ARTIȘTI ȘI TOPOSURI. Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021 (VI)

ÎNVĂȚĂMÂNTUL ARTISTIC: – 2. Sezoanele băimărene ale „Școlii private de pictură Simon Hollósy” de la München: 1896-1901
 

Dr. Tiberiu ALEXA

Prin consecințele pe termen mediu şi lung antrenate de experimentul acestor șase colonii, Simon Hollósy a dobândit statutul de fondator al Centrului Artistic Baia Mare. Activitățile pedagogice, artistice şi organizatorice pe care le-a întreprins sis­te­matic în timpul coloniilor (fiecare des­fă­șurată pe parcursul a câte 5-6 luni, între mai – septembrie/ octombrie), au însumat modelele principalelor forme organizatorice care, prin permanentizare, aveau să configureze structurile instituționale ale Centrului Artistic Baia Mare.
Aceste activități au inițiat modele ce acoperă, practic, toate segmentele majore specifice unui centru autonom:
învățământul artistic – Școala particulară de pictură Simon Hollósy a devenit, neîndoielnic, modelul inspirator al tuturor instituțiilor educaționale de tip privat înființate la Baia Mare până în 1949: Școala Liberă de Pictură (1902), Școala de Arte Frumoase (1927; 1940), Școala Liberă de Arte Frumoase (1935; 1945):

- relațiile cu administrația locală şi centrală – succesul lui Hollósy în obținerea sprijinului financiar al Primăriei locale, respectiv în procurarea de la Budapesta a sub­vențiilor guvernamentale anuale, au trasat direcțiile unei politici manageriale care, în liniile sale esențiale, rămâne validă până astăzi, în ciuda unor momente de declin al sprijinului acestor auto­rități);

- promovarea publică a producției de artă contemporană – cele trei expoziții băimărene organizate de studenţii-colonişti în 1897, 1899 şi 1900 au fixat modelul unei politici sistematice de promovare expozi­țională care, dincolo de numeroasele manifestări individuale şi de grup, s-a concretizat, începând din 1920, prin seria expozițiilor anuale oficiale ale artiștilor băimăreni ce continuă să fie organizate până în prezent);
- dialogul continuu al Băii Mari cu mediile artistice naționale şi in­ternaționale prin intermediul coloniilor temporare – cele șase colonii ale Şcolii
Hollósy au con­sacrat modelul activităților artistice temporare care, recrutând în egală măsură studenți
şi artiști, au func­ționat – neîntrerupt până în 1940, sporadic până în anii deceniului 1970, fiind apoi reluate din 1980 sub forma taberelor şi simpozioanelor artistice de vară, iar din 1993 sub matricea actualizată a Taberei Internaționale de Pictură (inițiată și coordonată de artistul sculptor Traian Moldovan) prin care s-a reiterat efectiv proiectul hollóşian în însăşi dimensiunea esențială a acestuia – dialogul cultural trans­național; colonizarea permanentă şi, astfel, transformarea Băii Mari într-un mediu artistic stabil şi individualizat prin construirea unui complex de ateliere de creație.

După 1901, continuatorii săi băimăreni ai operei fundaționale înfăptuite de Simon Hollósy și-au câștigat meritul de a fi dezvoltat structurile instituționale cristalizate anterior, extinzându-le apoi și în domeniile tezaurizării publice (Muzeul băimărean, în 1904),
respectiv al asociaționismului profesional (Societatea Pictorilor Băi­mă­reni, în 1911).

Sensul acestor modele fundaţionale hollóşiene a fost apoi reiterat şi îmbogățit ciclic, de fiecare dată când s-a pus problema reorganizării sau adecvării structurilor func­ționale ale Centrului Artistic Baia Mare la cerințele unor realități istorice aflate în schimbări repetate.
Personalități artistice marcante formate – la Baia Mare și la München – prin intermediul programelor Școlii particulare Simon Hollósy în timpul colonizărilor sale băimărene:

India: Charles Cohn (Fowler).

Austria: Leopold Braun (1868-1943), Richard Gerstl (1883-1908), Josef Engelhart (1864 -1941), Julius Jonas Klaber (1872-1939), Leonard Kober (1876-1931), Ernestin Lohwag Szablyané (1878-1940) ), Ada Löwith Gross (1877-1950), Emil Pottner (1972-1942), Arthur Ludwig Ratzka (1869-1938?), Viktor Karl Scharff (1872-1943 ?), Hugo Schubert (1874-1913), Ludwig Wieden (1869-1947), Margarete Veit Wieden (1879-1959);

Basarabia: Moisseyi (Moshe) Kogan (1879-1943);

Cehia: Marie Provazkova Lanow (1880-1951), Emil Uhl (1864-1945);
 

Elveția: Max Alfred Buri (1868-1915), Hans Emmenegger (1866-1940), Carl Friedrich Felber (1880-1932);
 

Germania: Albert Aichinger (1866-1944?), Alfred Grätzer (1875-1911), Betty Heldrich (1869-1958), Adolf Helmberg (1885-1967), Gustav Jagerspacher (1974-1929), Konrad von Kardorff (1877-1945), Georg Kemper (1880-1948), Alexander Liebmann (1871-1938), Franz Multerer (1864-1920), Jakob Nussbaum (1873-1936), Walter Queck (1871-1906), Ludwig von Senger (1873-1937).