Apel de la Sighet

* Mesaj pentru „baietii de bine” ai organelor care se ocupa de telefoane Baietii de la un serviciu anume ne asculta telefoanele. Ca si cum asta n-ar fi de-ajuns, tot ei ne mai si suna, incercand probabil un pressing psihologic. Pentru ca nu ne este frica (de-aia s-a murit la Revolutie!), iata, ii sunam si noi, adica le trimitem de fapt un SMS, ceva mai lung decat cer uzantele. In ultimele saptamani, am primit doua apeluri telefonice dubioase, pe un numar cunoscut de foarte putina lume. Primul apel, in care o voce masculina s-a prezentat ca fiind „un prieten de-al lui Ciprian Dragos”, m-a scos din pepeni, pentru ca tipul a dovedit ca habar n-are de meserie. Prefacandu-ma nervos, l-am scos si pe el din sarite (ceea ce nu se face, psihologilor!). Vocea mi-a mai spus ca este varul unui ofiter de la Crima Organizata, care l-ar fi „tepuit” cu bani. Mi-a spus o istorioara scurta, cusuta cu ata alba, si insailata amatoristic, si apoi m-a luat la intrebari, de parca el era de fapt ofiterul, si nu varul acestuia! Intrand prea adanc in rolul prea greu pentru el, purtatorul vocii s-a tradat de vreo doua ori. Mi-am dat seama rapid ca nu este sighetean, si ca habar n-are de realitatile Maramuresului istoric. Dupa acea minunata convorbire (au fost de fapt doua telefoane date consecutiv), la care am participat din pur respect fata de „organe” si pentru a fi „cooperant”, si in care m-am prefacut permanent ca nu stiu cu cine am de-a face (chiar, m-ati crezut asa de fraier?!), au urmat zile de liniste. Luni, 13 noiembrie, ora 20.50, am fost sunat din nou, de la un numar ascuns. Vocea, din aceeasi categorie, m-a intampinat cu o intrebare pusa aparent mieros-stupefiat: „Mai apare GAZETA DE MARAMURES?!” Apoi s-a prezentat din nou (ce prostie), ca „prieten al lui Ciprian Dragos”, de la care cica imi avea numarul de telefon (am verificat, dar Dragos nici macar nu-mi stia atunci numarul!). Vocea m-a sunat, cica, pentru a-mi propune sa intreprind o investigatie confidentiala. I-am (ori le-am?) zis sa sune la GAZETA. Si telefonul s-a inchis. Dar nici la birou n-au mai sunat... Pentru ca am fost deranjat deja de trei ori de niste cetateni prost disimulati ai patriei noastre, m-am hotarat sa-i sun si eu. Numai ca am decis s-o fac in scris, de pe aceasta pagina! Asadar, domnilor, va informez ca nu am nici un motiv sa nu va spun vreo doua: nu-mi este frica, nu comit infractiuni, nu cedez presiunii psihologice, si, imi vad strict de treaba mea. Apoi, daca voi credeti ca ma inregistrati, si va inchipuiti ca eu nu pot face asta, ca precautie, sunteti naivi! Doar am auzit istoriile cu inregistrarile „ciuntite” ca sa scoata cuvintele din context, metoda practicata de vechea Securitate, si perpetuata in mandatul scumpului nostru presedinte democrat, pe care ni l-am ales tot noi, pentru ca suntem taaare destepti! Iar faptul ca veniti cu un numar ascuns, nu este nici o scofala. Un cod fermecat, format exact cum trebuie, doar scoate la iveala si numerele asa zis „ascunse”, nu? Asa ca, telefonistii mosului, vedeti-va de treaba. Daca nu stiati, la 1 ianuarie vom deveni membri ai UE, si daca va inchipuiti ca incalcarea libertatilor cetateanului va mai fi multa vreme tolerata la Bruxelles, va inselati. Celor dintre voi care nu cred cele de mai sus, le lansez invitatia de a arunca un ochi in ograda SRI, pentru a vedea cati ofiteri ai vechii Securitati au fost trecuti pe liber de acolo. Iar dupa aceea, ganditi-va bine si de doua ori, inainte de a baga mufa! Alo! Aaaaalo?! Aaaaaaloooo! Ma aude cineva?! Bip-bip-bip-bip-bip....... Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro