Aromanii in „Familia romana”

* Ultimul numar aparut al revistei „Familia romana”, an 11, nr.4 (39), este dedicat aromanilor si problemelor legate de identitatea acestora, aromanii starnind inca vii controverse privitoare la originea, etnogeneza lor. Acest numar al „Familiei romane” gazduieste in paginile sale numeroase articole ce trateaza istoria aromanilor, limba aromana si statutul ei (aceasta fiind considerata oficial, in continuare, un dialect al limbii romane), identitatea comunitatii etnice si lingvistice a aromanilor, texte ale unor lingvisti si istorici romani si straini despre aromani, documente inedite. Intr-un interviu realizat de Eugenia Guzun cu istoricul Neagu Djuvara, interviu publicat in acest numar al „Familiei romane”, cunoscutul istoric face o afirmatie cel putin ingrijoratoare pentru soarta aromanilor: „Aromanii n-o sa dispara total, dar mi-e teama ca numai la noi se vor mai pastra”. Pentru ca aceasta previziune funesta sa nu se realizeze exista insa (inca) oameni, asociatii, organizatii. Nu intamplator „Familia romana” semnaleaza desfasurarea in perioada 22-24 octombrie 2010, la Easton, S.U.A., a Congresului International al Aromanilor, congres la care au participat romani si aromani din intreaga lume, care militeaza pentru conservarea, promovarea si cultivarea dialectului aroman, a obiceiurilor, traditiilor, culturii, istoriei, folclorului si religiei, dar si pentru consolidarea legaturilor dintre aromanii din Balcani si Romania, precum si cu alte organizatii ale aromanilor de pretutindeni. In cuprinsul revistei regasim o varianta aromaneasca a Mioritei, un studiu despre muzica aromana, un articol despre Mitropolitul Ardealului, Andrei Saguna, cateva scurte biografii ale unor personalitati aromane marcante, informatii despre imnul aromanilor, despre primul muzeu al aromanilor din Romania si despre diferite organizatii ale aromanilor din tara si strainatate. Controversa continua si, asa cum e si corect, „Familia romana” prezinta si punctul de vedere al Academiei Romane. Un comunicat al acestei institutii sustine ca „toti aromanii nord si sud-dunareni sunt romani (armani), cu specificul lor dialectal, folcloric si etnografic, in cadrul generosului popor roman, unul dintre cele mai numeroase si mai puternice din Sud-Estul Europei. Cei care vor, azi, sa se constituie intr-o minoritate nationala aromana in interiorul Romaniei incalca in mod flagrant datele reale ale istoriei si, totodata, valorile noastre morale si spirituale comune”, completeaza lista de materiale dedicate aromanilor. Dupa cum se observa din comunicat, controversa este departe de a fi elucidata... Capitolele deja consacrate ale „Familiei romane” (In memoriam, File de istorie, Cununa de aur a Romaniei si Romanii in lume) incheie acest numar al revistei. Chestiunea aromana „Acest numar al „Familiei romane” aduce in prim plan chestiunea aromana. Este vointa redactiei de a risca o plonjare sumara intr-un teritoriu atat de disputat si discutat. Este o prima fereastra deschisa, urmand ca in numerele urmatoare sa publicam de cate ori va fi nevoie alte interventii in... chestiune. Problema aromana nu este deloc simpla si nu poate fi abordata simplist. Evident ca o identitate nu se face in „laborator” ci se „asuma”, dar daca tocmai cei ce si-o asuma nu se inteleg cu privire la elementele fundamentale ale acestei identitati, ce putem face noi ceilalti, care ne gasim in postura de „admiratori ai aromanilor”? Fara a incerca sa stabilim o linie de conduita in asezarea diferitelor argumente, fara a fixa orizonturi, fara a impune solutii, „Familia romana” accepta de la tribuna sa punerea problemei, fiind convinsi ca ne gasim in perioada (dupa o buna socoteala!) celei de-a treia incercari de emancipare a aromanilor. Emancipare care nu poate fi nici evitata si nici oprita; nu e o problema in primul rand romaneasca, dar e nevoie de romani spre a o clarifica. Altfel spus, intrebarea daca aromanii sunt fratii nostri mai mari, sunt verii nostri sau sunt romani vorbitori ai unui dialect n-are un raspuns general acceptat, iar istoria este folosita partizan de catre partizanii diferitelor teorii genetice si evolutive cu privire la aromani. Nu am dorit sa dozam pozitiile, asa incat articolele publicate sunt un mozaic multicolor, iar „Familia romana” ii accepta pe armani, si aromani, si makedonarmani... si se desfasoara ideatic, cu convingerea ca numai punerea problemei poate servi cauza armaneasca. Am avut intotdeauna un respect fara limite fata de tot ce a lasat umanitatii neamul armanesc, mai ales fata de ce ne-a lasat noua, romanilor. Cel mai important neam din Balcani trebuie acum, la masa verde a istoriei, sa se lupte sa-si demonstreze fiinta! Interesant si elucubrant totodata... Prin faptul ca tratam aceasta chestiune nu inseamna ca vrem sa-i romanizam pe aromani. Ei sunt parte prima si genetica a romanitatii orientale, iar daca Academia Romana nu doreste sa-si schimbe pozitiile, nu trebuie sa ne inchistam in aceasta dificultate. Limba distincta sau dialect? Romanitate orientala sau romanitate?... Cat timp in Balcani avem macedo-vlahi si macedo-slavi, e greu de cuprins intr-o singura manusa toti pumnii stransi spre a face binele! Dincolo de toate disputele, noi cei de la „Familia romana” ii consideram pe aromani fratii nostri mai mari si vrem sa-i sprijinim atat pentru a se autocunoaste cat si pentru a-i cunoaste mai bine. Cel mai puternic element de identitate este constiinta de sine. Daca aceasta identitate se regaseste plenar in „Eu hiu armanu!”, atunci si noi romanii trebuie sa aplecam urechile la tot ce misca armaneste prin lume. Intru slava armaneasca! Si intru iubire frateasca!” Dr. Teodor Ardelean, director executiv-redactor sef al revistei „Familia romana” Ioan BOTIS