Angie, fata de fier

Desemnarea Angelei Merkel la conducerea Germaniei a marcat cateva premiere in istoria acestei tari: prima femeie cancelar, primul est-german la sefia Germaniei unificate si prima femeie de la Maria Theresa, imparateasa habsburgica din secolul al XVIII-lea, care va conduce teritoriile germane. Comparata cu Margaret Thatcher, “doamna de fier” a politicii britanice, “Angie”, cum este poreclita de sustinatorii sai, a facut, in numai 15 ani, pasul de la anonimat la postura de cel mai puternic lider european. Protejata lui Kohl 1989 a gasit-o pe Angela Merkel implicata in miscarea democratica ce a dus ulterior la inlaturarea regimului Honecker. La putin timp dupa caderea Zidului Berlinului, ea s-a alaturat Partidului Renasterea Democratica. Paradoxal, trecutul redegist i-a fost de mare folos. Cei 36 de ani ai vietii petrecuti in spatele Cortinei de Fier, intr-o societate in care fiecare incapere putea contine un informator al STASI, i-au rafinat capacitatea de a-si deghiza gandurile si sentimentele, calitati absolut esentiale pentru supravietuirea in lumea dura a politicii. Fiindca nimeni nu stia pe cine sustine sau in ce directie se indreapta, dar in acelasi timp era si foarte competenta, Angela a fost mai mereu considerata un outsider, care nu poate pune nici un pericol. Fructele acestei atitudini n-au intarziat sa apara. Primele alegeri democratice din RDG, desfasurate in 1990, au propulsat-o in functia de purtator de cuvant al guvernului condus de Lothar de Maiziere. Ascensiunea a continuat fulgerator. In urma alegerilor din decembrie 1990 partidul ei s-a unit cu Uniunea Crestin-Democrata a cancelarului Helmut Kohl, care a luat-o pe Angela Merkel sub aripa sa protectoare. Tanara politiciana, alintata de Kohl cu apelativul “das Mädhen” (fata), a preluat postul de ministru pentru femei si tineret, iar patru ani mai tarziu a devenit ministru pentru mediul inconjurator. Noua functie i-a oferit mai multa vizibilitate politica si o platforma pe baza careia sa-si construiasca o cariera politica solida. 1998 a fost un an fast pentru Merkel. Dupa ce s-a remaritat cu Joachim Sauer, un profesor de chimie din Berlin, Angela a fost numita secretar general al Uniunii Crestin-Democrate, care, in frunte cu Kohl, tocmai fusese infranta la alegerile parlamentare. Din noua sa pozitie, Merkel a initiat un reviriment spectaculos al dreptei, crestin-democratii obtinand in 1999 victorii in sase din sapte landuri germane. Succesul electoral a permis coalitiei UCD-UCS sa puna capat dominatiei fortelor de centru stanga in Bundesrat, camera superioara a Parlamentului. Ingerul salvator Cand viitorul se profila tot mai roz pentru crestin-democrati, a explodat uriasul scandal de coruptie care a decapitat sefia partidului. Artizanul reunificarii Germaniei, Helmut Kohl, si presedintele UCD, Wolfgang Schauble, precum si multi alti lideri marcanti ai UCD si UCS implicati in operatiuni de finantare ilegala a partidului, au fost obligati sa se retraga rusinos, lasand carma corabiei dreptei germane in deriva. Degringolada crestin-democratilor parea de neoprit. Pentru a iesi la lumina, dreapta avea nevoie de un “inger”, de un om politic asupra caruia sa nu planeze nici o umbra de suspiciune. A fost momentul decisiv in cariera politica a Angelei Merkel. Chiar daca nu o inghiteau, versatii lideri crestin-democrati si-au dat seama ca politiciana venita din est este singura in masura sa restaureze imaginea sifonata a dreptei. Simtind de unde bate vantul, Angela l-a criticat pe fostul ei mentor, Helmuth Kohl, si a pledat pentru un nou start al partidului. Pozitia ei a fost rasplatita cu postul de presedinte al UCD, “Angie” inlocuindu-l pe Schauble la 10 aprilie 2000. Victorie la mustata Lipsa ei de popularitate in cadrul UCD, dar mai ales in sanul Uniunii Crestin-Democrate din Bavaria, a fost platita la alegerile din 2002. Chiar daca majoritatea germanilor si-ar fi dorit ca Angela Merkel sa fie contracandidatul cancelarului Gerhard Srchoeder, proaspatul lider al UCD a fost marginalizat de intrigile liderului CSU, Edmund Stoiber. Acesta a reusit sa obtina nominalizarea dreptei pentru candidatura la postul de cancelar, dar a fost batut in final de Schroeder. Infrangerea lui Stoiber a consolidat pozitia Angelei Merkel, care a devenit in 2002 si lidera opozitiei conservatoare din Bundestag, camera inferioara a Parlamentului german. In 2003 ea si-a semnalat public ambitiile politice intr-un discurs in care si-a exprimat hotararea de a implementa un program radical de reforme in domeniul sanatatii si taxelor. La 30 mai 2005, Angela Merkel a fost nominalizata de dreapta germana drept contracandidat al cancelarului Schroeder. Deficitul de experienta si carisma a Angelei si unele greseli de tactica electorala si-au spus cuvantul, avantajul de 21 de procente cu care crestin-democratii au pornit in campanie evaporandu-se treptat. UCD/UCS au obtinut o victorie la limita, cu doar patru mandate mai mult decat social-democratii lui Schroeder. Angela Merkel a devenit noul cancelar al Germaniei, dar social-democratii au pastrat 8 din cele 14 posturi de ministru, fapt ce le asigura controlul asupra puterii. Vremea schimbarilor In ciuda dificultatilor pe care le presupune coabitarea cu social-democratii, comentatorii politici sunt de parere ca tenacitatea noului cancelar se va face simtita curand. Merkel va sprijini o agenda reformista a sistemului economic si social german. Considerata mai liberala decat propriul partid, Merkel e partizanul schimbarii legislatiei muncii, fiind in favoarea eliminarii barierelor care impiedica concedierea muncitorilor si cresterea numarului de ore de munca pe saptamana. Lidera crestin-democratilor crede ca in lipsa acestor masuri, Germania nu va putea iesi din stagnarea economica in care se zbate de peste cinci ani. Alt punct major de diferenta fata de social-democrati este atitudinea fata de SUA. Merkel e adepta unui parteneriat puternic intre Germania si SUA. In 2003, ea a sfidat puternica opozitie a opiniei publice, pronuntandu-se in favoarea invaziei americane in Irak, pe care a descris-o drept “inevitabila”. De asemenea, Merkel se opune aderarii Turciei la UE, pozitie similara cu cea a majoritatii covarsitoare a germanilor, care se teme ca venirea unor valuri uriase de imigranti ar pune o povara de nesuportat pe umerii tarii lor. Nu in ultimul rand, spre deosebire de Schroeder, care a menajat constant derapajele autoritare ale Rusiei, Merkel are o pozitie critica fata de situatia drepturilor omului sub regimul Putin. Ea va incerca sa reduca dependenta de energia ruseasca, sa intareasca legaturile cu Polonia si Tarile Baltice si sa sprijine activ miscarile democratice din Ucraina si Belarus, actiuni ce nu vor fi deloc pe placul Moscovei. Cu siguranta, insa, ca acest lucru nu o va impiedica pe Merkel sa-si puna in aplicare planurile, la fel cum a facut in intreaga sa cariera politica, de una singura, fara sa ceara sfaturi nimanui. Cine e Angela Merkel? Al 34-lea cancelar german a vazut lumina zilei la 17 iulie 1954, in marele oras portuar Hamburg. La doar cateva saptamani de la nastere, Angela Dorothea Kasner, fiica lui Horst Kastner, pastor luteran, si a lui Herlind Jentzsch, profesoara, s-a mutat cu intreaga familie in Germania comunista. Tatal ei fusese trimis la o parohie din Templin, un orasel situat la 80 de kilometri nord de Berlin, astfel ca “Angie” a fost nevoita sa creasca sub regimul apasator al dictaturii de inspiratie sovietica. Dupa terminarea scolii, perioada in care a fost secretar in organizatia tineretului comunist german, Angela a urmat cursurile Universitatii din Leipzig, unde a studiat fizica intre 1973 si 1978. In perioada facultatii, tanara studenta l-a cunoscut pe Ulrich Merkel, care i-a devenit sot in 1977, insa mariajul celor doi a rezistat doar un cincinal. Dupa absolvire, viitorul cancelar german a lucrat la Institutul pentru Fizica a Chimiei al Academiei de Stiinte din RDG. Ioan BUTIURCA