Arta nasirii locurilor

Daca treceti pe langa “Picioarele calului”, „Dosului lui Ciula”, „Voievodca”, „Gaura Ilenii”, „Intr-a lui Turta”, „Groapa-i Ciucoaie”, „Dealu Comorii” sau chiar ... „Dealul lui Pulau”, sunteti cu siguranta in Maramures. In Maramuresul Istoric. Dar n-are rost sa va uitati pe harta. Cele mai multe dintre aceste denumiri exista doar in „geografia” locala si sunt numele cu care localnicii si-au „botezat” ulitele, dealurile, piscurile, vaile. GAZETA de Maramures va propune un scurt dictionar toponimic á la Maramu’. Desigur, se serveste doar cu legendele aferente. Legenda unui nume. Hazul unui nume. Istoria unui nume. Taina unui nume. Dar mai ales, mostenirea unui nume. Maramuresenii nu au „nasit” doar oamenii de langa ei, ci si locurile. Le-au pus nume pe care le transmit din generatie in generatie. Aceste toponime nu se gasesc nici in harti, nici nu stau scrise pe indicatoare sau in acte, dar sunt mult mai longevive decat denumirile oficiale. Denumirile localitatilor sau ale locurilor au fost inlocuite de-a lungul timpului fortat, prin „ordin” de sus. Dar numele cu care si-au „poreclit” satenii dealurile, vaile, colinele, araturile sau fanatele n-au putut fi inlocuite niciodata prin „ordine de la centru”. In lucrarea „Monografia toponimica a Vaii Izei”, lectorul univesitar Stefan Visovan a spus ca: „numele de locuri, fie ca le avem in vedere in cazul unei singure localitati, fie ca le urmarim pe spatii mai extinse reprezinta un mesaj pe care stramosii ni-l transmit peste veacuri noua, celor de azi. Denominatia toponimica nu consta in etichetarea mecanica a unui element geografic sau a altuia. Toponimele au un evident caracter descriptiv, impresiv, denumirea oricarui loc fiind rezultatul unui proces in care, din multimea insusirilor pe care le prezinta acesta la un moment dat, este retinuta cea mai semnificativa pentru comunitate. In atribuirea de nume obiectelor geografice a existat o anumita ordine cronologica, in sensul ca au fost supuse actiunii de denominare mai intai cele care reprezentau cea mai mare insemnatate pentru comunitate: dealul, lacul, muntele, raul de aproape. Pe masura ce omul cunoaste mai amanuntit arealul in care ii este circumscrisa existenta, va atribui nume tot mai multor forme de teren. Si face acest lucru pentru ca este interesat atat de stabilirea unor coordonate mai precise ale pozitiei sale geografice, cat si de o individualizare corecta si de o identificare rapida a elementelor care compun acest spatiu”. Alala-n sus pe dealuri La inceput si numele de dealuri, poieni sau ulite au fost simple indicatii aruncate de un satean, de genul „ma duc la Dambu pe care sta Grigore a Floarei” si a doua zi dealul era botezat „Dambu lu’ Grigore a Florii”, sau „ma duc pe ulita ce incepe de la Maria Babii” si strada a ramas cu numele de „Ulita de la Maria Babii”. Visovan spune ca „asemenea productiilor folclorice, numele de locuri sunt la origine rezultatul unui act individual, iar o data acceptate si insusite de toti membrii colectivitatii devin un bun comun, transmitandu-se prin viu grai, din generatie in generatie”. In Maramuresul istoric toponimica este extrem de vasta. Locurile au fost botezate aici si cu nume haioase, dar si tragice. Potrivit „Monografiei toponimice a Vaii Izei”, in Sacel, exista un deal numit „Acastau”, toponim inregistrat in multe sate transilvanene, aflate odinioara