Apa trece, uraniul ramane

Pe langa toate problemele existente in materie de minerit, Maramuresul are si o mina de uraniu. Cei din Poienile de sub Munte si Repedea asteapta sa scape de poluarea radioactiva, in timp ce autoritatile in domeniu fie isi paseaza sarcina de la unele la altele, fie ridica din umeri, fie acuza tergiversarile birocratice. Haldele cu steril radioactiv sunt in continuare spalate de ape. In Repedea – Poienile de sub Munte, sunt trei galerii si trei halde de steril abandonate. Poate unii vor spune: Nimic nou, sunt si-n alte parti. Insa mina despre care vorbim este fantoma unei mine de uraniu. Povestea de aici le scoate localnicilor si acum fire albe. Oamenii se tem ca sanatatea le este pusa in pericol, in timp ce raspunsul la intrebarea cand vor fi alocati bani pentru inchidere si ecologizari? pare destul de greu de gasit. „Perimetrului minier Repedea – Poienile de sub Munte a apartinut Companiei Nationale a Uraniului. Acolo au fost lucrari de prospectare in vederea cercetarii zacamantului radioactiv din zona. Haldele sunt deschise de dinainte de Revolutie. Acolo s-a lucrat de prin 1978 si explorarile respective erau facute de Intreprinderea de metale rare Bucuresti, care se ocupa de identificarea de resurse energetice cum ar fi uraniul sau alte minereuri. Apoi a venit Revolutia si povestea s-a abandonat din lipsa de fonduri” – este, pe scurt, istoricul sursei de poluare radioactiva din Maramuresul Istoric. E bai... nu e bai Primarul din Poienile de sub Munte, Stefan Oncea, spune: „Noi avem o halda, iar Repedea are doua, insa gradul de radioactivitate de la noi este dublu fata de Repedea. De fapt, sunt halde de steril radioactiv. Nu pot sa ma aventurez sa spun ca din cauza uraniului sunt probleme, ca se nasc copii cu malformatii si in alte zone ale tarii. Insa, cu certitudine, radioactivitatea exista. Si pana la urma nu e nimic rau ca minele au fost decimate, ca daca era exploatare de uraniu aici, acum nu mai vorbeam la telefon. Acolo, apa se scurge din galerie prin halda in parau. Iar paraul curge printre casele oamenilor si de acolo iau oamenii apa si isi adapa animalele. Iar in felul acesta radioactivitatea ajunge la om indirect. Tocmai de aceea, halda trebuie conservata si, zic eu, pericolul este eliminat. Pana la urma, efectul asupra sanatatii poate fi unul de-a dreptul catastrofal”. Cu toate acestea, Calin Crisan, comisar sef al Comisariatului Judetean Maramures din cadrul Garzii Nationale de Mediu, este de parere ca „Toate documentele pe care le-am vazut nu spun ca acolo ar fi niste praguri radiometrice asa de alarmante. Sigur, se detecteaza prezenta radonului, dar nu de speriat. Din punctul meu de vedere, care am avut tangenta si cu documentele pe acea zona, e o fobie generata nu stiu de catre cine, ca populatia s-a alarmat ca exista influente asupra sanatatii. Povestea este de dinainte de Revolutie, dar de atunci nu s-a facut nimic. Nu stiu exact care-i situatia deblocarii fondurilor. Eu imi doresc din tot sufletul sa se urgenteze lucrarile, sa dispara mentalitatea ca exista efect direct asupra sanatatii umane.” „Luati-va grija asta” Tocmai din cauza celor expuse mai sus am incercat sa aflam cand se va solutiona problema inchiderii si ecologizarii singurei mine de uraniu din judet. Raspunsul n-a fost atat de usor de aflat pe cat credeam: „In vara acestui an, s-a inaintat la APM (Agentia de Protectie a Mediului) documentatia in vederea obtinerii acordului de mediu pentru deschiderea finantarii la proiectul tehnic. S-au fixat niste masuri tipice pentru perimetrele miniere cu inchideri de galerii, cu acoperirea integrala a haldelor”, spune Calin Crisan. Primarul din Poienile de sub Munte este optimist si spera ca fondurile vor fi deblocate in primavara. Stiind ca cei din Remin sunt preocupati de tot ce misca in materie de zvonuri si promisiuni pe linie de finantare privind ecologizarile, l-am contactat pe inginerul sef Ioan Nechita, in speranta ca poate o fi auzit ceva de finantarile pentru perimetrele radioactive: „Nu stiu despre acele perimetre, pentru ca nu sunt in patrimoniul Remin. Remin nu este implicat in niciun fel in gestionare si, sincer, nu cunosc amanunte. Este posibil ca povestea sa fi fost gestionata de SC Cuart SA Baia Mare”. Asa ca l-am contactact pe Mircea Teleptean, directorul SC Cuart: „Nu stiu nimic despre vreo finantare la Poieni, ca inca nu-s scoase hotararile de guvern. Nu cred ca sunt pe aceeasi lista cu celelalte perimetre, ca nu s-a ocupat nimeni sa faca proiecte si studii de fezabilitate. Trebuie sa-l intrebati pe proprietar, pe ala care le-a sapat. Noi nu ne-am ocupat de uraniu, ca era o intreprindere specializata. Cine au sapat galeriile, aia pot sti. Eu nu am vazut niciodata cuprinse in liste aceste perimetre. Nici Remin si nici Cuart n-au nicio tangenta cu treaba asta”. In cele din urma, lamuririle au venit din partea directorului tehnic SC Conversmin, Marcel Radu: „Sigur sunt incluse in planul de inchidere si perimetrele de la Poieni si Repedea. Proiectul il face chiar Ro-Min Baia Mare. Acum urmeaza ca Agentia Nationala de Mediu Bucuresti sa dea avizul de mediu, ca alora din Baia Mare de la mediu le sunt depasite competentele. S-au facut studiile, iar acum este faza de proiect tehnic de inchidere, inceput de SC Ro-Min Baia Mare. Daca ma tin asa de mult cu avizele... cand iese, il bagam in planul nostru. Nu putem sa-l bagam inainte sa iasa avizele. E complicat, ca trebuie vazut daca avizul nu schimba solutia tehnica... Dupa ce am avizul in mana, il trecem la finantare si la faza de inchidere. Va promit ca in Maramures nu ramane niciun perimetru pe dinafara. Luati-va grija asta!”. „Radioactivitatea ajunge la om indirect” Explicatia directorului tehnic al SC Conversmin nu ne-a linistit, mai ales ca Maramuresului ii este plin sacul de promisiuni, si cu atat mai mult in materie de minerit. Despre mina de uraniu s-a tot vorbit, insa abia in 2004 a fost inclusa in lista de inchideri, prin HG 1846. Povestea a fost in asa fel taraganata, incat abia in toamna lui 2006 s-a organizat licitatia pentru „Asigurarea serviciilor de proiectare pentru inchiderea si ecologizarea minei Repedea-Poienile de sub Munte”. Iar faza de „hartogarii” inca nu este gata. Dintr-una din listele privind situatia inchiderilor de mina, publicata in februarie 2007, reiese ca valoarea aprobata prin hotarare de guvern pentru mina de uraniu din Maramures este de 15.577 mii lei. Cei care nu se grabesc sa rezolve problema minei de uraniu ar trebui sa fie obsedati in fiecare seara de vorbele primarului Oncea: „Apa se scurge din galerie prin halda, in parau. Iar paraul curge printre casele oamenilor si de acolo iau oamenii apa si isi adapa animalele. Iar in felul acesta radioactivitatea ajunge la om indirect”. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro