Ancorarea României în lume: Strategia Naţională de Apărare a ţării - 2015-2019

Actuala Strategie de securitate naţională va reprezenta baza tuturor strategiilor sectoriale pentru instituţiile cu responsabilităţi în domeniul apărării şi securităţii. Strategia Naţională de Apărare a ţării 2015-2019, asumată de preşedintele Klaus Iohannis, e importantă pentru că trebuie să ne explice cum va garanta preşedintele securitatea naţională a României, într-un context marcat de instabilitate geopolitică şi incertitudini.

Constituţional, preşedintele României este şi principalul responsabil de gestionarea problemelor de securitate naţională, însă, având în vedere tensiunile politice internaţionale, cred că este important ca toată clasa politică să îşi asume în mod responsabil acest proiect strategic. Personal, cred că ne pregătim sau ar trebui să ne pregătim de o revenire la interpretarea clasică a conceptului de securitate, pentru că, deşi poate încă nu conştientizăm şi ne lăsăm pradă jocului politic de pe scena naţională, contextul socio-politic regional este extrem de fragil. Să nu uităm că exerciţii militare de amploare se desfăşoară atât în Rusia, cât şi în ţările NATO, inclusiv instalarea pentru prima dată pe teritoriul României, a unui comandament internaţional, interarme a Alianţei Nord-Atlantice.

Preşedintele Iohannis a adoptat o abordare multidimensională în ceea ce priveşte Strategia Naţională de Apărare, întărind totodată nevoia de coerenţă a politicilor şi de continuitate. Mai mult decât atât, continuitatea este unul dintre principiile declarate ce stau la baza acestei noi Strategii. Astfel, se pune accent deosebit pe ideea de consolidare a credibilităţii strategice în ceea ce priveşte Parteneriatul Strategic cu SUA şi apartenenţa la NATO şi la UE şi se acordă atenţie sporită corupţiei şi acţiunilor informative ostile – ambele văzute ca puternici factori destabilizatori la adresa siguranţei naţionale, care pot fi speculaţi exact de forţe care şi-ar dori România în zona lor de influenţă şi în afara NATO. 

Într-adevăr, acest proiect se aseamănă cu strategiile lui Băsescu, existând puncte comune, însă cred că acest lucru este normal, având în vedere că până în prezent România şi-a conturat profilul de ţară aliată, iar acum trebuie să îşi fortifice poziţia în sistemul internaţional.

Un element de noutate este faptul că Strategia prevede extinderea şi consolidarea altor parteneriate strategice. Deşi nu este stipulat în mod clar, dacă ne amintim, în septembrie 2014, Guvernul anunţa demararea consultărilor pentru realizarea Parteneriatului Strategic cu China, iar în primăvara acestui an Ministrul de Externe declara că se lucrează la acest parteneriat strategic, aşadar, cred că putem specula că această nouă prevedere vine ca o continuare a eforturilor guvernamentale cu privire la acest aspect.

Securitatea naţională nu poate fi asigurată individual de un singur stat, aşadar e necesară cooperarea internaţională alături de aliaţii noştri, iar aici, România s-a dovedit a fi un aliat predictibil – caracteristică extrem de importantă în relaţiile internaţionale - stabil şi de încredere. După cum spuneam anterior, şi este accentuat şi în Strategia de Apărare, Rusia este un actor important pe scena politică internaţională, iar acţiunile din zona Mării Negre, conservarea şi chiar reactivarea unor conflicte îngheţate precum anexarea Crimeei, readuc - în atenţia NATO şi a României - misiunea şi obiectivul apărării colective. Mai mult decât atât, Federaţia Rusă este o potenţială ameninţare şi pentru dezvoltarea Republicii Moldova - faţă de care ne asumăm, încă o dată prin această Strategie, continuarea sprijinului şi a susţinerii în parcursul său european. 

Strategia naţională a fost prezentată ca fiind multidimensională, într-o formulă extinsă, ce face referire şi la riscurile şi ameninţările interne, directe sau indirecte, la securitatea ţării noastre.

Toate aceste dimensiuni cumulate oferă un echilibru necesar societăţii noastre, iar faptul că sunt cuprinse în această Strategie, fie ca obiective sau ca direcţii de acţiune, demonstrează că Strategia este racordată la realităţile politice, economice şi sociale.

Salut în mod special definirea distinctă a dimensiunii educaţionale, de sănătate, sociale şi demografice drept direcţii de acţiune şi modalităţi principale de asigurare a securităţii naţionale. În acest context, prima direcţie de acţiune specifică vizează „conturarea unui amplu proiect naţional de educaţie, care să asigure mecanisme de planificare pe programe, proiecte şi performanţă.”. Acest lucru însemnă asumarea de către întreaga clasă politică a schimbării paradigmei educaţiei naţionale, ce este în acest moment o vulnerabilitate. Cred că trebuie să gândim o formulă prin care să mutăm „lupa” pe elevi, pe nevoile lor reale, pe capacităţile lor şi pe dezvoltarea acestora, care nu înseamnă memorarea a sute de pagini. Este o problemă ce trebuie soluţionată pentru viitorul lor, şi al nostru deopotrivă.

Justiţia şi independenţa acesteia sunt definite ca obiective de securitate naţională, direcţia de acţiune fiind continuarea luptei anti-corupţie şi încurajarea cetăţenilor să sesizeze şi să reclame orice act de acest gen. O altă direcţie de acţiune importantă şi pe care de altfel Parlamentul în această sesiune cred că a îndeplinit-o în special prin demersurile făcute spre adoptarea Noului Cod Fiscal este asigurarea permanentă a unui cadrul legal adaptat.

Dimensiunea de ordine publică prevede în special combaterea evaziunii fiscale şi a altor forme ale criminalităţii economico-financiare, domeniu în care cu toţii facem eforturi constante. Strategia mai prevede şi promovarea unor politici care să asigure reducerea decalajelor dintre diferitele regiuni ale ţării, idee susţinută în mod activ de coaliţia PSD-UNPR-ALDE, încă de la începutul guvernării depunând eforturi instituţionale de a dezvolta echitabil, prin investiţii, toate regiunile României.

Toţi parlamentarii trebuie să contribuie ca Strategia să-şi finalizeze parcursul legislativ, şi să fie deschişi cooperării şi dialogului pe acest subiect extrem de sensibil şi de important pentru România, în special că am primit asigurări că în cazul în care, pe parcurs, apar vulnerabilităţi noi, riscuri noi, Strategia poate fi upgradată. Este un lucru foarte important în contextul actual în care evoluţia mediului de securitate este imprevizibilă.