ANCHETE, POLITICA, ATITUDINE, SOCIAL

* Lumina pentru ascunsele contracte de sponsorizare… penale
Don Ardeleoni, drujbarul

* PRM si UDMR au viceprimar in Baia Mare
Echipa completa a primariei

* DPC, o vaca de muls pentru firmele agreate de Cosma&Co
Licitatiile intereselor

* Baia Borsa a ajuns un Eldorado al hotilor de fier vechi
Miliardele “mafiei de fier”

* Din ciclul: Ce ti-e si cu directorii demisi!
Chiuzbaian da CEC in judecata

* Gardianul violent, trimis pe somaj!

* Coltu’ meu
O lectie de politica

* Atrocitatile sistemului represiv comunist au facut peste 2 milioane de victime
Nobletea detinutilor politici

* In Sighet “functioneaza” o sinistra discriminare religioasa
Mafia cimitirelor

* Schimbul de azi
Pimen, un argument pentru recastigarea demnitatii B.O.R.

* Peste 2.400 de hectare de padure, o miza tentata
Razboiul silvic

* Concesii si concesiuni

* Ma tot mir
Chirurgia necesara

* Romanilor “li se arata pisica”: sistemul de sanatate
Suntem cobaii lor!

* Ambasadorul Germaniei in Romania n-a fost bagat in seama
Protocol diplomatic ignorat

* Lumina pentru ascunsele contracte de sponsorizare… penale
Don Ardeleoni, drujbarul

Dupa ce s-a crezut Ludovic al XIV-lea, Anton Ardelean, primar in Tautii Magheraus se crede si… padurar sef al orasului! Rapida alternanta a personajelor in care se automorfozeaza Ardelean ridica serioase semne de intrebare privind intergritatea sa psihica. Fapta este de studiata de specialistii din domeniu, altii decat cei care trebuie sa cerceteze contractele de sponsorizare cu firmele de prelucrarea lemnului. Pentru ca acestia “nu au gasit” contractele, GAZETA le publica.

In cei patru ani de mandat, primarul Anton Ardelean pare a fi convins ca poate face tot ce-l taie capul. Apropo de taiat, in cele ce urmeaza vom prezenta modul in care acesta intelege sa administreze padurea din patrimoniul local, respectarea legii fiind exclusa. In urma petitiilor adresate de un grup de localnici catre Prefectura Maramures, referitoare la taierile abuzive de arbori din Tautii Magheraus, o echipa de auditori din cadrul Serviciului de Control si Audit Public s-a deplasat la fata locului. Dupa controlul efectuat in anul 2002, auditorii au constatat ca ”aspectele semnalate, referitor la taierile ilegale de arbori, sunt de natura infractionala”. In aceeasi ordine de idei, alte doua controale (din aceeasi perioada) efectuate de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Satu Mare (ITRSC) au relevat taieri ilegale de arbori din fondul forestier al localitatii. ”In urma inspectiei de fond in patrimoniul forestier al Primariei Tautii Magheraus, respectiv in pasunile impadurite , , , s-a gasit un numar de 148 de arbori taiati ilegal, cu un volum nejustificat de 43,85 mc. S-a facut inspectie de fond in pasunile impadurite si , gasindu-se 35 arbori taiati ilegal, cu un volum de 72,48 mc. Valoarea totala a prejudiciului stabilita de organul nostru de control care a executat cele doua inspectii se ridica la suma de 49,3 milioane lei, conform actelor de control care vor fi comunicate Prefecturii Judetului Maramures”, se specifica intr-un raspuns dat de Inspectorul Sef al ITRSC, Ster Sever. Cum sesizarile catre ITRSC au continuat, a avut loc un al doilea control. ”Delegatii ITRSC Satu Mare au efectuat un control in pasunea impadurita (din Tautii, n. red.), unde au identificat si marcat un numar de 37 cioate (arbori taiati ilegal), cu un volum de 13,7 mc si o valoare de 3,6 milioane lei. Au fost intocmite procese-verbale de contraventie silvica pentru taiere ilegala de arbori si transport fara documente legale de provenienta”, se precizeaza in cel de-al doilea material semnat de Inspectorul Sef al ITRSC.

Cappo di tutti cappi

Ce s-a intamplat? Probabil, considerandu-se “unic distribuitor” al bunurile comunei (pe atunci Tautii nu se falea cu notiunea de oras), don Ardeleoni a impartit lemnul din pasunile impadurite unor amici din localitate. In unele cazuri, aceste aprobari ale primarului s-au facut trecandu-se peste parerea avizata a padurarului, asa cum reiese din declaratiile scrise ale localnicilor. ”Subsemnatul, A. P., am solicitat Primariei sa-mi aprobe lemn de foc din Pasunea Dios. Padurarul mi-a spus ca nu poate sa marcheze arborii, deoarece nu exista deschis parchet in pasune. Primarul a zis ca sa tai lemnele, ca dansul raspunde si am taiat doua lemne”, a declarat unul dintre localnici. Detinem declaratiile scrise ale unor localnici care certifica faptul ca primarul le-ar fi spus sa treaca peste autoritatea padurarului si sa taie linistiti, pe raspunderea sa. Faptul este foarte grav si are conotatii ilegale, Toni motivandu-si deciziile prin existenta unor cazuri sociale deosebite. Concluzia este clara. Vinovat de taierile ilegale de arbori din proprietatea localitatii constatate de inspectorii ITRSC este primarul Ardelean, care s-a declarat raspunzator de aprobarile respective.

”Sponsorizari” pe fata

Pentru ca tot suntem la capitolul forestier, putem aminti aici o alta manevra inteligenta a lui Anton Ardelean: contractele de sponsorizare cu firmele care prelucreaza lemnul. In calitate de reprezentant al Consiliului Local (este legal?), Ardelean a incheiat diverse contracte de sponsorizare cu societati care au ca obiect de activitate prelucrarea lemnului. Aceste societati se obliga la furnizarea de masa lemnoasa catre Primarie, pentru a fi folosita (asa se spune in contract) la institutiile de invatamant. Problema este ca nimeni nu a intocmit vreodata un proces-verbal de predare-primire a lemnului si nu se stie cat din lemnul din sponsorizare a fost folosit la scoli si cat in alta parte, pentru ca nu exista acte justificative. Unii spun ca din lemnul respectiv Toni si-a ridicat o casuta de vacanta, dar probabil ca acestia sunt invidiosii satului, pardon!, ai orasului, si nu merita atentie.

Dovada!

Ciudat este ca la controlul efectuat de auditorii Prefecturii nu a fost gasit nici un contract de sponsorizare. ”La solicitarea auditorilor, nu le-a fost prezentat nici un contract de sponsorizare si nici o receptie privitoare la materialul lemnos primit prin sponsorizare. Daca aceste contracte exista, trebuie sesizate organele de cercetare penala, aspectele fiind de natura infractionala”, se specifica in raportul Corpului de Audit al Prefecturii. Si iata, in povestea aceasta isi face aparitia… penalul! Cu alte cuvinte, aceste contracte de sponsorizare sunt o inventie (ilegala) a lui Toni, iar lemnul respectiv nu apare in actele Primariei. Dubla ilegalitate. Pentru a veni in sprijinul oamenilor legii, publicam alaturat unul dintre contractele de sponsorizare incheiat de Anton Ardelean cu firma Kolforest. Exista, e ilegal, iar Toni a savarsit o fapta de natura penala. Asteptam sesizarea organelor in drept si luarea masurilor care se impun, pe care le vom urmari cu cea mai mare atentie. Vom reveni.

Ciprian Dragos



* PRM si UDMR au viceprimar in Baia Mare
Echipa completa a primariei

Dupa constituirea Consiliului Judetean si alegerea conducerii executive, a urmat, firesc, convocarea Consiliului Local Baia Mare pentru alegerea celor doi viceprimari. Liderii liberali, democrati, peremisti si cei ai UDMR au venit linistiti la sedinta de CL, avand in vedere ca in Consiliul Judetean protocolul celor trei partide a functionat ireprosabil.

Dupa validarea “fiului ratacitor” al grupului de consilieri locali PSD, Mircea Dolha, s-a trecut la alegerea viceprimarilor Baii Mari. Asa cum au fost parafate intelegerile intre partidele din opozitie, propunerile au fost: Ovidiu Stefan (PRM) si Istvan Ludescher (UDMR). Nu au existat probleme, s-a votat si cei doi au devenit oficial viceprimari si colaboratorii directi ai primarului Cristian Anghel.

Fara “lovituri sub centura”

De remarcat ca democratii au renuntat la functia de viceprimar in favoarea PRM pentru sprijinul acordat de filiala peremista la Consiliul Judetean (CJ). Poate pare ciudat, cu toate declaratiile celor de la PSD, cele patru partide din opozitie au respectat protocolul incheiat, ceea ce ne face sa spunem ca, in sfarsit, si in politica maramureseana se poate colabora, fara lovituri sub centura. Tot la capitolul “Bile albe” putem trece atitudinea consilierilor PSD. Fata de colegii de la CJ, cei din Consiliul Local au fost mult mai realisti si nu au incercat sa “puna piedici” doar asa, de amorul artei (politice). Ca si la CJ, cei mai castigati au iesit cei de la PRM care au obtinut un post de viceprimar. Peremistii vor inlocui consilierul local ales in aceasta functie (Ovidiu Stefan, fost candidat PRM pentru primaria Baii Mari) cu Vasile Vlasin, un tanar politician de perspectiva. Artizanul victoriei PRM, Liviu Doru Bindea, a demonstrat ca este un politician versat si bun negociator. Unii au spus ca actuala conducere a Primariei va fi un fel de struto-camila (PNL si PRM, UDMR). Nu credem ca va fi asa, deoarece dupa validarea si alegerile din CL, consilierii vor fi practic mai mult alesi ai baimarenilor decat politicieni. Adica, alesi pentru interesele municipiului, cel putin asa ar trebui.

Pete de culoare

Am remarcat, pe langa linistea si colaborarea tuturor consilierilor, cumintenia grupului PSD. Am remarcat eleganta politica a medicului Sabin Nemes-Bota, si pantalonii si pantofii “la moda” ai tanarului Mircea Dolha. Doar cravata nu se prea asorta cu pantofii. Doamna Hofer a fost cuminte, chiar absenta, ceva de genul: Oare eu ce caut pe aici! Liberalii, in grup compact, erau linistiti si veseli, mai ales ca alaturi de “aliatii politici” au o majoritate zdrobitoare in CL. Democratii, desi au pierdut (cedat) o functie importanta, se pregatesc cu sarg pentru “parlamentare”, unde spera sa recupereze ce au cedat la “locale”. Peremistii, veniti in numar destul de mare, au avut ceva emotii, dar votul le-a risipit temerile, iar Bindea a purtat un dialog “interetnic” cordial, asezonat cu rasete si zambete, cu deputatul Bondi Gyongyke. Una peste alta, in Consiliul Local Baia Mare pare a domni intelegerea si colaborarea, dincolo de orgoliile politice. Ceea ce, trebuie sa recunoastem este surprinzator! Este posibila ca actuala echipa de consilieri sa fie mai eficienta ca precedenta? Ramane sa vedem cum vor fi “lucrate” primele proiecte de hotarare.

Nicolae Teremtus



* DPC, o vaca de muls pentru firmele agreate de Cosma&Co
Licitatiile intereselor

Brutaria unui apropiat al fostului presedinte al Consiliului Judetean livreaza paine pentru copiii institutionalizati l Toto SRL, “producator agreat”, are contracte de 6 miliarde de lei

Cu cateva exceptii, licitatiile din 2003 organizate de Directia pentru Protectia Drepturilor Copilului Maramures (DPC) s-au desfasurat in conditii suspecte. Totul sub obladuirea lui Augustin Botis (director) si a Emiliei Hotea (contabilul sef). Supervizorul regiei a fost Alexandru Cosma (pe atunci, presedinte al Consiliului Judetean). Firme care nu produc nimic au ajuns furnizori ai DPC, pe baza de “mostenire” (de la fosta directoare Ana Moldovan) sau “pile” (la Hotea).

Cugetarile lui Augustin Botis (pe vremea cand isi cauta un rost prin Consiliul Judetean Maramures), se mai aud parca si acum in sala de sedinte: “DPC nu are o conducere adecvata, practica un management defectuos, copiii trebuie ajutati, sunt cheltuiti bani aiurea...” Cine se gandea atunci ca tocmai el va ajunge sa conduca institutia cu cel mai bogat buget din judet? Realizarile din cele aproape 10 luni de directorat arata ca Botis a folosit acelasi sistem de conducere dezastruos, bazat pe nepotisme si “pupaturi de mana” celor care l-au ajutat sa obtina functia. Practicand un management egal cu zero, Botis este pus la zid de nerealizarile (si mai grav, gafele – vezi incendiul Casei de tip familial de la Sighet, homosexualii din Centrul de pe Dragos Voda, licitatiile trucate, celebra organigrama) cu care se mandreste inainte de a fi implinit macar un an de conducere.

Comisia de licitatii, retrasa!

Vom recapitula modul de desfasurare a licitatiilor in timpul ”mandatului” lui Botis, punctand neregulile care ar trebui sa intre in atentia organelor de control. Daca in “era Ana Moldovan”, licitatiile Directiei erau dirijate de sus, unele firme (vezi Toto SRL) inghitind potul cel mare, Botis a promis la inceput de mandat o alta maniera de organizare a licitatiilor si desemnarea castigatorilor pe criterii economice juste (raport calitate-pret). Primele doua licitatii au avut loc la sfarsit de octombrie 2003 si priveau achizitia de combustibil si legume-fructe. Beneficiind de o comisie profesionista, licitatiile au decurs diferit de ceea ce se intamplase pana atunci, iar castigatorii au fost alesi in mod corect. Probabil acest lucru a deranjat, iar Cosma, probabil, l-a atentionat pe “directorul cu muze” sa “nu ii lase oamenii pe dinafara”, asa ca a inceput din nou jocul licitatiilor “cu dedicatie”. In urma presiunilor care se faceau asupra membrilor comisiei de licitatii, unii dintre acestia s-au retras, refuzand sa ia parte la neregulile ce aveau sa urmeze.

Daca vrei, se poate

In timpul unei conferinte de presa din luna noiembrie, Botis a prezentat situatia licitatiilor anterioare, cand preturile la care s-au achizitionat unele produse au fost mult peste cele de piata si a oferit un exemplu concret – Toto SRL. De exemplu, pretul la care DPC achizitionase varza de la Toto fusese de 16.000 lei/kg, in timp ce in magazinul propriu, Ioan Tataran o vindea cu 6.000 lei/kg. La fel se intampla si cu celelalte produse (cartofi: 13.000 la Toto, 7.000 pe piata; gulii: 23.000 la Toto, 15.000 pe piata; radacina patrunjel: 42.000 la Toto, 25.000 pe piata; telina: 49.000 Toto, 20.000 pe piata). Practic, preturile la care DPC cumpara de la Toto erau duble sau chiar triple fata de ceea ce se regasea pe piata. In urma licitatiei din noiembrie, s-a achizitionat aceeasi cantitate de legume si fructe, la un pret cu aproape 1 miliard de lei mai putin decat in urma cu un an. Nu trebuie sa mai spunem ca aceasta suma ar fi intrat din nou in buzunarul administratorului SC Toto SRL. Din pacate, euforia schimbarii nu a durat si lucrurile s-au intors la ”normal”.

Echipa Cosma – Toto

Alexandru Cosma i-a pus in vedere lui Botis ca Toto nu poate fi lasat pe dinafara si trebuie sa castige si el ceva. Zis si facut. Desi nu este producator direct decat pentru o parte din produsele lactate si de carne (fabricate in conditii cel putin discutabile, la abatorul de la Lapusel), Tataran a reusit sa insface o felie grasa din tortul licitatiilor pentru anul curent. Pentru comparatie, in 2003, SC Toto a avut contracte in derulare cu DPC in valoare de 7,9 miliarde lei (pentru legume, carne, produse de baza, lactate), iar in 2004 de 5,9 miliarde lei pentru aceleasi produse, in conditiile in care este un intermediar 100% (neregasindu-se pe lista producatorilor directi comunicata de Directia Agricola), deci si preturile practicate fiind mult mai mari. Asadar, SC Toto se infrupta in continuare din bugetul plin de larghete al Directiei, sub “vigilenta” unui director depasit de evenimente.

Contabila ”super” sef

Fiecare licitatie a avut specificul ei, in care neregulile se regasesc la tot pasul. De exemplu, la imbracaminte, incaltaminte si lenjerie nu s-au organizat licitatii, ci castigatorul a fost ales prin selectie de oferte, incalcandu-se legea. Dintre toti detergentii existenti pe piata, comisia condusa de contabila-sef, Emilia Hotea (febletea lui Botis, venita dupa un scandal de la Directia Sanitar-Veterinara) a ales tocmai marca Pirey. Pe langa cantitatile industriale in care a fost achizitionat (240 litri la 4 case de tip familial), acest tip de detergent achizitionat se foloseste pentru degresat motoare si spalat vapoare, iar dupa informatiile noastre avea si termenul de garantie “usor” depasit. Ceea ce ar explica graba si cantitatea achizitionata. Unii asistenti s-au plans ca si-au ars pielea prin utilizarea sa. Pantalonii tip blue-jeans s-au achizitionat fara nici un rationament. Aceeasi marime pentru toate varstele, incat prescolarii s-au trezit cu pantaloni mai mari decat ei (nu este o gluma)! Licitatia la paine are izul ei. Mai multi angajati DPC ne-au confirmat ca in ziua premergatoare licitatiei, Hotea a desigilat plicurile cu ofertele, informandu-se asupra celui mai mic pret. Amanuntul a fost decisiv pentru adjudecarea licitatiei de firma Darpan (administrata de un apropiat al lui Alexandru Cosma). Implicarea lui Hotea in abuzurile licitatiilor este evidenta, majoritatea firmelor castigatoare regasindu-se printre firmele cu care aceasta colaborase si pe vremea cand lucra la Directia Sanitar-Veterinara (Atena SRL, Construct Forest Impex SRL etc). Ciudat este ca in conditiile unui buget deficitar (4 miliarde de lei datorii), licitatiile au continuat pana in luna martie sub conducerea Laviniei Orzac (reparatii subsol, achizitii macaroane, biscuiti, refacere instalatii sanitare). Dar asta e o alta poveste asupra careia vom reveni.

“Smecherul” care vinde… hartii!

Celebrei firme SC Toto i se permit chestii ciudate. De pilda, are voie la subcontractari. Livrarea cascavalului in Centrul Tg. Lapus se face de catre fabrica de la Rohia, laptele livrat la Centrele de pe zona Sighet este luat de la centrele de colectare. Culmea este ca firma Toto nu vine sa distribuie produsele, ci beneficiarii se duc la producatori si-si iau produsele cuvenite! In concluzie, Toto a facut doar efortul de a da si a primi niste hartii. Mai mentionam ca potrivit legii, toate aceste licitatii trebuiau publicate in Monitorul Oficial, deoarece s-a depasit pragul prevazut de lege. De asemenea, nu este legala divizarea contractelor de achizitie in contracte cu valoare mai mica, cu scopul evitarii procedurilor de licitatie deschisa.

Nicolae Teremtus, Ciprian Dragos



* Baia Borsa a ajuns un Eldorado al hotilor de fier vechi
Miliardele “mafiei de fier”

Restructurarea si reducerea mineritului a lasat in urma o multime de utilaje abandonate, mine parasite, mormane de fier vechi. In zona miniera Baia Borsa, locul s-a transformat intr-un veritabil Eldorado al hotilor de fier vechi care, profitand de paza ineficienta, fura cantitati uriase de metal pe care-l transforma in castiguri fabuloase.

Perimetrele miniere ale zonei Baia Borsa se intind pe sute de kilometri patrati, in bazinele raurilor Tasla si Vaser-Novat, urcand de la 800 la 1.600 de metri altitudine. Gura Baii, Toroiaga, Magura, Burloaia, Cornu Nedeii, Ivascoaia, Catarama, Macarlau, Dealu Bucatii, Dealu Negru sunt locuri intretaiate de zeci de drumuri industriale sau forestiere. O multime de galerii miniere si geologice, iazuri, halde de steril, sute de kilometri de tuneluri, puturi, suitori, abataje, flotatie, linii ferate, compresoare si multe altele. Sute de mii de tone de fier zac imprastiate pe coama muntilor ori in burta acestora.

“Mierea” miliardelor

Dupa decembrie ’89, exploatarea neferoaselor a intrat in declin. Relitatea economica a izbit violent si Intreprinderea Miniera Borsa, care a fost nevoita sa-si reduca personalul de la cei 5.600 de angajati la doar 863. Concentratul de metal in cantitatea de steril, mult prea redus ca sa fie rentabil, a pus decisiv pecetea pe abandonarea zacamantului. In cativa ani, toate minele din zona Borsa se vor inchide. Gradul de asigurare cu rezerve deschise la nivelele actuale de productie este de 4 ani la Burloaia si de 8 ani la Gura Baii. In prezent, sunt in curs de finalizare studiile de fezabilitate pentru inchiderea perimetrelor miniere Gura Baii Superior si Cornu Nedeii. Reducerea personalului din subteran sau suprafata, ca si a celui de paza desigur, au lasat descoperite multe asemenea perimetre. Aceste locuri “abandonate” colcaie de fier numai bun de valorificat. Compania Remin SA, de care apartine acum Sucursala Miniera Borsa, a scos la licitatie o mare cantitate de fier (unele surse sustin ca este vorba despre cateva zeci de mii de tone), licitatie castigata, la un pret rentabil (4.100 de lei kilogramul plus TVA), de catre societatea SC Conserv SRL Baia Mare. Astfel, numai in 2003, Remin a incasat suma de 1,1 miliarde de lei din comercializarea deseurilor metalice. Dar ”mina de fier” este mult mai bogata. Se sustine ca totalul metalului excedentar ar depasi cantitatea de 1 milion de tone! Adica 4.000 de miliarde de lei! Lucru care atrage hotii ca mierea.

“Fura de sting!”

Inginerul Vasile Timis, directorul sucursalei miniere Borsa, a recunoscut ca au ”probleme mari cu hotii de fier vechi”. “Fura de sting. Avem paza putina, practic este imposibil sa asiguri o securitate completa in intreaga zona. Rromii din Borsa fac ravagii. Sapa mai ceva ca si detectoarele de metal, culegand fiecare bila uzata de la masinile de macinat, fiecare surub, pe care le cara apoi cu carutele la centrele de colectare. Din nefericire, uneori mai fura si echipamente de valoare, care numai fier vechi nu sunt. Se fura si cu camionul, cu care se aduce de la galeriile de pe Vaser. Am luat masuri, patrulam mai ales sambata si duminica, cand minele nu lucreaza, dar e foarte greu sa combatem fenomenul. Au intrat si in galerii, desi acestea sunt in conservare, spargand betonul de la intrare, punandu-si astfel viata in pericol. Minele inchise nu sunt aerisite. Cazuri frecvente de acest fel am auzit ca ar fi la minele Magura, Burloaia Sud, Toroiaga-sectorul vechi si dincolo, pe Vaser. Nu inteleg de ce au ales calea asta. In Borsa, daca vrei sa sapi santuri, primesti 300 de mii de lei pe zi si mancare. Totusi, rromii prefera sa sape dupa fier vechi. Probabil castiga mai mult astfel”, a spus Timis.

Sub acoperire

In Baia Borsa functioneaza un punct de colectare al deseurilor metalice, un altul existand in Borsa, in zona garii. Deghizat in intermediar de fier vechi, m-am prezentat la primul punctul de colectare din Baia Borsa. Situat in Rotundu, in apropierea Cislei, aceasta apartine societatii SC Fontmold SRL (proprietate a unui anume Drimet, din Baia Borsa). Punctul de colectare este constituit dintr-o baraca de tabla, o curte plina de vagoneti minieri si un cantar. Pentru coloratura, in interior sunt mereu si cativa ”precupeti”. Cand am ajuns acolo, cativa tuciurii tocmai descarcau fier (bucati de vagoneti si tabla, roti dintate, toate componente ale instalatiilor miniere) dintr-o autoutilitara TV inmatriculata cu numarul SV 02 VKI. Am aflat ca seful peste cantar este “domnul Carabat”, cu care am purtat urmatoarea discutie:
Reporter sub acoperire (Rep.): Cu cat cumperi fierul?
Carabat, “seful cantarului” (C.): Cu 2.700-2.800 de lei kila. Da’ ai de vandut?
Rep.: Nu, vreau sa cumpar.
C.: Acum o plecat sefu. Da’ cat iti trebe?
Rep.: Zi-mi cat poti sa-mi dai pe luna, regulat.
Aici a intrat in discutie rromul care pasamite este proprietarul autoutilitarei.
Rromul (R.): Pai io iti dau 60 de tone pa luna! Da’ de unde esti?
Rep.: Din Baia Mare. Cat, kila?
R.: 3.800 negociabil. Daca vrei; daca nu, il duc la Bistrita.
C.: Noi putem sa-ti dam 100 de tone pa saptamana! Ieri ne-o intrat 28 de tone, le-o si incarcat deja in Tir. Azi am luat 25 de tone. Cat dai pa kila?
Rep.: Ma mai gandesc.
R.: Cand ii ave’ bani, ne cauti. Am urcat in masina si am plecat, facand cateva poze, in viteza, din mers. I-am vazut brusc animati, gesticuland si injurandu-ma… dar masina demarase in tromba. Din aceasta manoasa afacere profita o mana de oameni din “bransa”: cativa afaceristi locali, un numar de carausi (nu multi, in Borsa nu sunt decat vreo 200 de rromi), si, poate, cei care inchid ochii. In schimb, Statul pierde la greu. Nimeni n-aude, nimeni nu vede, politia doarme, iar ”mina de fier” da un randament mai mare decat dadea mina de aur de pe vremea lui Ceausescu!

