Arta impartirii fara dezbinare

Este om politic, economist si poet cu o activitate prolifica in toate cele trei domenii. Varujan Vosganian a explicat pentru cititorii GAZETEI care este liantul compatibilitatii celor trei domenii. Nu a uitat sa precizeze, insa, si “cat de inalt trebuie sa fie teancul cartilor citite” comparativ cu “inaltimea scaunului”. Carte de vizita S-a nascut in 25 iulie 1958 in Craiova. A absolvit Academia de Studii Economice din Bucuresti, Facultatea de Comert si Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Matematica; este doctor in stiinte economie. Autor a circa 250 de studii si articole economice, politice si beletristica. Poet, economist, redactor-sef al publicatiei bilunare de cultura armeana “Ararat”, director al editurii “Ararat”. A intrat in politica in 1990, cu UAR. In prezent, este senator de Iasi, ales pe listele liberale. Este presedintele al comisiei de Buget, Finante, Banci din Senat. Presedinte al Uniunii Armenilor din Romania din 1990. Membru fondator al Societatii Romane de Economie. Conferentiar universitar in cadrul Academiei de Studii Economice Bucuresti. Pentru Varujan Vosganian, Maramuresul este locul in care se agata harta in cui, dar, spune senatorul liberal, fara acest “cui” harta si-ar pierde echilibrul. Tot echilibru vede si in relatia pe care o are societatea cu liderii pe care-i creeaza. Reporter: Poetii trebuie sa fie oameni politici sau oamenii politici trebuie sa fie poeti? Varujan Vosganian: Poetii pot fi linistiti poeti, fara a fi nimic altceva. Poezia este o identitatea in sine. Cea mai importanta marca a unicitatii si originalitatii. Poetul nu poate vorbi decat prin sine. El nu-si poate imprumuta ideile, nu le poate maslui. Poezia este asadar expresia cea mai limpede a autenticului. In schimb, oamenii politici nu trebuie sa fie poeti, ci oameni de cultura. Asta are o insemnatate foarte simpla. Adica, inaltimea cartilor pe care le-au citit si, evident, pe care le-au si inteles, trebuie sa fie mai inalta decat inaltimea scaunului pe care stau. Teancul de carti trebuie sa castige intotdeauna in fata inaltimii scaunului. Daca scaunul pe care stai este mai inalt decat cartile pe care le-ai citit, ai impresia ca scaunul acela s-a nascut pentru tine si-l vei lua cu tine oriunde te vei duce. Si atunci vei dispretui nu doar actul de cultura, ci si principalul mesaj al culturii, care este iubirea de oameni. Si nu stii sa imparti, pentru ca trebuie sa si imparti, ca om politic, fara sa dezbini. Avem o pilda la noi, pentru ca, dupa ’89 incoace foarte adesea scaunele au fost mai inalte decat cartile citite, si s-a vazut. Politicul a fost adesea agresiv, a dezbinat, a asmutit, a incercat prin tot felul de tertipuri comuniste sa-i amageasca pe oameni. Rep.: Intram in UE prin politica sau prin cultura? V.V.: In Uniunea Europeana intram prin politica si economie, dar ne identificam prin cultura. In Uniunea Europeana intram ca intr-o republica a natiunilor, in care fiecare are propria sa carte de identitate. Si codul personal al natiunii romane este cel cultural. Premianti si corigenti Rep.: Cum ati caracteriza clasa politica din Romania? V.V.: Eu nu caracterizez clasa politica din Romania, pentru ca in orice clasa exista si premianti si corigenti. Ma refer insa la o parte din oamenii politici din Romania, am avut si oameni politici de buna credinta care au venit cu un mesaj bun in politic. Pe ansamblu, insa, clasa politica si configuratia politica, adica tot ce s-a nascut dupa 1990, a fost un esec. Acum incepem sa ne maturizam, apare o generatie noua si exista sansa de a fi altfel. Dar configuratia nascuta in 1990 a fost un esec. Rep.: Credeti in „Omul potrivit la locul potrivit”? V.V.: Eu cred ca orice situatie, daca are o evolutie organica, anume daca se trage dintr-o evolutie naturala, isi creaza si liderii. Si in acest fel omul politic, adica liderul, are in el ceva providential. Numai intr-o oarecare masura se explica rostul omului la locul acela, exista insa ceva providential, exista o anumita forma a societatii de a-si naste liderii. Liderul, lidership-ul, este o secretie endocrina a societatii. Nu cred in obligativitatea omul potrivit la locul potrivit, cred insa ca exista o inclinatie naturala a societatii de a-si pune oamenii potriviti. Din pacate, uneori oamenii strica locul. Daca privim un peisaj, observam ca natura nu face kitsch-uri. Din pacate, omul este cel care face kitsch-uri. Tot asa, societatea isi creaza liderii, dar adesea organizarea societatii ii strica. Cea mai buna societate nu este mai eficienta din punct de vedere economic, ci din punct de vedere uman. Cea care isi promoveaza si respecta valorile umane. „Am ramas la coada cozii” Rep. Se resimte esecul clasei politice si in economie? V.V.: Politicul si economicul nu sunt ca un leagan, in sensul ca atunci cand politicul este jos, economicul este sus. Din pacate, politicul si economicul merg impreuna si una o incurajeaza pe cealalta. La noi nu a existat o vointa politica foarte ferma in ce priveste mediul economic si asta s-a vazut in modul in care a fost obstructionata initiativa privata, jumatatile de masura in liberalizarea preturilor sau intarzierile in stabilizarea economica, care s-au remarcat si prin faptul ca am ramas in integrarea europeana la coada cozii. Si daca vorbeam despre posibila incompatibilitate intre politica si cultura, eu cred ca tranzitia se va incheia cu adevarat in Romania cand politicul si culturalul se vor intalni, cand politicul va fi un act de cultura si se va baza si va sustine cultura civica. Rep.: Trebuie politicul sa intervina in economic? V.V.: Politicul trebuia sa intervina din 1990 incoace in economie pentru a o face functionala. Dar politicul trebuie sa intervina din ce in ce mai putin. Un Stat puternic este acela care stie sa dea o parte din puterea lui pietii si fortei economice. De aceea, cel mai bun guvern este acela care lasa economicul in pace. Rep.: Cum ati caracteriza mediul economic din Romania? V.V.: Este un mediu incert, cu structuri institutionale fragile, care nu si-a dezvoltat inca mecanismele de colectare si realocare, dar care face pasi insemnati catre rationalizare si normalizare. Rationalizarea insemna ca societatea isi dezvolta instrumentele de autoreglare. Este, in orice caz, un mediu mai predictibil si, managerial vorbind, mai performant decat cel din urma cu cativa ani. Ce il leaga de Maramures? “De Maramures ma leaga, in primul rand, Laurentiu Ulici. Cu care am fost prin Rona si in cateva calatorii prin inima Maramuresului, unde am intalnit oameni minunati. Asadar, de Maramures ma leaga Laurentiu Ulici si memoria lemnului.” Mihaela MIHALEA