APOSTROF

Minaur se dezintegreaza tacut, suferind. Pana s-a dus, Irimescu tocmai si-a facut „bagajele de Resita”, Ghionea (desi a ratat o sansa) nu prea mai are mult timp de stat pe aceste meleaguri. Daca mai adaugam ca Apostu bate bine 40 de ani si accidentarile au devinit o regula la Minaur, putem spune, fara teama de a gresi, ca la toamna nu prea vom mai recunoaste echipa noastra, sau macar saptele de baza. Juniorii vin din urma, dar sunt inca prea cruzi pentru o competitie atat de dura precum campionatul intern. Desi trebuia sa aduca liniste, colaborarea cu noul sponsor a declansat orgolii nemasurate. Banii nu aduc fericirea si se pare ca in Baia Mare nici nu o intretin. Forta grupului, cea care a adus Minaurului atatea succese, nu mai exista. Oare de ce ne mai miram ca sportul se duce pe apa sambetei? Fiindca exista cei carora le place sa-i poarte sambetele si, din pacate, pe aceste meleaguri, ei sunt cata frunza si iarba. Claudiu BABAN