Arta nasirii locurilor (III)

Ciobani, voievozi, haiduci care „bat” padurile, crestini alungati ori fete uriase indragostite de pitici, familii de gospodari, paduri de arini care au ars sau zone unde vantul sta in... cui. La originea numelor cu care si-au „botezat” maramuresenii satele stau povesti si istorii spumoase, fantastice sau triste. Umorul negru ar putea fi marca inregistrata in Romania. Romanii nu fac haz de necaz numai cand vine vorba de ei, ci si cand vine vorba de comunitatea si localitatea lor. O spun numele unor localitati care de care mai traznite. Dar daca pe harta tarii noastre gasiti localitati cu nume inedite precum Spermezeu, Cioca Boca sau Cracu Lung, numele localitatilor maramuresene sunt mult mai... serioase. Maramuresenii si-au „botezat” satele, cele mai multe, dupa evenimente sau personalitati de care se leaga istoria comunitatii lor. Uneori a fost de ajuns insa si o legenda, un incendiu, un rau, un deal, un codru, un urias, niste haiduci sau un cioban. Vreti exemple? Va dam exemple. Marg pa Iza, viu pa Mara Cu voia dumneavoastra, trecem Gutaiul, fara tunel, si ajungem in Desesti, o comuna cu case de lemn, oameni harnici si traditii nealterate. Asezarea de la poalele Crestei Cocosului a fost mentionata prima data intr-o diploma din anul 1360 prin care regele Ladislau ii acorda lui Dragos, fiul lui Giula, stapanirea asupra satelor Desesti (Deszei), Cracesti (Kracsfalva) si Harnicesti (Hermes). O leaca mai inspre „capitala” Maramuresului Istoric, Sighetu Marmatiei, se afla alta comuna care dateaza cam din aceeasi perioada ca si Desesti: Giulesti. Prima atestare documentara a localitati a fost in 1364. Iar denumirea provine de la numele intemeietorului, cneazul Giula, a carui fiica a fost casatorita cu fiul lui Bogdan Voda. Se spune ca Giula avea in stapanire toate localitatile situate pe valea Marei si-a Cosaului. Ca sa ramanem in Cnezatul Bogdanestilor mergem la satul de origine a voievodului Bogdan, astazi Bogdan Voda. Comuna este atestata documentar din anul 1352, insa, in 1980, sapaturile arheologice din zona Zneaman au demonstrat existenta localitatii inca din epoca bronzului. Prima denumire a fost Kohnya (ulterior Cuhea). Conform legendei, voievodul Bogdan era originar din Cuhea, iar locul facea parte din Cnezatul de Vale al Bogdanestilor, motiv pentru care localitatea poarta azi numele acestuia. Dar daca tot am ajuns pe valea Izei, ar trebui sa incepem cu inceputul. Sau, ma rog, cu Vadu Izei. Localitatea este atestata documentar in 27 iunie 1383, intr-un act emis la Sighet, scris in limba latina, prin care se adevereste ca „nobilul Lupu din Vad este improprietarit in dauna lui Codrea, care nu a dovedit nimic”. De-a lungul timpului, localitatea a purtat mai multe denumiri: Satul lui Lupu, Vadu Lupului si Vad. Comuna cuprinde si satul Valea Stejarului, situat la o distanta de 5 km de centrul de comuna, pe valea raului cu acelasi nume. Dar pana in anul 1963, localitatea s-a numit Valea Porcului (din cauza turmelor de porci care se hraneau in padurea de stejar din zona). Tot aproape de Sighetu Marmatiei este situata comuna Barsana, atestata documentar in 1326. Dar actuala denumirea a satului apare la sfarsitul secolului al XIV-lea, intr-o diploma a regelui Robert Carol de Anjou, in care se mentioneaza ca mosia de la Stramtura se numeste Barsana, dupa porecla intemeietorului care avea turme de oi barsane. Si localitatea Stramtura este o asezare foarte veche, care dateaza inca din perioada daco-romana. Dovada stau obiectele de bronz descoperite in 1885 care, dupa parerea specialistilor, dateaza din secolul IX i.Hr. Insa asezarea a fost mentionata pentru prima data in 1326, sub numele de „Terra Zurkuky” (adica Pamantul de la