APOSTROF

Intre Steaua de acum un an si cea de azi nu sunt mari diferente in teren, poate un Elton in plus sau un Dica in minus. Totusi, cea de acum un an lupta in semifinala UEFA, castiga campionatul si intra in Champions League. De aici insa, s-a rupt filmul. A aparut problema cu care se confrunta si unele din marile cluburi ale Europei: automultumirea, blocajul psihic si inconstanta in joc. Nicolita alearga si acum, dar in gol, Goian nu mai e turnul de control din aparare, iar din Radoi a ramas doar numele. Calea de la sentimentul de campioni la cel de neputinta cronica a trecut prin infatuare, dispret si subevaluare a adversarului. Steaua este un club mare, insa nu stie sa gestioneze un succes venit peste noapte cu niste jucatori prea cruzi pentru fotbalul mare. Steaua trebuie sa revina la ceea ce a adus-o sus: dorinta de victorie si placerea de a juca. Olaroiu are meritul de a fi sadit o gradina plina de muguri ai unor jucatori mari, dar are vina da a nu o fi ingrijit cum trebuie. Dat ca si demisionat dupa esecul din Cupa Romaniei, el si-a prelungit intr-un context atipic contractul. Este, si in asta, o stare de anormalitate. Fara a fi suporterul celor din Ghencea mi-as permite sa contrazic un confrate de breasla care spunea ca Steaua are nevoie de un portar, un antrenor si vreo opt jucatori de camp. Are nevoie de mai mult, de stiinta de a invata ce inseamna fotbalul profesionist jucat mereu pe teren, tot timpul celor 90 de minute si in 11 contra 11. Claudiu BABAN