Teofil Ivanciuc



* Din ciclul: Ce ti-e si cu directorii demisi!
Chiuzbaian da CEC in judecata

Fosta directoare Amelia Chiuzbaian da in judecata CEC?! l Simona Mihalache este in proces penal cu pagubitii l Fragmente din Rapoartele de control

Cazul Mihalache-Chiuzbaian va intra intr-o inedita Carte a Recordurilor cu iz penal. Fostul director al Sucursalei CEC Maramures, Amelia Chiuzbaian, se zbate sa “revina” pe post. Zilele trecute a fost la Bucuresti (acum a putut sa mearga?), la Centrala, pentru lamuriri, discutii, poate negocieri (cine stie?), dar, potrivit informatiilor noastre, s-a intors cu “coada intre picioare”.

Interesant e ca la Centrala CEC lucrurile par a fi limpezi. Adica, pentru sefii CEC, cel putin oficial, Chiuzbaian este un capitol inchis si fara drept la “recurs”. Sunt stranii, in acest context, eforturile “intelectuale” ale fostului director, dar mai ales afirmatia ca va reveni la comanda Sucursalei. In toata aceasta poveste, precum in Danemarca, este ceva putred. Cineva minte si incearca sa duca povestea cu iz penal spre un final fericit. Am purtat o discutie cu Oana Bratu, purtatorul de cuvant al Centralei CEC, si am ramas mirati ca “undeva sus”, povestea demiterii lui Chiuzbaian are o alta varianta. “Doamna Chiuzbaian poate sa spuna orice, suntem intr-o tara libera. Asta apropo de ce imi spuneti cu afirmatiile dansei ca va reveni pe functie. Da, am auzit si noi ca sunt in lucru doua dosare penale pe numele fostei directoare, cred ca de la dumneavoastra. Asteptam rezultatele cercetarilor Politiei, ale Parchetului, pana atunci nu pot face nici un comentariu. In legatura cu stampila, cu sigiliu etc., stiu ca a declarat ca nu a luat nici o stampila, nici o cheie. Ce imi spuneti nu este in concordanta cu ce se stie aici. Toate aceste probleme sunt in atentia Politiei, si cele de acum, si acuzatiile ce i s-au adus de-a lungul timpului. Asteptam solutia. Problema stampilei… Din cate stiu, doamna Dragos (directorul interimar) ar fi facut un proces verbal ca stampila nu ar fi fost la fosta directoare (stampila a fost adusa de juristul Sucursalei la trei zile de la demiterea lui Chiuzbaian si se pare ca exista un proces verbal de predare jurist-director interimar, n. red.). Da! Stim si de problema foilor de boala. Se cerceteaza si acest aspect. Nu pot comenta de ce fosta directoare are mai multe certificate medico-legale. Este posibil sa fie o persoana mai sensibila! Asteptam rezultatele anchetelor. Nu stiu sa fi fost la Baia Mare cineva de la Centrala pentru a lua acte, documente, dupa cum afirmati. Dar…”, ne-a declarat Bratu. Nu punem la indoiala buna credinta a purtatorului de cuvant al CEC, dar din cate am aflat, domnul misterios care a fost la Baia Mare pentru a ridica multe documente, cel insotit de Chiuzbaian, este de la Oficiului Juridic al Centralei, posibil chiar seful acestui serviciu. Dupa spusele purtatorului de cuvant, misiunea nu a fost oficiala. Atunci cine si de ce a fost la Baia Mare, unde s-au dus actele si ce acte?

Rapoartele de control

Am promis ca vom incepe sa publicam concluziile controalelor care s-au perindat la Sucursala. Raportul Corpului de Control are peste 60 de pagini, este structurat pe tematici si partea mai interesanta, cea privind nereguli grave in acordarea de credite necesita spatiu adecvat si explicatii, fiind foarte tehnic. Dar vom deslusi si vom “traduce”. Am gasit lucruri interesante care confirma materialele noastre. De exemplu, la capitolul: Modul de aplicare a sanctiunilor se arata ca T.A. a avut o decizie de sanctionare in 2003. Din notele explicative ale respectivului, acesta opera pe mai multe carnete de CEC ale unor persoane fizice. Scotea bani, ii depunea in alte conturi, semna in locul posesorilor de cecuri! Adica el centra, el dadea cu capul. Pe langa aceste abateri grave, T.A. acumulase peste cinci sanctiuni pentru alte abateri. “Cu toate acestea, Amelia Chiuzbaian il promoveaza ca sef de serviciu. Mai mult, desi unele dintre aceste abateri sunt de natura penala, Sucursala nu a facut plangere penala. Raspunzator: directorul”, se arata in raportul de control. Un alt capitol interesant se refera la: Aprecierea activitatii pe 2003 pentru salariatii sanctionati. Potrivit Raportului, peste 30 de salariati ai Sucursalei au fost sanctionati in cursul anului 2003. Avertismente, retrogradari, penalizari salariale. Cu toate acestea, cand s-au facut evaluarile pentru acordarea de majorari salariale, multi dintre cei sanctionati au beneficiat de majorari spectaculoase, ceea ce este o grava incalcare a legii! “Nu s-a tinut cont de gravitatea faptelor si consecintele abaterilor”, se arata in raport. De exemplu: G.A. a primit o majorare de 45%, S.S. a avut parte de o majorare de 46%, iar S.V. de “doar” 24%, in conditiile in care procentul de majorare a fondului de salarii pe Sucursala a fost de 8%! Cum a fost posibil ca fostul director sa majoreze cu un procent atat de mare salariile unor persoane sanctionate, cu abateri grave? Este vorba de majorari de salarii, avansari etc. pe baza de comision? Cine a beneficiat, Chiuzbaian? Vom reveni cu alte fragmente interesante. Ca o noutate, la sfarsitul lunii, la Tribunalul Maramures vor incepe procesele penale ale pagubitilor cu Mihalache. In sfarsit, de la Cluj s-a dat “unda verde”. Va fi interesant, mai ales ca s-au facut presiuni foarte mari in favoarea Simonei Mihalache.

Se zvoneste ca Amelia Chiuzbaian va actiona in judecata CEC. Are doi avocati celebri in targ (unul dintre ei este avocatul Blajan). Nici ca se putea o alegere mai buna. Acesta cunoaste foarte bine cazul Mihalache. Stie ce nici Politia nu stie. Poate…

Nicolae Teremtus



* Gardianul violent, trimis pe somaj!

Gardianul public care l-a amenintat cu moartea pe colegul nostru Teofil Ivanciuc va fi dat afara! Andrei Zehan, comandantul Corpului Gardienilor Publici Maramures a declarat ca a aflat de aceasta problema din ziar, niciunul dintre subordonatii sai din Sighet neraportandu-i cele intamplate. “Ma voi deplasa la Sighet tocmai pe problema aceasta. Prima masura am luat-o, il scot pe acel om de la Ordine Publica si o sa-l mut intr-un obiectiv ceva mai indepartat. Tot maine voi vorbi si cu doamna primar (Eugenia Godja, n.red.) si pe respectivii care au fost la Ordine Publica o sa-i trimit pe somaj! Aveti perfecta dreptate, e inadmisibil un astfel de comportament!”

GAZETA de Maramures



* Coltu’ meu
O lectie de politica

Mai multi analisti politici de–ai locului au comentat in termeni rautaciosi modul in care opozitia maramureseana a castigat conducerea Consiliului Judetean. Argumentul cel mai invocat a fost faptul ca PSD are 13 consilieri judeteni si e normal sa obtina o functie de conducere. Carcotasii mai spun ca nu se respecta vointa maramuresenilor, ca politica este un rahat, daca se ajunge la un asemenea rezultat injust fata de filiala partidului-stat. In teorie, aceste consideratii pot fi valabile, dar in lumea reala ele nu au nici o valoare. Ce este anormal in faptul ca presedintele CJ e liberal? Scrie undeva ca musai pesedistii trebuie sa conduca judetul? Nu. Nici macar chestia cu vointa maramuresenilor nu este corecta. Alianta PNL-PD a obtinut mai multe voturi, la toate categoriile, decat PSD. Cei care critica acum au uitat cum a ajuns Cosma presedinte al CJ si apoi social-democrat. S-a uitat ca vreo doi ani de zile in CJ erau interminabile discutii despre afacerile prezidentului, ori scandaluri cu si despre DJPDC si Ansamblul “Transilvania”. Asta a fost o mare parte din activitatea CJ condus de un pesedist. Nu are importanta ca am fost ocoliti de ministri, taiati la autostrazi, sau faptul ca judetul vecin, Satu Mare, vrea sa ne “inghita”. Conducerea Consiliului Judetean are datoria sa lucreze pentru maramureseni, daca patru ani s-a mimat activitate, poate a venit vremea sa se lucreze intr-adevar. Alternanta la putere, chiar si la nivel local este fireasca. Baietii rai sunt inlocuiti de cei buni (pana la proba contrarie). In fond, cei care stiu sa negocieze, castiga. Asa-i in politica, asa-i in viata “civila”. Aceasta victorie a Opozitiei maramuresene a demonstrat inca o data ca cel mai bun politician al momentului in judet este liderul liberal, Cristian Anghel. De asemenea, trebuie remarcata “razbunarea” lui Bindea pe fostii colegi pesedisti care il trecusera pe “linie moarta”. Ce nu a reusit in 2000, senatorul PRM a reusit acum. Cu doar patru consilieri judeteni, Bindea a obtinut un post de vicepresedinte si unul de viceprimar la Primaria Baia Mare. El este cel mai castigat, iar razbunarea sa cu siguranta va avea efecte colaterale in filiala PSD. Partidul-stat a pierdut pe linie. Nici un obiectiv important, in afara de Sighet, nu a fost atins. Miroase a demisii de onoare ori de nevoie. Cu siguranta va trebui facuta curatenie in filiala si liderii valorosi, pusi pe tusa, readusi in prima linie. Urmeaza “generalele”!

Nicolae Teremtus



* Atrocitatile sistemului represiv comunist au facut peste 2 milioane de victime
Nobletea detinutilor politici

Mijlocul anilor ‘40 a marcat inceputul terorii comuniste in Romania. Arestari abuzive, acuzatii fictive, anchete prefabricate, condamnari fara judecata, zeci de ani de inchisoare, munca silnica la coloniile de la ”Canal”, torturi, batai, umilinte, executii neinregistrate oficial, gropi comune, ”re-educare” in spiritul materialismului dialectic, exterminare prin infometare si istovire, turnatori, securisti, tortionari. Milioane de oameni au trait toate acestea si au supravietuit. Cei care mai sunt printre noi au fost lasati prada uitarii.

La mijlocul veacului trecut, instaurarea regimului comunist din Romania a insemnat ”interzicerea” democratiei timp de o jumatate de secol. Intelectualitatea a fost decimata prin arestare si condamnare la inchisoare sau munca silnica, marii proprietari de pamanturi stigmatizati drept ”chiaburi” si cu averea confiscata, preotii greco-catolici (dar nu numai) umiliti in lagare de munca la ”Canal”, membrii partidelor politice traditionale inchisi pentru celebra ”reeducare”. Demersul GAZETEI a inceput in 1 martie si s-a dorit o retrospectiva povestita chiar de cei care au fost victime ale Terorii rosii. Peste 20 de fosti detinuti politici din Maramures, luptatori impotriva regimului care a pus interdictie democratiei, si-au reamintit incredibilele evenimente pe care le-au trait in inchisorile comuniste impreuna cu colegii lor de suferinta. In Baia Mare exista mai putin de 200 de fosti detinuti politici, multi fiind prea bolnavi pentru a-i aborda. Acesta este motivul pentru care primul serial al atrocitatilor comuniste din Maramures se va incheia o data cu acest numar, dar nu inainte de a puncta cateva date referitoare la detinutii politici si sistemul concentrationar al secolului XX din Romania.

Milioane de victime

Conform datelor detinute de Ticu Dumitrescu, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania, in ‘90 se aflau in viata peste 100.000 de fosti detinuti politici, inchisi in special in anii ‘40-’60, adica la varsta tineretii. Cele mai multe victime ale fostei Securitati s-au inregistrat in randul celor trecuti de 30 de ani, care au decedat inainte de 1990. Numarul mare al locurilor de detentie (peste 130), precum si capacitatea mare a unora dintre acestea (peste 10.000 de locuri) sunt un argument pentru ideea ca in timpul regimului comunist, peste 2 milioane de oameni au fost arestati, condamnati, inchisi, deportati sau capturati (de trupele sovietice). Dintre acestia, 15-20% au fost impuscati sau exterminati in inchisori sau lagare de munca fortata. Maramuresul nu a fost scutit de efectele terorii. Aici au existat trei lagare de munca fortata la Cavnic, Baia Sprie si Nistru (Triunghiul Mortii) si un penitenciar, la Sighet (unde au murit Iuliu Maniu, Gheorghe Bratianu, Ion Camarasescu, Liviu Chinezu). Astazi, in aceste localitati s-au ridicat monumente in amintirea celor inchisi, iar la Sighet functioneaza, inca de la inceputul anilor ‘90, Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, in cladirea fostului penitenciar.

I-au pus in “grajd”!

”Detinutul politic este cel mai paradoxal titlu de noblete din istoria umanitatii deoarece: nu putea fi obtinut cu bani; pentru a-l avea, incercarile erau atat de grele, incat deseori costa viata; cei care l-au avut nu l-au dorit si nu l-au cerut; cei care l-au acordat nu si-au dat seama ca innobileaza, ci au crezut tocmai contrariul.” Acest text se regaseste scris pe o hartie atarnata pe unul dintre peretii Asociatiei Fostilor Detinuti Politici (AFDP) din Baia Mare. Asociatia din Baia Mare a luat fiinta in 1990 prin aportul catorva fosti detinuti politici: Mircea Buteanu, Ioan Tamas, Fetie Mitrofan, Silviu Dragomir, Aurel Coza. La prima intalnire, care a avut loc in cladirea Primariei, au participat 200 de persoane din Baia Mare si imprejurimi. Primul sediu al AFDP Baia Mare a fost in cladirea fostei UTC (probabil ca o compensatie pentru tineretea furata de comunisti), iar in ‘93, pentru ca autoritatile locale “nu mai incapeau” de fostii detinuti, le-au dat un ”sediu” in Centrul Vechi. O cladire degradata, cu doua camere racoroase cu aspect de muzeu prafuit. ”Era un grajd. Ploua inauntru, dusumeaua mizerabila. Am pus mana de la mana pentru a-l renova”, ne povesteste Silviu Dragomir, actualul presedinte AFDP Baia Mare. Cu timpul, a venit si “mobilierul”: mese primite cu titlu de imprumut de la fostele Garzi Patriotice si Prefectura. Rebuturile regimului comunist. De scaune (trei sipci pe un suport metalic, vopsite in alb) s-a ingrijit patronul unui restaurant din apropiere, care le-a oferit tot cu titlu de imprumut.

Eroii nostri

Cativa oameni, ingreunati de ani, stau in fiecare zi de marti si vineri, de la ora 9, la taclale. Unii joaca table la o masa, altii se multumesc sa joace rol de chibiti. Atmosfera se anima o data cu aparitia altor colegi. Se vorbeste detasat si cine nu-i cunoaste nici nu ar banui prin cate au trecut. Acestia sunt eroii nostri. Sunt cei care au spus NU comunismului, atunci cand altii au plecat capul. Sunt cei care au suferit chinurile detentiei in inchisorile comuniste, in timp ce altii culegeau roadele fructuoasei activitati de partid. Sunt cei care si-au petrecut tineretea mancand o lingura de arpacas pe zi, cand altii lustruiau bancile Institutului de Propaganda Comunista “Stefan Gheorghiu”. Sunt eroii pe care i-am uitat o data cu trecutul odios al anilor terorii rosii. Si sunt adevaratii luptatori pentru idealurile democratice castigate dupa ‘90. Istoria ne obliga sa ii respectam.

Metodele de tortura ale Securitatii

Bataia pe spate cu bastoane subtiri de lemn, cauciuc sau cu ciomagul; smulgerea unghiilor de la maini si picioare; ancheta cu proiectoare puternice indreptate spre ochii arestatului, fara ca acesta sa se poata misca; ancheta insotita de socuri electrice; arderea talpilor anchetatului cu flacara; bataia la talpi; ancheta cu tigara aprinsa, aplicata de preferinta pe scrot sau abdomen; bataia in cap cu ciomagul; bataia la testicule cu un creion greu; ancheta cu o pisica introdusa sub camasa victimei; atarnarea anchetatului cu capul in jos; bataia cu tocul sau spitul cizmei peste gura anchetatului; fortarea torturatului de a manca in genunchi, pe podeaua celulei, cu mainile legate la spate, ciorba fierbinte din gamela; crucificarea pe perete; bataia la palme cu cravata sau vana de bou; injuraturile cele mai abjecte; loviturile ”libere”; strivirea unghiilor cu un cleste special; introducerea de betisoare intre degetele victimei; prinderea mainilor intre doua mese si bataia la palme; ancheta cu cainii lupi; bataia cu cablu de cupru peste gambele picioarelor; bataia pe plagi deschise; bataia cu ciomagul si apoi aruncarea victimei pe o cale ferata; bataia cu ciomagul in fiecare zi sau in timpul anchetelor cand alergau in jurul tortionarului; bataia in comun (aplicata de tortionari); carcera (o cusca fara acoperis, captusita cu sarma ghimpata); ancheta continua, zile si nopti la rand; violarea femeilor si fetelor; izolarea de unul singur in celule stramte; legarea de pat in pozitii incomode; interdictia de a fi scosi la toaleta zile intregi; barbieritul pe barba uscata; simularea executiei prin impuscare; obligarea detinutului de a sta toata ziua in picioare; izolarea timp de mai multe zile in camere intunecoase, fara mobilier, cu podeaua inundata; cufundarea capului victimei de catre tortionar in hardaul cu apa amestecata cu fecale si urina; fortarea detinutului de a inghiti fecalele si urina proprie (sau a altora); fortarea victimei infometate de a tine in gura ore intregi o bucata de paine, fara a-i fi permis s-o mestece sau s-o inghita; lovirea anchetatului cu capul de perete.

Ciprian Dragos



* In Sighet “functioneaza” o sinistra discriminare religioasa
Mafia cimitirelor

Industria “necro” este estimata la 80 de milioane de euro pe an l Monopolul fiind “scapat” de controale fiscale, cei din bransa stabilesc abuziv preturile l “Pocaitii” sigheteni platesc aceleasi servicii, dublu fata de reprezentantii celorlalte culte

In Romania au loc, in fiecare an, circa 260.000 de inmormantari, care aduc incasari cumulate de circa 80 de milioane de euro! O industrie gigantica, putin vizibila pentru “neatenti”, ale carei operatiuni scapa controalelor fiscale (de cele mai multe ori). In Sighetu Marmatiei, oras mititel, au loc ”doar” circa 50 de inmormantari pe luna.

Industria ”necro” este vasta, cuprinzand comertul cu: toaleta mortuara, transportul, sicriul, hainele de ingropaciune si restul accesoriilor funerare, groapa, gropari, autorizatii si certificate, preot, diacon, clopote, ferpare, pomeni etc. Toata lumea stie ca uneori o inmormantare costa la fel de mult ca o nunta, dar in aceste triste cazuri nu exista nici un fel de ”darul miresei”, asa ca banii nu se mai recupereaza (decat in cazurile de mostenire). Din larga paleta a afacerilor cu pompe funebre, vom prezenta acum “smecheriile” cu locurile de veci din Sighetu Marmatiei.

Tarife new-york-eze

In timp ce in cimitirul ortodox si cel catolic un loc de veci costa 2-4 milioane de lei (depinde de pozitie), in cel reformat (cel mai incapator, avand aproape jumatate din teritoriu ”liber de sarcini”) acelasi spatiu valoreaza 6-7 milioane de lei pentru enoriasii calvini. Dar “discriminarea” religioasa nu este prezenta doar intre ortodocsi si catolici, ci si intre protestanti si neoprotestanti. Astfel, membrii cultelor religioase evanghelice (baptisti, adventisti, penticostali si altii) sunt obligati de catre parohia reformat-calvina (condusa de pastorul Sipos) la plata a pana la 15 milioane de lei pentru doi metri de teren! 200 de euro metrul patrat, asta este un pret demn de New York, nu-i asa? Tariful este de departe cel mai scump din Maramures si unul dintre cele mai ridicate din tara, avand in vedere si faptul ca locul destinat ”pocaitilor” se afla in fundul extrem al cimitirului, printre gunoaie si gainile lasate de vecini sa scurme mormintele, contrar legii.

Dublu sau nimic!

Insa discriminarea nu se opreste aici. Multi crestini doresc sa-si infrumuseteze ori sa aranjeze mormintele rudelor. Si de aceasta data, intervine bratul atotputernic al parohilor. In cimitirul catolic sau ortodox, simpla autorizare de construire a unei modeste borduri betonate a locului de veci (fara de care nu se poate misca) costa 2-300.000 de lei. In cimitirul reformat, pentru mormintele calvine autorizatia costa tot atat, numai ca in acelasi spatiu, dar in sectorul mormintelor neoprotestantilor, pretul salta la dublu: 600.000 de lei. Discriminarea este cu atat mai sinistra, cu cat aceiasi crestini defavorizati, daca doresc sa fie ingropati in cimitirele de alte rituri, nu sunt taxati diferentiat, ci egal cu ceilati. Egalitate macar in fata mortii. Impresia lasata este defavorabila fata de parohia calvina sigheteana, care incalca cel putin normele bunului simt. S-a ajuns ca mortii unora sa fie “mai altfel” decat raposatii celorlalti?

Teofil Ivanciuc



* Schimbul de azi
Pimen, un argument pentru recastigarea demnitatii B.O.R.

... imi imaginez ca demult, pe vremea cand avea tuleie, scanteieri in ochi si o carte bisericeasca pe care o strangea fermecat la piept, Pimen credea ca lumea oamenilor cu sutane negre are puritatea zapezii. Timpul a demonstrat ca nimic nefiind perfect, nimeni nu este incoruptibil. Totusi, dupa ani in care Biserica Romanilor s-a balcanizat facand sluj in fata puterii politice, umilindu-se si patandu-se in campanii electorale care n-aveau nimic sfant, cineva s-a scuturat de mana care le tinea preotilor capul plecat, a privit cerul (locul de unde ne priveste Dumnezeu) si a rostit un adevar pe care nici o alta inalta fata bisericeasca nu a indraznit sa-l enunte. Referindu-se la conducatorii politici ai Romaniei, Pimen, devenit intre timp arhiepiscop, a spus: ”Sunt alesi ca sa se arate unde duce necinstea si necredinta cu care ei ne inconjoara.” A fost clipa debarasarii de sclavia mentala impusa de ierarhii fara coloana vertebrala pe care frica i-a lipsit de orice reactie demna in fata buldozerelor cu care au trecut comunistii peste biserici. Revolta lui Pimen a fost generata de modul politienesc in care a fost organizata protectia presedintelui si prim ministrului Romaniei, la Putna. Mii de credinciosi au fost opriti cu brutalitate sa intre in incinta manastirii. Oameni care venisera la Putna dupa o calatorie de trei zile pe jos (spre deosebire de politicienii care au ales confortul avionului). ”Ei au urmarit un capital electoral, ei sunt straini de aceste sentimente religioase si patriotice. Sunt o ramasita a Partidului Comunist”, a spus Pimen. Aceasta replica nu a beneficiat, din pacate, de o sustinere pe masura din partea Bisericii Ortodoxe Romane. Poate doar cei tineri sa se mire, ceilalti amintindu-si jenati de ”eroicele fapte antedecembriste” ale tovarasului Patriarh Teoctist, cel ”etern-preafericit”. Dar daca reactia realista si plina de demnitate a lui Pimen nu va fi sustinuta decat ”pe la colturi”, e greu de crezut ca in viitorul apropiat, sarbatorile religioase nu vor continua sa fie intinate de chipurile politicienilor ”asternuti” electoral pe verso-ul icoanelor ortodoxe. Se spune ca ”mirosul tamaiei alunga dracii.” De aceea, ei, politicienii, vor merge la Putna, mereu in ”excursii electorale”, si se vor risipi la fel de repede precum au venit. Imediat dupa ultimul cliseu sau ultimul cadru tras. Acolo unde ”au agiunsu sageata lui Stefan Voda cel Bun si au facut prestolul in oltariul”, la Putna, vor ramane doar Pimen, Velnic Melchisedec (staretul manastirii) si pelerinii piosi. Multumita lor, rugaciunea nu se intrerupe niciodata pe pamant. P.S.: ”Rosii” au sarit la beregata lui Pimen, uitand ca nu-i pot lua credinta. Pentru ca nu i-au dat-o ei.