Stramtura”). „Bat Iza” Ieudul dateaza tot din perioada daco-romana. Legenda spune ca localitatea a fost intemeiata de fratii Balcu, Plesu si Chindrie. Satul a fost botezat dupa numele apei de-a lungul careia era situata asezarea. Comuna Botiza a fost atestata documentar in 1373, sub denumirea de „Batizhaza”, ca proprietate a nobililor romani din Ieud. In „Diplomele maramuresene”, numele localitatii este echivalent cu Casa lui Botiz (termen care provine de la Botezul Domnului). Batranii cred insa ca denumirea comunei ar proveni de la haiducii care luptau cu locuitorii satelor de pe Valea Izei, dupa care se retrageau in padurile Botizei. Astfel ca, acestora li se dusese vestea ca „bat Iza”, motiv pentru care acest tinut a primit numele de Batiza, devenit ulterior Botiza. Ca si botizenii, si dragomirestenii sunt urmasi ai bogdanestilor. Localitatea Daragomiresti a fost atestata documentar abia in 1405, dar descoperirile arheologice demonstreaza existenta localitatii inca din epoca bronzului. In schimb, comuna Poienile Izei a fost proprietate a voievodului Ioan. De-a lungul timpului, comuna a purtat mai multe denumiri: Poienile lui Ilies, Poienile Sieului, Poienile Glodului, si, mai apoi, Poienile Izei. Legenda spune ca primii locuitori au ajuns in zona retragandu-se din calea navalitorilor (primele familii au fost Ilies si Petreus, nume care se mai pastreaza si astazi). Gaura si cetatea de piatra De-a lungul soselei ce duce spre Cluj Napoca se afla vechiul District al Cetatii Chioarului. Si cele sase sate ale comunei Valea Chioarului au facut parte din acest district. Localitatea a fost atestata documentar in anul 1561, sub denumirea de Gowora. De-a lungul timpului a purtat mai multe denumiri: Gowra (1566), Gaura (1603), Gawra (1639), Gaure (1850), iar din 1950 satul poarta numele de Valea Chioarului. In schimb, satele Fericea si Durusa au aparut pentru prima data in documente in anul 1733, sub numele de Felixa, respectiv, Durussa. Satul Mesteacan este atestat documentar in 1424, sub numele de Nires, iar Varai in 1456, sub denumirea de Varallya. Curtuiusul Mare apare in documente, in anul 1566, sub numele de Keortwelyes. Si comuna Remetea Chioarului a facut parte din domeniul Cetatii Chioarului. Prin 1378, “Cetatea de piatra” cum i se spune, se afla in proprietatea voievozilor Drag si Balc. Remetea Chioarului a fost atestata documentar in anul 1566, sub numele de Remetha. Pana in prezent, localitatea a purtat mai multe denumiri: Remete (1603), Kovar Remete (1760-1762), Remetoa (1850), Remete-Remete (1854). Cuiul vantului Conform primei atestari documentare din 1387, satul Salsig era asezat in partea dreapta a Raului Somes si apartinea de Cetatea Ariesului. Din cauza deselor inundatii, taranii s-au mutat insa pe cealalta parte a raului. Prima denumire a localitatii a fost Zelzeg, nume care provine din limba maghiara si inseamna “cuiul vantului” ca urmare a asezarii satului la intretaierea a trei curenti de vai ce coboara din dealurile Urmenisului in campia Somesului. Fosta parte a comunei Salsig, localitatea Gardani era situata intre locul numit “La colibi” si valea Godinesei. Acolo se pot vedea si astazi trunchiuri de stejari batrani si o fantana care serveste ca adapatoare pentru vite. De-a lungul timpului, localitatea a purtat mai multe denumiri: Ardanfalwa, Hordanfalwa, Kordanfalwa, Chardanfalwa. In timpul stapanirii austro-ungare, satul apare in documente cu numele de Gardanfalwa (adica sat Gardani). Batranii sustin ca numele satului vine de la o veche familie, Gardalean, care ar fi intemeiat satul. Si Ardusat este una dintre cele mai vechi comune din lunca Somesului. Localitatea a fost atestata documentar in anul 1231, sub numele de Erdezat. De-a lungul timpului