Atatürk, Gazi Gloriosul

La 12 martie 1876, s-a nascut generalul si omul politic turc Mustafa Kemal, supranumit de poporul pe care l-a condus Atatürk („parintele Turciei”), pentru meritul de a fi creatorul statului turc modern. Ca ofiter al armatei turce, Mustafa Kemal s-a remarcat prin ideile sale progresiste. In 1906, a infiintat asociatia secreta „Patria si Libertatea”, intrand in contact cu „Junii turci” ai lui Enver Pasa, ale carui tendinte filogermane si perspective panislamiste le dezaproba. Dupa infrangerea inregistrata de Imperiul Otoman in primul Razboi Mondial, Mustafa Kemal a staruit pe langa sultan si cercurile conducatoare otomane, pentru organizarea rezistentei fata de actiunile potrivnice acordului de armistitiu de la Mudros, pe care le savarsisera puterile occidentale si aliatii lor, grecii. Pentru a scapa de un general incomod in capitala, sultanul Mehmed al VI-lea l-a numit pe Mustafa Kemal in functia de inspector general al Anatoliei Rasaritene si pe litoralul Marii Negre, functie pe care Mustafa Kemal a exercitat-o incepand cu 19 mai 1919. Situatia pe care a gasit-o Mustafa Kemal in Anatolia a fost descurajatoare. Diviziile din Anatolia aveau efective de 100-150 de oameni, multi soldati se intorsesera la vetrele lor si doar cateva unitati s-au retras in munti, pentru a continua luptele impotriva grecilor. Mustafa Kemal a stabilit legaturi cu ofiteri, vali (guvernatori), sefi religiosi, sefi de triburi kurde, diferite societati si organizatii, dupa care a organizat, la Amasya, o consfatuire militara secreta, la care s-a hotarat convocarea la Siva a unui congres al patriotilor turci din toate vilayetele Traciei (Rumelia) si Anatoliei. Dupa infrangerea din primul Razboi Mondial, in fata evidentei incapacitati a sultanului de a se opune proiectelor anglo-franceze si grecesti de impartire a Turciei, a convocat congresele nationale de la Erzurum si Sivas, pentru a crea un stat turc independent, laic si modern. Congresul de la Erzerum a declarat ca patria turca este un tot indivizibil si a chemat poporul turc la rezistenta si aparare fata de orice ocupatie straina, respingand orice fel de mandat sau protectorat asupra Turciei. A urmat Congresul de la Sivas, ale carui hotarari cuprindeau un program national clar de aparare a intereselor si integritatii Turciei. La 26 ianuarie 1920, Parlamentul Otoman, completat cu deputati din Anatolia, a aprobat Pactul National, bazat pe hotararile congreselor nationale de la Erzerum si Sivas. Acest document, inspirat direct de generalul Mustafa Kemal, cuprindea programul de aparare a independentei si suveranitatii turce. Autoritatea sultanului nu a mai fost recunoscuta, ca urmare a inceputului ofensivei grecesti in Anatolia si a acceptarii, de catre acesta, a tratatului de la Sévres (1920). Tratatul respectiv impunea dezmembrarea Imperiului Otoman, care pierdea patru cincimi din teritoriul sau (toate regiunile din afara Anatoliei: Arabia, Mesopotamia, Siria, Palestina, Transiordania, Egiptul, Armenia si, de asemenea, zone de pe malul european al Stramtorilor si chiar o portiune din Anatolia, cedata Greciei). Capitala a fost mutata de la Istanbul, la Ankara. Desemnat sef al Guvernului de Marea Adunare Nationala de la Ankara (23 aprilie 1920), Kemal a reorganizat armata si a alungat de pe teritoriul turc toate fortele de ocupatie straine. Timp de doi ani, vreme in care s-a desfasurat rascoala nationala turca, Kemal a recuperat teritorii din Armenia, a impus retragerea trupelor aliate din zonele pe care le ocupau si a redobandit suveranitatea deplina asupra Stramtorilor. Dupa victoria de pe raul Sakarya (1921), Mustafa Kemal a fost ridicat de Marea Adunare Nationala la rangul de maresal si i s-a conferit titlul de „Gazi-Gloriosul”. In urma unui razboi dur impotriva grecilor, a recucerit intreaga Anatolie, fapt recunoscut prin armistitiul incheiat la Madanya, in 1922. In acelasi an, a fost detronat sultanul Modamed al VI-lea. Victoriile militare si diplomatice obtinute de turci i-au permis lui Mustafa Kemal sa formuleze un program ferm de pace, care viza suveranitatea deplina asupra tuturor teritoriilor turce din Europa si Asia Mica, recunoasterea granitei turco-sovietice, acordarea de drepturi depline minoritatilor musulmane din tarile crestine, lichidarea regimului capitulatiilor. Prin noul tratat de la Laussane (1923), Mustafa Kemal a obtinut revizuirea clauzelor de pace, prin care renunta la teritoriile arabe ex-otomane, in schimbul absolutei independente a statului turc. Turciei i se restituia Tracia europeana, iar Stramtorile erau demilitarizate. La 6 octombrie 1923, trupele turce, aclamate de multime, au intrat in Constantinopol; fosta capitala orientala fusese parasita de fortele aliate de ocupatie cu patru zile in urma. In octombrie 1923, Mustafa Kemal a proclamat republica, al carei presedinte a fost pana la moartea sa. Ca presedinte al Turciei, Mustafa Kemal a exercitat o putere dictatoriala intr-un regim cu un partid unic (Partidul Republican al Poporului). Dobandindu-si un prestigiu enorm si beneficiind de sustinerea populara, s-a dedicat reconstruirii identitatii nationale a statului turc, laicizand, dupa scheme occidentale, dreptul la invatamant, separarea dintre religie si stat, conditia femeii, inclusiv aspectele exterioare ale imbracamintei, adoptarea alfabetului si calendarului latin. Renasterea economica a fost favorizata prin noi tarife protectioniste si realizarea unei eficiente legaturi prin retelele stradale si feroviare. In schimb, represiunea impotriva oricarei cereri de autonomie a minoritatilor etnice si religioase interne a fost foarte dura (mai ales a celei kurde, care a facut obiectul a doua adevarate masacre, in 1925 si 1929), la fel ca si orice forma de opozitie politica. In perioada 1924-1928, Mustafa Kemal a adoptat o serie de reforme sociale, politice si ale obiceiurilor, transformand Turcia intr-un stat laic si modern. A fost abolit articolul din Constitutie care declara Islamul ca singura religie in stat. In 1924, a fost abolita institutia califatului si s-a decretat exilarea familiei imperiale. Atatürk a consolidat noul stat si prin intermediul unor reforme in administratie si armata, dar a renuntat, de doua ori la rand, la tentativa de a introduce o democratie pluripartida, pentru ca a considerat ca acest sistem ar fi adus majoritate acelor partide care se opuneau reformelor sale si statul ar fi fost, astfel, amenintat. Regimul lui Atatürk a fost sustinut nu numai de populatie, ci si (poate, un aspect chiar mai important) de armata. Desi, din perspectiva evenimentelor ulterioare, este greu de spus ca traditiile culturale si populare islamice au fost cu adevarat inlaturate, obiectivele pe care si le-a fixat Mustafa Kemal au fost realizate intr-o destul de mare masura. Energia, puterea si autoritatea de care a dat dovada au asigurat climatul favorabil pentru ca reformele sale sa creeze o temelie durabila pentru statul turc. In 1934, Marea Adunare Nationala a Turciei l-a supranumit Atatürk; era acelasi an in care o lege ii obliga pe turci sa-si adopte nume de familie in stil occidental. Mustafa Kemal a murit, in Palatul Dolmabahçe din Istanbul, de ciroza a ficatului, in 10 noiembrie 1938. Invingator la Galipoli Un deosebit rasunet international l-a avut, in anii 1915-1916, celebra batalie de la Galipoli, in care s-a evidentiat in mod deosebit locotenent-colonelul Mustafa Kemal, promovat, apoi, colonel si general. Comandamentul aliat a planificat operatiunea din peninsula Galipoli pentru cucerirea stramtorilor Dardanele, ca o etapa hotaratoare in lupta pentru Constantinopol si Bosfor. Reusita ar fi avut o uriasa insemnatate strategica si morala pentru aliati: ar fi deschis Marea Neagra pentru traficul aliat spre porturile din sudul Rusiei, ar fi taiat aprovizionarea Germaniei din Anatolia, Orientul Apropiat si cel Mijlociu. Flota anglo-franceza a debarcat in peninsula Galipoli 560.000 de soldati si ofiteri. Datorita curajului si extraordinarei capacitati de intuire a situatiei dovedite de Mustafa Kemal, s-a putut evita cucerirea de catre aliati a platoului Kogeacimen, care domina regiunea, si ocuparea malului european al Dardanelelor inca din prima zi a debarcarii (13 aprilie 1915). Operatiunea a devenit pozitionala, cu atacuri de o parte si de alta, urmate de perioade de liniste. Mustafa Kemal s-a evidentiat, din nou, in luptele sangeroase din august 1915. Operatiunea de la Galipoli a durat pana in vara anului 1916, cand aliatii s-au retras de pe pozitii. Pierderile din aceasta campanie au fost mari: 270.000 de oameni din tabara aliatilor si 250.000 de turci. In timpul celor cincisprezece ani cat s-a aflat la conducerea Turciei, a desfasurat un remarcabil program de „occidentalizare”. In cadrul politicii externe, Mustafa Kemal a inclus Turcia in randul tarilor neutre. Pilonii politicii kemaliste „Noul stat avea la baza sase piloni esentiali: 1. Republicanismul, care a inlaturat puterea sultanului; 2. Nationalismul, desi acesta avea tendinta sa fie mai putin agresiv la adresa altor tari decat fata de minoritatile nationale, in special fata de kurzii din zona turca a Kurdistanului; 3. Populismul care, in absenta unei democratii pluripartide, urmarea sa reuneasca sprijinul popular in favoarea regimului; 4. Etatismul, prin care statul era cel mai important instrument de schimbare si s-a implicat profund in economie si societate; 5. Secularismul, care a redus puterea Islamului la nivelul unor functii pur religioase, in timp ce domeniile de actiune ale statului, educatia si cultura urmau a fi eliberate de sub influenta islamica; 6. Reformismul, care evidentia introducerea metodelor noi, adesea occidentale, la nivelul statului, societatii si armatei” – Jan Palmowski. Ioan BOTIS