Anschluss, un alt fel de vals vienez

* In 1938, Hitler se simtea destul de puternic ca sa incalce granitele nationale stabilite la Versailles. Prima tinta a fost Austria sa natala, careia i se interzisese prin Tratatul de la Versailles sa realizeze unirea cu Germania – o clauza care sfida, evident, principiul autodeterminarii. Germania extinsa urma sa includa si tara sa natala, Austria. Dupa ce, in 1934, nazistii austrieci au incercat sa rastoarne guvernul dreptei moderate, partidul lor a fost scos in afara legii. Desi asa-numitul Anschluss cu Germania a ramas scopul multor politicieni austrieci, el a fost blocat din nou de Aliati, in 1930. „In acest fel, unirea Germaniei cu Austria avea acea doza de ambiguitate, atat de importanta pentru reusita primelor actiuni ale lui Hitler. Ea se conforma principiului autodeterminarii si totodata submina echilibrul de forte, pe care oamenii de stat erau din ce in ce mai putin dispusi sa-l invoce pentru a justifica folosirea fortei”, afirma Henry Kissinger. Infaptuirea Anschlussu-lui reprezenta primul pas al Germaniei in marsul spre estul si sud-estul Europei. Hitler a inceput campania de anexare in februarie 1938, cand, sub amenintarea unei invazii germane, a cerut cancelarului austriac Kurt von Schuschnigg sa permita reintrarea in legalitate a partidului si participarea nazistilor la guvernare. Schuschnigg s-a conformat acestor conditii, anuntandu-si insa intentia de a organiza un plebiscit in care austriecii sa decida daca doresc sau nu sa ramana liberi si independenti. Guvernul german a intreprins o serie de presiuni asupra guvernului austriac pentru a-l face sa renunte la ideea unui plebiscit; corolarul acestor presiuni l-a constituit actiunea detasamentelor strategice ale Vienei si inceperea marsului unitatilor Wehrmachtului peste frontiera austro-germana. La inceputul lui martie 1938, cancelarul austriac Schuschnigg a fost convocat la Berchtergarden si i s-a impus sa-l numeasca pe nazistul austriac Seyss-Inquart ministru de interne. Furios, Hitler s-a pregatit de invazie si i-a cerut lui Schuschnigg sa paraseasca postul de cancelar in favoarea lui Seqss-Inquart. In seara zilei de 11 martie 1938, cancelarul Schuscnigg a demisionat, iar presedintele republicii, Wilhelm Miklas, care care pana atunci se opusese aducerii la putere a partidului nazist, l-a insarcinat pe national-socialistul Seyss-Inquart cu formarea guvernului. Dupa o luna de amenintari naziste, concesii austriece si razgandiri de ambele parti, pe data de 12 martie 1938, trupele germane au patruns in Austria. Ele nu au intampinat nici o rezistenta, iar o veselie deliranta a parut sa creada ca, ramasa fara imperiu si neputinciosa in chiar centrul Europei, tara lor prefera un viitor in calitate de provincie germana rolului unui actor de mana a doua pe scena Europei Centrale. Anschluss-ul a fost ratificat de 97% din populatiile celor doua tari. Protestele cu jumatate de gura ale democratiilor occidentale impotriva anexarii germane a Austriei nu au facut dovada unei preocupari morale foarte mari, certificand in schimb refuzul de a lua masuri concrete. Desi inevitabilul parea a se produce, Liga Natiunilor nu a luat atitudine fata de inglobarea unuia dintre statele sale membre de catre un vecin puternic. Democratiile s-au cramponat si mai mult de pacifism, in speranta ca Hitler va pune capat marsurilor dupa ce-si va fi transportat toti etnicii germani inapoi in patrie. La 13 martie 1938, Hitler si-a facut intrarea in Viena, in timp ce forte armate, totalizand circa 259.000 de militari germani, sprijiniti de 400 de tancuri si circa 600 de avioane, continuau sa se instaleze in centrele vitale ale Austriei, transformata in provincia Ostmark a celui de-al treilea Reich. Anterior In perioada 1937-1938 situatia politica a Europei se afla intr-o criza si intr-un impas destul de mare, crizele erau provocate de contradictiile si disputele dintre statele totalitar-revizioniste cu cele democratice, dar si de crizele politice interne care au dus la o «absenta externa» a statului respectiv. Franta se confrunta cu o grava criza politica, in trei ani schimbase 4 guverne, foarte multi demnitari si oameni de stat, si lucrul cel mai important, ca acestia erau intr-o permanenta divergenta de idei. Situatia in cauza a facut ca prestigiul extern al Frantei sa scada enorm, si in unele cazuri sa nici nu fie luata in seama. Anglia, de departe cea mai activa dintre democratii, era statul care cauta aliante si colaborari cu toata lumea, dar era practic blocata, din moment ce nu avea partener comun de actiune (Spania era in razboi civil, Franta era paralizata politic, iar U.R.S.S. pentru un moment era