Arhanghelul nazist al mortii

Nascut la 6 octombrie 1900, la München, Kurt-Heinrich Himmler era de origine burgheza si numai perioada tulbure prin care trecea lumea l-a abatut de la un destin dinainte trasat si care n-ar fi avut nici o importanta in istorie. Tatal sau a fost preceptor la curtea Bavariei, iar mama sa era fiica unor negustori de legume din Savoia. Nimeni nu banuia ca Heinrich Himmler va deveni omul ce urma sa organizeze lagarele de concentrare naziste, SS-ul si Gestapoul. Himmler si-a petrecut copilaria si adolescenta in Landshut, un orasel bavarez, unde tatal lui ajunsese director de scoala, un om rigid si autoritar care nu admitea nici o incalcare a normelor fixe pe care le stabilise cu privire la relatiile dintre membrii familiei, la respectul datorat muncii si ierarhiei sociale. Familia Himmler era catolica si tanarul Heinrich a fost crescut, ca si fratii sai, in spiritul unei riguroase respectari a practicilor religioase. Desi nu s-a impacat niciodata cu aceasta educatie austera, ea avea sa-l influenteze in mare masura. Himmler a manifestat intotdeauna respect fata de anumite valori, fara sa-si dea seama ca, de fapt, nu respecta decat aparenta lor. In cele mai sumbre momente ale nazismului, cand lagarele de concentrare pe care le conducea aveau sa devina niste gigantice masini de exterminare, Himmler afisa pancarte cu urmatoarea deviza: „O singura cale duce spre libertate. Pietrele ei kilometrice se numesc: supunere, sarguinta, cinste, sobrietate, curatenie, spirit de sacrificiu, ordine, disciplina si dragoste de patrie”. Aceasta cugetare a ramas scrisa cu olane albe pe acoperisul cladirii centrale a lagarului din Dachau. La 17 ani, Himmler s-a inrolat in armata. Era tocmai perioada din primul razboi mondial in care armata germana, cu toti generalii si ofiterii ei de cariera, pe care Heinrich invatase sa-i venereze, se prabusea. Scurtul rastimp petrecut in armata nu a reusit sa-i imprime o educatie militara. Paul Hauser, general in Waffen SS, a afirmat ca incapacitatea lui Himmler in probleme militare era de notorietate: „Se stia ca Heinrich Himmler nu a fost ostas decat un an si nu pricepea nimic din problemele militare, ca el subestima sarcinile militarilor si activitatea lor. Se complacea, in schimb, sa joace rolul unui om autoritar si se folosea de superlative si exagerari”. Intermezzo berlinez Tanarul Heinrich a fost impresionat de rasturnarea sociala care a insotit caderea imperiului german. Profesorii nu se mai bucurau de respect, ofiterilor li se smulgeau epoletii de pe umeri si, in schimb, erau aclamati oameni care tineau discursuri pentru care, cu putin timp in urma, ar fi fost cu siguranta impuscati. Sfarsitul razboiului l-a gasit la Berlin. Traia de pe azi pe maine, fiind, pe rand, comisionar la un negustor de perii si functionar la un fabricant de clei. A reusit sa urmeze niste cursuri de agronomie intr-o vreme in care Berlinul era un adevarat cazan care clocotea si in care misunau cele mai periculoase specimene. Greutatile vietii, somajul, instabilitatea politica si monetara favorizau aparitia unor bande de hoti foarte abili si bine inarmati, imposibil de prins in mijlocul acestei populatii in vesnica miscare a capitalei. Se pare ca tanarul Himmler, descumpanit oarecum de prabusirea valorilor sociale care constituiau temelia educatiei sale, a facut parte si el din aceste bande, traind timp de mai multe luni in „mediul” atat de activ al lumii interlope din Berlin. A locuit o vreme intr-un hotel dubios din cartierul Moabit, impreuna cu o prostituata, Frida Wagner. Un raport al politiei, din 1919, arata ca tanarul Himmler traia de pe urma prostituarii prietenei sale. Himmler a disparut din oras in momentul in care prietena sa a fost descoperita asasinata. Arestat in 1920 la München si deferit Curtii politiei criminale din Berlin-Brandenburg, a fost acuzat de asasinat. Din lipsa de dovezi, fuga lui nefiind un argument suficient, Curtea a fost nevoita sa-l achite. Dupa acest intermezzo berlinez, tanarul Himmler s-a hotarat sa se intoarca in casa parinteasca. Agronomul SS In 1921, tatal lui l-a instalat la o mica ferma, unde urma sa-si desfasoare talentele de agronom, ocupandu-se cu cresterea pasarilor, cu recomandarea de a nu se amesteca in agitatia politica. Cu toate acestea, Himmler a facut parte dintr-o miscare a tineretului care propovaduia „reinnoirea taranimii germane”, asa-numita miscare a Artamanilor, a carei lozinca era „Sange, glie si palos”, slogan simplist, care avea sa reapara ca principiu de baza al SS-ului. Apoi s-a inscris in organizatia Drapelul Imperiului. Dupa incercarea nereusita de puci a nazistilor, Himmler a continuat sa activeze in diverse grupuri care-i camuflau atunci pe nazisti. In februarie 1925, la scurt timp dupa ce Adolf Hitler a fost eliberat din inchisoare, Himmler i-a scris acestuia o scrisoare in care ii arata ca toti germanii patrioti isi puneau sperantele in el, asteptand sa scoata Germania din haos si s-o ajute sa-si reia locul care i se cuvenea. Cei doi s-au intalnit in 12 martie 1925 si Hitler l-a primit in partid. Prin temperamentul sau, Himmler era predestinat sa joace rolul secundului stralucit, al slugii credincioase si indispensabile. Ambitia il impingea inainte, dar inclinatia pentru discretie il facea sa prefere intotdeauna un rol secundar. Spre deosebire de alti nazisti, care au incercat de mai multe ori sa-i ia locul lui Hitler, Himmler nu a cautat niciodata sa puna mana pe putere. Doctorul Gebhardt, un prieten din copilarie al lui Himmler, il caracteriza astfel: „Prototipul secundului care ia asupra sa partea odioasa a asprimii, intocmai dupa cum Mahomed zambeste si califul executa.” In cursul lunilor urmatoare, Hitler a avut prilejul sa aprecieze din plin calitatile noii lui achizitii. Himmler era nelipsit de la manifestatiile partidului nazist. Heinrich a tinut sa faca parte din garda personala a lui Hitler in cursul deplasarilor propagandistice. In 1925, Hitler a luat hotararea de a avea un grup special insarcinat cu paza lui, acea trupa de protectie Schutz Staffe, care avea sa devina celebra sub initiativele sale: SS. Hitler si-a dat seama ca in fruntea acestei garzi avea nevoie de un om devotat trup si suflet. Nemultumitii spuneau ca Hitler a inceput sa faca pe sultanul, ca acest sultan avea nevoie de ieniceri si ca seful acestora a devenit Himmler. In 1934, Himmler a infiintat regimentele „Cap de mort”, Toten kopf, insarcinate exclusiv cu paza lagarelor de concentrare. Apogeu al puterii si cianura Intreaga viata a lui Himmler se desfasura in cadrul SS-ului si al Gestapoului si se parea ca existenta lui e dependenta de acesti doi monstri zamisliti de el. Cu toate acestea, a avut timp sa se casatoreasca cu Marga Cuzerzova, o infirmiera originara din Bromberg, cu sapte ani mai in varsta ca el. In 1928, i s-a nascut o fiica, Gudrun. Medicul lui Himmler sustinea ca acesta a suferit dintotdeauna de o impotenta partiala si n-a reusit niciodata sa biruie acest conflict interior. S-a despartit de sotia lui, dar n-a acceptat niciodata divortul. Himmler a avut si o amanta, care i-a facut doi copii. Aceste doua legaturi i-au pricinuit adesea greutati materiale si l-ai obligat uneori sa faca imprumuturi. Himmler a fost singurul demnitar nazist caruia cariera nu i-a adus avere, desi era atotputernic, iar coruptia domnea in aparatul partidului nazist pe scara cea mai larga. Temut si urat de majoritatea germanilor, Himmler visa sa dispuna de o cavalerie si de un camp de experiente biologice ca sa-si poata pune in aplicare principiile sale cu privire la „sange”. SS-ul era noul sau ordin de cavalerie. In perioada august 1944 – martie 1945, Himmler fusese omul cel mai puternic din intregul Reich. Hitler i-a mai indeplinit un vis atunci cand l-a numit comandant al unui grup de armate. Himmler era ministru de interne si al sanatatii, comandant suprem al intregii politii, al tuturor serviciilor de informatii secrete si de spionaj. La sfarsitul lunii aprilie 1945, Himmler a fugit din Berlin spre frontiera daneza, incercand sa trateze cu aliatii. Renegat si destituit de Hitler din toate functiile pe care le-a detinut, refuzat de noul guvern german, format dupa moartea lui Hitler, Himmler a fost arestat de aliati pe 21 mai 1945. Pentru a nu fi judecat, s-a sinucis cu ajutorul unei fiole de cianura. Robotelul lui Hitler Himmler era inzestrat cu o neobisnuita putere de munca. Ziua de munca incepea de la 8 dimineata si nu se incheia decat noaptea tarziu, adesea catre ora 2 dimineata. Nu renunta la secretar nici atunci cand calatorea. Isi dicta scrisorile in tren, in avion sau in masina, fiind mereu in contact cu serviciul central al Gestapoului prin radio. Nu-si intrerupea ziua de munca decat pentru pauza de masa, pe care o lua aproape intotdeauna intr-o popota a SS-ului, la Gestapo sau la restaurant. Cei care l-au cunoscut indeaproape sustineau ca Himmler era era un amfitrion placut, vorbea usor, era spiritual si fara pretentii chiar si atunci cand, ajuns la culmea puterii si impovarat de nenumaratele si redutabilele lui functii, avea sa fie, de fapt, omul cel mai puternic al regimului. Avea prieteni buni si credinciosi, printre care multi din copilarie. Toti acestia credeau in steaua lui Heinrich care avea un dar de convingere indiscutabil. Omul vointei negative Himmler era lipsit de o cultura reala. Credea in magnetism, in mesmerism, in homeopatie, in cele mai indoielnice teorii ale eugeniei naturiste, in virtutile psihice ale alimentatiei naturale, in prezicatori, vraci, magnetizatori si vrajitori. Toata viata s-a inconjurat de ei si de multe ori nu se putea incumeta sa ia o hotarare inainte de a-i fi consultat. Nutrind un profund respect pentru disciplina militara, Himmler afisa o patima si o vointa negativa care apareau sub forma unei inversunari salbatice, manifestata printr-o munca indarjita, o totala absenta de originalitate si sensibilitate, din care rezulta o functionare cvasimecanica a gandirii, deformata in natura si capacitatea sa, atat de profund, incat ar trebui considerata de-a dreptul o gandire patologica. Pe acest fundament trebuie adaugata lipsa oricarui bun-simt, o ingamfare si o incapatanare animalica mergand pana la absurd si, in sfarsit, o lipsa de intuitie nesuplinita de nici o educatie intelectuala. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro