APOSTROF

Fara Armstrong, Ulrich sau Beloki, Le Tour 2006 se parea ca va fi mai sarac ca niciodata, insipid si fara vlaga. Dar, ca în orice sport, atunci cand un monstru sacru s-a retras, altii s-au grabit sa îi ia locul. Epigoni ai marilor performante semnate de Armstrong, au clacat pe rand Valverde, Mayo, Azevedo si chiar Landis (exact în ziua în care era încurajat de septuplul castigator al Turului). În fruntea unui tur în care nu exista o figura marcanta, în care pana si cele mai inteligente strategii pareau haotice a ajuns un spaniol, Oscar Pereiro Sio, despre care nimeni nu auzise nimic si care la bursa pariurilor avea o cota de 200 la 1. Probabil nu el va purta tricoul galben la Paris, iar clasamentul general îl va gasi undeva ratacit în primii 10. Însa, peste ani, lumea îsi va aduce aminte de acest frumos anonim care în miez de vara, cu 4 etape înainte de final, purta pe umeri tricoul plin de speranta al unui ciclism renascut din propria cenusa. Claudiu BABAN