Catalin Vischi



* Peste 2.400 de hectare de padure, o miza tentata
Razboiul silvic

Orice actiune in instanta stabileste un invins si un invingator. Dar ce se intampla cand interesele Statului sunt puse fata in fata cu interesele cetatenilor? Situatia se transforma intr-o poveste cu circ, paine si… padure.

Legea care prevedea reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si forestiere a starnit valva in salile de judecata. In urma cu mai bine de un an, un astfel de “taraboi” a avut drept personaje principale Directia Silvica Maramures (DS) si primariile din Rozavlea, Sieu, Stramtura si Botiza. Miza? Peste 2.400 de ha de padure aflate pe teritoriul comunei Botiza si administrate de Ocolul Silvic Dragomiresti. Comisia Judeteana de Aplicare a Legii Fondului Funciar a validat suprafata si a dispus punerea in posesie a primariilor. Numai ca in loc paduri, primariile s-au trezit cu un sir interminabil de procese la Judecatoria Dragomiresti, Tribunalul Maramures, Curtea de Apel Cluj si Inalta Curte de Justitie si Casatie (care va da decizia finala).

Replicile implicatilor

Motivatia DS este rolul de “aparator al intereselor Statului” pe care si-l asuma conform hotararii de functionare si organizare a Regiei Nationale a Padurilor, precum si extrasele de Carte Funciara. “Am aratat ca actele prezentate de primarii nu sunt apte sa demonstreze dreptul de proprietate. In Cartea Funciara, dupa datele noastre, rezulta ca ar fi fost inscris pe o parte din suprafata Statul Roman si pe cealalta, un fost composesorat. Ori composesoratul, in intelesul Legii 1 din 2000, inseamna o persoana juridica distincta, care nu se poate confunda cu comuna. Proprietatea comunei este altceva, este tot o proprietate a Statului, dar de care se bucura comuna. Noi am formulat actiunea in numele Statului Roman. Regia Nationala a Padurilor, prin hotararea de organizare si functionare, arata in mod expres ca apara interesele statului potrivit scopului pentru care a fost constituita. Deci noi suntem doar administratorii fondului forestier al statului”, a spus Ciprian Podut, consilierul juridic al Directiei Silvice Maramures. Primarii sunt dispusi sa apere interesul alegatorilor. “Nu-i adevarat! Pe extrasul de Carte Funciara scrie clar faptul ca terenul forestier este padure comunala. Noi vrem sa gasim o forma de administrare ca sa o poata folosi oamenii. Nu am fost pusi in posesie, dar nici nu insistam, fiindca vrem sa castigam suprafata totala. Numai Rozavlea avea vreo 1.700 de ha de padure. Suntem dispusi sa mergem pana in panzele albe. Ei ne tot ataca in instanta, dar nici suprafata de padure a oamenilor nu a fost retrocedata in totalitate. Trebuiau sa dea peste 200 de ha si au dat doar vreo 100, motivand ca restul este amenajament silvic. De fapt, is niste tufe”, a spus Gheorghe Visovan, primarul din Rozavlea. In fond, gravitatea problemei sta in conflictul care apare intre cei care trebuie sa culeaga roadele. Iar daca interesul Statului se bate cap in cap cu interesul catorva mii de oameni care “cotizeaza” lunar la pusculita acestuia, e greu de stabilit cine sunt invinsii si invingatorii.

Ioana Lucacel



* Concesii si concesiuni

“Valurile” starnite de concesionarea terenului pentru construirea noii autogari din Sighet, departe de a se fi linistit, merita “masurate” si prin prisma celui implicat in construirea acesteia, respectiv Petru Vlasin, consilier local si administrator al SC Orizont. Amintim ca SC Orizont a cumparat un teren pe care era deja inceputa autogara, dar a construit un depozit de materiale, ulterior concesionand un alt teren pentru construirea autogarii. “In 22 februarie 2002, SC Orizont SRL a achizitionat de la SC Sigtrans SA (societate administrata de Mihnea Florentina) terenul pe care se afla acum depozitul de materiale de constructii al firmei Orizont. Terenul este situat langa amplasamentul viitoarei autogari din Sighet. Pe terenul respectiv se afla o constructie in curs de edificare (cladire cu doua niveluri, platforma betonata, imprejmuire din beton si metal), adica voita noua autogara a orasului, proprietate extratabulara”, a declarat Vlasin. Asadar, Vlasin a cumparat un teren pe care Consiliul Local Sighet il vanduse Sigtrans pentru constructia autogarii, numai ca in noul contract (dintre Sigtrans si Orizont) terenul s-a instrainat fara sarcini, neexistand nici o obligativitate din partea noului proprietar sa continue constructia autogarii incepute! Pentru aceasta “lipsa” e vinovata administratia din anii 1996-2000, condusa de Ioan Bledea. Dupa “buclucasele” hotarari de Consiliu Local Sighet (CL) din martie-iunie 2003, abia in 8 septembrie 2003, dupa ce Primaria a birocratit la greu, reusind sa puna trei stampile in patru luni, s-a incheiat contractul de concesiune al unui alt teren pentru constructia autogarii. Prin acest contract, CL concesioneaza SC Orizont, pe o durata de 49 de ani, un teren de 1621 metri patrati in schimbul a 631 milioane de lei. De aceasta data scopul concesiunii e clar: construirea autogarii prin investitia privata a SC Orizont. In contract se mentioneaza ca realizarea investitiei este de 2 ani de la data inceperii lucrarilor (stipulata la maximum 1 an de la semnarea contractului). Adica, SC Orizont trebuia sa inceapa lucrarea pana in septembrie (ceea ce a si facut, in iunie), astfel ca finalizarea poate trena pana in iunie 2006. Valoarea concesionarii (631 milioane de lei) pare scazuta (dar terenul e cvasiviran) in raport cu valoarea concesionarilor catre OMV si Lukoil pentru aproximativ aceeasi suprafata (situate in centrul orasului). Cele doua societati au platit 2,6 respectiv 3,5 miliarde de lei, conform evaluarilor facute la comanda aceleiasi Primarii.

Teofil IVANCIUC



* Ma tot mir
Chirurgia necesara

In timpul unei operatii care se anunta ca fiind una banala, unui pacient, in loc sa-i coboare un testicul din zona inghinala spre locul firesc, doctorul i-a taiat penisul. Este un semn dureros din mai multe motive pentru pacient ca operatiile simple in aparenta pot fi urmate de complicatii nebanuite. Adrian Nastase a anuntat ca in PSD se va face o ”operatie de curatenie”. Interventia asta nu e simpla nici macar in aparenta. Oricum, premierul a trecut deja de la ziceri la fapte. Cam vreo aproximativ exact cinci ministri au fost inlocuiti cu altii mult mai performanti, sau cel putin cu alte cinci persoane din PSD, care n-au apucat inca sa greseasca prea mult, motiv suficient pentru a trece drept buni. Unul dintre ministrii schimbati este Ilie Sarbu, omul cu oul impuscat, daca va mai aduceti aminte. Politica romaneasca are ceva caragialesc in ea si am credinta ca asa va ramane. Inainte de a parasi fotoliul de ministru, Ilie Sarbu a luat o ultima masura, ca sa-l tina lumea minte, impunand clasificarea produselor galinacee in oua de categoria A si oua de categoria B. Participantii la vanatoarea nastasiana, in urma careia ministrul amintit a suferit o operatie delicata, au inteles ca e vorba de oua intregi si oua impuscate. Cel putin din acest punct de vedere, remanierea asta n-a surprins pe nimeni; daca n-ai sange-n... vena si chestii de categoria A, nu poti fi ministru intr-un guvern al carui prim-ministru isi numara organele de categorie A sau B si le da la numarat si altora. Pentru Nastase si partidul lui, operatia cea mai grea se va produce in toamna, cand electoratul va fi din nou in pozitia chirurgului cu bisturiul in mana. Ca sa fiu sincer, nu stiu ce-ar putea face Nastase ca sa nu-i tremure chirurgului bisturiul sau, pardon, stampila. Din dorinta de a cobori aroganta la nivelul bunei-cresteri si a aseza politicianul in locul sau firesc, s-ar putea ca aceasta operatie sa prezinte si ea serioase complicatii pentru cei aflati inca la putere. Si astfel, trupul suferind al PSD-ului s-ar putea vedea vaduvit de organul cel mai important si mai vargont pe care-l are la aceasta ora. Chirurgul din prima operatie amintita zicea ca n-are nimic de declarat. Cred ca asta va fi si reactia ”chirurgului” din toamna.

Ioan Botis



* Romanilor “li se arata pisica”: sistemul de sanatate
Suntem cobaii lor!

In Romania, boala te arunca intr-o lupta pentru care nu esti pregatit. “Batalia” cu sistemul de sanatate. Din cauza incapacitatii responsabililor de a gasi solutii, din “protector”, sistemul a devenit un inamic al vietii romanilor. “Virusii” Sanatatii s-au dovedit imuni la anticorpii sistemului. In loc de solutii viabile, se asteapta… minuni.

Lipsa banilor e considerata principala cauza a functionarii dezastruoase a sistemului romanesc de sanatate. In conditiile in care romanii platesc pentru a beneficia de asistenta medicala gratuita, factorii de decizie (platiti la randul lor din bugetul Statului) ar trebui sa gaseasca solutii, nu scuze. Pana acum nu s-a reusit decat acutizarea problemei. In continuare, bolnavii se plimba cu reteta compensata in mana, de la o farmacie la alta. Am incercat sa dezlegam cateva enigme. De ce platim pentru un serviciu care nu ne poate fi asigurat? Cine e vinovat? La prima intrebare, am gasit raspunsul in legislatie. Fiecare cetatean roman care are un venit este obligat sa plateasca o cota de 7 %, in schimbul careia Statul ii asigura actul medical (cu tot ce presupune acesta) gratuit. Acesti bani sunt administrati de Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate (CNAS). Asadar, platim pentru ca ne obliga legea. Atunci de ce nu beneficiem de onorarea retetelor gratuite sau partial compensate?

Sumbra imparteala

In Maramures, procurarea medicamentelor de pe retetele compensate ramane o problema acuta. La fiecare inceput de luna, maramuresenii alearga cu reteta in mana sperand sa gaseasca vreo farmacie care “mai are fonduri”. Boala trece in planul doi, prioritara devenind procurarea medicamentelor. Asadar, de ce nu se gasesc “compensate”? Alina Pop, purtator de cuvant la Casa Asigurarilor de Sanatate Maramures (CAS), a anticipat cu argumente financiare continuarea chinului procurarii medicamentelor compensate. “Anual, facem un proiect de buget defalcat pe fiecare capitol de asistenta medicala si propunem anumite sume. In urma analizei, cei de la Casa Nationala, Ministerul Finantelor si Ministerul Sanatatii ne aloca o anumita suma, de regula mult mai mica. Anul acesta, suma primita este cu 10 miliarde de lei mai mica fata de bugetul anului trecut! Daca anul trecut nu am avut bani suficienti, anul acesta… nici atat”, a spus Pop. Suma primita de la CNAS este impartita de CAS Maramures pe baza unor criterii celor 51 de farmacii cu care s-au incheiat contracte (23 de farmacii sunt in Baia Mare). “Se iau in considerare mai multe criterii, pe baza carora se acorda puncte. In functie de numarul de puncte al fiecarei farmacii, se asigura fondurile aferente. Farmacia nu are nici o obligatie sa ne raporteze cand si cum elibereaza retetele. Singura obligatie este sa elibereze medicamentele incepand cu data de 1 a lunii. De asemenea, nu poate sa refuze eliberarea prescriptiilor medicale pana in data de 20. Probabil ca isi planifica in primele zile oamenii, pentru a evita aglomerarile”, a explicat Pop.

Conditii discriminatorii

Din cauza criteriilor de stabilire a punctajului (care coincide cu fondurile de la CAS prin care pot fi onorate retetele compensate), farmaciile din mediul rural sunt defavorizate. “Celebrele” puncte in functie de care se stabileste suma contractului cu CAS se refera la: asigurarea continuitatii programului, numar de angajati, gradul de specializare a farmacistului etc. “Sunt foarte multi bolnavi, iar fondurile ne tin doar patru zile. Pe cei care raman fara medicamente si sunt bolnavi cronici, ii programam pentru inceputul lunii urmatoare. Nu stiu cati bani ne-ar trebui, fiindca nu am avut fonduri suficiente niciodata”, a spus Margareta Kolozsvari, proprietara singurei farmacii din Ocna Sugatag. Nici farmaciile din Baia Mare nu stau mai bine. “Nu sunt fonduri suficiente. Luna aceasta, noi facturam pentru anul 2005!”, a spus una din farmacistele de la Galenus. Adica, unele farmacii si-au depasit deja plafonul stabilit de CAS pe intreg anul! Mentionam ca farmaciile pot elibera medicamente compensate si peste contractul cu CAS, dar nu au certitudinea ca vor fi “despagubite” prin “celebrele” arierate (care pot sa nu existe, nefiind prevazute in contract). Asadar, in situatia in care farmaciile isi depasesc fondurile, o fac pe riscul lor. “Chiar daca farmaciile elibereaza intr-o luna peste valoarea contractului, nu pot factura la CAS decat exact valoarea contractata”, a motivat Pop.

“Problema ne depaseste”

Simona Cicioc, presedintele Colegiului farmacistilor din Maramures se lasa pe… mana destinului. “In momentul in care farmacia a semnat contractul cu CAS, si-a asumat o raspundere contractuala. Problema este ca valoarea contractuala care s-a stabilit la nivelul lui 2004 nu poate asigura necesarul cerut de totalitatea retetelor gratuite si compensate. In 2003 au fost si farmacii care au rezistat, desi si-au depasit plafoanele alocate. La fel se va intampla si in acest an. Sper ca vom scapa o data de cozile din fata farmaciilor”, a prognozat Cicioc. Calin Man, purtatorul de cuvant al Directiei de Sanatate Publica, aduce in discutie si termenul de reforma. “E dificil de vorbit despre reforma in fata farmacistilor. Nu putem vorbi despre coordonare, daca nu exista colaborare intre toate partile implicate”, a spus Man. Prefectul Ioan Buda a promis ca se va implica in problema. Promisiunea nu a fost insa concretizata. “In ceea ce ne priveste, noi am incercat sa sensibilizam, dar sunt probleme care ne depasesc. La nivel local ne bucuram de o buna colaborare cu institutiile din sanatate”, a spus Buda, “uitand” ca bolnavul nu are nevoie de legaturi birocratice intre institutii, ci de solutii.

Medicii acuza

“Alergam de la o farmacie la alta, intram in panica… Starea aceasta de agitatie ne omoara. Nu exista nici un program planificat la farmacii, nu exista nici o organizare”, spune Pavel Pop, pensionar din Baia Mare, unul dintre beneficiarii experimentului “Vindecarea cu medicamente pe pipaite”. Lipsa medicamentelor compensate ii nemultumeste si pe medici, care trebuie sa cunoasca “poezia” (lista medicamentelor compensate). Referitor la “poezie”, e necesara precizarea ca exista doua sectiuni de medicamente: A si B. “Sectiunea B nu poate fi prescrisa decat dupa epuizarea medicamentelor de pe sectiunea A, ceea ce inseamna ca facem un experiment pe bolnav! Din acest punct de vedere, gandirea medicala sufera restrictii de ordine economica”, recunoaste Augustin Balc, presedintele Colegiului Medicilor Maramures. Cert e ca de la reteta prescrisa de medic si pana la primirea propriu-zisa a medicamentelor ramane de parcurs labirintul sistemului caruia ii cadem victime tocmai noi, cei obligati de lege sa il finantam. Fiindca avem dreptul la retete gratuite sau compensate, vrem sa ne exercitam acest drept. Puteti intelege asta?

“Actul medical se termina cu o reteta!”

“Toti pacientii au dreptul asigurat la prescriptie gratuita. Cel mai mare prescriptor de retete gratuite este medicul de medicina a familiei. Practic, omul care vine la cabinet pentru o boala cronica va merge cu reteta scrisa la farmacie. Noi ii spunem ca reteta are valabilitate 30 de zile de la momentul prescrierii si ma gandesc ca in acest interval va prinde o zi in care se vor elibera medicamente. Problema este ca foarte multi raman fara onorarea prescriptiilor si cheltuie bani pentru procurarea lor. Actul medical se termina cu o reteta. Problema este pentru cei care nu-si pot scoate medicamentele. Medicul prescrie, dar prescrie degeaba. Oamenii stau cu reteta de la o luna la alta, fara a putea beneficia de aceste servicii. Trebuie sa se faca ceva. Pacientii nu-si pot face