acuzat de campanie electorala. Trebuie sa rezolvam aceasta problema. Daca administratia judetului va fi langa noi e bine, daca nu, noi tot vom promova acest proiect. Eu fac politica Baii Mari, daca altii au timp de certuri, treaba lor”, ne-a declarat Anghel.

”La Farcasa este, probabil, viitorul sediu de campanie electorala al lui Alexandru Cosma. In judet, totul se face numai dupa ureche. Eu de trei ani incerc sa ma infiltrez pentru a promova judetul. Si am auzit ca Alexandru Cosma e ocupat. Toti suntem ocupati. Inseamna ca ne-am adunat aici numai cei care nu avem alta treaba.” - Liviu Doru Bindea

Praful de pe toba

Tandemul Cosma-Deghid l-au acuzat pe primarul baimarean ca-si face campanie electorala. In schimb, liderii PSD vor rezolva doar in cateva luni ceea ce nu s-a facut in trei ani si jumatate. Cosma invoca faptul ca Doru Ioan Taracila a promis sprijin judetului, vazand ce conducere cuminte are PSD-ul judetean, sprijin promis la Conferinta Judeteana PSD desfasurata in urma cu doua saptamani. Asa este, Taracila a promis ceva pentru drumurile maramuresene, care de trei ani nu au vazut nici un leu pentru investitii. „Pana spre 30 de miliarde, pe proiecte bine intocmite”, a declarat Taracila. Ceea ce, in contextul actual inseamna „praful de pe toba”.

Nicolae Teremtus



* Instantaneu cu primar milogindu-se la poarta Penitenciarului
Grec in black

Despre activitatea controversata a „vajnicului” primar de Borsa am scris nenumarate articole. Dar subiectul e inepuizabil, Gavrila Grec reusind contraperformanta de a ne oferi vesnic motive de ingrijorare, privitoare la capacitatea sa de a coordona economia orasului. Desi munca voluntara e un concept depasit, Grec profita de functie si impune detinutilor (!)... munca benevola.

In primavara anului trecut, sarmanii din cartierul minieresc al Baii Borsa, „micul Milano” cum e poreclit, au trecut prin clipe de groaza din cauza incendiului izbucnit la patru blocuri de locuinte. Peste 150 de oameni au ramas pe drumuri, fara nimic din foarte putinul agonisit intr-o viata amarata. Jale multa, eforturi supraomenesti pentru a potoli parjolul. Au urmat declaratiile oficiale, bataia cu pumnu’ in piept si asa numitele „luari de masuri”. Bani garla au fost trimisi in zona, promisiuni multe au fost facute borsenilor ramasi fara acoperis, dar fapte… ioc! Ce e mai grav, e ca dezastrul care a lovit Borsa s-a dovedit a fi un prilej de a inhata bani seriosi din contul sinistratilor, mai ales ca s-au pompat sume astronomice pentru reconstructia blocurilor. Bani care par a se pierde intr-o imensa gaura neagra.

Obligatoria munca voluntara

Grec a solicitat Penitenciarului Baia Mare un efectiv de 35 de detinuti, gandindu-se ca asa obtine de-a moaca forta de munca pentru a incepe actiunea de curatenie (preliminara reconstructiei). Acestia au fost adusi in Borsa taman din Baia Mare, cale de 160 de kilometri, pentru a pune gratis umarul la lucrarile „in folosul comunitatii”. Bineinteles ca am fost curiosi de ce a solicitat detinutii, in conditiile in care peste 200 de borseni beneficiaza de venitul minim garantat! Legea spune ca aceia care primesc asemenea ajutoare materiale si sunt apti de munca au obligatia sa munceasca in folosul comunitatii. De la Penitenciarul Baia Mare, colonelul Vasile Ilis a tinut sa precizeze ca primarul Gavrila Grec a solicitat ajutorul penitenciarului in luna iunie. Vreme de patru zile (in 2, 3, 4 si 6 iunie), un efectiv de 30-35 de detinuti a fost trimis la Borsa pentru degajarea molozului in zona incendiului. Au fost efectuate in total 1.088 de ore de munca. Munca voluntara. Penitenciarul a primit doar bani pentru transportul detinutilor la locul de munca. „Noi am mai fost solicitati si de primaria din Baia Mare, dar am fost platiti. Tariful stabilit cu Baia Mare a fost de 22.500 de lei pe ora si am muncit la curatirea albiei raului Sasar. Borsa a cerut ajutor in zilele de dupa incendiu, fara a se oferi sa plateasca orele de munca a detinutilor. Noi am transmis cererea primariei Borsa catre Directia Generala a Penitenciarelor si daca a fost aprobata, am executat munca voluntara. E drept, am fi avut ce face cu banii, daca am fi fost platiti. O parte din banii obtinuti sunt primiti de detinuti, care isi mai completeaza hrana si cele trebuincioase, iar restul sunt folositi de penitenciar, pentru intretinerea si reparatiile cladirilor”, a declarat colonelul Vasile Ilis.

Balbe explicative

Gavrila Grec a declarat cinic ca a apelat la Penitenciarul Baia Mare pentru ca e „mana de lucru ieftina”. Si acesta e un motiv suficient pentru a-ti bate joc de munca lor, neplatindu-i? Cu alte cuvinte, desi exista oameni din Borsa care ar avea obligatia de a munci pentru comunitate, desi s-au alocat sume importante pentru dezastrul borsenilor, Grec speculeaza cu tupeu munca nefericitilor detinuti. Explicatia lui Grec e penibila si balbaita anevoie. „Au fost circa 30 de detinuti de la Penitenciarul Baia Mare si au lucrat 2-3 zile. Mana de lucru ieftina. S-au platit doar 9 milioane de lei, restul a dat prefectura. Nu imi mai aduc aminte sigur (!), parca au venit gratis sau voluntar si au primit doar banii de transport. Detinutii au scos molozul din blocurile afectate, chiar dupa sinistru. Au fost adusi de la Baia Mare, cu duba, in fiecare zi, cale de 160 de kilometri. Fara ei, eram gata! In Borsa am redus drastic numarul de beneficiari de ajutor social, doar cei care intr-adevar merita, primindu-l. Abia mai sunt vreo 200-220, dar sub 10 dintre ei sunt apti de lucru, restul sunt vai de capul lor. Pe cei 8-10 oameni ii mai folosim, in rest n–avem cu cine munci.” Vindeti castraveti gradinarului, domnule Grec? Multumim, nu cumparam.

Lavinia Cotarcea



* Un jurnalist baimarean la Strasbourg

O disputa interesanta, care s-a lasat cu un proces ce va ajunge de pomina, s-a iscat intre redactorul sef al postului TV-Canal 7, Ioan Romeo Rosiianu, si primarul din Baia Sprie, Valer Barboloviciu. Nu cu mult timp in urma, Rosiianu, moderator al unei emisiuni, in contextul discutiilor a aratat pe post un ziar local in care se faceau referiri negative la activitatea lui Barboloviciu. Primarul a publicat in ziarul cu pricina un drept la replica, in care aduce grave acuzatii la adresa jurnalistului baimarean. De mentionat ca dreptul la replica nu a fost dat si postului TV-Canal 7. Drept urmare, Rosiianu l-a actionat in judecata pe Barboloviciu la Judecatoria Baia Mare. “In urma acestui material am avut de suferit, atat eu, cat si familia mea”, ne-a declarat Rosiianu. Mai mult, acesta s-a deplasat la Strasbourg, la Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru a solicita monitorizarea procesului a carui prima infatisare va avea loc in 2 martie. “Am fost primit de seful Biroului Central al grefierului de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care a fost mirat ca am solicitat monitorizarea unui proces aflat pe rol. Este prima cerere de acest fel. Am prezentat dovezi cu privire la procesele in care este implicat Barboloviciu de ani de zile si rezerva mea fata de taraganarea solutionarii acestor cauze. De asta am cerut monitorizarea”, ne-a declarat Rosiianu. In timp ce a fost primit de diverse organisme ale forului european, avocatul de acolo al jurnalistului baimarean a sesizat ca celebrul drept la replica este semnat cu functia administrativa a lui Barboloviciu, ceea ce implica, automat, institutia. Ca urmare a acestui fapt, Rosiianu a mai deschis un proces, de data aceasta la Strasbourg, impotriva Primariei Baia Sprie, respectiv primarului Barboloviciu. “Am sesizat Ministerul de Interne, Parchetul General, unde voi merge zilele acestea. Sa vedem cum a facut rost de informatii clasificate”, a mai declarat Rosiianu. Vom reveni.

