Arta nasirii locurilor (II)

In Romania, la politica si la porecle se pricepe toata lumea. Iar maramuresenii nu fac exceptie. Din ironia sau inspiratia colectiva s-au nascut porecle care au „stigmatizat”, innobilat sau doar personalizat locurile. Pe seama toponimelor maramuresene s-au tesut glume sau legende. In jurul altora insa, e tacere deplina. Ca deh, nu-i usor sa rostesti raspicat denumiri ca Dealu’ P...lii. „Unde meri?” intreaba unul. „Lasa-ma, fa bine, nu ma-ntreba... In dambu cela.... a P...lii” ii raspunde celalalt necajit de drumul greu ce trebuie sa-l faca. E doar un exemplu de dialog din care s-au nascut nume de locuri haioase, ciudate sau chiar obscene. In Maramuresul „de dincoace de Deal” exista zeci sau chiar sute de astfel de denumiri cu care oamenii si-au botezat locurile. Unele apar in registrele de la primarii si pe harti, dar cele mai multe sunt cunoscute doar de localnici. Pentru ei, numele de locuri au o semnificatie ascunsa, cu numeroase substraturi, niciodata pe deplin intelese. GAZETA de Maramures va propune o incursiune in talcul unor nume de locuri si in semnificatiile pe care poate sa le capete uneori un nume, o planta, o casa, o legenda, o forma ciudata sau o poveste din trecut. Satra Pintii Desi haioase sau ciudate, numele de locuri nu-i mai impresioneaza pe localnici. Si nici pe autoritati. Mitru Lese, primarul din Targu Lapus, ne-a povestit ca: „avem dealuri numite Parjolita. Satra, Dobric si Rohia (ca-i Valea Rohiei) care nu sunt denumiri deosebite. Iti dai seama ca io-s in centru amu’, pui o fantana arteziana si nu-mi vin in cap denumiri. Asta mi-am amintit-o ca-i de la mine din zona, de la Borcut. Mai oameni, no zaceti o vale mai de senzatie! Zaceti nume de vai, mai oameni buni! Nu stie nimeni, tata lumea da din cap! Dealul Bulz, poftim, vine de la bulz de mamaliga. Valea Catusii, de la catusa. Cand is acasa, sa ma gandesc la aieste nu ma blochez, da’ acuma ma gandesc la cu totul altceva. Dar va spun un loc unde s-o intamplat ceva deosebit: la Satra Pintii (de la Pintea Viteazul). Ati vazut filmul Pintea. No, de acolo au sarit haiducii. Scena aia a fost filmata pe Satra Pintii, scena in care au sarit haiducii-n gol sa nu-i prinda. Figurantii au fost de la noi din zona. Dar au simulat numai, n-au sarit in gol pa pietre, Doamne iata-ma. Sa viniti sa vedeti fantana arteziana, ca-i din materiale reciclabile”. Dupa mandria cu care povestea primarul de fantana, ne gandim ca, peste ani, cu siguranta va aparea inca un toponim celebru in zona. „La tasnitoare”, nici nu suna rau, nu? In fine, si in Ulmeni exista un loc numit „Fantana Pintii”, dar n-are legatura cu Pintea Viteazul. Primarul Vasile Ardelean a explicat ca: „vine de la numele unui om din Ulmeni care ar fi facut o fantana. Avem si Valea Glodului la Chelinta, Valea Ingustului (nu stiu de la ce vine), Dealul Mare, Priznelul e un varf de munte, asa la vreo 700 m. Mai avem Valea Hotarului (tot la Chelinta, va spun de acolo pentru ca acolo am crescut)”. Executarea lui Nicolae a lui Ichim O buna parte din toponime au legatura cu intamplarile socante petrecute in zona. De exemplu, cupsenenii isi amintesc de un zavoi in care a fost impuscat un razvratit. Mircea Boga, primarul comunei Cupseni, ne spune ca: „Zavoiul lui Blaznic este un teren unde in anii ’50 a fost impuscat acel razvratit, Nicolae a lui Ichim din Lapusul Romanesc, pe vremea partizanilor. Acolo a fost executat, la hotarul Libotiniului. In satul Libotin avem Valea Rusului, Valea Merilor, Valea Mare, Valea Frasinilor, avem Dealul Miercii (nu-mi dau seama de la ce vine numele), Dealul Glod. In Cupseni avem o vale numita Izvorul Ulmilor, Izvorul Setrii (de la Satra), Rotunda. De asemenea, avem un deal mai lin numit Poieni sub Pesti, tot deal avem Poienile Matioaiei (probabil de la ceva nume), mai este tot deal Plesa (probabil de la Plesuv, defrisat). La Ungureni sunt trei vai cu nume de izvoare: Izvorul Libotinel, Izvorul Rau si Izvorul Mare. Avem si denumiri aparent lipsite de logica. De exemplu in satul Libonin e Poiana Faurului, Zavoiul Vas, Valea lui Balog, Poiana lui Craciun, dar ciudat este ca nici in sat, nici in zona nu exista nume de familii Faur, Craciun, Balog etc. Probabil au existat candva. Oamenii tot asa le stiu de sute de ani si asa le numesc in continuare. Avem carti funciare de prin 1800 si asa figureaza”. Si in Copalnic Manastur exista denumiri ciudate, dar la fel de oficiale. Viceprimarul comunei, Valer Griguta, a explicat ca: „avem dealul Rantas, Cocosoaia, Dambul Rusilor (numele vine de la rusi, o fi fost ceva rusi pe acolo), Dealul Ursoi si cea mai spectaculoasa denumire e Dealul P...lii, undeva langa Groape. Locurile asa sunt trecute in acte, ca eu chiar m-am uitat pe harta de prin 1890. Da, apare Dealul Rantas in documentele vechi, dar in marea lor majoritate sunt pastrate aceleasi nume. Mai avem Sireaua (posibil de la Siroi), Leurda, niste dealuri intre Copalnic si Preluca”. In rai, la fan In orasul Cavnic nu-i neobisnuit sa mergi „pana in rai” sau chiar sa locuiesti in Rai. Stati, ca nu-i o gluma nesarata. Cavnicarii spun des „ma duc pana in Rai ca am de strans niste fan” sau „ma duc pana la cineva in Rai”. Motivul? Zona din apropierea cimitirului e numit Rai. Tot de cimitir se leaga un alt nume ciudat: Poiana al Doilea. Denumirea nu e neobisnuita doar din cauza dezacordului ci si din cauza ca nu exista „Poiana Intai” sau „Prima poiana”. Dar batranii povestesc ca, pe vremuri, pe locul cimitirului se afla o poiana care se numea „Prima Poiana” si era folosita de oameni ca loc de intalnire pentru a merge cu animalele la pasune. Ceva mai sus, se afla o alta poiana unde erau scoase vitele la pasune si care a fost numita „poiana a doua”, dar prin folosirea uzuala a numelui de catre localnici a devenit „Poiana al Doilea”. O alta zona din Cavnic a fost botezata „Valea cu Screada” din cauza unei plante numita screada, care creste in locurile maloase. Un alt cartier din Cavnic e Beraria, pentru ca acolo a fost o fabrica de bere, iar zona de intrare in Cavnic, dinspre Baia Mare e numita Sirisau (fierastrau, n.red), pentru ca zeci de ani acolo erau gatere. Spanzuratorile dintre dealuri In Remetea Chioarului circula o legenda interesanta. Se spune ca, in locul numit „Taietura” sau „Stramturi” erau pe vremuri niste spanzuratori insirate de-a lungul drumului unde se faceau executiile. Primarul Ioan Buzdugan spune ca nu e singura denumire inedita din zona: „avem prea multe si nu stiu de unde sa incep. Trebuie sa le iau sistematic. Si eu ma intreb cand parcurg unele zone de ce-i spune la locul respectiv in felul respectiv. De exemplu, la padure avem Piciorul Calului, Piciorul Rusului si Piciorul Cetatii. Da, sunt locuri in padure, unde a fost o mica cetate in apropierea Cetatii Chioarului. Probabil acolo au existat turnuri de observatie si li s-a spus picioare. Avem Dealul Popii si destul de multe denumiri in limba maghiara (ca avem un sat maghiar), carora nu le stiu traducerea, care apar asa si-n acte: Lences, Boba. Poate ca sunt si alte denumiri mai ciudate, dar acum nu-mi amintesc. Valea Lupului, Valea Gainii sunt tot denumiri obisnuite”. Si in zona Codrului exista denumiri obisnuite pentru localnici, dar pline de mister pentru turisti sau trecatori. O pasune din Asuaju de Jos se numeste „Cheizaroaia” si o alta „Ciutruci”, din cauza ca pe acel loc se afla candva o pasune care a fost defrisata. Nici numele de vai nu sunt mai putin surprinzatoare: „Leurda”, „Ierasele” sau „Fojital” sunt doar cateva exemple. Exista si locuri ale caror denumiri pot fi usor intuite: „La fantanele”, „La Trestie”, „Pa Rodina”, „La capatul Dealului” sau „Dealul Popii”, dar si locuri in jurul carora au fost tesute legende. Pe „Dealu Haiducului” se spune ca a fost prins un haiduc care se refugiase in zona. Mai mult, localnicii sunt de parere ca in locul numit „Mocirita” s-a nascut celebrul cantec „Mocirita cu trifoi”. In Arinis, exista Dealul Baronului. Primarul Gheorghe Muresan spune ca numele vine de la „fosta avere a baronului, a grofului. Avem si Dealul Boului (mai sus de Arinis, la padure), Dealul Manaului (ca dincolo de noi e satul Manau). Mai este Dealul Tiganului, cred ca acolo au stat ceva tigani care s-au asezat in zona noastra. Vaile noastre poarta denumiri dupa locurile de unde izvorasc: Vale Urminis, Vale Tamasesti. Avem un loc in Dealul Manaului unde exista un izvor cu apa sulfuroasa pentru tratamente reumatice. Acolo se spune ca ar fi fost un baron care avea in acel loc o casa sau un castel. Nu demult am aflat si eu legenda asta: zice-se ca baronul respectiv s-ar fi dat la fiica-sa, in sens incestuos. Ea a refuzat si a spus ca atunci o sa accepte cand o sa-i faca o haina din piele de purice. Ea s-a tot rugat sa-i dispara casa sau castelul tatalui ei, sa se scufunde. Si pare-se ca asta s-a intamplat, ca acolo a ramas un loc jos cu papura si stuf de unde tot timpul iese apa din pamant. Acolo se pare ca ar fi fost intr-adevar o casa sau un castel, dar apa are niste calitati extraordinare. Locului acela i se spune Feredeu, dar nu stiu ce inseamna”. Cu siguranta lista toponimele ar putea continua, dar ati inteles deja de ce isi boteaza maramuresenii locurile si cum aleg numele. Oricum, se spune ca „poreclele” date locurilor sunt in deplina conconcordanta cu vremurile si mai ales cu „eroii” vremurilor. Asa ca, cine stie, poate peste ani vom auzi de toponime gen „Valea lui Bondi”, „Podul lui Basescu”, „Dambu lui Kovacs”, „Culmea lui Man”, „Piciorul lui Anghel”, „Pasul lui Achim”, „Targul privatizarii” sau „Obcina aderarii”. Mentalitatea geografica populara Numele de locuri, asa numitele toponime, inglobeaza categoria foarte cuprinzatoare a apelativelor ce desemneaza „orice accident al solului (in sens larg), adica orice fapt topografic, natural sau articficial, si toate speciile de asezari omenesti - orase, targuri, bordeie, colibe, tarle, odai etc.” (I. Iordan). Aceste toponime au fost create de oameni pentru o mai buna orientare in mediul geografic. In afara de toponimele cu semnificatie geografica exista si cele referitoare la mediul natural (flora, fauna), la evenimente, obiceiuri, asezari si ocupatii la diferite populatii. Daca geografii s-au interesat de numele de locuri ca de fapte pe care nu le puteau evita in cercetarile lor, istoricii au inteles de timpuriu ce folos mare pot trage pentru luminarea unor epoci obscure sau a unor detalii nelamurite din veacurile indepartate, exploatand cum se cuvine numele de locuri. Oamenii simt nevoia, de ordin practic, sa dea un nume si celui mai neinsemnat loc pe care imprejurarile vietii de toate zilele ii pun in situatia de a-l cunoaste. Pentru ei, orice ridicatura de pamant, orice balta, orice padure, pasune etc., adesea orice palc de copaci, orice groapa etc., trebuie sa aiba un nume, care inles-neste identificarea locului si-l deosebeste astfel de altele similare, dupa cum pe semenii nostri tot numai cu ajutorul numelor (propriu-zise sau porecle) ii putem individualiza”(I. Iordan). Dosuri, torsuri si alte legende toponimice Uneori, preumblarile pe plaiurile mioritice, deal – vale, deal – vale (dincolo de faptul ca mangaie retina si imblanzesc sufletul drumetului), ajung sa oboseasca piciorul calatorului, sa-i toarne plumb in sange, sa-i infiga arsura junghiului intre coaste. Intr-atat de valurit este relieful in zona Prelucilor maramuresene (scoase mai nou din categoria zonelor montane!), incat prelucanii au ajuns sa „batjocoreasca” si „sa blesteme” cu denumiri unele locuri unde dealul e prea pieptis sau rapa prea adanca. Astfel, drumetul obosit sau prelucanul cu fartaiu’ de horinca sub haina, trecand raul Lapus s-a oprit deodata vazand cum in fata lui se ridica un deal tuguiat, cu o forma ce-i face si pe scolarii de gimnaziu sa se intoarca mereu la o pagina din manualul de anatomie. Prelucanul a scos horinca, a mai tras o dusca si l-a botezat „Dambu P..lii”, dupa forma si asemanare. Prof. Stefan Bisztricki-Florean, e de parere ca locul ar fi putut fi botezat si „la nervi”, datorita drumului greu si-a „incretirii scoartei terestre”. El imagineaza urmatorul dialog intre doi „prelucani ancestrali”: „Unde meri?” intreaba unul. „Lasa-ma, fa bine, nu ma-ntreba... In dambu cela.... a P...lii” ii raspunde celalalt necajit de drumul greu ce trebuie sa-l faca. Alaturi de dambul pomenit mai sus, drumetul ce trece prin Preluca mai tine minte doua, trei denumiri: Pisetoarea (Ptisetoarea), Sura Dracului, Dosu’ Ioanii. Referitor la ultimul toponim amintit, localnicii precizeaza zambind ca vorba de un loc „in dos de soare”, nu de „fundul cuiva” si ca de fapt proprietarul pamantului a fost un Ioan si nu o Ioana. Femeia hada, Ciuma Exista toponime care trimit spre practicile folclorice apotropaice, de aparare fata de molimele care ar putea cuprinde asezarea. Astfel, gasim in satul Vad (com. Copalnic Manastur) locul numit Ciumasc, considerat si astazi de catre oameni tabu: „loc indosit, unde au fost ingropati cei care au murit de ciuma; amu nu mai ingroapa pe nimeni acolo ca sa nu zgandareasca ciuma”, ne-a povestit Costin Ioana din Vad. Epidemiile de ciuma sau „moarte neagra”, cum i se spunea in Evul Mediu, s-au repetat pe continentul nostru, afectand si populatia Tarilor Romane. Nu este de mirare ca groaznica boala infectioasa a fost personificata, mitologizata si a generat legende si chiar unele nume de locuri. In folclorul romanesc, Ciuma are infatisarea unei femei batrane si hade, imbracata in alb, cu o secera in mana. Aceasta conceptie antropomorfica o intalnim si la locuitorii satului vad: „Ciuma o venit de catre Dealu’ Manasturului; ziceau batranii ca daca s-a apropiat de sat au inceput a muri oamenii; atunci o facut o femeie o camese si-o pus-o acolo, in hotar, ca acolo la Ciumasc era atunci hotaru’ satului”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro Emanuel LUCA emanuel@gazetademaramures.ro