a purtat mai multe denumiri: Erdew Cshada (in 1394), Erdewdzut (in 1470), Erdewzada (in 1622) si Erdodzada (in 1821). In 1424, localitatea intra in proprietatea familiei Dragfi, iar in anul 1575 primeste denumirea de Voievodatul Ardusatul Romanesc si are in administrare satele Pomi, Aciua, Borlesti, Crucisori, Ariesul de Camp, Farcasa si Sarbi. Sirul povestilor care au dat nastere denumirilor localitatilor maramuresene ar putea continua cu alte istorii si legende. Ba mai mult, in jurul altor nume s-au iscat adevarate controverse si dispute. Dar asupra acestora vom reveni in numerele viitoare. Pana atunci am incalecat pe-o sa.... Razavlete sau Rozalia? La originea numelului comunei Rozavlea stau mai multe legende si la fel de multe variante. Numele localitatii ar putea deriva din slavonul Rozavlete („a se revarsa”) sau de la sarbatoarea Rusaliilor. Insa batranii sustin ca numele localitatii este dat de o legenda. „Se spune ca, odinioara, Maramuresul istoric a fost locuit de oameni uriasi. Cu timpul, in acel loc a ramas doar un batran care avea o fiica, pe nume Rozalia. Plimbandu-se pe malurile Izei, fata a intalnit un tanar frumos, dar pitic, de care s-a indragostit. Pentru a putea fi impreuna, fata s-a rugat sa fie mai mica, iar flacaul mai mare. Ruga lor a fost ascultata si cei doi au facut nunta mare. Se spune ca din cei doi s-au nascut primii locuitori ai satului, motiv pentru care comuna a primit numele de Rozalia, devenit ulterior Rozavlea”. Cornul si fantana Somcuta Mare este cel mai important centru economico-social din Tara Chioarului. Dar este si una dintre cele mai vechi localitati din zona. A fost atestata documentar in anul 1358 sub numele de Somcuth. Denumirea localitatii provine din alaturarea termenilor maghiari “som” (care inseamna corn) si “cuth” (care inseamna fantana). Traditia spune insa ca prima denumire a localitatii ar fi fost Corneasa, de la arbustii de corn care se aflau in acele locuri. Denumirea s-a pastrat si astazi pentru unul din satele din zona: Valenii Somcutei-Corneasa. De-a lungul timpului, localitatea a fost „botezata” de mai multe ori: Progur Somkut, Senkot, Sonjyt si Nagy Somkut. Ciocarlia Localitatea Cicarlau este atestata documentar din anul 1407, insa primele familii s-au stabilit aici inca din 1343. Se spune ca oamenii se refugiasera in locul numit „Satul pustiu” din cauza persecutiilor religioase impotriva romanilor ortodocsi. In trecut, localitatea facea parte din comitatul Mediesul Aurit, aflat sub stapanirea familiei Morocz. Primele denumiri ale localitatii au fost Dec-Sikale (in 1407) si Sykarie (in 1495). Actualul nume vine de la ciocarlie, pasare foarte raspandita in aceasta zona. „Hapt sub Codru” “Sat frumos, frumoase plaiuri / Cuprins intre doua dealuri / Dealu drept centru’ il are / Dealu stang, padurea mare / Iar prin mijloc valea trece / Apa-i limpede si rece”. Asa e descrisa in versuri localitea Baita de sub Codru denumita astfel datorita amplasarii sale la poalele celebrei zone a Codrului. Comuna a fost atestata documentar in anul 1475, sub numele de Mosolbanio. Tot in zona Codrului e amplasata comuna Arinis. Denumirea comunei provine din maghiara, de la „Egerhat”. Povestile din batrani spun ca in timpul principelui Bathori, arinii aflati la marginea satului ar fi ars, de unde si denumirea populara, „Ardehat” - cum ii spun codrenii. Comuna Basesti este situata tot la poalele Codrului, pe un relief care alterneaza impresionant mai multe vai si dealuri si o suprafata de 2500 ha de padure. Localitatea a fost atestata documentar in anul 1391, sub numele de „Bassafalva” (Satul lui Basov). In 1424, satul purta numele de „Ilesfalva” (Satul lui Ilie). Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro