ANCHETE / POLITICA / ATITUDINE

* O noua incercare de vanzare a Casei Tineretului
Licitatia amanata

* Un fleac... m-au ciuruit !

* Afacerile caselor de amanet se scalda in ape legislative tulburi
Piratii imprumuturilor

* CEC Maramures. Punct si de la capat

* Muschii cerebrali ai lui Boitor se-ncoarda impotriva legii
Abuzul primarului comunal

* Salbaticul joc al leilor
CASA DE LA ZOO, RETROCEDATA!

* Coltu’ meu
Debut de campanie, ratat

* Omul care a murit fara sa-si gaseasca dreptatea
Condamnat fara condamnare!

* Greva foamei din fata Episcopiei s-a sfarsit in ambulanta
Ati patat obrazul credintei!

* Schimbul de azi
Adevaratele scandaluri sexuale ignorate de Biserici

* Ma tot mir
Alegeri si suparari

* O noua incercare de vanzare a Casei Tineretului
Licitatia amanata

In luna martie a acestui an a avut loc una dintre cele mai ciudate licitatii de vanzare a unui imobil. Este vorba de o parte din Casa Tineretului, constructie emblematica a municipiului Baia Mare. Investigatiile GAZETEI au certificat ca acest caz contine mai multe “vicii de procedura” si ca potentati locali au tras sfori pentru a intra in posesia unei cladiri importante din oras.

Cum s-a ajuns la situatia de a fi vanduta o suprafata imensa (1.000 metri patrati) din cladirea destinata activitatilor pentru tineret am explicat la vremea respectiva. Reamintim ca “tranzactia” a avut loc intre Fundatia pentru Tineret, administratorul Casei Tineretului, si SC Casa Tineretului, patron Marian Marchis, cel care avea inchiriate (parterul, subsolul, restaurant si terasa) inca din 1993 (oficial).

Asa nu!

Din anul 2001, Marchis nu a mai platit chiria datorata Fundatiei, datorie care in 2003 ajunsese la 3 miliarde de lei (cu penalitati). Au urmat mai multe procese, in care Marchis cerea recuperarea investitiilor facute in spatiul respectiv in valoare de 58 de mii de dolari, iar Fundatia solicita chiria restanta. Va reamintim ca evaluarea investitiilor lui Marchis s-a facut in urma unui raport de evaluare de “toata coma”, bun de pus in vitrina cu avertizarea: asa nu se face! In prima faza, patronul SC Casa Tineretului castiga procesul la Curtea de Apel Cluj (sentinta definitiva si executorie) si pe fondul unui dezinteres, calculat sau nu, al celor care se aflau la conducerea Fundatiei. A urmat licitatia de vanzare, organizata de cel mai controversat executor judecatoresc baimarean, Gheorghe Vucea. In fine, la prima licitatie nu s-a prezentat nimeni, insa la a doua (pretul a fost redus cu 25%) s-a aratat interesat “omul de afaceri” Stefan Dobra, patronul SC Getica, o societate fara bilant contabil si fara activitate! La a doua licitatie, pretul a fost diminuat pana la 4,4 miliarde de lei, dar suprafata de 1.000 de metri patrati a fost cumparata de Dobra cu doar 2 miliarde de lei pus TVA, “cel mai mare pret oferit”. In urma investigatiei jurnalistice din documentarea aceastui caz, am aflat ca Dobra si Marchis (chiar daca au negat!) se cunosteau inca din vremurile in care ambii activau in cadrul institutiei de trista amintire Uniunea Tineretului Comunist (primul fiind administrator sau contabil, iar ultimul, prim-secretar al tineretului comunist maramuresean). Fundatia a contestat licitatia, iar Tribunalul Maramures a anulat vanzarea, invocand vicii de procedura. Si uite asa s-a ajuns la situatia de dinaintea licitatiei.

Marchis, somat

In urma cu doua zile, executorul Gheorghe Vucea a organizat o noua licitatie pentru spatiul dorit de multi potentati ai targului. In aceleasi conditii si la acelasi pret (4,4 miliarde lei). Licitatia a fost fixata pentru ora 11. La ora 10, executorul judecatoresc a fost notificat de Tribunal sa amane licitatia pana la solutionarea cererii Fundatiei, respectiv o somatie de plata a datoriei lui Marchis (chiria restanta). Va fi un proces distinct, care va avea o hotarare executorie. Cei de la Fundatie spera sa obtina castig de cauza, situatie care ar duce la o compensare: datorie-chirie contra investitiile lui Marchis. Subiectul ramane in atentia noastra, fiind la fel de interesant ca si in urma cu doua luni. Asteptam si concluziile Inspectoratului Judetean de Politie Maramures, care cerceteaza cauza.

Nicolae Teremtus



* Un fleac... m-au ciuruit !