sub stapanirea grofilor maghiari care pastreaza trista amintire a practicii de lichidare prin spanzurare a raufacatorilor si a celor acuzati de nesupunere fata de autoritati. Si „Zgleaman” e un nume des folosit pentru dealuri sau tufisuri in comune ca Barsana, Bogdan Voda, Dragomiresti, dar e raspandit si in Banat, Bihor, Muntii Apuseni sau Tara Oasului. In alte zone, semnificatia termenului este de „cruce, piatra de mormant”, dar in Maramures si Oas inseamna omor. In Maramuresul Istoric, a urca pieptis pe un deal e sinonim cu „a merge alala-n sus”. Asa ca, un deal din Bogdan Voda a primit numele de „Alala in sus”. Multe dintre dealuri au fost „botezate” insa dupa caracteristicile locurilor: „Barbosul” in Poienile Izei, „Batrana”-Sacel, „Belitul”-Sieu, „Ciungii arsi” sau „Ciungii Soarelui” in Rozavlea, „Dealul Garbovei” in Ieud, „Dealul Supat”, „Dealul Hotarului” intre „hotarul” localitatilor Sacel si Salistea de Sus. De la „Voievodca” la „Dealul lui Pulau” Cele mai multe dintre toponimele din Maramuresul Istoric sunt legate insa de numele unor localnici, sau, mai des, de poreclele lor: „Dealul Leordii”- in Salistea de Sus, „Dealul lui Filip” in Barsana, „Dealul lui Palcus” si „Dealul lui Pulau” in Rozavlea, „Dealul lui Talman”, „Dealul Potrii”, „Deal Cacacea” in Sacel, „Ulita de dupa casa lui Ghioca” in Oncesti, „Ulita de la Popan” si „Ulita de pe Podurile Oancii” tot in Oncesti, „Valea lui Iacos” in Dragomiresti, „Valea lui Ciula” in Ieud, „Dambu lui Mielu” in Sieu, „Dambu Liboteanului” in Botiza, „Dambu lui Gheorghe”, „Dambu lui Grigore a Floarei”, „Dambu lui Pitigas” etc. In Bogdan Voda exista Dealul „Voievodca”, termen care potrivit lucrarii lui Visovan ar insemna „stapan de sat”. Mai mult, primarul comunei Petrova, Vasile Bilasco, spune ca in localitatea pe care o conduce exista „Muntele Pop Ivan” (Ion este Ivan in ucraineana). Atunci cand proprietarul locului e clar stabilit se foloseste si termenul „intr-a”. In Nanesti o zona de fanate se numeste „Intr-a Bendii”, in Vadu Izei, un teren arabil poarta numele de „Intr-a Brebanasului” si un alt teren de fanate din aceeasi localitate este numit „Intr-a lui Gorgan”. De la buze la picioare Culmea dealului este numita popular „buza”. Asa ca piscurile din multe comune maramuresene de „peste Deal” au ajuns sa poarte denumiri ca „Buza Frasinului”- in Sacel, „Buza Leacului” in Glod, „Buza Tinoasa”- in Sacel, „Buzarile Dealului Popii”. Exista insa si alte asocieri similare. Versantul unui deal este numit „picior”, de aici si toponime ca „Picioarele calului”- Dragomiresti, „Picioarele Draguiesti”-Oncesti, „Picioarele Rustii” - Bogdan Voda, „Picioarele Scurtei”, „Piciorul Arsitei”, „Piciorul Bagesc”, „Piciorul Bendii”, „Piciorul Boldului”, „Piciorul Boiestilor” etc. In zona Dragomiresti si Poienile Izei este folosit termenul de „gruiet” pentru dealurile de joasa altitudine. Astfel au aparut nume ca si „Gruietul Frumuselilor”, „Pleschii”, „Vaii Pomilor”, „Vaii Furului”, „Gruiul Ciorii”, „Cosului”, „Comarnicului”, „Cornilor”, „Homii”, „Leurdei” etc. In zona Bogdan Voda-Dragomiresti se foloseste si termenul de „gugile” care intr-o limba veche ar putea insemna deal cu o forma aparte. Gura, fata, fruntea si fundul In Maramuresul Istoric, sinonimul cel mai des folosit al termenului de confluenta este gura: „Gura Baltilor”, „Gura Boia”, „Gura