Nicolae Teremtus



* Sighetul a virat-o taman spre… stanga
Terminatorul de pesedisti

Zbang! O noua lovitura pentru PSD Maramures! Organizatiile din Remeti, Sapanta si Sarasau au trecut, in mare parte, la PRM. Peremistii sunt optimisti: ei cred ca vor obtine in fiecare comuna, cel putin cate doi-trei consilieri si un viceprimar.

Luni 16 februarie, filiala Sighet a partidului-stat a suferit o noua lovitura. Consilierul local Ion Creta a trecut la PRM. Acesta a devenit membru de partid inca in 1992. Apoi, intre 1996 si 2000, a fost secretar al organizatiei locale si sef de cabinet al deputatului Petru Godja. Dupa 2000, Ion Creta a fost consilier local si vicepresedinte PSD Sighet. In cadrul legislativului sighetean, a ocupat pozitia de secretar al Comisiei Juridice si al Comisiei de Validare. Iata declaratia sa pentru GAZETA, vizavi de parasirea corabiei pesediste: ”Am plecat din acel partid, dupa 12 ani de activitate, pentru nerespectarea statutului, promovarea unor neaveniti fosti activisti PCR, a unor oameni cu trecut dubios in functii de conducere si de decizie ale PSD Sighet. Faptul ca plec ii va linisti sufleteste, pentru ca in sedintele de birou ale organizatiei se mergea pe un singur principiu: lauda si taci!” Ion Creta, alaturi de Iacob Balai (vechi membru PSD si consilier local), au constituit in ultimii ani o piedica puternica pentru instaurarea dictaturii in organizatia locala. Ei s-au opus in permanenta mascaradei, mimarii democratiei si incalcarii continue si flagrante a statulului partidului de guvernamant. Ca si Liviu Bindea, cei doi consilieri au fost nevoiti sa abandoneze pana la urma partidul alaturi de care au fost la greu, in perioada cand se afla in opozitie, si sa plece spre alte zari. In sanul PRM Sighet sunt probleme. Liderul actual, Ioan Vancea, este acuzat de dictatura de catre proprii colegi care au trimis inca acum trei saptamani un apel disperat presedintelui C.V. Tudor, plangere ramasa fara raspuns. Vancea este acuzat de o serie de incalcari grave ale statutului partidului si se spera rasturnarea sa din functie, pana nu va fi prea tarziu.

Ascensiunea PD Sighet

Pe de alta parte, PD isi continua ascensiunea in forta. Un alt consilier local (si mare om de afaceri), negociaza in acest moment trecerea de la PSD la partidul lui Basescu. De Ziua indragostitilor, presedintele plin (intre timp au avut loc alegeri si s-a validat liderul) Nicolae Mutiu, consilier PD, impreuna cu organizatia de tineret condusa de Iulian Orga, liderii locali, organizatia de femei si pensionari si un grup de italieni, au organizat la discoteca ”No comment” o seara speciala pentru tinerii amorezati, in care au fost oferite premii: un aparat foto ”Polaroid” si o seara romantica la ”Perla sigheteana.” Si tinerii PNL-ului au organizat ceva asemanator, plus certificate de casatorie, valabile o zi. Reprezentantii TSD Sighet au fost mai sobri. Ei n-au reusit decat organizarea unui chef la liceul PSD, pardon ”Dragos Voda”, in cantina din subsol. O seara de abstinenta, fara alcool. Din acest punct de vedere, cinste lor. Din altul, rusinica! Pai, se poate? Pesedizarea a coborat deja pana la nivelul de 16-17 ani? Pai asta e UTC! E legal, e democratic? Niet, tovarisci! E doar o mostra suplimentara de tupeu a partidului-stat.