Marti, 11 mai, registrele Consiliului Judetean Maramures au consemnat ultima sedinta a acestei institutii in actualul mandat al membrilor sai. A fost mai mult ca in ultima zi de scoala, cand diriginta preia manualele elevilor, iar acestia se gandesc la vacanta. Cele cateva puncte de pe ordinea de zi au fost supuse la un vot blitz si in mai putin de o ora, consilierii erau gata sa asculte discursurile de final de mandat. Cel mai aplaudat discurs a fost cel al lui Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judetene, care i-a luat fata lui Augustin Botis, directorul interminabilului interimat la Directia de Protectie a Copilului, care a reusit performanta celui mai plictisitor discurs. In atmosfera de veselie neobisnuita, Botis le-a turnat neatentilor consilieri un discurs in stilul oratoric cu care ne-am obisnuit, pigmentat cu ”tantareli” de tot soiul, veritabile licente poetice din anii ‘80. Ultimul a fost magnatul licitatiilor maramuresene, presedintele Alexandru Cosma, care a recunoscut ca i-ar mai fi trebuit vreo trei-patru mandate pana sa se acomodeze cu functia. Eh, pasarea malai viseaza! Surpriza sedintei a constituit-o inmanarea de atentii din partea conducerii tuturor consilierilor judeteni. Pe langa un mic suvenir (un pix si un stilou in “editie de lux”) pe banii contribuabililor, am retinut si o gluma marca Alexandru Cosma, care a acordat colegilor consilieri diplome hazoase. Spicuim cateva dintre ele. Calin Matei, la categoria ”drop politic la gramada” (nici o aluzie la calitatile sale); Dumitru Matei, categoria ”cu sula in coasta presedintelui” (stim de ce!); Marinel Zoicas (angajat CEC), la categoria ”linistea CEC-ului” (probabil, cazul Mihalache a avut o influenta); Livia Sima, la categoria ”votul tau m-a salvat” (aluzie la ”tradarea” acesteia la alegerea presedintelui CJ); Teodor Ardelean, categoria ”avocatul diavolului” (pentru ca nimeni nu stia de ce parte va fi in urmatoarea sedinta); Pamfil Berceanu, la categoria ”prietenul de langa tine” (pentru ”afectiunile” pe care si le poarta cei doi); Teodor Luputiu, la categoria ”lupul moralist” (pentru mustruluielile pe care le aplica nabadaiosilor Consiliului). Ultimul pe lista, cu voia dumneavoastra, a fost chiar autorul acestor glumite, Alexandru Cosma, caruia Dan Mester i-a pregatit o diploma la categoria ”un fleac... m-au ciuruit” (dupa replica celebrului comisar Moldovan interpretat de Sergiu Nicolaescu). Multumim presedintelui CJ pentru reclama facuta. 99% din “gloantele de presa” au purtat semnatura GAZETEI de Maramures. Un fleac. Chiar, l-am ciuruit?

Ciprian DRAGOS



* Afacerile caselor de amanet se scalda in ape legislative tulburi
Piratii imprumuturilor

Vidul legislativ si controalele reduse din partea organelor competente au transformat Romania intr-un “paradis” al caselor de amanet, in care nimeni nu stie cu exactitate unde se termina barierele legii si unde incep contraventiile.

“Imprumutul este un contract prin care una din parti da celeilalte oarecare catime de lucru, cu indatorire pentru dansa de a restitui tot atatea lucruri de aceeasi specie si calitate.” Acesta nu este un text din cartile cu fabule, ci articolul 1576 din Codul Civil. Articolul de mai sus este inca in vigoare si folosit ca reglementare legislativa de casele de amanet. Tipul acesta de afacere foloseste ca suport legislativ articole din Codul Civil si Comercial din anul... 1864! Textul permite interpretari si diverse speculatii, practicand un limbaj depasit chiar si pentru cei de varsta a treia. Conform legislatiei inca in vigoare, patronii caselor de amanet se dovedesc a fi… capitani de vas.

Aberatii legislative

Contractele caselor de amanet cu clientii se incheie si conform dispozitiilor articolelor 601-615 din Codul Comercial, care reglementeaza... imprumutul maritim! Probabil ca nimeni nu a avut curiozitatea sa citeasca Codul Comercial, altfel nu se poate explica confundarea unui contract de amanet cu un contract de imprumut maritim. “Contractul de imprumut maritim este un imprumut facut de catre capitanul unui vas in virtutea puterilor ce-i da legea si prin care el da garantie vasul, navlul, totalitatea sau o parte din marfurile incarcate, cu conditia ca suma imprumutata sa o piarda imprumutatorul daca lucrurile date in garantie ar pieri; iar daca ele vor ajunge bine in port, imprumutatorul sa-si primeasca banii si cu prima convenita intre parti”, specifica articolul 601 din Codul Comercial, articol dupa care se conduc si activitatile caselor de amanet. Nici nu este de mirare ca acest tip de afacere face abstractie de lege. “Nu pot comenta textul legii, iar Oficiul Judetean al Registrului Comertului (OJRC) nu are personalitate juridica pentru a da astfel de dispozitii. Articolele 1371-1387, care fac referire la imprumuturi au fost abrogate prin Legea contra cametei din 2 IV 1931”, a spus Maria Kelemen, directorul OJRC Maramures.

“Mai bine dam averismente!”

Daca in ceea ce priveste infiintarea caselor de amanet legislatia este ambigua si este interpretata diferit de la un judet la altul, activitatea propriu-zisa este reglementata de lege in mod clar. Dar de la teorie la practica este cale lunga. “Principalele contraventii pentru care au fost sanctionati agentii economici sunt lipsa autorizatiei pentru balanta sau cantar, lipsa chitantelor, neafisarea comisionului si contractul intocmit necorespunzator. Am verificat in jur de 20 de case de amanet. Nu am tinut cont de faptul ca am amendat mai multe filiale ale aceluiasi agent economic. Cele mai mici amenzi s-au dat pentru lipsa cantarelor omologate, respectiv 3 milioane de lei. Asistam la situatia in care sediul social al caselor de amanet este in Satu Mare si punctele de lucru sunt in Baia Mare, deoarece in ultima vreme nu s-au eliberat autorizatii in Maramures de catre Registrul Comertului”, a spus Elena Carausan, inspector principal Oficiul judetean pentru Protectia Consumatorului (OPC). Pe langa OPC mai sunt si alte institutii abilitate sa sanctioneze neregulile din acest tip de activitate. “Avem o lista cu 32 de amanete, din care cele mai multe nu au primit aviz metrologic. Orice mijloc de masurare nu poate fi folosit in Romania in domenii de interes public daca nu are aprobare de model. Sunt multi care-si aduc din strainatate balantele si nu mai trec pe la Biroul Roman de Metrologie. Aceste balante nu pot fi folosite in tranzactiile comerciale. Nu mi se pare normal sa li se elibereze autorizatii acestor firme, inainte de a li se solicita aviz metrologic. In Baia Mare sunt in jur de 30 de firme pe care le cunoastem noi, cu aproximativ 80 de puncte de lucru. Noi suntem putini si nu putem verifica toate firmele”, Dan Cearnau, directorul Oficiului Judetean de Metrologie. Practic, sanctionarea caselor de amanet care comit ilegalitati e minunata, dar lipseste cu desavarsire. Doar cine se sperie de un averisment sau o amenda echivalenta cu salariul minim pe economie isi va inchide casa de amanet in urma controalelor. Iar “statisticile din teren” ne arata ca acesti patroni nu se sperie cu una cu doua, si singurul factor care a reusit sa-i determine sa renunte la afacere este clientela.

