Anul „dinamitarii” mineritului

Disponibilizari, inchideri de mine, vanzari, proteste, acuze, grupuri de interese, miliarde. 2006 a fost anul zbaterilor in mineritul maramuresean. Iar in prima parte a acestui an, se va decide daca strategia adoptata de autoritati a fost una buna. Urmeaza „renasterea” sau prohodul mineritului? Aderarea Romaniei la UE si, implicit, sistarea subventiilor prin care Statul „cotiza” la supravietuirea industriei extractive au obligat autoritatile sa realizeze in cateva luni ceea ce n-au putut face in 16 ani: sa faca mineritul rentabil! Dupa indelungi dezbateri, pe „bajbaite”, s-a decis ca minele cu potential sa fie scoase la mezat. In cazul Remin, statul cauta investitori a caror cifra de afaceri realizata in anul 2006 sa fie de minim 20 milioane dolari si care sa aiba experienta de minim 3 ani in exploatarea si prepararea minereurilor. Iar Oficiul Privatizarii si Participatiilor Statului a inceput sa adune scrisori de intentie din partea unor investitori interesati de preluarea unor exploatari de la mai multe companii miniere, printre care si Remin Baia Mare. Pana la termenul limita, se prezentasera opt „pretendenti” si un consortiu: Glencore International AG - Elvetia, Mytilineos Holdings - Grecia, Landmark Minerals INC- Canada, Sun Group Enterprises LTD New Delhi - India, consortiul reprezentat de Metanef, format din Metanef Group Romania, Mineco AG - Elvetia si Rudnik „Rudnik” G. Milanovac - Serbia, Cozmircom Baia Mare, Romitalia Marmogranit Vascau, Chhattisgarh Electricity Company Limited - India, Trafigura Beheer BV - Olanda. Ofertantii au avut sarcina de a pregati un plan de afaceri pe o perioada de la 5 la 10 ani pentru operarea si dezvoltarea societatilor, prin care isi asuma investitii in modernizare si dezvoltarea capacitatilor de exploatare miniera, investitii in protectia mediului, angajament ferm pentru preluarea unui numar de angajati si un program de exploatare a minereului. Si, cel putin scriptic, parteneriatul inseamna ca investitorul va participa cu bani si echipamente in scopul retehnologizarii si modernizarii activitatii de productie, management si know-how, preluand o parte din salariati, iar societatea va participa cu active (terenuri, cladiri, mijloace fixe, licente), salariati, servicii etc. Desi, multe dintre aceste firme nu sunt straine nici de afaceri cu Statul Roman, nici de privatizari, nici de afacerile cu „aurul” romanesc, in final, o buna parte dintre ele s-a retras „din schema”. Acum, povestea asocierii a ramas in coada de peste.... Minerii, in expectativa Practic, in acest moment nici nu se stie daca conditiile stipulate ar mai putea „sta in picioare”. Motivul? In paralel cu strategia de asociere, au fost pregatite si planuri de incetare a activitatii pentru mai multe perimetre miniere. Si, cu tot optimismul liderilor de sindicat, si toate promisiunile autoritatilor din domeniu, multi dintre mineri nu au avut incredere in asa zisa „renastere” a mineritului din 2007. Asa ca, si-au cerut drepturile in baza Ordonantei de Guvern nr. 8. Potrivit listelor inaintate fortelor de munca, peste 2.500 de mineri au decis sa iasa din sistem inainte de 1 ianuarie 2007. Asta desi, pentru continuarea activitatii de productie, Remin ar avea nevoie de vreo 1.500 de angajati. Fara a-i lua in calcul pe cei care se vor ocupa de securizarea minelor inchise. Asa ca, sefii unitatilor miniere s-au straduit sa-i convinga pe ortaci sa ramana la locurile de munca. Asta cu atat mai mult cu cat Ordonanta 8 ramane in vigoare pana la finele lunii ianuarie. Iar de atunci se asteapta intrarea in vigoare a unei legi cu prevederi similare. Oricum insa, e posibil ca Remin sa fie nevoit sa-i „readuca la arme” pe fostii angajati, disponibilizati in anii trecuti. In acest caz, ortacii ar putea ramane cu veniturile de completare, pierzand doar cuantumul ajutorului de somaj. Alte inchideri de mine In paralel insa cu asa zisa „privatizare”, au continuat si procedurile pentru inchiderea si ecologizarea perimetrelor miniere. Dar, odata inchise, acestea nu vor mai putea fi preluate de investitori. Ba mai mult, modul in care s-a derulat pana acum „afacerea inchiderilor de mine” prezinta numeroase nereguli, prezentate in timp de GAZETA si confirmate si de institutiile statului. Va reamintim ca, Silvian Ionescu, comisarul sef al Garzii Nationale de Mediu, a declarat ca „este inacceptabil ca, sub vechea guvernare sa existe un Conversmin care are sarcina pe inchiderile de mina si, in paralel, sa se atribuie direct lucrarile de inchideri de mina. Este inacceptabil sa vezi cu ochii tai un sant betonat de scurgere pe vreo doi kilometri in jurul unei halde de steril, care ar trebui sa fie colector si care a inghitit ceva bani, dar care se termina in baza de beton a unui stalp de inalta tensiune. E de cosmar sa vezi asa ceva si sa-ti spui cata prostie omeneasca exista, ca-n Pacala. E inacceptabil ca-n Mileniul III, sa stabilizezi halde de steril cu impletituri de nuieluse!”, a declarat Ionescu. Potrivit comisarului sef al Garzii Nationale de Mediu, una dintre cauzele esecului acestui program de miliarde e lipsa unor norme care sa reglementeze astfel de lucrari: „domnii care conduc MEC-ul trebuie sa-si asume foarte serios atributiile pe care le au si mai ales modul in care vor cheltui cele 1441 milioane de euro care ne vin de afara pentru inchiderea ultimelor 52 de mine. Nu vom putea continua asa. Nu exista norme de inchideri de mine, motiv pentru care toate statiile de epurare sunt subdimensionate, din 15 galerii doar trei sunt racordate la statiile de epurare si doua le-au uitat ca sunt mai sus si asa mai departe. Totul este dupa ureche. Si cel mai infiorator lucru este ca domniile lor, inchizatorii de mine, in proiectul de inchidere si-au luat bani pentru paza, care lipseste cu desavarsire. Aceasta metoda nu are o baza legala, le place sa ramana pionierat si in loc de 6 miliarde la o mina sa dai 52”. Deocamdata insa, povestea mineritului maramuresean a ramas in „coada de peste”. Dar continua si in 2007. Vanzarea Transgold Dupa mai multe licitatii esuate, in final, societatea Transgold a fost vanduta. Prima licitatie a fost amanata din cauza contestarii caietului de sarcini, iar cea de-a doua, din cauza ca cele patru firme care au cumparat caiete de sarcini nu s-au mai prezentat. In fine, la a treia „strigare”, Oxus Gold si Kazah Gold au platit 16 milioane de lei noi pe singura uzina romaneasca de prelucrare a sterilului pe baza de cianuri. Adica cu peste 10% mai putin decat pretul stabilit initial. Motivul? Oficial, intarzierea procedurilor, dar si incercarea autoritatilor judetene de a determina preluarea Transgold de catre Remin. Insa guvernantii au hotarat ca societatea nu este rentabila, desi un studiu arata ca, dupa o serie de investitii, Transgold ar putea avea un profit de un milion de dolari. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro