Artista ipostazelor bizare

In 1989, Sütö Petre Rozália parasea Baia Mare pentru a se stabili in Ungaria. Comunitatea artistica baimareana pierdea un grafician si un pictor de valoare. Prin expozitia intitulata “Clisee si tiraje”, al carei vernisaj a avut loc in urma cu putina vreme la Galeriile Uniunii Artistilor Plastici Baia Mare, Sütö Petre Rozália a reaparut in peisajul artistic baimarean. Cartede vizita S-a nascut in 24 aprilie 1952, in secuime. A absolvit Liceul de Arta din Targu Mures in 1971, dupa care a urmat cursurile Institutului de Arte Plastice “Ion Andreescu” din Cluj, sectia de grafica si arte decorative. In 1976, anul absolvirii Institutului, s-a stabilit in Baia Mare, unde a activat pana in 1989, cea mai mare parte a timpului ca artist liber profesionist. In perioada 1990 – 1998, a fost profesor de desen la Scoala de arte frumoase din Martonvásár si din 1998 a redevenit artist independent. A participat la nenumarate expozitii personale si de grup in Romania si Ungaria, dar si la Offenbach am Main, Ivanov Frankivsk, Toronto, Stockholm, Uppsala, Saint Cyr sur Loire sau Saint Avertin. In urma cu douazeci de ani, Süto Petre Rozália realiza ultima expozitie personala in Baia Mare, inaintea plecarii si stabilirii in Martonvasar, Ungaria. Dupa doua decenii, graficiana revine cu o noua expozitie in orasul in care a cunoscut consacrarea, prilej pentru publicul baimarean de a-i descoperi dimensiunea artistica noua, de maturitate. Reporter: Cum vi se pare Baia Mare dupa atatia ani? Süto Petre Rozália: S-a schimbat in mod spectaculos. E bine ca exista oameni care vor si au posibilitatea de a face ceva pentru acest oras. Vin cu o placere din ce in ce mai mare in Baia Mare si constat cu surprindere schimbarile prin care trece orasul. S-ar putea ca in curand sa ma reintorc aici pentru a-mi continua cariera artistica, lucru care mi-ar face mare placere. Rep.: Cum ati ajuns prima oara in Baia Mare? S.P.R.: Prin casatorie. Am cerut sa fiu repartizata aici. Din pacate, pentru graficieni nu exista post in Baia Mare, asa ca, profitand de nota mare cu care am absolvit, am cerut un post in Bucuresti, pentru ca sa pot cere o noua repartizare in Baia Mare. Timp de trei ani am lucrat in Baia Mare ca vitrinier, “lucrator comercial II”, cum i se spunea pe vremea aceea. Bineinteles ca, in paralel, mi-am continuat activitatea artistica. Rep.: Ce amintiri va leaga de Baia Mare? S.P.R.: Pe vremea cand copiii erau mici, mergeam dupa-amiezele la Vila Wagner, unde ne intalneam cu alti colegi care aveau si ei copii mici. Imi aduc aminte cu placere si de plimbarile din parc si din zona cabanei “Usturoiul”. Am avut un moment fantastic si la un vernisaj, in timpul caruia n-a existat curent nici macar un minut. Era in perioada in care se lua lumina intre anumite ore in tot orasul si n-am reusit sa obtin o derogare de la aceasta masura. Lumea a venit cu lumanari la vernisaj si imaginile de la acea expozitie mi-au ramas intiparite in minte. A fost un vernisaj fantastic, la care a venit foarte multa lume. Pe vremea aceea, mai veneau si colegii la vernisaje… Absurd si ipostaze bizare Rep.: Ce v-a facut sa optati pentru grafica? S.P.R.: Sincer? Faptul ca n-am intrat prima oara la pictura. De fapt, si acuma ma intreaba lumea ce sunt de fapt, grafician sau pictor. Nu regret ca am terminat sectia de grafica, pentru ca grafica m-a ajutat din punct de vedere al tehnicii si imi da idei. Rep.: De unde vin ideile? S.P.R.: Ma intereseaza doar lucrurile in care descopar expresivitate. Incerc se descriu lumea inconjuratoare. Imi place absurdul, ipostazele bizare, antagoniile, incerc sa apropii contrastele. Gandesc in contrast, dar dupa ce descopar cei doi poli incerc sa fac legatura intre ei si incerc ca prin expandarea detaliilor sa dizolv barierele rigide. Cateodata am o tema. De exemplu, am numeroase lucrari cu pasari si cai… Important este ca subiectul sa-mi spuna mie ceva. In general, ma intereseaza tot ce se intampla in jurul meu. Viata in sine e un subiect… Imi plac si temele din istorie, in special cele din istoria antica, dar si ce se intampla astazi pe plan mondial. Rep.: Cat timp va ia o lucrare? S.P.R.: Depinde. In general, cam o saptamana, dar lucrez in medie 10 – 12 ore pe zi. Altceva nu fac. Rep.: Aveti legaturi cu comunitatea artistica din Ungaria? S.P.R.: Prea putine. Exista si acolo bisericute si o “gasca” care a monopolizat expozitiile nationale si juriile. Rep.: Cum sunt criticii de arta din Ungaria? S.P.R.: Inca nu am intalnit in Ungaria un critic de arta de valoarea lui Tiberiu Alexa. Cei de acolo vin cu putin timp inaintea vernisajului, vorbesc aiurea si foarte putin. Despre tehnica hologravurii Rep.: Ce materiale folositi? S.P.R.: Eu lucrez pe ivetex, un fel de captuseala. Asa am inceput. Fac tot felul de montaje din hartie, dantela, folosesc aracetul in straturi transparente, care lasa urme foarte interesante, dupa care folosesc acuarele tempera sau creioane colorate. Cateodata folosesc si fumul lumanarilor, care lasa urme spectaculoase. Depinde si de tema. De curand, am reinceput sa folosesc o tehnica numitp hologravura si care are un mare succes in strainatate. Se utilizeaza o hartie speciala, nitrolac, care se preseaza pe o placa pe care au fost aplicate in prealabil bucati de panza sau de hartie, plante uscate si foarte mult aracet care lasa urme in relief. Pe placa lacuita se aplica cerneala tipografica si apoi se preseaza. Rep.: Se vand bine lucrarile? S.P.R.: Cateodata, da. Rep.: Cum de nu v-ati “inregimentat” in cadrul uniunii din Ungaria ce corespunde UAP-ului din Romania? S.P.R.: Pentru a fi membru al respectivei asociatii ai nevoie de recomandarea a doi membri si nu mi s-a parut corect sa cersesc o calitate pe care, pana la urma, o castigi prin munca. Din acest an am intrat intr-o grupare artistica din sudul Ungariei, dar sunt in continuare membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania. Optiuni si argumente l Grafica sau pictura? Ambele. l Paris sau Roma? Roma. l Escher sau Chagall? Chagall. l Teatru sau film? Teatru. l Gulas sau ciorba de burta. Gulas. Ciorba de burta n-am mancat niciodata. l Albastru sau rosu? Albastru. Ioan BOTIS