Aceasta este o afacere la limita legalitatii! Ni s-a schimbat cuantumul amenzilor care acum sunt cuprinse intre 50 si 200 de milioane de lei. Nu putem sa mergem in control si sa dam amenzi de 50 de milioane. Mai bine dam avertismente. (Dan Cearnau, directorul Oficiului Judetean de Metrologie)

O simpla… greseala

Lipsa unor controale riguroase permite angajatilor caselor de amanet sa comita nereguli in defavoarea clientului. Invocand o simpla eroare cauzata de neatentie, Luminta Mihoc, reprezentantul firmei S.C. EURO PATRIX S.R.L, isi scuza angajatii, care pot astfel sa isi mai adauge un mic ciubuc din comisionul clientului. Unul din clientii acestei case de amanet a fost inselat, deoarece pe contractul incheiat nu era trecut in procente comisionul practicat, ci doar suma la care acesta se cifreaza, suma care s-a dovedit a fi mai mare in mod nejustificat. “Cred ca este o greseala, alta explicatie nu gasesc. Sa vina clientul la firma sa rezolvam problema”, a spus Mihoc.

Ioana Lucacel, Mihaela Mihalea



* CEC Maramures. Punct si de la capat

Odiseea Mihalache-Chiuzbaian se apropie de final. Circula zvonul ca directorul Sucursalei CEC Maramures a facut denunt penal inmpotriva GAZETEI. Cauza se afla la Politie, in cercetare. Credem ca aceasta ”diversiune” are scopul de a ne intimida, la fel cum s-a intamplat cu amenintarile primite pe diverse canale. Stim ca directorul Chiuzbaian se lauda prin targ ca va avea grija ca denuntul penal sa aiba finalitatea dorita de domnia sa. Nu stim pe cine se bazeaza: prieteni, beneficiari, aliati, dar stim ca sunt puternici. Stim ca toate materialele publicate de noi nu au avut ca scop decat aflarea adevarului intr-un caz complicat, dar si reabilitarea imaginii sifonate a celei mai renumite institutii financiare din Romania. Demersul nostru junalistic s-a bazat pe declaratiile pagubitilor maramureseni escrocati de fosta secretara-economist, Simona Mihalache. Nu credem ca am gresit cand am solicitat directorului Chiuzbaian explicatii pentru situatii, cel putin suspecte: conturi CEC, tranzactii financiare private, efectuate in institutie si chiar in biroul directoral ori in puterea noptii. Din pacate, Chizbaian a dat dovada de o retinere cel putin la fel de suspecta. Nu avem nici un interes, decat restabilirea ordinii intr-o Sucursala in care totul a luat-o razna, dar si rezolvarea situatiei celor pagubiti. Multi dintre ei si-au vandut casele, apartamentele, alte bunuri de valoare pentru a ”alimenta” apetitul valutar al Simonei Mihalache si mai cine stie al cui. Mai stim ca de ieri a sosit in Baia Mare o brigada de control de la Centrala CEC. In sfarsit, inertia de care a dat dovada conducerea CEC a fost ”miscata”. Credem si suntem siguri ca verificarile vor conduce spre clarificarea situatiei si detensionarea atmosferei in care se lucreaza in Sucursala. Mai stim ca vom reveni, atat cat va fi nevoie.

Nicolae TEREMTUS



* Muschii cerebrali ai lui Boitor se-ncoarda impotriva legii
Abuzul primarului comunal

Desi exista o sentinta care dispune improprietarirea parohiei greco-catolice din Asuaju de Sus, oamenii nu si-au primit terenul nici astazi! Primarul refuza sa puna in aplicare legea si sentinta pe motiv ca… fondul de rezerva al comunei s-a terminat. Numai ca dupa sentinta au mai fost eliberate 20 de titluri de proprietate pentru pamantul ce revenea parohiei!

In 1999, aproximativ 60 de localnici din Asuaju de Sus au solicitat Episcopiei Greco-Catolice reinfiintarea parohiei din comuna. O data cu aprobarea a inceput si ”razboiul” cu autoritatile locale. Cauza: o bucata de pamant pe care parohia Bisericii Unite cu Roma o detinuse in 1948. Incurajat de Legea 18 din 1991, Consiliul parohial a depus o cerere catre primaria din Asuaju de Sus, prin care a solicitat restituirea terenurilor. Dupa o lunga asteptare, in care Primaria nu a binevoit sa le trimita un raspuns, oamenii s-au hotarat sa apeleze la justitie. In februarie 2000, parohia a castigat cauza si s-a dispus repunerea in posesie a Parohiei cu 5 ha de teren, precum si eliberarea titlului de proprietate. Multumiti ca li s-a facut dreptate, greco-catolicii au asteptat punerea in aplicare a sentintei. Dar… au ramas cu asteptarea. Initial, oamenii s-au gandit ca o fi vinovata vreo procedura sau poate postasul, care n-ar fi livrat Primariei sentinta. Insa timpul a demonstrat ca hotararea instantei ajunsese la urechile lui Vasile Boitor, primarul comunei, doar ca acesta a… ignorat-o, ”ce muschii lui”! Si a inceput circul.

In numele legii…

Greco-catolicii l-au desemnat ca reprezentant pe preotul Ioan Brahaita. Acesta a incercat o modalitate de reconciliere. Printr-o cerere inaintata Primariei, Brahaita a cerut emiterea titlului de proprietate pentru cele 5 ha. Dupa doua zile, primarul Boitor raspunde, asigurandu-i de ”buna sa credinta si de profundul respect purtat instantei”. Primarul le-a comunicat oamenilor ca terenul este… ocupat de circa 30 de cetateni care detin adeverinte de proprietate, iar rezerva de teren a fost data… parohiei ortodoxe. Ca urmare, primaria se afla in imposibilitatea de a improprietari cu teren si biserica catolica. Brahaita nu s-a descurajat de refuzul ascuns sub politeturi a lui Boitor si a ”asediat” Prefectura, Primaria si Parchetul cu adrese si cereri. Fiecare institutie a Statului le-a dat dreptate si promitea solemn somarea Primariei Asuaj si rezolvarea problemei. Numai ca totul a ramas ca inainte. In 2003, Comisia Judeteana Maramures pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar (CJMALFF) ”invalideaza” terenurile Parohiei Ortodoxe si Greco-Catolice din cauza… lipsei de acte. Cu alte cuvinte, hotararea se da din nou ”en gros”. Stiind ca are dreptate, Brahaita a expediat cereri catre toate institutiile care ar putea detine documente din perioada 1948. Si rezultatul nu a intarziat sa apara. Un extras de la Arhivele Nationale filiala Salaj confirma ca Parohia din Asuaju de Sus detinea, in 1948, 31 ha! Dar rezolvarea tot nu s-a infaptuit. Vazand ca nu-i chip sa-si recupereze terenul, greco-catolicii se hotarasc sa afle cine il ocupa.

Pentru altii, se poate!

Primaria le-a eliberat un tabel nominal cu cei care detin terenuri pe proprietatea solicitata de Parohie si data la care li s-au eliberat titlurile de proprietate. Stupoare! Preotul Brahaita s-a adresat din nou judecatoriei, solicitand 8 ha de teren si titlu de proprietate pentru pamant. Oamenii legii au respins cererea, argumentand ca terenurile respective sunt detinute cu titluri de proprietate de alte persoane. Prima sentinta (care le–a dat castig de cauza greco-catolicilor) este ”uitata”, iar oamenii erau invitati la un nou recurs. De aceasta data, la Curtea de Apel Cluj Napoca. Dar cum drumul proceselor care ajung pe rol este anevoios, oamenii sunt nevoiti din nou sa astepte. Cu toate ca exista o lege care le da dreptate, o sentinta favorabila si extrasele CF care dovedesc dreptul de proprietate. In Romania, posibil! Poate c-ar fi mai potrivit sa ne numim ”Penibilistan”.

Legea incalcata!

”Din terenurile agricole, comisiile vor atribui in proprietate, la cererea comisiilor parohiale ori a altor organe reprezentative ale comunitatilor locale de cult - din mediul rural - o suprafata de teren de pana la 5 ha in echivalent arabil pentru fiecare parohie sau schit apartinand cultelor recunoscute de lege (…) in masura in care toate aceste asezaminte au posedat in trecut terenuri agricole preluate de cooperativele agricole de productie, iar in prezent nu au asemenea terenuri ori au suprafete restranse. Organele reprezentative ale unitatilor de cult, recunoscute de lege, din mediul rural, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate si pentru suprafata de teren agricol care reprezinta diferenta dintre suprafata de 5 ha, in cazul parohiilor, si suprafata pe care au avut-o in proprietate, dar nu mai mult de 10 ha.” – Legea 18/1991 modificata in 1998.

”Am fost fortati cu aplicarea legii!”

Dupa cateva zile in care am ”asediat” cu zeci de telefoane Primaria Asuaju de Sus si mobilul vesnic inchis al primarului, am reusit sa aflam si parerea acestuia. Boitor sustine ca nu a putut pune in aplicare sentinta pentru ca era ”fortat” sa aplice legea fondului funciar!? De parca sentinta respectiva nu facea referire tocmai la legea fondului funciar! ”Nu am putut sa le dam pamantul, pentru ca terenul era ocupat de aproximativ 30 de oameni care aveau titlu de proprietate, iar terenul de rezerva se terminase. Am mai eliberat 20 de titluri, pentru ca oamenii aveau adeverinte de proprietate pentru terenul respectiv. Eu le-am spus sa ceara in instanta anularea titlurilor de proprietate. Noi am eliberat titluri, pentru ca am fost fortati cu aplicarea legii fondului funciar. Trebuia sa le terminam pe toate, in prezent ne-au mai ramas de rezolvat vreo 10 cazuri”, a declarat Vasile Boitor, primarul comunei Asuaju de Sus.

Obligat de instanta sa retrocedeze pamantul parohiei greco-catolice, primarul din Asuajul de Sus a sustinut ca nu mai detine ”rezerve” de teren. Dupa aceea a eliberat inca 20 de titluri de proprietate! Desi terenul solicitat atat de greco-catolici, cat si de ortodocsi era declarat ”invalid” din lipsa de documente, primarul a eliberat un titlu de proprietate chiar parohiei ortodoxe!

Ioana Lucacel



* Salbaticul joc al leilor
CASA DE LA ZOO, RETROCEDATA!

Retrocedarea imobilelor nationalizate nu este o treaba usoara. Printre numeroasele cazuri contestate se afla unele de-a dreptul bizare. O retrocedare a unei case cu teren in Gradina Zoologica! Suna neobisnuit, dar este adevarat. Dupa ce Primaria Baia Mare a propus alternative, refuzand retrocedarea, instantele de judecata au dat verdict favorabil pretendentilor. Care… se vor muta langa cusca leilor?

Chiar daca prima lege referitoare la restituirea fostelor imobile preluate abuziv de regimul comunist a aparut la inceputul anilor ‘90, lungul sir al reconstituirii dreptului de proprietate continua si dupa 15 ani. Nastase Adrian, prim ministru, s-a aratat entuziasmat de ideea finalizarii interminabilului proces pana la sfarsitul lunii mai a acestui an, dar ni se pare ca trombonul asta are iz… electoral. Nu numai ca procesul restituiri imobilelor catre fostii proprietari nu s-a incheiat, dar va mai dura mult si bine. Un motiv ar fi gresita aplicare a unui set de legi incalcite. Asa s-a ajuns ca azi asistam la situatii aberante, cu restituiri anapoda, la voia intamplarii. Daca v-am spune ca s-a ajuns sa se restituie imobile aflate in Gradina Zoologica din Baia Mare, probabil ca ati rade. Si totusi, este adevarat.

Decizia ciudata

Gradina Zoologica din Baia Mare se afla pe un teren nationalizat (in baza Legii 92/1951, privind intrarea in proprietatea statului a unor imobile), care a fost revendicat dupa 1990 de Lidia Baynoczy. Femeia a decedat inainte de finalizarea reconstituirii dreptului de proprietate, dar procesul a fost continuat de sotii Costan Dobrican si Elena, care au mostenit averea lui Baynocy prin testament. Initial, acestia au pierdut procesul prin care revendicau o cladire nelocuita aflata in incinta Gradinii Zoologice. Ei nu au solicitat toata suprafata de teren ocupata de gradina, ci numai partea libera – casa si terenul aferent acesteia in suprafata de 760 mp. Printr-o sentinta civila emisa de Tribunalul Maramures in 2000, imobilele s-au restituit in natura, iar sotii Dobrican au devenit proprietari!

Tribunalul scrie istorie

Dupa aparitia Legii 10/2001, familia Dobrican a solicitat despagubiri dupa intreaga suprafata ocupata de Gradina Zoologica, iar ulterior a pretins Primariei teren in schimb. ”Nu aveam de unde sa dam teren si i-am propus despagubiri in valoare de 2 miliarde lei, pentru o suprafata de aproape 10.000 mp. Dobrican nu a fost multumit si a solicitat o valoare mai mare, in jur de 6 miliarde. Tribunalul Maramures i-a admis plangerea si a obligat Comisia Tehnica a Primariei sa revizuiasca situatia. Vom vedea la ce concluzie se va ajunge”, a declarat Aurelia Craciun, sef Serviciu Juridic Contencios in cadrul Primariei Baia Mare. Situatia poarta o nota de ilaritate prin ineditul ei. Greu de inteles dorinta de aventura a familiei Dobrican, care si-a dorit o casa de locuit taman langa cusca leilor. Ca in savana! Noii proprietari ar inlocui astfel “cocosul desteptator” cu ragetul tigrilor din custile vecine. Probabil nici macar visatoarea instanta, care a aprobat retrocedarea, nu ar putea sa ne explice motivele care au stat la baza hotararii. ”In primul rand, Gradina Zoologica figureaza in inventarul public al municipiului Baia Mare, conform HG 934 din 2002 (Anexa 2). Iar retrocedarea unor imobile apartinand domeniului public este exclusa. Casa se afla chiar in vecinatatea custilor cu lei. Cum poti sa locuiesti acolo, in mirosul ala, nu inteleg”, a completat Craciun. Speta este demna de analele Tribunalului Maramures, ai carui judecatori si-au aratat inca o data superficialitatea in rezolvarea unor cauze privind retrocedarile fostelor imobile nationalizate. Si iar ne gandim la Nastase Adrian...

Dupa un sir de procese, in care Primaria Baia Mare s-a opus retrocedarii casei de langa cusca leilor din Gradina zoologica din Baia Mare, considerand-o aberanta, Curtea de Apel Cluj… a dat dreptate sotilor Dobrican!

Ciprian Dragos



* Coltu’ meu
Debut de campanie, ratat

Vrei nu vrei, subiectul “zilei” il reprezinta alegerile locale. Toata suflare politica a targului asteapta, nu cu sufletul la gura, campania (ce a inceput) si votul. Oamenii, cei care vor fi din nou subiectii “efemerei iubiri” electorale, par a fi indiferenti ca marea confruntare de la “locale” a inceput. Au trecut trei zile din cele 30 destinate mesajelor, dezbaterilor, confruntarilor de idei, programe, platforme si... nimic. Plictiseala. Am fost pe la Palatul de Justitie si am intalnit mai multi politicieni cu treburi pe acolo. Un primar avea proces de ultraj (este candidat), un vicepresedinte de filiala de partid venise sa rezolve mai multe contestatii la listele depuse, altii venisera cu probleme personale. Toti fara chef si parca plictisiti. Cam pe la aceeasi ora, la Consiliul Judetean avea loc ultima sedinta de CJ a actualei “echipe” de consilieri. Si aici, lehamitea ar fi cuvantul cel mai potrivit. Liderii-politicieni sunt de negasit. Cel mai frecvent raspuns: “Il gasiti pe teren”. Normal, telefoanele mobile sunt inchise, iar nervii celor care-i cauta sunt intinsi la maxim. Prin oras au inceput sa apara afise ale celor care candideaza. Echipele de “lipitori” lucreaza neglijent, folosesc din belsug aracet, asa ca raulete din substanta “lipitoare” curg inestetic pe cheliile, ori podoabele capilare mai bogate ale celor care doresc un fotoliu mai mare ori mai mic. Cate o masina impodobita cu insemne de partid strabate orasul in lung si lat, facand mult zgomot (pentru nimic). Pietonii cei de toate zilele trec insensibili pe langa acest “ametit” inceput de campanie electorala. Ma asteptam sa vad cum “curge sange”, tinand cont de belicoasele declaratii de dinainte. Nimic, deocamdata. Unii spun ca e perioada de tatonare, de negocieri intre partide, chiar negocieri “contranaturii”. Un cunoscut lider imi spunea: “Sunt scarbit, nu-i inteleg pe ai mei…”. Ce sa mai spuna cei ce trebuie sa voteze, daca subiectii votului sunt nemultumiti, scarbiti si satuli, de toti si de toate? Amara constatare. Trecand prin oras, din centru spre gara, am vazut un singur moment ce a animat “strada”. O ambulanta isi facea loc in trafic, uzand de sirena ce scoate un zgomot infernal. “Tanguirea” prelunga a masinii ii “trezea” pe insensibilii alegatori. Cateva clipe, apoi fiecare revenea la starea initiala, cea de apatie. Oare a inceput campania electorala?

