Andron şi Pogăceanu, la înălţime. Premieră mondială pentru alpiniştii băimăreni!

Cosmin Andron şi Cristina Pogăceanu au revenit din Himalaya cu misiunea îndeplinită. Au cucerit în premieră mondială vârful Gandhorva Chuli, de 6248 metri. Un munte dificil, un traseu greu, foarte greu, condiţii meteorologice dificile, dar o expediţie liniştită, pe gustul alpiniştilor băimăreni.

Expediţia a fost susţinută financiar şi de Romaltyn, societatea băimăreană care vrea să facă performanţă şi care încurajează performanţa. Cei doi alpinişti au prezentat presei băimărene „filmul” expediţiei, momentele bune şi rele ale unei isprăvi de care trebuie să fim mândri.

Când au plecat din Baia Mare, Andron şi colega lui au promis că vor duce steagul Băii Mari pe unul dintre cele mai dificile vârfuri din Himalaya. Urma să fie o premieră mondială, deoarece nu există niciunde menţiuni cu privire la vreo expediţie pe acest vârf. Este cunoscut ca un munte dificil de cucerit, de aceea, probabil, a fost evitat. Alpiniştii băimăreni au dorit să facă această ascensiune, din dorinţa de a mai bifa o realizare sportivă importantă, dar şi pentru că nu se prea mai găsesc munţi care nu au fost cuceriţi de alpinişti.

Au plecat la drum cu ajutorul Romaltyn, dar şi al altor sponsori, iubitori ai muntelui.

Au ajuns în Nepal, au trecut prin sita birocratică, respectiv au trebuit să îşi procure avizul favorabil pentru escaladă de la autorităţile nepaleze. O autorizaţie care costă ceva bani. Dar după ce ai plătit, lucrurile devin simple, semn că cei de acolo au dezvoltat o adevărată industrie din expediţiile în Himalaya.

Andron a povestit cum au ajuns la poalele muntelui care urma să fie cucerit, loc în care s-au întâlnit cu alţi doi băimăreni veniţi să cucerească şi ei un munte mai micuţ, din Himalaya. Cristian Niculescu-Ţâgârlaş şi Florian Sălăjeanu au escaladat, sub supravegherea lui Andron şi a lui Pogăceanu, unul din vârfurile din Himalaya, la peste 5000 de metri. O expediţie asupra căreia vom reveni.

După acest preludiu, alpiniştii profesionişti băimăreni s-au îndreptat spre ţinta, unicat. Acolo au fixat şi tabăra de bază. Pentru această escaladă, Andron a angajat o echipă formată din şase persoane, un bucătar şi cei care au cărat bagajele. Peste 125 de kilograme de materiale, alimente şi tot ce trebuie pentru o expediţie reuşită. La faţa locului au văzut masivul muntos care urma să fie cucerit. Până acum exista pe internet doar o fotografie, făcută de departe şi în baza căreia Andron a schiţat un posibil traseu.

Acolo lucrurile au stat altfel şi au desenat un alt traseu, care a presupus escaladarea unei culmi mai întinse.

Prima problemă importantă au întâlnit-o chiar acolo. Nepalezii nu au dorit să meargă în expediţie, deoarece lângă acest vârf, foarte aproape, dar un pic mai înalt, se afla unul din munţii sacri ai celor din Nepal. Între cele două vârfuri există o culme care le unifică. Din acest motiv, echipa din Nepal nu a vrut să urce, considerau că vor tulbura spiritele de pe vârful sacru.

A urmat o perioadă de negocieri şi până la urmă nepalezii au fost convinşi să pornească în expediţie.

„Le-am promis că nu vom urca chiar pe vârf, că ne vom opri la doi-trei metri sub vârf, în semn de respect faţă de spiritele sacre ale lor”, a spus Andron.

După acest episod au început să urce. Din păcate, după o perioadă de urcat în condiţii bune, a urmat o furtună cum nu s-ar fi aşteptat în acea perioadă. Cu mare greutate, cei doi alpinişti au reuşit să întindă cortul şi să se adăpostească.

Echipa era la ultima tabără organizată. Furtuna a fost atât de puternică, încât au fost întrerupte legăturile vizuale şi de orice natură cu tabăra. Nepalezii au crezut că alpiniştii băimăreni au fost răpuşi de munte. Ei au luat legătura cu cei de mai jos, spunându-le că nu ştiu ce să facă. Au fost câteva ore bune în care nu s-a ştiut nimic.

„Am reuşit să trimitem, la un moment dat, un mesaj prin telefon că suntem bine. Toţi s-au liniştit!”, a povestit Andron.

De acolo au început să urce pe ultima porţiune de munte, spre vârf. Au trebuit să meargă cu mare atenţie, era zăpadă mare, iar culmea pe care valsau alpiniştii băimăreni avea o lăţime de 40-50 de centimetri. După câteva ore au ajuns la vârf. Au respectat promisiunea făcută nepalezilor şi s-au oprit chiar sub vârf. Acolo au întins drapelul Băii Mari, dar şi al celor din Nepal în semn de respect pentru ajutorul dat. Fără echipa de şase oameni, alpiniştii băimăreni nu ar fi reuşit.

„A fost o expediţie mai grea decât ne-am fi aşteptat, dar a meritat. Suntem mulţumiţi că am reuşit să facem cinste oraşului, României, celor care ne-au ajutat. Le mulţumim celor de la Romaltyn şi celor care au ajutat ca totul să fie bine”, a spus Andron.

Drumul spre casă a fost mai lung şi mai obositor. După aproape o lună, alpiniştii băimăreni au ajuns acasă şi au povestit expediţia care a dus la cucerirea unuia din puţinele vârfuri din lume care nu au fost niciodată cucerite de alpinişti.

Vă prezentăm fotografii făcute de Cristina Pogăceanu, în acest material, dar şi pe siteul GAZETEI.

Avem acordul ei pentru a folosi aceste fotografii personale în scopul ilustrării textului. Îi mulţumim!

„A fost o expediţie mai grea decât ne-am fi aşteptat, dar a meritat. Suntem mulţumiţi că am reuşit să facem cinste oraşului, României, celor care ne-au ajutat. Le mulţumim celor de la Romaltyn şi celor care au ajutat ca totul să fie bine”.

Cosmin Andron