Antidot la izolarea ultraindividualismului

Zece zile de travaliu creativ intens s-au concretizat in aproape o suta de picturi, sculpturi, fotografii de arta, obiecte intermedia si instalatii care dau seama publicului si specialistilor despre anvergura unui eveniment artistic major, care trebuie clasificat printre cele mai importante proiecte internationale de arta contemporana organizate in Romania. Spatiile neconventionale ale Castelului „Károly” din Carei gazduiesc, in aceste zile, expozitia finala cu piesele de arta vizuala realizate in cadrul celei de-a sasea editii romanesti a Academiei Internationale de Arta Contemporana „d.f.e.w.a.”. Structurat pe doua dominante care i-au angajat pe participanti in activitati cu pronuntat caracter interactiv – creatie originala si comunicare interculturala – programul Academiei Internationale de Arta Contemporana „d.f.e.w.a.” depaseste substantial standardele obisnuitelor „tabere” sau „colonii” de arta. De altfel, parametrii asa-zis tehnici releva identitatea oarecum mai speciala a acestui proiect. Transdisciplinaritatea Idealul comunicarii prin intermediul universalismului artelor s-a materializat prin intrebuintarea unei multitudini de genuri si tipuri artistice. In acest fel, traditionalele „ateliere individuale” (in care artistul isi consuma singuratatea arderilor creatoare) s-au conjugat intr-un fel de „laborator interactiv”, cu focul continuu in care s-a „forjat” un fel de duh comunitar ce evoca parfumul istoric al falansterelor de altadata. A rezultat de aici un exercitiu cultural si existential menit sa actioneze ca antidot la izolarea ultraindividualismului contemporan. Daca rastimpul zilei era alocat savarsirii creatiei proprii, serile au gazduit adevarate sesiuni de comunicare culturala polivalenta. Tipurile plastice „traditionale” (pictura, sculptura, arta fotografica) s-au impletit cu forme „vizuale” transavangardiste (actionism, instalationism, videomontaje, sesiuni foto, „slideshow”). Apoi, artele vizuale au fost puse in coabitare cu manifestari interpretative individuale si de grup: muzicale (traditional–folclorice, clasice, alternative si pop–rock), actoricesti (monodrama, „happening”-uri, „one man performance show”-uri), coregrafice. Toate evenimentele s-au desfasurat in rotonda si holurile Castelului „Karoly” si au permis accesul liber publicului local. Ziua si seara, cateva zeci de careieni s-au asociat spontan actiunilor „colonistilor Academiei”, prelungind astfel experientele si comunicarea artistica dincolo de limitele „laboratorului” de creatie, inspre spatiul public. Participarea masiva si puternic interesata a publicului tanar (intre 16 si 30 de ani) a produs, poate, surpriza cea mai putin asteptata, insa si cea mai placuta. E semn ca asa-zisa lipsa de accesibilitate a limbajelor artei contemporane este o prejudecata ce isi asteapta grabnica revizuire. Transculturalitatea Ceea ce am vazut la Carei reprezinta, cred, cel mai complex si bogat exercitiu de comunicare intre culturile contemporane universale la care am putut participa vreodata. Si a fost, cu siguranta, cel mai viu, natural si convingator exercitiu aplicativ care a dat substanta autentica acestui „ideal” pe care am inceput sa il suspectez, de la o vreme incoace, ca este harazit sa ramana circumscris doar vocabularului tehnic al teoreticienilor. Reunirea si interferarea a cinci mari arii culturale de pe tot atatea continente (extrem orientala, islamica asiatica si africana, rasariteana si apuseana europeana, nord americana si sud americana) reprezinta in sine un eveniment care nu cred sa aiba pereche printre manifestarile artistice din Romania contemporana. Iar lucrarile si actiunile realizate in cadrul proiectului de la Carei stau marturie despre faptul ca artele au capacitatea si forta de a contrazice asertiunea huntingtoniana despre inevitabila „ciocnire a civilizatiilor”. Mai mult, prin relevanta indisputabila a produsului de arta, ele fac vorbire” tocmai despre opusul acestei perspective fataliste: convergenta si coabitarea civilizatiilor prin cultura. „Academicienii” Toate acestea au putut sa se nasca doar datorita structurii atat de cosmopolite a participantilor selectionati si invitati de catre presedinta Asociatiei Internationale de Arta Contemporana «d.f.e.w.a.» – Stuttgart (Germania), pictorita originara din Carei, Dorothea Fleiss. Lista „academicienilor” din acest an vorbeste de la sine: Mohammad Abou El Naga (Egipt), Krisztof Bojarczuk (Polonia), Lyudmila Dakhova (Ucraina), Dorothea Fleiss si Sylvia Reiser ( Germania), Hakim Ghazali (Dubai), Thaier Helal (Siria), Caroline Jourdan, (Franta), Khalid Kadhim Thamer (Irak), Miklos Klotz si Mathe Rainer (Ungaria), Padungsak Kochsomrong (Tailanda), Thomas Matsuda (Japonia/USA), Aki Miwa (Japonia), Silvia Poloto (Brazila/USA), Mary Sherman (USA), Giuseppe Strano Spitu (Spania), Yoshiki Takata (Japonia), Laurette Wittner (France), Talal Moualla (Siria), Miron Duca, Dorel Gaina, Adrian Golban, Agneta Labancz-Cismasiu, Csaba Lazin, Liviu Paul, Ovidiu Salageanu, Vasile Tolan, Carmen Vasile, Tiberiu Alexa, Janina Friedrich (Romania). Tiberiu ALEXA