Teofil Ivanciuc



* Ma tot mir
Ce-i voie, si ce nu

Senatorii din Comisia juridica au hotarat ca demnitarii si functionarii publici pot primi cadouri in bunuri perisabile: porci, gaini, curcani, oua, vinuri si alte toate cele ce se strica si se-mput de-a lungul timpului. As adauga la lista deschisa de parlamentari cateva produse: branza de burduf, vitei de vaca, bere de hamei, jumari de porc, lapte de oaie, capre, urda de capra, horinca de pruna, vaci cu uger, cas, pui de gaina, pesti de apa dulce si must dulce de struguri. Daca stau bine sa ma gandesc, vilele si jeep-urile se uzeaza si ele in timp; fiind perisabile, intra si ele in categoria cadourilor ce pot fi acceptate de cei care ne conduc. Asta-i voie… In timp ce visez la cel mai mare diamant din Univers, care are 4.000 de km in diametru, bastanii din PSD, cu diamante mult mai mici, au mai tras o frumoasa hotarare: imobilele de protocol (cam vreo 1.000 de bucati), pe care le detin cu contract de inchiriere, vor putea fi achizitionate (de ei, bineinteles) in conditii – cum altfel decat – avantajoase. Si asta-i voie… Un proiect de lege prevede ca o femeie are voie sa faca sex contra unei sume de bani o data pe luna, fara a fi considerata curva sau prostituata, dupa caz si analizatorul situatiei. Repetarea “serviciilor” oferite pe bani, in aceeasi luna, nu-i voie… Ramanand in aceeasi zona, a sexului, trebuie sa amintim si hotararea cabinetului Nastase, care reglementeaza viata sexuala a taurilor, armasarilor, vierilor si berbecilor, perisabili cu totii. Guvernul a hotarat ca monta trebuie efectuata intr-un loc linistit, curat, ferit de zgomot. In plus, taurii nu pot fecunda mai mult de o vaca pe zi. Asta, iarasi nu-i voie… Da’ si monta-i pe bani! S-ar putea zice ca PSD-ul favorizeaza taurii in dauna curvelor. In lumea de azi, treaba asta cu sexul are rareori legatura cu dragostea. Poate de aia, de Ziua Indragostitilor, Octav Cozmanca si-a declarat dragostea fata de PSD. Cercetatori britanici sustin ca dragostea poate ucide, iar un alt cercetator, de data asta elvetian, afirma ca dragostea tampeste. Auzindu-l pe Cozmanca, i-am dat dreptate elvetianului. Oare-i voie?

Ioan Botis



* Unui copil de trei ani i s-a “ursit”
Refuz la existenta

Poienile Izei este cea mai mica comuna din Maramures, cu o populatie de 1.064 de locuitori si 400 de case. Paradoxal, in una dintre case locuieste micutul Damian. Desi autoritatile italiene au certificat existenta sa, in Romania, Damian… nu exista! Demersurile bunicilor se izbesc de obtuzitatea birocratiei mioritice.

De-a lungul Vaii Dubului, la capatul ulitei Satu Nou, se afla casa familiei Birsauan. Dumitru Birsauan este pensionar, iar soata sa, Ileana, este casnica si bolnava. Cei doi au o mica gospodarie, pe langa care cresc o vaca, un cal, doi porci si cateva oi.

Povestea lui Damian

Batranii mai au o grija pe cap. Au in ingrijire doi nepoti: Diana Maria Timis (6 ani), si Damian Vasile Timis (3 ani). Baietelul este cetatean roman, dar s-a nascut in Magenta (provincia Milano-Italia), dupa cum atesta certificatul de nastere din 2001. In aprilie 2002, Damian a fost adus in tara de catre parintii sai si lasat in grija bunicilor dinspre mama. Parintii, ca atatia alti romani, sunt plecati la munca peste hotare, pentru a-si incropi un trai mai bun. Dupa o vreme indelungata in care n-au stiut cum sa procedeze, in vara anului trecut, batranii au inceput demersurile pentru obtinerea certificatului de nastere al baiatului si, desigur, a drepturilor care-i revin in calitate de tanar cetatean roman. Pe 18 iunie, Mircea Gheorgunescu, consulul general al Romaniei in Italia, autentifica identitatea micutului, iar un notar public din Baia Mare, a emis o incheiere de autentificare pentru imputernicita Barsauan Ileana (bunica apatridului). In prima faza, politia Sighet a respins cererea si documentele aferente, pe motiv ca in actele italiene numele parintilor au fost scrise de mana, si nu tipizat. In noiembrie, s-au intocmit documentele valabile. De atunci, nimic. Dumitru Barsauan a batut portile primariei de mai multe ori, acuzandu-l pe Ion Dunca, secretarul institutiei, ca ar taragana nepermis finalizarea actelor. Omul a scris pana si ministrului Administratiei, Ioan Rus, de la care a receptionat doar o confirmare de primire. ”Nu ni s-a dat nici macar un numar de inregistrare” se plange batranul. Cert e ca pruncul n-are certificat de nastere, n-are nimic. De fapt, din punctul de vedere al legislatiei romanesti… nu exista! Ca acest caz mai sunt, poate, sute. Nu e de mirare ca exodul celor in putere catre alte state se extinde pe zi ce trece. Familia Timis a obtinut un certificat de nastere italian pentru copilul lor, cetatean roman, cat ai zice peste, dar cel romanesc este mult mai greu de obtinut. Pentru ca birocratia sufocanta nu va pieri decat o data cu guvernantii.