Nicolae Teremtus



* Omul care a murit fara sa-si gaseasca dreptatea
Condamnat fara condamnare!

Cand auzi de “crima de inalta tradare”, te trec fiorii. In perioada anilor ’50, autoritatile comuniste au reusit sa duca delatiunea si inscenarea la rang de politica de stat. O persoana incomoda putea fi usor “eliminata” cu trei vorbe spuse in vant. Cei mai “vanati” au fost membrii partidelor istorice.

Nascut in 1896 in comuna maramureseana Sisesti, Titu Demian a fost al patrulea dintre cei sase copii ai memoriandistului-taran Atanasie Demian. A urmat Facultatea de Drept din Cluj. In 1917, student fiind, este concentrat in armata austro-ungara pe frontul din Italia, cu gradul de sublocotenent. Dupa ce revine acasa isi continua studiile si obtine diploma de doctor in drept la Universitatea “Regele Ferdinand” din Cluj. Vine la Satu Mare, ca avocat stagiar la biroul de avocatura al deputatului PNT Mihai Pop. Dupa moartea acestuia, preia conducerea biroului. A fost si juristul bancii “Casa Noastra”.

Drumul politic

Intre anii 1932-1933, Titu Damian este primar al orasului Satu Mare, iar in perioada 1936-1947 a fost ales presedintele organizatiei PNT Satu Mare. Printre multele functii avute, a detinut si conducerea baroului satmarean timp de patru ani. A fost caracterizat drept unul dintre conducatorii adevarati ai romanilor din Transilvania de Nord. Calvarul lui Demian incepe o data cu venirea comunistilor la putere. In anul 1946 a fost exclus din Baroul avocatilor. In acelasi an, este ales deputat PNT, dar nu i se permite sa-si exercite mandatul. Mai mult, i se impune domiciliu obligatoriu la Odoreu-Satu Mare. Prima arestare are loc in 1947, pe motiv de “uneltire impotriva statului”. Eliberat in 1949, este arestat la scurt timp din nou si trimis la Canal, fara a fi condamnat juridic. Aici “petrece” patru ani (intre 1950-1954). Dupa eliberare se stabileste la Cluj, unde locuia sotia sa, plecata din nord dupa cea de-a doua arestare a lui Demian. In perioada cat a fost cercetat i s-au confiscat casa si toate bunurile, atat ale lui, cat si ale sotiei. A decedat in 1958, ducand cu el tristetea unui om caruia nu i s-a facut dreptate niciodata. Fiica lui Demian, Maria, casatorita Zaharescu este cercetator la Institutul de Cercetari Chimice Bucuresti (si membru corespondent al Academiei Romane din 2002).

Premeditarea

Cazul fruntasului taranist nascut in Maramures este interesant si prin modul in care autoritatile comuniste au “jonglat” cu legea, doar pentru a-l condamna pe Demian. Acesta era un intelectual cunoscut, pretuit de multi si de aceea comunistii il considerau periculos. Am primit un dosar cu o parte a actelor prin care avocatul a fost, pana la urma, arestat. Fara a intra in detalii, va prezentam modul in care un om poate fi distrus fizic, psihic, doar pentru faptul ca nu era pe placul autoritatilor de atunci. Pentru ce a fost cercetat Demian incepand din anul 1948? In 1946 au avut loc alegerile in urma carora avocatul era ales deputat PNT. In urma unui denunt anonim, Demian este acuzat ca a determinat pe un functionar de politie (neidentificat) sa sustraga note informative legate de alegerile din 1946. Copii ale acestor note i s-ar fi gasit in biroul lui Demian in urma unei perchezitii, la care el nu a luat parte. In 1949, dupa cercetarile de rigoare este condamnat la cinci ani de inchisoare si 10.000 lei amenda, pedeapsa maxima ce se putea acorda cu aplicarea tuturor circumstantelor agravante posibile. A fost gasit vinovat de instigare. Fiind avocat bun, el a incercat sa demonteze acuzatiile ce i s-au adus si in parte a reusit, punandu-i in dificultate pe anchetatori si completul de judecata. Demian a facut recurs la Tribunalul Satu Mare, recurs admis, in sensul ca solutia condamnarii ca instigator a fost gresit data, avand in vedere ca autorul principal nu a fost gasit si nu a fost trimis in judecata.

Dispretul legii

Tribunalul caseaza sentinta, dar procedeaza la o noua judecata si emite rapid o noua sentinta penala prin care se schimba calificarea faptei din instigare la violarea secretului corespondentei in crima de inalta tradare. Tribunalul Satu Mare isi declina competenta in favoarea Tribunalului Militar Cluj, motivand ca actele gasite cu ocazia perchezitiei la domiciliul lui Demian interesau ordinea si siguranta statului, ca si masurile luate la alegerile din 1946. Altfel spus, Demian primeste o incadrare mai grava, ceea ce duce, inevitabil, spre deznodamantul dorit de autoritati. Tribunalul Militar din Cluj trimite dosarul Demian la Curtea Suprema din Bucuresti pentru o solutie, retinandu-l pe Demian in arest pana la pronuntarea sentintei Curtii Supreme. Cei de la Bucuresti retrimit dosarul la Tribunalul Satu Mare. Era jumatatea anului 1949. Demian era incarcerat la Penitenciarul Satu Mare in asteptarea finalizarii procesului. Desi era cu moralul la pamant, avocatul taranist trimite un memoriu Tribunalului Satu Mare in care expune greselile aparute in derularea procesului sau, solicitand o judecata corecta. Din cele patru pagini si jumatate ale memoriului am retinut ca aceia care l-au judecat aproape doi ani au facut grave erori judiciare voite.

Solutia: Canalul

Autoritatile comuniste au ignorat memoriile si cererile de casare ale unei sentinte injuste. Corespondenta a continuat pana la sfarsitul anului. Probabil, pentru a termina cu acest caz incomod, magistratii, securistii si politistii din Satu Mare au decis ca cea mai buna solutionare e Canalul. Demian a fost dus la munca silnica la celebrul Canal (fara sentinta) de la inceputul anului 1950 si pana in vara anului 1954. Cinismul autoritatilor comuniste rezulta si din actul de eliberare in care este trecuta doar data eliberarii, nu si cea de la care a fost “incarcerat” (vezi facsimil). Dupa ce a fost eliberat, Demian a incercat sa obtina o dovada scrisa pentru perioada de detentie (Canalul era considerat colonie de munca) pe care sa o foloseasca pentru a face dovada continuitatii in munca. In 1956 primeste un prim raspuns la nenumaratele cereri, la fel de cinic ca toata povestea arestarii si (ne)condamnarii lui. “Nu putem elibera o asemenea dovada. Pentru justificarea timpului va puteti folosi de biletul de eliberare (in care nu aparea data la care a fost dus la Canal)”, se arata in adresa din august 1956. In luna noiembrie a aceluiasi an, Ministerul de Interne pune punct: “Nu va putem satisface cererea, deoarece din nici o dispozitie legala nu rezulta ca asemenea acte fac dovada continuitatii in munca”. Demian a decedat in 1958, fara a reusi sa-si gaseasca dreptatea. Dar prigoana comunista era doar la inceput.

Memoriu

“Am fost condamnat in calitate de instigator la infractiunea prevazuta de Codul Penal. Acesta reglementeaza trei categorii de infractiuni: sustragere, suprimare, divulgare de corespondenta. Conform instantei, am fost condamnat in calitate de instigator la sustragere de corespondenta, infractiune care se pedepseste cu maximum un an de inchisoare. Chiar si cu majorare, s-ar ajunge la trei ani. Cu toate acestea am primit cinci ani, cu mult peste limita admisa de lege pentru infractiunea in cauza. Este cazul de nulitate prevazut in CP, fapt pentru care rog casarea sentintei.” - fragment din memoriul lui Titu Demian.

Nicolae Teremtus



* Greva foamei din fata Episcopiei s-a sfarsit in ambulanta
Ati patat obrazul credintei!

Dupa zece zile in care a facut greva foamei in fata Episcopiei Ortodoxe de Maramures si Satmar, preotul Ioan Filip a intrat in faza critica si a fost transportat cu ambulanta la Serviciul de Urgenta al Spitalului Judetean. In urma acestui demers disperat si ultimativ, preotul a slabit zece kilograme. In interior, unii se imbuibau si chicoteau.

Cazul preotului ortodox din Maramures care a intrat in greva foamei este unic in analele ortodoxiei. In cele zece zile in care a protestat impotriva abuzurilor la care l-au supus conducatorii Episcopiei, Filip Ioan a slabit zece kilograme si a intrat in faza critica, acuzand dureri mari. A fost transportat de urgenta la spital, unde s-a stabilit ca glicemia ii scazuse mult sub valorile normale. I s-a administrat tratament pentru refacere. Unul dintre baimarenii care s-au solidarizat cu Filip i-a adus un caiet, care a devenit un fel de jurnal, in care cei care doreau isi puteau nota parerile. Ar fi interesant ca macar un fragment sa ajunga la episcopul Justinian. Probabil, o vom face cand, cu tristete, vom fi nevoiti sa revenim la acest caz. Pentru ca Filip e decis sa nu renunte daca nu va fi rezolvat cazul. Are patru copii de intretinut! … si vicarul Iustin isi creste paunii, linistit.

Abuz “crestinesc”

La inceputul lui 2000, Episcopia Ortodoxa a Maramuresului si Satmarului numeste, fara concurs, doi preoti la biserica “Inaltarea Domnului” din Baia Mare, fara ca preotul titular Ioan Filip sa solicite crearea posturilor. Din punct de vedere al Legilor Bisericii Ortodoxe, faptul este ilegal. In martie-august 2000, preotul Filip e agresat in repetate randuri de cativa curatori (administratori laici ai bisericii), dupa declaratiile lui Filip “manipulati de unul dintre noii preoti si de persoane din administratie”. Preotul Filip sesizeaza situatia conflictuala Episcopiei, dar nici o oficialitate bisericeasca nu reactioneaza in vreun fel. In 18 iulie 2000, Episcopia il suspenda pe o perioada nedeterminata pe preot. In 13 februarie 2001, Episcopia emite hotararea de suspendare “daca nu-si va depune cerere de transfer”. In aceeasi luna, preotul isi depune cerere de transfer, nominalizand in acest sens una din multele parohii care, oficial, are un post vacant prin pensionarea parohului de acolo. Numai ca neoficial, preotii pensionati continua sa slujeasca (doar nu strica si o pensie si un salariu suplimentar). In 25 iulie 2001, Episcopia ii solicita lui Filip acordul preotului de la parohia unde-si depusese cerere de transfer (!). Filip raspunde ca nici cei doi preoti numiti la fosta sa parohie nu aveau acordul parohului. Urmeaza ani in care preotului ortodox nu i se acorda salariu si nici posibilitatea de a sluji in alta biserica. In 6 aprilie 2004, preotul il instiinteaza pe episcopul Justinian ca intra in greva foamei. Episcopul ii promite rezolvarea situatiei dupa Sfintele Pasti. In 27 aprilie 2004, avand in continuare situatia nerezolvata, preotul Filip a intrat in greva foamei in fata Episcopiei. In 7 mai, preotul intra in stare critica si este chemata ambulanta. Preotul renunta la greva foamei asteptand solutionarea cazului promisa de unul dintre consilierii Episcopiei. Mentionam ca detinem acte si declaratii care certifica toate afirmatiile din acest articol, ceea ce ne indreptateste sa afirmam ca ne aflam in fata unui abuz al institutiei bisericesti asupra unui angajat incomod. “Sa taci si sa te supui in orice conditii” este sloganul-dictatorial dupa care continua sa se coordoneze una din singurele institutii care ignora cea mai de pret cucerire a unui decembrie insangerat din ’89: democratia.

