APOSTROF

Pana unde merge ipocrizia in Romania? O fi un fenomen fara margini? Ce trebuie sa facem sa nu-l mai vedem pe domnu’ Jiji in fiecare seara la televizor, povestind verzi si uscate despre mortii neamului ce se pogoara in Ghencea o data cu potopul sau despre mia de dolari data unui tembel urcat pe o macara. Intr-o cloaca de balcanism a aterizat un om normal si efectul s-a vazut imediat, o echipa romaneasca in primavara europeana. Intre atatea mere putrede, de otel sa fii si tot ruginesti. Poate nu de la putregai, ci de la loviturile perpetue primite cu un stoicism demn de o aparare italiana. Vremea boieriei a trecut, dar unii inca taie si spanzura in numele “pohtei ce-am pohtit”. Televiziunile continua sa faca din acestia personaje de legenda. Ma intreb daca nu cumva noi, romanii, ne-am nascut pentru a trai o viata intreaga intr-un scandal al mocirlei. Cand cineva a incercat sa ne scoata la liman, am facut precum in bancul cu sarpele ce trece apa in spatele boului: nu ne-am putut abtine. Claudiu BABAN