Teofil Ivanciuc



* INTERVIU
George Ofrim, manager ARCER si “motor” al comunicarii locale
De la zero spre infinit

Carte de vizita

S-a nascut in comuna Dragomiresti de pe Valea Izei, pe 19 octombrie 1953. Dupa scoala generala (in comuna natala), urmeaza cursurile liceale in Sighetu Marmatiei, apoi Academia de Studii Economice din Bucuresti. Este casatorit. Dupa terminarea facultatii, se angajeaza in comert, muncind timp de 20 de ani la ICRA Baia Mare si apoi la Sighetu Marmatiei. In 1990 deschide, impreuna cu alti doi asociati, un magazin in regim de consignatie, pe care-l administreaza pana in 1992. De atunci a lucrat in industria mobilei, in cadrul firmei SC Arcer SRL, pe care a infiintat-o. In paralel, incepand din anul 2000, este membru al clubului Rotary 2251 Sighetu Marmatiei, club a carei presedintie a si asigurat-o in perioada 2002-2003.

George Ofrim a pornit de la zero. Dupa ce a demarat activitatea firmei Arcer, si-a dat seama ca are un mare handicap: nu stia foarte multe despre lemn si nici n-are studii de specialitate in domeniu. Dar parerea sa a fost infirmata de fapte. El crede ca a fost ajutat de o gena ratacita, ”care i-a facut figura”, mostenita de la tatal sau, fost tamplar de tara. A razbit prin toate si acum, in timpul liber, se poate ocupa de ceea ce iubeste cel mai mult, sprijinirea comunitatii locale, pe diverse planuri.

L-am convins cu greu sa vorbeasca. Crede cu tarie ca sunt altii “mai buni” decat el, al caror drum a fost mai spectaculos ori mai incununat cu succes. Este convins ca numai prin implicarea societatii civile sighetene, municipiul din nordul judetului va prospera, va ajunge un oras adevarat, un reper pe harta reusitei.
Reporter: Cum ati razbit?
George Ofrim: Adu-ti aminte de primii ani de dupa 1990. Oamenii care stateau acasa ii contestau pe cei care plecau in Ungaria sa faca bisnita, ii acuzau de toate relele din lume. Ce s-a intamplat dupa acest fenomen? Au aparut primele ABC-uri. Este foarte important sa calatoresti, sa-ti deschizi noi orizonturi. A calatori, inseamna a te cultiva. Vazand pe altul, prinzi curaj. Dupa episodul cu magazinul, am intrat in industria lemnului. Aveam ceva capital atunci, prin 1992. Am aflat ca se lichideaza un stoc de lemn ”meranti”, o esenta exotica, folosita la placarea Casei Republicii. Am cumparat o cantitate de 120 de metri cubi, atatia bani am avut. Apoi, impreuna cu un prieten, am inchiriat un mic atelier si doua utilaje amarate, producand astfel, vreme de noua luni, mic mobilier. Ulterior, am inchiriat un spatiu mai adecvat, si alte masini. Secretul a constat in faptul ca toti banii i-am reinvestit, retinandu-mi doar strictul necesar pentru traiul zilnic. Asa am ajuns sa am azi doua fabrici si 50 de angajati. Investitii de 3 milioane de euro, in 12 ani de zile.
Rep.: De ce este atat de apreciata marca Arcer?
G.O.: Calitatea. Noi lucram mobilier, ferestre si usi din stejar stratificat cu geam termopan, usi si scari interioare din lemn masiv, ca si multe altele. Aproape fiecare lucru e un unicat. Finisajele sunt esentiale. Obiectul finit trebuie sa fie solid, util si frumos. Am o mare satisfactie cand vad clientii cum mangaie cu drag o masuta sau un dulap. Pentru mine, placerea de a vedea un client incantat este mai mare decat beneficiul material in sine. Insa, din nefericire, nu putem munci fara bani, societatea in care traim nu ne lasa sa facem asta.

Despre diaspora

Rep.: Cum vedeti viitorul economic al Sighetului?
G.O.: Trebuie atrase investitii, autohtone si straine. Forta locala este relativ modesta, iar intreprinderile de succes le poti numara pe degetele de la o mana. Ca sa atragi investitii, iti trebuie un loc, un amplasament. Sighetul nu are asa ceva, este inghesuit. In acest caz trebuie sa ne orientam spre domeniul IT, care nu are nevoie de spatiu mare. Vreau sa lansez ideea dezvoltarii comunitatii in spatiu. Avem cel putin doi sigheteni in staff-ul lui McIntosh. Cate orase din Romania au asa ceva? Trebuie sa inventariem toti oamenii proveniti si nascuti in Sighet, si sa-i chemam incoace, sa investeasca aici. In Canada sunt o gramada de sigheteni, foarte multi se afla in SUA, altii in Australia, Noua Zeelanda sau chiar in Ecuador. Diaspora sigheteana e foarte importanta. Si sa nu-i uitam pe evrei. Pentru mine, evreii sunt un miracol - solidaritatea i-a salvat ca popor, ceea ce noi romanii nu facem. Trebuie ca noi, societatea civila locala, sa stabilim contactul cu diaspora, nu putem astepta de la altii sa faca asta. Si atata timp cat nu vom depasi stadiul de a ne plange, n-avem nici o sansa.
Rep.: Ganduri personale de viitor?
G.O.: Ani de zile n-am avut stocul necesar de rabdare. M-am descurcat excelent, dar am un anumit standard de principii, o anume frustrare. Acum ma preocupa viitorul, si nu trecutul. Imi provoaca insa amaraciune cersetorii sau gropile in asfalt. Sper sa ajung sa traiesc vremurile in care vom merge la un politist sau functionar public, cu incredere. Fac eforturi sa fiu un om normal, sa nu-l invidiez pe cel care are mai mult decat mine. Am in vedere ansamblul, interesul comunitatii.

Caritabil pe banii sai

Rep.: Se stie ca sunteti si membru fondator al Clubului Rotary 2251 Sighetu Marmatiei.
G.O.: Da, acest club functioneaza deja de trei ani de zile. Clubul acorda burse catorva copii buni la invatatura, dar cu o situatie materiala precara. Ne mai bucura faptul ca putem oferi sectiei de psihiatrie a Spitalului Municipal din Sighetu Marmatiei un modest ajutor material, constand in painea zilnica a pacientilor internati. Printr-un american originar din Sighet, presedinte al unui club Rotary de peste ocean, am facut schimburi intre cele doua cluburi. De la noi a plecat o fata, care va trai intr-o familie de acolo timp de un an de zile, iar de la ei a venit o alta. Este o experienta fascinanta, am castigat doi copii pentru civilizatie. De tineri trebuie sa avem grija ca de ochii din cap, ei sunt viitorul.
Rep.: Sunteti preocupat si de comunicarea dintre societatea civila si autoritate. De ce?
G.O.: Da, este adevarat. Administratia locala singura, oricat de buna ar fi ea, nu poate face minuni. Uite, Sala Polivalenta. Desi terminata de anul trecut, nu s–au gasit fonduri pentru a o pune in circuit. Asa ca, printr-un parteneriat public-privat, sala a fost preluata de catre Primaria sigheteana, impreuna cu societatile Plimob SA si Arcer SRL. Plimob, mai solida financiar, va asigura plata a patru angajati, plus cheltuielile cu curentul si apa, primaria va plati sala