Artistul ce readuce lava vulcanică la viaţă

Conduce o “Pietrărie”, dar de fapt lucrările ce se nasc aici sunt operă de artă. Trandafir Berinţan a “dat lovitura”, descoperind că din tuf vulcanic poţi face absolut tot ce-ţi poţi imagina.

Trandafir Berinţan, din Dumbrăviţa, are 43 ani şi chiar dacă îşi spune pietrar sau cioplitor, noi îi spunem „artist”. La 15 ani a văzut un anunţ în ziar că se căutau ucenici la pietrărie, iar la 18 ani avea deja calificare de cioplitor. A pornit de la ciocan şi daltă, şi este ferm convins că „dacă eşti pasionat şi vrei să progresezi, n-ai cum să nu reuşeşti. Până acum 10 ani nu erau circularele pentru piatră şi totul se cioplea din mână”, de aceea a ajuns să fie mai cunoscut în ţară decât Maramureş.

Însă solicitarea unui client care vroia ceva „pe maro”    i-a deschis un alt drum. „Am descoperit roca aceasta şi am intrat pe piaţă cu acest produs. Este un tuf vulcanic. Din piatră de asta este făcut „Turnul lui Ştefan” din Baia Mare. Înainte lucram monumente funerare cu andezit negru. Am avut la cineva o comandă pe ceva maroniu. Iar în zona Bloaja, dincolo de Cavnic, am găsit acest tip de piatră. Roca este spectaculoasă, pentru că sunt diferite forme din lavă, topite. De aceea pot să-i dau garanţie omului că n-o să aibă probleme cu produsul cât trăieşte, pentru că este o rocă foarte dură”.

În principal face placări de faţade, interioare şi exterioare, dar şi garduri, obiecte pentru curţi, cioplituri, sculpturi... orice! „Numai că se lucrează pe comandă şi nu am timp pentru sculpturi şi alte obiecte. În iarnă am avut puţin timp şi am făcut un crocodil, o ţestoasă, nişte cruci frumoase pentru perete. Acum, de exemplu, se cer ceasuri din piatră”, spune Berinţan.

Cea mai ciudată comandă? „Nu sunt comenzi ciudate pentru noi. Atipice au fost mesele romane, cu papirus în stil roman şi piciorul gotic cu talpă. Până ne-a găsit clientul, că apoi noi   ne-am descurcat. Facem absolut orice îşi poate imagina cineva, orice este în casă sau pe lângă casă”. Preţurile nu sunt exagerate, iar cine gândeşte durabil, îşi dă seama că ceea ce-i din piatră naturală nici nu se compară cu imitaţiile. „De vreo 2 – 3 ani sunt pe picioarele mele cu pietrăria. În trecut lucram acasă cu ciocanul şi dalta, mai mult din mână. Acum lucrez cu scule performante”, spune Berinţan.

Tocmai pentru că „merge treaba”, în prezent lucrează la pietrăria din Dumbrăviţa 4 oameni. Plus Paul, un tânăr curios, care cochetează cu meseria: „Paul este nepotul meu. Are 12 ani şi vine pe aici din curiozitate şi din plăcere. Este foarte pasionat şi ştie toată mişcarea în firmă. Aşa că are toate şansele să progreseze în domeniu”, spune Berinţan.

În atelierul din Dumbrăviţa am găsit un obiect despe care am zis că „nu există”, deşi l-am luat în mână. Un topor în totalitate din piatră. Cum a reuşit Berinţan să bage topor de piatră în coadă de piatră, în condiţiile în care e greu să fixezi toporul în coadă de lemn? „Simplu: este dintr-o singură piesă”!

Berinţan este chiar inventator. A făcut pentru prima dată un ceas din piatră. Este vorba de sculpturi (peşti, căluţi de mare etc.) în care a montat mecanisme de ceas. De asemenea, grilajele pentru şeminee le face din piatră (ceea ce în mod normal sunt din plastic). Dar a inventat şi mesele din trei piese, care au o stabilitate foarte bună.

Meseria lui Berinţan a fost la un moment dat pe cale de dispariţie, dar s-a revitalizat, apărând diverse scule care uşurează munca.

La plecare am mai făcut un tur al atelierului de lucru: „Asta-i măsuţă de cafea în stil roman, ăsta e un „ciorap croşetat” de natură. Ţestoasa a fost o „bibileală” de vreo 8 ore. Aici este un lemn fosilizat de mii de ani. Sculptura aia ce seamănă cu sărutul lui Brâncuşi. Aici parcă e o radiografie, parcă sunt coastele unui om în piatra tăiată. De fapt, eu urmăresc fibra pietrei şi de acolo îmi vin ideile, ce obiecte se pot face. Vazele pe care le vedeţi sunt dintr-o bucată. La poartă este o astfel de vază, cioplită din roca masivă, şi are sculptat un strugure”.

Toate lucrările sunt unicat, pentru că piatra are o anumită textură, o fibră ca şi lemnul, iar Berinţan urmăreşte textura respectivă şi face forma în aşa fel încât să fie pusă cât mai mult în valoare.

„În piatră poţi avea surpriza să găseşti multe în momentul tăieturii. De exemplu, portrete, feţe, animăluţe, o balerină frumoasă care-i pe un stâlp la poartă, tot felul de minuni”.

„Eu am readus tuful vulcanic pe piaţă şi, fiind frumos, este căutat. Sunt nuanţe de la bej deschis până la maro închis. Nuanţele se potrivesc foarte bine în combinaţii cu lemn, de aceea sunt extrem de apreciate pentru interioare, dar şi pentru exterioare” - Trandafir Berinţan.