Arhipelagul naivitãþii

N-ar fi fost elegant ºi igienic dacã ultimul material din acest an, de pe aceastã paginã, n-ar fi avut ceva din spiritul sãrbãtorilor. În ultima sãptãmânã nu s-a întâmplat nimic spectaculos în Baia Mare, din punct de vedere cultural, doar pasãrea din mâna stângã a pictorului Ioan Vasile Bota ºi-a mai luat o datã zborul... Comparativ cu alte vernisaje, expoziþia lansatã de Ioan Vasile Bota a beneficiat de un public restrâns, aplicând ceea ce în matematicã se numeºte „proporþie inversã.” Exceptându-l pe vice-primarul Bãii Mari, ªtefan Ovidiu, care nu înþelege nimic din ceea ce înseamnã artã în general ºi picturã în particular, cei prezenþi la vernisaj au fost oameni cu oareºcare culturã: artiºti, studenþi, folkiºti, scriitori, cititori ºi scriitori de cãrþi, jurnaliºti. O satisfacþie moralã Programatã în preajma Crãciunului, expoziþia lui Ioan Vasile Bota reuneºte lucrãri pe care le-am putea situa în zona artei naive, fie ºi doar pentru cã ele înmagazineazã o curiozitate nedisimulatã, o inocenþã sincerã ºi o spontaneitate aparentã. Ingenuitatea lucrãrilor semnate Ioan Vasile Bota probeazã, o datã în plus, cã arta naivã nu reprezintã o tehnicã ce ar putea fi copiatã, ci rezultatul unei atitudini morale ºi a unei viziuni particulare asupra lumii, nãscute din nevoia omului de a visa ºi din plãsmuirile unei fantezii necorupte de contemporaneitate. Interesul pentru flori ºi animale, pentru grãdini ºi mediul rural este cel care animã ºi orienteazã tematic creaþia artistului naiv. Satisfacþia pe care acesta ne-o dãruieºte prin tablourile sale este mai puþin esteticã ºi mai mult moralã, cãci admirãm în primul rând nu obiectele reprezentate, ci ideea pe care acestea le reprezintã. Iar faptul cã unele lucrãri aduc cu ele ceva din pictura muralã din vechile biserici de lemn maramureºene pun pe aceastã expoziþie amprenta unei religiozitãþi sporite de apropierea Crãciunului. Insula Naivilor „Exploratori moderni ai acestei insule le-au dat locuitorilor denumiri diferite, în funcþie de una sau alta din trãsãturile cãrora le-au acordat prioritate: „pictori de duminicã”, pictori „laici” sau „de ocazie”, „pictori ai inimii sacre”, „artiºti ai instinctului”, „neoprimitivi”, „exponenþi ai marelui real” sau ai „realismului naiv”, „maeºtrii populari ai realitãþii”, „artiºti insitici”. În mare parte sinonime, conturând mozaical un recognoscibil portret-robot al artistului naiv, aceste denominaþii maschezã însã disocierile de esenþã ce trebuiesc operate, în perimetrul artei „laice”, între arta naivã, pe de o parte, ºi arta primitivã, arta popularã ºi arta de amatori, pe de altã parte.” – Victor Ernest Maºek Ioan BOTIS