Dolinii”, „Ciresii”, „Fodoritei”, „Halbocii”, „Maxanului”, „Macarlaului”, „Mociarcului”, „Preotesei”, „Vaii Barborei”, „Vaii Basarabiei”, „Storonicaului”, „Ursoaiei” etc. Versantul sudic al unui deal e numit de maramureseni fata: „Fata Aldiorului”-Poienile Izei, „Fata Barlogului”-Barsana, „Fata Bucurului”-Bogdan Voda, „Fata Dricului”- Salistea de Sus, „Fata Corii” -Botiza, „Fata Ferigii”, „Fata Lespedei”, sunt doar cateva exemple. Tot pentru versantul sudic al unui deal este folosit si termenul de frunte: „Fruntea Dealului Babelor”- Barsana, „Fruntea Dealului” etc. In schimb, partea cea mai indepartata a unui loc poarta numele de fund. Termenul este folosit nu doar pentru dealuri, ci si pentru zone de fanate, de teren arabil sau paduri: „Fundul Ciresei”, „Capatanii”, „Garbovei”, „Iacosului”, „Rujenei”, „Rupturii”, „Sacaciosului”, „Fundul lui Boris”, „Fundul Preotesei”, „Fundul Preotului”, „Fundul Vaii Furului” etc. Un satean din Budesti, Stefan Berinde, a spus ca in zona se se folosesc si alte denumiri pentru extremitatile formelor de relief, care desi par deocheate, sunt simple „porecle” inofensive: „Avem locuri numite: Valea cu Scandurile, Sub Pripor, Dambul Roiului, Dambul Nacului, Izvorul Rosu, Cu Pestii, Izvorul Pitului, Izvorul Calinii si va mai spun una, dar sa nu ma intrebati de unde vine: Gaura Ilenii, care e foarte aproape de Groapa lui Cotos”. „Fara ele, oamenii nu s-ar fi putut descurca” Aceste toponime sunt arhicunoscute si recunoscute chiar si de autoritatile locale. Primarul din Bocicoiu Mare, Liviu Lazarciuc, a spus ca: „avem Chiciura in Tisa, ce ar fi o denumire nicicum, pentru ca nu stim de la ce vine, ca este un deal cu pasune. In Lunca la Tisa ar fi Horu, care inseamna Munte in ucraineana, dar de fapt este un deal. Mai avem un deal Bodolmas, dar nu stiu de unde vine denumirea. In Lunca la Tisa avem Potuc, care inseamna in ucraineana vale. Nu i se spune Valea Potuc, ci direct Potuc. Si avem un fel de asezare preistorica Mohelca, care ma gandesc ca vine de la movila, pentru ca nu se poate asocia de localnici cu nimic altceva”. Si primarul din Dragomiresti, Vasile Iusco, spune ca: „avem Gura, Poiana, Rausor, Tarnita, Pinten. Is nume de dealuri, fara de care oamenii nu s-ar fi putut descurca. Intrebi unde meri ma? Pa Baicului? Unde, ma? Pa Preluci, in deal, in cutare loc. Mai deosebit ii Turnu’ - e ca un varf de con asa. Si vai Prihodiste, Crucisoare, Iodisor, Sub Arsita e o fata unde cam arde soarele, Valea Marului, Valea Socilor, Valea Bradului cand o fi fost padure de brazi, e gogosa. Pietrele Alba, acolo probabil este piatra de var”. Toponimele, ca si poreclele „bat” de departe denumirile oficiale si uneori sunt folosite chiar si de autoritati. Pana la urma, cum sa spuna un satean „ma duc la sapa langa strada Europa, de exemplu” in loc de „ma duc la sapa intr-a lui Turta”? Plus ca, fiecare dintre aceste locuri au un nume care n-a fost ales intamplator si care are o poveste inedita. Oricum, vom reveni cu o alta „harta” a toponimele, de acesta data de dincoace de „Deal”. Imblanzirea naturii „Exista o conjunctie intre ocupatiile seculare si forma de proprietate, lotizarea pamantului maramuresean. De regula, toponimele sunt atematice, adica ele pot spune cine a fost proprietarul, dar de obicei generatiile urmatoare nu mai stiu sensul originar si adeseori ii schimba intelesurile. Asta, pentru ca intr-un fel, orice nume dat de om tinde sa devina