Anuala Artelor 2006 (I)

* Traditia, identitatea si actualitatea unui model A trecut multa vreme de cand expozitia colectiva anuala a breslei artistilor plastici profesionisti si-a dobandit statutul de traditie. Tocmai acest statut ii confera calitatea de eveniment cultural major in existenta cotidiana a Centrului Artistic Baia Mare. O dovedeste puterea de atractie mereu constanta pe care o exercita asupra publicului. Statisticile ne arata ca, aproape fara exceptie, expozitiile colective anuale au fost cele mai vizitate manifestari de arta plastica contemporana, cifrele variind undeva intre 800 si 2500 de vizitatori din oras, judet, tara si strainatate. Editia din 2006 se inscrie pe aceeasi coordonata de atractivitate, celor peste 250 de participanti la vernisaj alaturandu-se deja peste 600 de vizitatori in primele 12 zile. Afluxul sporit al publicului tanar reprezinta un alt fenomen, important si incurajator, pe care il inregistram in ultimii sapte – opt ani. Dincolo de aceste repere cantitative care au o indiscutabila relevanta socio–culturala, este insa de observat ca, asemenea multor altor manifestari culturale traditionalizate prin serializare, semnificatiile identitare ale acestui tip de eveniment tind sa se estompeze, poate chiar sa se piarda, sub actiunea „memoriei uitarii”. Tocmai tendinta de schimbare a generatiilor de vizitatori, procesul de „intinerire” a publicului pe cale de specializare justifica, cred, rememorarea acestor semnificatii. Putina istorie Radacinile simbolice trebuie cautate in chiar epoca de pionierat a colonizarii studentilor «Scolii Hollósy» (1896–1901), in vremea cand s-au cladit temeliile Coloniei baimarene de pictura si, implicit, ale Centrului Artistic Baia Mare. Doua expozitii colective organizate in „atelierul” scolii au prilejuit atunci (in iunie 1897 si octombrie 1899), inceputul initierii publicului baimarean in universul unic al artelor plastice, prin intermediul desenelor, picturilor si sculpturilor prezentate de artisti maghiari, polonezi, germani, slovaci, romani, ucraineni, rusi etc. Au urmat apoi alte manifestari expozitionale de grup si colective care, desi lipsite de o periodicitate riguroasa (1905, 1907, 1911, 1912) au contribuit, pas cu pas, la modelarea gustului public pentru arta si la instituirea unui dialog autentic intre colectivitatea creatorilor si comunitatea civica a Baii Mari. Cristalizarea teoretica a unui program identitar coerent a venit odata cu constituirea si recunoasterea juridica oficiala a Societatii Pictorilor Baimareni (1911–1913), structura institutionala in al carei statut este prevazuta sarcina organizarii unei expozitii anuale colective cu juriu, manifestare deschisa membrilor societari precum si altor invitati. Primul Razboi Mondial a amanat punerea in opera a acestui proiect pana in primii ani ai deceniului trei al secolului trecut. Incepand din 1921, Expozitia de iarna a Societatii Pictorilor Baimareni a propus publicului, cu regularitate anuala rareori perturbata, un model de manifestare specifica ce avea sa fixeze normele identitatii unui produs cultural care isi pastreaza actualitatea pana astazi: caracter oficial, selectivitate, reprezentativitate, serializare anuala, caracter deschis. Urmand firesc transformarile institutionale petrecute in timp, manifestarea si-a schimbat numele in mai multe randuri. Caracterul si identitatea i-au fost insa conservate si dezvoltate. Intre 1937–1939 a purtat numele de Expozitia Asociatiei Artistilor Plastici din Baia Mare, intre 1945-1949 Expozitia Sindicatului Mixt de Ziaristi, Scriitori si Artisti, intre 1956–1967 Expozitia Regionala de Arta Plastica, intre 1968–1989 Expozitia Judeteana de Arta Plastica «Maramures», iar din 1990 poarta numele de Anuala Artelor. Modelul pe care si-l asuma acest tip de eveniment cultural–artistic il reprezinta cel al salonului oficial. Transferandu-l in perimetrul spatiului baimarean, el indeplineste – la scara locala si regionala – functii similare celor promovate de celebrele saloane oficiale pe care le intalnim, in veacurilor XIX-XX, in mai toate culturile europene majore, cu precadere in cele Occidentale. Tiberiu ALEXA