Artista transparentei

Cunoscuta in lumea artistilor plastici cu numele Tamina, Tatiana Mihailescu este unul dintre putinii artisti romani care nu este dezamagita de publicul roman. Crede ca receptivitatea acestuia este foarte mare, ca exista romani dispusi sa faca sacrificii pentru arta si ca ca aceste lucruri sunt suficiente pentru a putea crede in continuare in menirea sa de artist. Reporter: Ati avut de curand o expozitie in Baia Mare. Cum vi s-a parut Maramuresul? Tatiana Mihailescu: A fost prima mea vizita in Maramures si, cu adevarat, a fost o surpriza foarte placuta. M-am simtit foarte bine primita. Eu ii admiram de mult pe maramureseni si speram sa am un dialog cald cu ei. A fost peste asteptari. Am avut parte de contacte umane foarte interesante si chiar felul in care a fost primita expozitia mea a avut note particulare, pe care nu le-au avut expozitiile din alte orase. Rep.: Am inteles ca folositi o tehnica speciala, care deriva din tehnica pictorilor olandezi si flamanzi. In ce consta aceasta tehnica? T.M.: Poate ca e putin pretentios spus ca deriva din tehnica pictorilor flamanzi si olandezi, pentru ca noi nu stim exact cum lucrau ei. S-au facut multe studii de catre investigatori ai operelor de arta, chimisti, fizicieni si istorici de arta, dar studiul meu in ceea ce-i priveste pe pictorii flamanzi si olandezi a constat in studierea literaturii de specialitate, atata cat mi-a parvenit, si realizarea unor copii dupa maestri olandezi si flamanzi. Am petrecut vreme de sapte ani din ultimii zece incercand sa inteleg gandirea si tehnologia procedeului. E drept ca am facut copii nu doar dupa pictori olandezi si flamanzi, ci si dupa lucrari ale unor artisti francezi sau spanioli. Rep.: Putem vorbi de o „filiatie flamanda” in pictura Taminei? T.M.: Cred ca m-au atras in special mijloacele de expresie ale picturii flamande, pentru ca s-au potrivit viziunii mele. Cred ca orice artist cauta mijloacele care-i sunt cel mai aproape, cele mai expresive pentru a-i exprima viziunea. Viziunea mea fiind foarte legata de problema aceasta a transparentei, sigur ca am ajuns in aceasta arie a preocuparilor pictorilor flamanzi. Nu cred ca problemele tehnice in sine sunt o cautare. Cred ca ele deriva tocmai din aceasta nevoie a fiecaruia de a-si exprima mai limpede si cu mijloacele cele mai potrivite mesajul. Trairea din fata operei de arta Rep.: De ce restaurare de icoane? T.M.: Specializarea mea nu este numai restaurarea de icoane, ci restaurarea picturii in ulei, deci am avut prilejul sa ma ocup si de icoane. Am lucrat si in restaurarea picturii fresca. A fost prima mea specializare in care am lucrat. Primul meu santier de restaurare a fost la Sambata de Sus, la biserica brancoveneasca ce are o pictura ce pastreaza inca mult din ceea ce a fost pictura originala. Acolo am descoperit aceasta traire speciala pe care o ai in fata operei de arta autentice. Satisfactia pe care o ai atunci cand reusesti sa pui in valoare mesajul initial, degajandu-l de tot balastul ulterior al repictarilor, al falsificarilor, al trecerii timpului, e extraordinara. Rep.: Pe cand o restaurare a picturilor din bisericile maramuresene? T.M.: Mi-as dori foarte mult, dar inca nu am ajuns in Maramuresul istoric. Am lucrat insa pe santiere foarte interesante: Sambata de Sus, Neamt, Curtea de Arges, Hurez si la pictura frescelor de la Vacaresti, care au fost extrase din biserica ce a fost demolata. Sunt picturi de mare valoare, care m-au facut sa descopar valoarea picturii romanesti, alta decat cea din muzee, o pictura mai putin cercetata si mai putin cunoscuta. Clipa de maxima receptivitate Rep.: Ce e mai important pentru un artist, sa fie inspirat sau talentat? T.M.: Importante sunt amandoua si nici una dintre ele nu depinde de el. Talentul il primim, nu e de la noi. Menirea noastra este sa-l lucram, iar inspiratia o primim, deasemenea, in anumite conditii. Mi s-a spus, inca de pe vremea cand eram adolescenta, ca inspiratia trebuie sa se gaseasca in fata sevaletului. Asadar, trebuie sa muncesti zilnic ca sa fii un receptacol pentru inspiratie, sa meriti sa o primesti si sa fii in conditia spirituala si fizica potrivita pentru a putea sa te exprimi in acea clipa de inspiratie. S-a vorbit mult in ultima vreme despre inspiratie, asa cum s-a vorbit mult, intr-o alta epoca, despre muza. Ce este inspiratia? Este o clipa de maxima receptivitate a artistului sau a omului spiritual si de armonizare a lui cu o multime de imponderabile despre care nu putem vorbi. ªi pentru ca nu putem vorbi, noi, pictorii, incercam sa le exprimam altfel. Rep.: Daca ar fi sa va incadrati pictura intr-un anume curent, care ar fi acela? T.M.: Nu sunt capabila sa fac o asemenea incercare. In orice caz, trebuie sa va amintiti ca artista cu care stati de vorba se considera la inceputul activitatii ca pictorita. Sunt inca intr-o perioada de cautari. Nu numai ca e prea devreme, dar tocmai pentru ca ma consider inca foarte deschisa acestor incercari si cautari foarte diverse. N-as putea sa va spun cum va arata o expozitie de-a mea anul viitor. Poate va avea legatura cu ceea ce fac acuma, dar s-ar putea ca la o noua expozitie in Baia Mare sa fie ceva surprinzator si pentru receptorii mei. Tatiana Mihailescu s-a nascut in Arad. A absolvit Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucuresti, dupa care a urmat cursurile Academiei de Arte din Bucuresti (sectia Conservarea si Restaurarea Operei de Arta si sectia Pictura). In perioada 1993-1994 a fost restaurator in cadrul Muzeului de Arta al Romaniei, Laboratorul de Restaurarea si Conservarea Picturii in Ulei, dupa care, in perioada 1994-1999 a ocupat acelasi post in cadrul Muzeului de Istorie si Arta al Municipiului Bucuresti. Este licentiata in Arte Plastice si Decorative, specializarea Pictura. Din 1999, este membra a CC-ICOM (Comitetul de Conservare – Restaurare al Consiliului International al Muzeelor – Grupul de Restaurare – Icoane). Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro