ANCHETE, SOCIAL, ECONOMIC

* Presedintele CJ “militeaza” pentru scumpirea apei din Sighet
Baronul Apelor

* Un sfert dintre copiii institutionalizati sunt purtatori de virus hepatic
Carantina la Directia Copilului

* Muzeele din Sighetu Marmatiei sunt lasate de izbeliste
BUGET, extrema urgenta

* CMC – firma unde imposibilul nu exista
Caldura pietrei

* Bursa vorbelor

* Alta Marie si palaria ei de paie

* Presedintele CJ “militeaza” pentru scumpirea apei din Sighet
Baronul Apelor

A curs multa cerneala despre controversatul program de reabilitare a retelelor de apa din orasele Maramuresului (fac exceptie Baia Mare, care opereaza deja un alt program, si Cavnicul). Pe 7 iulie 2003, primarii celor sase orase participante au semnat o declaratie de parteneriat pentru realizarea si implementarea proiectului ”Mara”.

Proiectul “Mara” se refera la reabilitarea retelelor de distributie a apei potabile, prin utilizarea programului SAMTID, finantat cu bani externi. Asociatia de Dezvoltare a Infrastructurii Locale Maramures (ADIL) a creat pentru Maramures acest proiect, care a obtinut locul trei pe tara la capitolul eligibilitate.

Proiectul Mara

Primarii care au fost de acord cu proiectul au de respectat un contract care prevede: sa realizeze si sa implementeze proiectul, sa ramburseze solidar imprumutul, sa contacteze acelasi operator licentiat pentru serviciile de alimentare cu apa, sa asigure functionarea si intretinerea infrastructurii minim cinci ani dupa terminarea proiectului si sa acopere din fondurile proprii eventualele costuri neeligibile sau care depasesc valoarea convenita prin proiect. Valoarea proiectului “Mara” a fost estimata la 7,74 milioane euro (cu care s-ar realibilita cam 60 de kilometri de retea). Jumatate din bani ar urma sa vina de la comunitatile locale, respectiv 41% din Sighet (unde urmeaza sa se inlocuiasca 25 de kilometri de teava).

Cine ia banii?

Baiul a inceput de la nominalizarea operatorului, desi existau doar doua variante: SC Vital Baia Mare si SC Acaterm Sighetu Marmatiei. Vital (situata intr-un oras din afara proiectului) este singura societate de profil din judet care are licenta in acest moment, dar Acaterm urmeaza sa depuna documentatia de licentiere pana in luna martie si sa obtina parafa finala in cel mult sase luni, adica inainte de semnarea papirelor finale. Alexandru Cosma, presedintele CJ (pentru ca CIMP, firma pe care a fondat-o si apoi a donat-o… fiicei sale, tare s-ar mai infrupta din banuti), considera ca cel mai bine ar fi ca Vital sa preia afacerea, cica pentru a se evita costurile suplimentare de licentiere a Acaterm. Sighetenii nu au votat in CL aprobarea planului, motivand ca rata anuala ar incarca bugetul pauper al municipiului cu 14 miliarde de lei si au propus ca banii respectivi sa fie decartati de… CJ. Baimarenii n-au fost de acord, argumentand “ca si asa Sighetul are cea mai putreda retea, cu pierderi de 50%, si ca din cauza se vor pierde banii”, ca proiectul va fi compromis si, mai grav, ca nu se vor mai putea obtine alte finantari SAMTID.

Materiale la suprapret

Realitatea este insa alta. Consilierii sigheteni Nicolae Mutiu (PD) si Otto Knobloch (PNL) au declarat ca nici unul dintre colegii lor nu sunt impotriva proiectului, ci doar a devizului de lucrari mult prea incarcat. Au exemplificat cu pretul unui metru liniar de teava, care pe hartiile lui Cosma costa peste 2,7 milioane de lei (fata de 500.000 lei cat e in comert!), iar o pompa ce valoreaza 60 de milioane este cotata in Studiul de Fezabilitate (SF) la 300 de milioane! Asa s-a ajuns ca pretul inlocuirii unui kilometru de teava sa fie evaluat la 5 miliarde de lei, ceea ce e enorm. Grigore Stet, director Acaterm SA, a explicat: ”Pierderile din cauza retelei nu sunt mai mari de 15%. Pentru a rambursa cei 8 miliarde de lei ce ne revin (Sighetul va avea de platit 1,75 milioane de euro), populatia va avea de suferit. Fiecare consumator va avea de platit mai mult cu 2.500 lei/metrul cub (taxa de rambursare), adica circa 7.500 de lei plus TVA. Asta la preturile de azi! Dupa perioada de gratie de doi ani, cand va incepe rambursarea efectiva, costurile de productie urmeaza a ajunge probabil la 7-8.000 de lei/metrul cub, taxa suplimentara devenind 3.000 de lei/mia de litri. Din nefericire, partea financiara a proiectului a fost prezentata de catre ADIL abia cu o saptamana in urma. Dar daca am executa noi aceasta lucrare, cu 5 miliarde am reconditiona nu un kilometru, ci unul si jumatate. La ultima intalnire cu secretarul de stat Radu, s-a decis ca nu e nici o problema daca vor fi doi operatori la nivel de judet. Din cate am inteles, nici cei de la Vital nu sunt foarte incantati sa fie operatori unici.”

Scenariu financiar

Eugenia Godja, primarul municipiului, a precizat: ”Populatia Sighetului are suportabilitate financiara pentru 9-10.000 lei/metrul cub? Acum, pretul e printre cele mai mici din tara, si totusi doar 70% dintre consumatori sunt si platitori. Nu e adevarat ca ne opunem, dar nici nu putem semna orbeste, mai ales ca proiectul este de anvergura si de durata lunga. Problema sunt banii. Bugetul local e foarte mic, abia ne ajunge pentru strictul necesar. Pentru cheltuieli avem alocati anul acesta 50 de miliarde. Daca dam 8 miliarde pentru , cum acoperim restul? Sunt mai multe neclaritati in acest scenariu financiar. In momentul in care s-a lansat proiectul nu s-a discutat de Vital, pentru ca nu intra in joc Baia Mare. Cat priveste presiunile efectuate de CJ, acesta nu poate trece peste o hotarare a CL Sighet. Costurile sunt foarte mari: firma sigheteana Consim SA a declarat ca poate reabilita un kilometru de tubulatura cu 2,5 miliarde de lei. Adica jumatate cat in SF-ul intocmit de ADIL. Cerem ca operator sa fie Acaterm, si dorim sprijin financiar de la bugetul judetean.” Ramane de vazut ce va vota CJ si cum vor sari sighetenii din carti: cu frumosul, ori cu japca? Cert e ca, dupa retragerea Baii Mari si a Cavnicului din acest proiect, Cosma se vede “tradat” si de orasele pesediste care, oricat ar dori sa-i faca pe plac, nu pot semna un contract care i-ar ingloda in datorii greu rambursabile. Oricum, baronul Apelor Tulburi pare prea insetat ca sa piarda un contract care, o data executat, devine un generator sigur de bani. De multi bani in buzunarele celor “care-si dau interesul”. Probabil un apropiat va executa proiectul, trai-i-ar contu’!

Reactia ADIL

”Costurile au fost stabilite de specialistii care au castigat licitatia in aprilie 2003, in urma studiului de pre-fezabilitate. Preturile nu le-am stabilit noi, dar in aprilie va avea loc licitatia pentru adjudecarea executantului. Atunci va putea castiga oricine indeplineste condiitiile impuse de finantatori, fiind o licitatie internationala. In Maramures exista opt operatori. Prin acest program se incearca ajungerea la unul singur. In 2003, ADIL a efectuat doua studii in urma carora am constatat ca problema apei este prioritara pentru maramureseni, care sunt dispusi sa plateasca mai mult pentru a beneficia de servicii mai bune.” - Daniela Crisan, directorul ADIL

Reactia VITAL

”Alexandru Cosma a sustinut ideea infiintarii cat mai grabnice a acestui operator unic. Noi nu am respins ideea, dar trebuie sa studiem cu atentie toate implicatiile. Abia apoi ne vom putea pronunta. In anumite localitati, tarifele au ramas aceleasi cu cele de acum trei ani, iar in altele, platile sunt la pamant. Nu ne putem permite preluarea acestora fara rezerve. Fiind un an electoral, nu e potrivit sa pretinzi oamenilor preturi mai mari. Nu se va ajunge departe asa.” - Gasparik Geza, director Vital SA

Ciprian Dragos, Teofil Ivanciuc



* Un sfert dintre copiii institutionalizati sunt purtatori de virus hepatic
Carantina la Directia Copilului

Mai mult de un sfert dintre copiii institutionalizati din Maramures sunt afectati de sindromul hepatitei B. Pentru cazurile grave, simplul regim alimentar nu este suficient, necesitand internarea. Cauzele sunt evidente: lipsa sterilizarii instrumentarului medical folosit in tratamentul copiilor si relatiile sexuale juvenile neprotejate. Conducerea institutiei nu se arata surprinsa.

Una dintre surprizele inceputului de 2004 a aparut in urma unui control medical al copiilor, pentru depistarea tuturor cazurilor de hepatici din sistem. Spre surpriza (neplacuta, evident) a conducerii Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului (DPDC), s-a adeverit ca peste un sfert dintre copiii institutionalizati sunt purtatori ai virusului hepatic B. ”In urma testelor rapide pe care le-am facut la sfarsitul anului 2003, am gasit ca in centrele de plasament si casele de tip familial avem sute de bolnavi. La Sighet, au iesit pozitivi 84 din cei aproape 400 copii, la Targu Lapus, 34 din 200, in Baia Mare, aproximativ 80 din 700, la Ocna Sugatag, 24 din 84, iar la Viseu, 20 din 50. Acestea sunt rezultate de orientare. Trebuie confirmate prin teste specifice, la Directia de Sanatate Publica (DSP). Rezultatele sunt critice, dar nu ne surprind. Pana acum, nu s-a interesat nimeni de copiii astia. Purtatorii pasivi ai antigenului vor fi tinuti sub supraveghere permanenta, iar cei al caror antigen e in evolutie vor fi internati la Spitalul de Boli Infectioase. Internatii vor primi medicamentatia necesara si regimul alimentar aferent”, a declarat Virginia Szasz, sef serviciu evaluare din cadrul DPDC.

Cauzele

”Testele rapide trebuie confirmate in laborator. In mare masura, rezultatele initiale se adeveresc. Din cele 86 de probe primite pana acum, 67 au fost depistate pozitiv”, a afirmat Anisoara Bonat, sefa Laboratorului de Microbiologie din cadrul DSP. “Din 1995, exista un program national de vaccinare a fiecarui nou nascut pentru prevenirea imbolnavirii cu virusul hepatic. Pentru cei nascuti dupa aceasta data, nu exista probleme. Problema o constituie copiii cu varste de peste 15 ani, pentru care tratamentul medicamentos nu este suficient. Recuperarea acestora nu este posibila in totalitate, ci boala se poate tine sub supraveghere. Sperante exista pentru cei sub 15 ani, care, de obicei, isi revin complet”, a spus Gheorghe Timis, directorul DSP - Supravegherea Starii de Sanatate. Viorica Chereches, directorul Spitalului de Boli Infectioase Dermato-Venerice a descris hepatita ca pe o boala foarte periculoasa. ”Riscul de raspandire este ridicat, pentru ca traiesc in colectivitate. Virusul se transmite pe cale sexuala, prin sange si nastere. Netratata, boala duce in timp la ciroza si cancer hepatic. Tratamentul unui bolnav costa cam 5 milioane de lei lunar si trebuie urmat 1-2 ani”, a declarat Chereches. Daca stam sa analizam cauzele, vedem ca numarul acestora este mic. Concluzia ar fi ca cei mai multi bolnavi sunt victimele unui sistem sanitar deficient sau… ale relatiilor sexuale intre minori! Constient ca fotoliul de director e tapitat, dar nu intotdeauna comod, Augustin Botis a schitat cateva masuri pentru remedierea situatiei catastrofale. ”Da, este grav ca un sfert din copii sunt pozitivi. Era grav si daca erau doar cativa. In timp, ne-am gandit la o separare a celor bolnavi de cei sanatosi si la aplicarea unor regimuri alimentare, pregatite de nutritionistul Coriolan Dragomir. Suntem constienti de importanta fenomenului”, a conchis Botis. Numai ca regretele si constientizarea nu sunt suficiente. In ceasul al doisprezecelea, conducerea promite masuri. Asteptam si sanctiunile pentru cei vinovati. Daca transparenta promisa de Botis nu e fanfaronada.

Ciprian Dragos



* Muzeele din Sighetu Marmatiei sunt lasate de izbeliste
BUGET, extrema urgenta

In Sighet functioneaza Muzeul Maramuresului si Muzeul Victimelor Comunismului si Rezistentei. Anul trecut, peste 46.000 de vizitatori platitori au trecut pragul celor doua muzee. Daca raportul s-ar pastra, institutiile muzeale din Baia Mare ar fi trebuit sa contabilizeze peste 150 de mii de musafiri, dar cifra n-a fost atinsa nici macar pe sfert. Totusi, pentru Sighet nu sunt bani!

In urma cu 30 de ani, s-a infiintat Muzeul Etnografic din Sighet (mai precis, s–a reinfiintat). Acesta a devenit principalul punct de atractie pentru hippiotii intarziati si aventurierii vestici care se indreptau spre India,Tibet sau Afganistan si care, pe la inceputul anilor ‘70, si-au ales traseul de traversare a Europei de Est prin Maramures. Dupa aparitia unor lucrari de promovare in Occident a valorilor inestimabile ale ”Tarii” (datorate lui Mia Kosei si Patrick Weisberger), fluxul de cercetatori, curiosi si amatori de inedit a crescut foarte mult, pana la ceea ce se vede astazi. Privind obiectiv, trebuie sa recunoastem ca, prin muzeu si prin valorile traditionale populare, Maramuresul a devenit si a ramas celebru. E pacat ca acum, in contextul aderarii la valorile UE, am ajuns sa uitam de cel mai valoros patrimoniu al regiunii, din cauza iresponsabilitatii administratiei.

Saracia Etnograficului

Muzeul Etnografic gospodareste un numar mare de sectii (istorie-arheologie, stiintele naturii, arta, etnografie), casele memoriale Elie Wiesel si Mihaly de Apsa precum si Muzeul Satului. In plus, se mai administreaza ”in situ” inca patru case memoriale, precum si un depozit imens, arhiva si biblioteca lacasului. Fondurile muzeului nu ajung nici pentru incalzirea si repararea celor patru cladiri din centrul Sighetului. Nici nu se pune problema asigurarii unui microclimat constant necesar conservarii celor cateva zeci de mii de obiecte de patrimoniu de rang european, nici repararii periodice a celor cateva zeci de gospodarii din ”sat” ridicate din lemn vechi de sute de ani, nici noilor achizitii. Consilierii locali sunt atat de paraleli cu tot ce inseamna muzeu, incat cativa dintre ei si-au marturisit nedumerirea, sincera, fata de eforturile de salvare a institutiei. Normal, pentru ca exista consilieri care n-au pus piciorul niciodata in muzeu! Anul trecut, bugetul Muzeului regional din Sighet (singurul din Maramures cu acest statut!) a avut un buget ”generos” de 3,7 miliarde de lei, dintre care 3,5 a fost fondul de salarii. In acest an, datorita modificarii legii muzeelor, Mihai Dancus a obtinut suma de 2,5 miliarde de la Baia Mare (prin intermediul lui Pamfil Bercean, vicepresedintele CJ). Suma jenant de mica fata de cea a Muzeului Judetean, care papa 20 de miliarde anual. Cand au auzit de suma primita de la CJ, consilierii locali (majoritatea PSD-UDMR) au decis ca bugetul municipiului nu poate oferi mai mult de 1,2 miliarde in acest an electoral, al asfaltului si promisiunilor, asa ca, de fapt, totalul este mai mic fata de anul trecut. Dupa cum a punctat si Ioan Marchis, directorul Directiei judetene pentru Cultura, CL Sighetu Marmatiei habar n-are ce face.

Razbunarea neocomunistilor

Muzeul Memorial din Sighet a fost vizitat in 2003 de 35.000 de vizitatori, dintre care 26.000 de platitori (peste 2.300 fiind turisti din Africa de Sud, Australia, SUA, Canada sau din tarile UE). Din vanzarile de bilete, taxele foto si video si vanzarea de pliante, brelocuri sau carti, Memorialul a incasat peste 446 de milioane de lei (in conditiile in care intrarea a fost gratuita la multe manifestari din incinta fostei puscarii, la fel ca accesul in Cimitirul Saracilor de la Cearda, unde sunt inmormantati marii oameni ai Romaniei interbelice). Bugetul alocat de Ministerul Culturii si Cultelor acestei institutii (compusa din Muzeul sighetean si Centrul International de Studii contra Totalitarismului, patronata de Academia Civica si subordonata, pur simbolic, Consiliului Europei) este anul acesta de 2,3 miliarde de lei. Mai mic cu 100.000 decat cel de anul trecut dar, calculand inflatia, bugetul e mai mic cu 14%! Fondurile alocate provin in cea mai mare masura de la Cultura, iar diferentele necesare se obtin de la Academia Civica (care face vanzare de carte) si prin unele sponsorizari.

Vinovatii

Jalnicii politruci nu inteleg ca daca Maramuresul isi va pierde patrimoniul mobil si imobil, degeaba va ajunge sa aiba infrastructura europeana, pentru ca nu va mai prezenta interes turistic. Daca ritmul actual al distrugerii valorilor muzeale si din spatiul rural se va pastra, Maramuresul va ajunge o insula pseudoccidentala, care va avea poate sosele rapide sau chiar tuneluri rutiere (gluma!), dar nu va mai avea nimic atractiv in sine. Adica va deveni un kitsch. Acum e momentul sa salvam ce se mai poate.

Bugetele groazei

Reactiile celor doi directori din instiutiile sighetene sunt un semnal de alarma pentru “masina de votat fonduri”. Directorul Muzeului Etnografic, doctor Mihai Dancus, a recunoscut cu tristete ca angajatii (circa 50) sunt remunerati jalnic, iar in anul 2003 toti banii disponibili (exceptand plata salariilor) au fost 200 de milioane lei, suma derizorie, suficienta doar pentru plata apei meteorice si potabile, eventual si a curentului electric. Directorul muzeului Memorial Sighet, Gheorghe Mihai Barlea, a recunoscut si el ca bugetul e insuficient. “Numai combustibilul necesar incalzirii pe timp de iarna costa circa 400 de milioane de lei. Apoi, avem 15 angajati, care trebuie platiti. Suma de care am avea nevoie ca sa mearga treaba ar fi de circa 4 miliarde de lei anual, adica cu 40% mai mult decat am primit. Suntem dezamagiti ca desi Memorialul este o institutie de anvergura europeana, parlamentarii nostri, mai ales cei maramureseni, n-au luat nici o pozitie vizavi de problema bugetului nostru.”

Teofil Ivanciuc



* CMC – firma unde imposibilul nu exista
Caldura pietrei

Obtinerea unui certificat ISO nu este o treaba tocmai usoara. Si mai greu este sa mentii certificarea, pentru ca trebuie sa ramai la standardele de calitate cerute. Pentru unii, insa, acest lucru nu e decat o simpla formalitate. E cazul firmei CMC, care implementase de multa vreme standardele de calitate cerute, asa ca nu a trebuit decat ca acestea sa fie recunoscute.

CMC este un nume care nu mai are nevoie de prezentare. Lucrarile pe care le-a facut in toata tara reprezinta cartea de vizita a firmei. Cand vorbesti cu Victor Florean, administratorul firmei, ai senzatia ca totul e foarte simplu si imposibil nu exista. Dar in spatele acestei sigurante stau multe ore de munca.
Reporter: Care a fost cea mai mare realizare a firmei?
Victor Florean: Pentru mine, toate lucrarile sunt realizari deosebite. Daca discutam despre complexitatea lor, putem aminti Academia Romana, unde am placat cu marmura mii de metri patrati, Tribunalele din Galati sau Botosani. Dar, sunt atasat de fiecare lucrare pe care o executam.
Rep.: Cum ati reusit sa impuneti firma pe piata si unde va situati acum?
V.F.: Nu suntem o firma mare, dar am reusit sa ne impunem datorita calitatii lucrarilor si produselor noastre. A fost nevoie de o politica de marketing agresiva. Oamenii nostri au invatat ca daca sunt dati afara pe usa, trebuie sa intre pe geam. Nu stim sa renuntam. Personalul este unul stabil, si am avut grija sa-l instruim in permanenta. Cred ca aici poate fi gasita cheia succesului nostru, pentru ca la ora actuala suntem pe locul doi in tara intre firmele de profil.
Rep.: Care sunt produsele cu care ati cucerit piata?
V.F.: Avem peste 90 de tipuri de marmure, travertine, granite si calcare. O parte dintre ele provine din carierele pentru care avem licenta de exploatare, Buteasa, Letca, Rastoci; alta parte din importurile pe care le facem din Turcia, Grecia, Egipt, Italia Brazilia, India sau China. Preturile se intind pe o plaja foarte larga, de la 9 Euro + TVA metrul patrat, pana la 380 de Euro + TVA, de exemplu, pentru un granit din Brazilia.
Rep.: De ce credeti ca lumea se teme sa foloseasca marmura in locuinta? E doar pretul de vina?
V.F.: Nu cred. Exista o idee preconceputa, ca marmura e rece. Eu va spun, documentat, ca si marmura, si parchetul reprezinta placari reci. Spre deosebire de parchet, marmura este mult mai rezistenta in timp, mult mai usor de intretinut si mult mai igienica. Ar mai fi un aspect: placarea cu marmura confera vara un confort termic. Iar cei care se gandesc doar la frigul iernii, sa nu uite ca exista atatea metode de a-l inlatura. Exista, de exemplu, incalzirea prin pardoseala.
Rep.: A fost greu sa obtineti certificarea ISO?
V.F.: A fost mai simplu decat am crezut. Am avut mare noroc cu faptul ca lucram de multi ani cu italienii si multe dintre cerinte noi le indeplineam deja. Practic, a fost mai mult o formalitate, pentru ca noi asa suntem obisnuiti: calitatea e mai importanta decat castigul material.
Rep.: Care este secretul unei afaceri de succes?
V.F.: Nu exista nici un secret. Importanti sunt oamenii cu care lucrezi. Cel mai greu lucru e sa formezi o echipa, sa inteleaga fiecare care e rolul lui si sa stie ca trebuie sa isi faca treaba foarte bine, sa nu trebuiasca sa vina cineva dupa el si sa repare. Apoi, mai e nevoie de foarte multa munca si de stabilirea clara a tintelor. Daca vrei sa ai o afacere de succes, nu poti sa lucrezi haotic. Trebuie sa stii foarte clar unde ai de ajuns si sa nu-ti pierzi din vedere telul. Daca apar obstacole, trebuie inveti sa le depasesti.
Rep.: Ce cadou l-ar bucura pe Victor Florean, un om care are tot ce-si doreste?
V.F.: E adevarat ca am tot ce-mi doresc, dar asta se refera mai ales la familia mea. Intotdeauna, afacerile au fost pe locul doi. Copiii si sotia ma fac sa ma simt implinit. Cadoul care m-ar bucura cred ca ar fi o cutie cu trabucuri cubaneze, originale, pentru ca de trei ani am renuntat la tigarete.

Claudia Sitaru



* Bursa vorbelor

De o vreme incoace, mi-e tot mai greu sa deschid televizorul in jur de 7 seara. Stiri care iti zbarlesc spinarea iti fac tabloul complet al unei societati alienate. Desi intr-un fel calita in fata atator monstruozitati, o stire de saptamana trecuta m-a intepenit in fotoliu. Un cuplu, despre care toti aveau numai cuvinte de lauda, si-a pus capat zilelor intr-o maniera (considerata romantica, daca nu ar fi fost de un tragism crud). Cei doi erau trecuti bine de varsta primei iubiri, aveau prunci maturi, parea ca nu exista nici un motiv pentru un asemenea gest absurd, si totusi… Explicatia astepta intr-o scrisorica lasata de cei doi, prin care isi luau adio de la viata, tocmai din cauza …vietii. Grele. Demnitatea lor de oameni care au muncit o viata intreaga nu le-a mai permis sa-si taraie ultimii ani in nevoi si neajunsuri. Poate ca e banal. Poate ca nu e un motiv de final. Dar e o realitate. Ne mor parintii! In griji si nevoi, umiliti, batjocoriti, uitati de toti, ne mor parintii!

Lavinia COTARCEA



* Alta Marie si palaria ei de paie

In conditiile in care masurile de acordare a creditelor imobiliare au fost ingreunate de noile norme ale BNR, bancile comerciale si-au amintit de varianta mai veche a creditelor pentru locuinte: creditul imobiliar. Pentru a-l face accesibil cat mai multor persoane, bancherii au inceput prin a lua in calcul veniturile lunare nete ale familiei, in sens largit. Adica, familia inseamna toti membrii care gospodaresc impreuna, inclusiv parinti, socrii sau alte rude. In urma acestei masuri, valoarea creditului se mareste, desi e ceva mai costisitor din cauza costului asigurarilor de viata ale celor luati in calcul. Se pare ca bancile comerciale au fost sfatuite de BNR sa tina cont de normele de creditare si in cazul acestei forme de imprumut, dar aceasta recomandare nu poate fi o constrangere. In concluzie, este de asteptat ca bancile sa imbunatateasca sistemul creditului imobiliar si sa caute alte produse pentru aceste nevoi, chiar si leasingul imobiliar.

Lavinia COTARCEA