independent, de sine statator. Uneori, si locurile la fel ca plantele sunt numite cu nume de rusine. Apar numele de rusine pentru ca locul trebuie mustrat, la fel ca omul. Este la fel ca acel obicei ca ameninti pomul daca nu da rod. Omul a trebuit sa lupte sa imblanzeasca natura, iar numele pe care il dai locului poate fi o mustrare sau o sugestie. La fel ca poreclele oamenilor”, sustine etnologul dr. Vasile Latis. „Pamantul e cel mai scump pe lume” „Denumirile care sunt de provenienta slava se datoreaza faptului ca in satele de mare prestigiu medieval proprietarii erau romani. Iobagii au venit in Maramures si atunci ei au botezat locurile. Cei care le-au lucrat, le-au si botezat. Putine denumiri sunt de rezonanta romaneasca pentru ca in biserica ortodoxa s-a folosit slavona si s-a tradus denumirea romaneasca. Pana la sfarsitul secolului al IX-lea singura stare civila era registrul de la preot. Uneori coexista ambele variante. In zona Petrova sunt denumiri frumoase de dealuri: Delut, Plaiut, Tafa - varful cel mai inalt. De asemenea - Vorotez, Mocearscki- mocear inseamna loc mlastinos, Visca, Hera (nu are legatura cu zeita Hera), Chicera, Roveschi, Poschi, Arsita, Ciungi (de la ciunt, taiat, defrisat), Laz, Rune, Peste Coasta Dealului, Sub Coasta, Sub Sadoc, Cornu Chicerii. Este si Priporu Racului, unde sta un om poreclit rac. Cred ca Priporu vine din bulgara si inseamna un ultim urcus, o panta, cand mai ai putin pana-n varf. Denumirea este pe Dealul Chicera. La noi, dupa mai multe pareri filologice se vorbeste cea mai curata limba romaneasca din mediul rural din Maramures si chiar din Romania. Omul in niciun caz nu-si poate ocara pamantul pentru ca n-are altceva mai scump pe lume. Neamul este instututia primordiala in Maramures dar sta tocmai pe avere”, afirma lectorul universitar dr. Ilie Gherhes. Comoara si „biserica inima” Pe Valea Muntelui, un catun al comunei Barsana, exista un loc numit Dealul Comorii despre care se povesteste si azi: “Batranii spuneau ca pe Valea Muntelui au fost trei comori, una pe Dealul Arborilor, una pe Valea Popii (despre cele doua se zice ca s-au gasit), si una ingropata in zona careia i se zice La comoara. Se spune ca aici ar fi a treia comoara, care nu s-a descoperit inca. Batranii povestesc de faptul ca cele trei comori au fost bogatia oamenilor din Barsana, care si-au ingropat averea cand se apropiau invadatorii. Nu cred ca e doar o legenda. Un batran mi-a aratat locul unde s-a gasit una dintre comori, cea de pe Dealul Arborelui, unde a spus ca s-a gasit o caldare cu galbeni”, povesteste Vasile Barsan. Tot despre Valea Muntelui exista o alta relatare cat se poate de interesanta: „Episcopul cand a fost acolo sa sfinteasca biserica a zis ca a ramas uimit de ce a vazut de sus (venise cu elicopterul de la manastire). A zis ca Valea Muntelui (care cuprinde 4 vai) parca are forma de om: Valea Trestiei si Valea Poienilor ar fi picioarele, iar Valea Popii si Valea Frumuselei parca ar fi mainile. Forma vailor e ca si cum ar sta un om rastignit. Mai mult, exact in locul unde-i inima, acolo s-a ridicat o biserica. Dar alegerea locului pentru biserica s-a facut aleatoriu, fara sa se stie cum arata Valea Muntelui de sus. Episcopul a spus atunci la rugaciune ca reiese exact ca biserica e inima uriasului rastignit acolo”, ne-a povestit Vasile Barsan. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro