Aruncati pe geam!

In Spitalul Judetean de Urgenta Baia Mare, la sectia de Pediatrie Infantila, fosta sectie pentru distrofici, se fac recuperari pentru bebelusii cu boli de malnutritie. In cele 40 de paturi ar trebui sa fie copii intre 0-2 ani cu probleme de nutritie. Numai ca pe langa acesti copii, sectia Spitalului Judetean adaposteste… 14 copii abandonati! Copiii nimanui. Sectie de Pediatrie Infantila a Spitalului Judetean de Urgenta Baia Mare avea, initial, 80 de paturi. Din motive de restructurare, in momentul de fata pentru nevoile pruncilor bolnavi mai sunt disponibile doar 40 de paturi. Dupa ce sectia de recuperare a pruncilor a fost injumatatita, medicii se confrunta cu o alta problema. Aproape jumatate din paturile existente sunt ocupate de copii abandonati la nastere (fie in spital, fie pe treptele unor institutii, fie internati cu diverse afectiuni si lasati acolo de parinti fara suflet). Lazaretul de langa noi Situatia se consuma de prea multi ani. Practic, Statul prin sistemul de protectie a copilului, prin institutiile abilitate si cele administrative, ar trebui sa se ocupe de soarta copiilor abandonati. Deoarece respectiva sectie a ajuns la un grad de ocupare de aproape 100%, spitalul a cerut Directiei de Protectie a Copilului (DPC), condusa de directorul Nicolae Boitor, sa rezolve situatia copiilor in regim de urgenta. Ca prin minune, Boitor a venit cu o ordonanta de urgenta pentru ca doi copii sa intre in sistemul de protectie a Statului. Este incredibil cum stim sa ne batem joc de noi insine. Povestea continua cu marturisiri ale sefei acestei sectii, Monica Nicoara. Dar ce poveste! Fara sansa, de la nastere „Avem trei categorii de copii abandonati: internati la scurt timp de la nastere si abandonati; abandonati in Maternitate; abandonati la Centrul de Primire in Regim de Urgenta (si in ultimele doua cazuri ajung tot la noi). Avem chiar un caz in care un copil de patru zile a fost abandonat pe treptele Centrului!”, a spus Nicoara. Sefa sectiei certifica faptul ca au ajuns la limita maxima de ocupare (36 de locuri) si, din cauza rulajului, este nevoie de un numar de peste 10 paturi libere (pentru a putea prelua cazurile noi care au nevoie de spitalizare). In sectia de recuperare tratamentul dureaza trei-patru saptamani, dupa care copiii sunt externati. Solutionarea nu este aceeasi in cazul abandonurilor. Desi Centrul de Recuperare interneaza doar copii intre 0-2 ani, aici sunt si copii de 6-7 ani, iar unul are… 15 ani si handicap sever. Cea mai mare parte din viata acestor copii s-a consumat in acel salon de spital, desi locul lor ar fi sub o forma de protectie (asistenta maternala, in case de tip familial, in familie, adoptii). Legea spune ca de situatia lor trebuie sa se ocupe DPC, Politia, Asistenta Sociala din cadrul Primariei. Cum se ocupa? Spitalul face ce poate (iata, ii tine cu anii), dar trebuie si implicarea celorlalte autoritati. „Doi copii, o fetita si un baietel, au fost externati in regim de urgenta si transferati la o casa de tip familial, dar e mult prea putin… Fetita avea 3 ani si gradul I de handicap, Baiatul are 6 ani si 10 kilograme, ultimii cinci si jumatate i-a petrecut in spital. Si el are un handicap sever psihic”, a spus Nicoara. Parintii baiatului sunt in satul Mogosesti, dar mama a refuzat sa-l ia acasa, si a plecat in Italia. Cercul vicios Pentru externarea acestor copii este nevoie de acordul parintilor (acolo unde este cazul). Asa incepe caruselul aberatiilor. Sunt cautati parintii, sunt amanate deciziile, iar timpul trece in defavoarea pruncilor. Legea poate fi interpretata in doua feluri: in interesul copilului sau in interesul institutiei. Daca ar fi sa se rezolve in interesul copilului, ar trebui luate masuri de protectie a copilului cu maxima celeritate. Adica, cu iuteala, repeziciune. In fapt, dosarele amanate certifica faptul ca numai de interesul copilului nu e vorba. „Sunt doua cazuri in care fete cu handicap sever, care au iesit din sistemul de protectie a copilului, au… copii! Una e internata la Cavnic, cealalta mai vine pe aici. Evident copiii au ajuns la noi, desi nu au probleme de sanatate”, spune medicul de la Centrul de Recuperare. In alt caz, o mama oligofrena din Somcuta Mare, fara discernamant, are un copil de doi ani si patru luni care a ajuns tot in sectia spitalului. S-a cerut Primariei din Somcuta sa rezolve situatia copilului, insa primarul nu vrea, deoarece ar „greva” bugetul (fiind obligat sa ofere sprijin financiar). In aceste cazuri, sefa sectiei are o singura solutie: sa roage Politia sa intervina, sa caute parintii etc. Unii sunt gasiti si lamuriti sa-si ia copiii acasa, dar dupa doua saptamani acestia sunt readusi in sectie si ciclul reincepe. Mama-capsunar O „mama” cu patru copii, din care unul cu handicap sever. Prin „grija” autoritatilor a primit calitatea de asistent personal al fiului ei, respectiv bani (cel putin salariu minim), cu conditia sa-l ingrijeasca 24 de ore. Nu o face. Mai mult, are un copil abandonat in Centru. La domiciliul ei (o maghernita, vezi fotografia) si am gasit-o doar pe bunica. „Mama” este la cules de capsuni in Satu Mare. Nicolae Boitor (DPC) sustine ca acest caz trebuie monitorizat de Serviciul de Asistenta al Primariei, dar nu a stiut exact de ce DPC, al carui sef este, nu se ocupa de respectivii copii: „noi am aflat din februarie, avem dosare pentru fiecare… O chem pe Oana sa va spuna, ca ea se ocupa.” Dupa ce a inceput scandalul, acelasi Boitor a trimis o adresa la Centru de Recuperare prin care cere medicului Nicoara date despre copii, dar si „copii xerox dupa actele parintilor (!?), domiciliul parintilor, date despre familia largita (rude).” Ca si cum cabinetul medicului este xerox si evidenta a populatiei. Boitor spune ca Spitalul are asistent social si ar trebuie sa dea si aceste date. Atunci, care ar fi rolul sau? Gafa lui Dumuta Presedintele Comisiei pentru Protectia Copilului din Consiliul Judetean, Dumitru Dumuta, crede ca o vina o are Spitalul: „Stiu ceva, dar cred ca ei ii tin pe copii pentru a acumula puncte si dupa…ii dau la DPC. De ce ii scot acum? De doi ani nu au stiu?” Directorul medical Sabin Nemes-Bota: „Nu este adevarat! Avem dosare intregi cu solicitarile noastre… Pentru puncte? Sa stie Dumuta ca sectia de recuperare nu intra pe puncte. Noi consumam un miliard pe zi, ne-am preta la cateva milioane? Este o prostie din categoria sa ne dam cu presupusul in chestii medicale… E jurist, nu?” Soc: copiii-bumerang! Monica Nicoara ne-a prezentat situatia copiilor abandonati in sectia pe care o conduce. Sase sunt din Baia Mare, iar sapte din alte localitati din judet. Un caz clar: un baietel de un an si noua luni a ramas orfan din cauza decesului mamei (copilul poate fi adoptat si poate fi luat in sistemul de protectie al Statului). Un alt baiat, din satul Mogosesti, mai are cinci frati, dar nimeni nu se intereseaza de el, mama nefiind gasita nici cu ajutorul serviciilor speciale. Mama unei fetite de noua luni e plecata in Italia. Mama altei fetite (in varsta de un an si sase luni) traieste intr-o spalatorie din Baia Mare si nu poate sa-si duca copilul „acasa”. Mama alteia, o femeie din Nistru, care si-a crescut cei trei copii in acest Centru, a promis de vreo doua saptamani ca vine sa-si ia copilul, dar… a uitat. Un baietel ai carui parinti au plecat in Franta a fost abandonat in Maternitate. Iar alt prichindel, in varsta de un an si doua luni, este poreclit „copilul bumerang”. Prima oara a fost abandonat de parintii sai, originari din Tg. Lapus, la doar doua saptamani si sta in Centru de peste un an. Din timp in timp, Politia ii someaza pe parinti sa vina sa-l ia, parintii se conformeaza, insa doar dupa cateva zile il… arunca pe geamul Centrului, la propriu!, abandonandu-l. Angajatele Centrului i-au surprins in timp ce „tatal” executa aceasta operatiune. „Omul” si-a argumentat gestul prin faptul ca pruncul plange tot timpul… dar ca „parintii” ar fi dispusi sa „indure acest chin” daca… ar primi niste bani!!! Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro