Angajam spioni!

Amenintarile terorismului international redeschid dezbaterea privind reforma serviciilor secrete, informeaza El Mundo, citat de Rompres. De la sofisticatul si seducatorul James Bond la framantatul agent al romanelor politiste al lui John Le Carre, imaginea spionului este incadrata in tipare cinematografice sau literare. Razboiul Rece a extins viziunea serviciilor de informatii care au supravietuit prabusirii sovietice. Asupra acestei perceptii a planat intotdeauna suspiciunea fata de acele retelele de informatii care au operat dincolo de Cortina de Fier, conspirand impotriva democratiei si puse in slujba vreunui serviciu secret advers. Hartuiala terorismului la scara mondiala a redeschis dezbaterea privind necesitatea adaptarii serviciilor secrete la noile amenintari. In Europa, reforma este urgenta. „Uniunea Europeana este vulnerabila in ce priveste politica sa comunitara: teroristii se pot misca liber si profita de normele in vigoare, precum dreptul la azil si imigrare, libertatea de asociere, cea religioasa... Problema este ca se recunoaste necesitatea impartasirii informatiei, dar ca statele se tem de aceasta cedare a suveranitatii”, sublinia Julia Pulido (expertul pe probleme de securitate si aparare) la un seminar privind rolul serviciilor secrete in secolul al XXI-lea, desfasurat la sediul Comisiei Europene de la Madrid. Expertii sunt de parere ca lipsa de vointa politica este una din marile frane in calea reformelor. „Exista multe Europe in cadrul Europei”, sublinia Pulido. „Fiecare stat membru are interese nationale, in conditiile in care interesele strategice ale UE inca nu au fost definite. Trebuie avut clar in vedere daca UE vrea sa devina o putere regionala sau globala, ceea ce ar implica o prezenta permanenta si activa acolo unde exista activitate economica sau risc la adresa securitatii”, a declarat la randul sau, Rafael Monsalve (analist si membru al comisiei de aparare a Partidul Popular - PP). Eficienta pare sa fie piatra de incercare a increderii societatii in serviciile secrete, care sunt afectate de o mare lipsa de credibilitate dupa esecul prevenirii atentatelor de la New York si Madrid si cautarea disperata a armelor de distrugere in masa din Irak. „Carente grave” „Dupa 11 septembrie, falsa imagine de exces de putere si manipulare politica a serviciilor de informatii se alatura azi ideii de inoperativitate”, a declarat Jordi Marsal (deputat socialist si membru al Comisiei pentru aparare in Parlamentul spaniol). Exemple precum cel al lui Nicola Calipari (salvatorul ziaristei Giuliana Sgrena, ucis de focurile „prietene” americane), dezmint aceasta perceptie. Vicente Ibanez, comandantul Scolii Militare, care s-a referit la practica „manipularii” informatiilor pentru a sprijini anumite politici, a calificat lipsa informatiilor secrete europene drept „o carenta grava”. Ibanez a revendicat utilitatea unor adevarate servicii secrete europene pentru „a detecta si comunica avertismente timpurii, a propune masuri de stabilizare, a impiedica traficul de stupefiante, a sprijini tratatele privind dezarmarea si a oferi asistenta militara tarilor care au nevoie. Pentru aceasta sunt fundamentale nu doar schimburile reciproce de informatii, ci si integrarea deplina a politicii de informatii, asemeni celei economice sau agricole”. Al doilea pilon, securitatea si apararea, „ramane la simplul nivel de cooperare”, in opinia lui Ibanez, avand in vedere ca exista o „dependenta excesiva a vointei natiunilor” si „riscul unei lipse de control asupra mijloacelor de a obtine informatia, care se poate traduce prin servicii secrete puse in slujba unor interese”. Alte puncte asupra carora cad de acord analistii sunt necesitatea unor servicii de informatii la fata locului si importanta comunicatiei in SUA. David Cantalpiedra, profesor de Drept International si Public, a conchis: „relatia transatlantica este de neinlocuit. Granita dintre securitatea interna si cea externa s-a sters.” El Mundo