exclusa din calcul). Cele 2 state cu regim fascist (Italia si Germania) aveau relatii de cooperare si prietenie din ce in ce mai bune, lucru evidentiat de viitoarele aliante si intelegeri. U.R.S.S., prin regimul comunist si prin practicile extreme ale lui Stalin, reusea sa atraga antipatia tuturor statelor, practic fiind exclus de la vreo alianta. Reactiile occidentale Guvernul american a declarat ca nu intentioneaza sa intervina in evenimentele respective. La Paris, cabinetul Chantemps, partizan al unor largi concesii facute Germaniei, s-a limitat la o condamnare pur verbala. Cand Franta si Anglia au refuzat sa-l sustina pe Schuschnigg, acesta a demisionat, iar Seyss-Inquart a preluat functia. Noul lider austriac a chemat trupe germane in Austria „ca sa refaca ordinea”. Argumentarea Doctrinele lui Hitler scoteau in evidenta planul nazist de constitire a unui mare nou imperiu (Reich) german. Al treilea din istorie. Potrivit afirmatiilor Führerului, cel de-al treilea Reich german urma sa conduca lumea si sa dureze o mie de ani. Implinirea acestui destin presupunea ca poporul german sa dispuna de un spatiu vital, in care sa isi poata duce existenta (Lebensraum). „Eliberarea” Austriei In primavara anului 1945, Austria a fost „eliberata” de Aliati, iar la 27 aprilie, 1945, a fost proclamata cea de a doua republica, Austria fiind insa impartita (la fel ca Germania) in patru zone de ocupatie. Tratatul de stat, semnat la Viena, la 15 mai 1955, a restabilit suveranitatea Austriei. Nürnberg, ultimul bal Procesul de la Nürnberg a stabilit ca Alfred Seyss-Inquart, Reichskommisarul pentru Olanda ocupata (nu pentru Austria), trebuie condamnat la moarte, pentru ca regimul sau de ocupatie in Olanda s-a caracterizat prin jafuri, munca fortata si deportari. Etapele Anschluss-lui 1918 – Republica austriaca proclama apartenenta la Reich-ul german. (18 noiembrie). 1919 – Tratatele de pace de la Versailles, cu Germania (28 iunie) si Austria (18 septembrie) interzic unificarea celor doua tari. 1931 – Cele doua tari semneaza (14 martie) un proiect de uniune vamala, la care renunta in septembrie din cauza opozitiei marilor puteri. 1934 – Tentativa esuata de puci nazist (25 iulie) in Austria, in asasinarea cancelarului E.Dolfuss. 1936 – Acordul austro-german (11 iulie) care, recunoscandu-i Austriei independenta, mareste totusi influenta nazista. 1938 – Ocuparea germana a Austriei (12-13 martie); un plebiscit (10 aprilie) confirma anexarea Austriei la Germania. Prevederi ale „Germaniei mari” Dupa ce a petrecut seara la Linz si s-a plecat asupra mormantului mamei sale, Hitler a sosit la Viena, pe 13 martie. Aici i-a ordonat lui Seyss-Inquart, care fusese proclamat cancelar pentru o zi, sa emita o lege care sa ratifice unirea cu Reichul si alipirea la Germania, constituind „Germania Mare”, lucruri care s-au si intamplat. Seyss-Inquart a urmat intocmai sfaturile primite si in aceeasi zi emitea legea care unea cele doua tari, din care am extras urmatorul citat: „In virtutea art. 3, alineatul 2, din legea Constitutionala federala, privind masurile extraordinare in materie constitutionala… Guvernul federal a decis: Art.1. Austria este o tara din Reich-ul German. Art.2. In ziua de duminica, 10 aprilie 1938, germanii si germanele din Austria, care au implinit varsta de 20 de ani, vor fi chemati sa se pronunte printr-un plebiscit liber si secret asupra intoarcerii la Reich-ul german. Art.3. La plebiscit, hotararea se va lua cu majoritatea voturilor exprimate…” Gestul dezinteresat „Indata dupa anexarea Austriei, lui Hitler i s-a adus o harta a Europei Centrale. Ele le-a aratat-o intimilor sai, care-l ascultau cu luare-aminte, ca acum Cehoslovacia era prinsa ca intr-un cleste. Cativa ani mai tarziu, Hitler inca mai vorbea de gestul dezinteresat al lui Mussolini, care-si daduse asentimentul la intrarea trupelor germane in Austria. Subliniind ca prin aceasta Ducele dovedise ca este un mare om de stat, el declara ca-i va ramane totdeauna recunoscator, caci, pentru Italia, solutia unei Austrii-tampon neutre ar fi fost preferabila. Prezenta trupelor germane la Brenner, cu timpul, risca sa greveze viata politica interna a Romei”, afirma Albert Speer. Anschluss-ul a adus trupele Wehrmachtului la frontierele vestice ale Cehoslovaciei, al carei teritoriu prezenta o mare importanta economica si strategica prin puternica sa industrie si prin pozitia sa geo-strategica in centrul Europei. Mussolini, care privea mai mult spre Africa si spre Mediterana, a declarat, in noiembrie 1937 ca „Italia a obosit sa mai pazeasca independenta Austriei.” Armata italiana fiind angajata in Spania si Etiopia, Hitler putea actiona. Ioan BOTIS