APM Maramureș, despre terenul de la UP Săsar. Degeaba

Recent, am prezentat un material despre clădirile dărăpănate aflate pe terenul fostei Preparații Săsar. O unitate de prelucrare a minereului scos din minele băimărene ce a activat pe vremea comuniștilor. La începutul anilor ’90, ea a fost închisă și de atunci a intrat în atenția celor care doreau să dezvolte afaceri imobiliare. Anii au trecut, acolo nu s-a făcut nimic, iar clădirile Uzinei de Preparare au fost dărâmate, distruse, furate. A mai rămas scheletul unei hale, pe partea spre bulevardul Independenței. Am încercat să vedem ce este cu acest teren, mai ales că a apărut un anunț de vânzare din partea Agenției imobiliare Lux-imobiliare. O alăturare amuzantă. Și povestea continuă.

De la agenția imobiliar[ nu am aflat proprietarii sau proprietarul, așa că am mers la Agenția pentru Protecția Mediului (APM). Aici reglementări care nu au nimic cu dreptul la informații rapide, clare, la subiect. A trebuit să lăsăm o cerere urmând să primim un răspuns în termen de zece zile. Oarecum surprinzător, zilele trecute am primit răspunsul de la APM. Nu au trecut chiar zece zile, dar aproape.
Pe două pagini, specialiștii APM ne-au spus ce s-a întâmplat cu terenurile de la UP Săsar.
Dacă  ar fi să sintetizăm răspunsul, am spune că acesta este un fel de „apă de ploaie”. Dar poate suntem noi subiectivi. Vă prezentăm din răspunsul primit.

„Pentru mina AURUM, din cadrul CNMPN Remin Baia Mare, au fost stabilite obligații de mediu la încetarea activității, în care au fost cuprinse și terenurile și clădirile aflate în incinta UP Săsar. La vânzarea terenurilor și clădirilor amintite anterior nu a fost solicitată stabilirea obligațiilor de mediu.
Conform OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006 cu modificările și completările ulterioare, art. 10 prevede următoarele:
- alin. (1) «Solicitarea și obținerea avizului de mediu pentru stabilirea obligațiilor de mediu sunt obligatorii în cazul în care titularii de activități cu posibil impact semnificativ asupra mediului urmează să deruleze sau să fie supuși unei proceduri de: vânzare a pachetului majoritar de acțiuni, vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare sau în alte situații care implică schimbarea titularului acti­­vității, precum și în caz de dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activității, conform, legii».
- alin. (4) «îndeplinirea obli­gațiilor de mediu este prioritară în cazul procedurilor de: dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activității».
Obligațiile de mediu se stabilesc doar pentru acele activități pentru care este necesară reglementarea din punctul de vedere al protecției mediului prin emiterea autorizației de mediu, respectiv a autorizației integrate de mediu. La vânzarea de active deținute de o societate care a fost reglementată din punctul de vedere al protecției mediului prin emiterea autorizației de mediu, este necesară stabilirea obligațiilor de mediu.

Deoarece amplasamentul în cauză nu deține autorizație de mediu, obligațiile de mediu se stabilesc pe baza unui Bilanț de mediu, conform prevederilor art. 10, alin. (1A1) din O.U.G. nr. 195/2005 aprobată prin Legea nr.265/2006 cu modificările și completările ulterioare «în situația în care titularii prevăzuți la alin. (1) nu dețin acte de reglementare, obligațiile de mediu sunt identificate pe baza bilanțului de mediu». Proprietarii de clădiri și terenuri care sunt aflate în incinta UP Săsar au obli­gația de a solicita avizul de mediu pentru stabilirea obligațiilor de mediu prin bilanț de mediu urmat de proiecte pentru recon­strucție ecologică sau ecologizare a terenurilor”, se arată în răspunsul primit. Adică, teorie ecologică ce nu pare a fi aplicată în viața reală. Din răspuns, reiese că, înainte de 2005, nu erau necesare avize de mediu de la APM în cazul vânzării terenurilor, dar actualii proprietari se supun legii din 2005 și trebuie să ceară bilanțuri de mediu ca să le fie stabilite obligațiile de mediu. Faptul că nu le-au cerut ar trebui să facă imposibilă vânzarea terenurilor de către actualii proprietari. Cum ar fi fost și imposibilă cumpărarea, dacă vânzarea s-a făcut după 2005. Situație în care ne aflăm acum.
Aceste terenuri au avut mai mulți proprietari, s-au tot vândut și înain­te, și după 2005. Cei care au vândut după acest an au făcut o ile­galitate, așa cum au făcut și cei care au cumpărat. Nu există bilanț de mediu, sarcini de mediu și așa mai departe.

Un caz asemănător și definitoriu pentru această situație este al celebrului și controversatului om de afaceri Mircea Coza. Acesta are în „proprietate” terenul pe care se află iazul de la Flotația Centrală. Iaz asupra căruia există licență de exploatare de către Romaltyn. Cum iazul nu a putut fi exploatat, Coza cere chirie la Romaltyn. Și firma plătește de mulți ani o sumă respectabilă în fiecare lună. Puș­culița lui Coza s-a rotunjit fără să facă nimic. A tras sfori când a primit acest teren. Dar să vedem care e situația acum. Coza a intrat în posesia terenului de sub Iazul Central în 2004, prin licitație. Nu era legea cu sarcinile de mediu. În 2005 a apărut legea. Acum, ca proprietar de teren cu un depozit de 10 milioane de tone de substanțe toxice pe el, nu îl mai poate valorifica decât dacă Romaltyn îl exploatează și ecologizează terenul. Dacă nu, terenul rămâne nefolosibil, pentru că depozitul de steril este proprietatea ANRM, este considerat resursă minerală. Cu ceva ani în urmă, Coza spunea că va planta salcie energetică pe iaz, dar terenul ăla nu este al lui. Terenul lui Coza este sub iaz. Cam așa au fost rezolvate, în decursul anilor, tot felul de aranjamente prin care unii s-au îmbogățit.

Revenind la terenul de la UP Săsar și la răspunsul APM Maramureș, nu este clar ce se întâmplă acolo, nu știm oficial cine este proprietar și  ce trebuie să  facă. Noi credem că a fost un șir de „omisiuni”, să nu spunem ilegalități. Iar acum proprietarul, un cunoscut om de afaceri, nu avem încă o confirmare oficială, vrea  să vândă. Vom reveni.