“Nu moare el asa usor!”

“Inchide reportofonul! No, iti spun, inchide reportofonu’, altfel nu declar nimic! Nu am stat de vorba cu el de cand este in greva foamei pentru ca n-avem ce discuta. Problema dansului am rezolvat-o demult. I s-au propus numeroase variante pe care nu le ia calcul. I-am propus sa-si faca cerere de a reintra in cler, dar a refuzat. Preotul Trifu i-a propus un post in parohia sa, dar el nu vrea sa fie decat preot paroh. Am avut atata bunavointa si indulgenta… Nu mai avem ce face! Faptul ca este in greva foamei, il priveste”, a spus Mircea Stuparu, purtator de cuvant al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului. “Si daca moare?”, l-am intrebat. “Nu moare el asa usor! Seara l-a vazut portarul plecand acasa! Dimineata a venit barbierit, era proaspat, intr-o stare foarte buna, a si mancat probabil… Noi avem suspiciuni ca el ar face cu adevarat greva foamei! O sa renunte, nu se va ajunge pana acolo.”

Catalin Vischi, Ciprian Dragos



* Schimbul de azi
Adevaratele scandaluri sexuale ignorate de Biserici

”Sa te feresti mereu, cu toate argumentele de care dispui si cu toate cele pe care le poti aduce in favoarea ta, de promisiuni. Dar daca nu te poti abtine, fa totul pentru a le indeplini.” Acest sfatos debut, gen ”Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie”, mi-a marcat copilaria (ha-ha-ha). Glumesc, desigur, dar este unul dintre putinele sfaturi de care m-am straduit sa tin seama. Nu am reusit intotdeauna. Promiteam in numarul anterior ca voi aduce inca un argument la reactia Bisericilor impotriva unei emisiuni de televiziune (in speta, Big Brother). Doua specificatii sunt necesare: 1) e vorba despre Bisericile Ortodoxa, Romano-Catolica, Greco-Catolica, Evanghelica Lutherana, Anglicana si Armeana - practic cele mai importante din Romania). 2) nu sunt un fan al emisiunii acuzate. Toate marile Biserici mentionate au semnat protestul oficial impotriva emisiunii Big Brother, pentru ca aceasta ar reprezenta ”un spectacol imoral si de prost gust (au departament de estetica vizuala?, nota mea), cat si un nefericit experiment uman care, in conditiile unei intense mediatizari, constituie un atentat (!) asupra valorilor familiei, cu precadere prin distrugerea morala a tineretului. Gandindu-ma la cat de vehement au reactionat capii Bisericilor la o emisiune de televiziune atat de ”periculoasa” (da’ chiar atentat?), trecand peste dezbatutul principiu la toleranta al acelorasi (?) Biserici si peste cel al democratiei pentru care au murit oameni in decembrie ’89, mi-am reamintit de reactia tacuta a fetelor bisericesti in fata tuturor scandalurilor sexuale din interiorul lor. In multe din cazuri, cei abuzati sexual de oamenii in sutane erau minori. Nu voi reaminti despre recentele scandaluri cu calugari ortodocsi sau preoti condamnati pentru abuzarea sexuala a unor minori, de preotii maramureseni care si-au schimbat nevestele intre ei (!), ci de un caz ascuns mult timp opiniei publice. Adica ”eternilor cotizanti”. Voi aminti de cazul generalizat si mai putin cunoscut in Romania al celor 176 de preoti romano-catolici din 28 de state americane si districtul Columbia, acuzati de molestare sexuala a unor minori. Numit de presa americana ”o afacere sordida”, scandalul sexual in care era implicata una dintre cele mai mari culte crestine nu a ”suferit” nici o reactie din partea celorlalte Biserici. Fiecare aveau ”problemele” lor. Mai mult, niciodata nu a fost comunicata o lista a preotilor care ar fi suferit vreo ”pedeapsa” de pe urma acestui gretos scandal. P.S.: Umilitor e faptul ca reprezentantii Bisericii se ocupa de subiectele facile ale actualitatii in loc sa priveasca in propria ”gradina”. In plus, protestul s-a dovedit inutil. Doamne-ajuta! Si nu fa ce face popa.

Catalin Vischi



* Ma tot mir
Alegeri si suparari

Expertii britanici in criminalistica sustin ca infractorii se intorc la locul faptei. Consultand listele electorale din acest an cu cele de acum patru ani si facand o analiza comparata intre acestea, nu putem decat sa le dam dreptate insularilor. O exceptie o constituie Ion Iliescu, care nu se va mai intoarce de la sfarsitul acestui an la Cotroceni. Il asteapta o batranete trista si de lunga durata, tinand cont ca seful statului a anuntat ca programarea lui genetica merge pe un orizont de 120 de ani. “Zece ani alaturi de cineva sunt suficienti”, afirma Jim Carrey, dar e o constatare care nu-l mangiie pe presedintele care, de ciuda, s-a implicat in campania electorala a PSD, in ciuda Constitutiei si a legilor electorale. Intr-o Romanie pesedizata orice e posibil, inclusiv organizarea unei sectii de votare in casa unui candidat PSD, ca sa se simta alegatorii ca la el acasa. Cu siguranta, gazda isi va intampina alegatorii, la intrarea in ograda, cu jumari, mastica si coptaturi. Opozitia n-are nici o sansa in acest caz. Nu ne mai surprinde nici macar faptul ca Andreea Marin sustine campania PSD. Statisticile spun ca 80% dintre sinucigasi sunt barbati, cele mai multe cazuri inregistrandu-se in perioada aprilie - iulie. Cred ca sinucigasii din aprilie si mai sunt, in marea lor majoritate, indivizi care n-au prins un loc eligibil pe listele de partid, ceilalti reprezentand disperatii care au prins locuri, dar n-au fost alesi. Treaba asta cu disperarea oamenilor politici nu-i buna deloc, mai ales daca tinem cont de faptul ca Gigi Becali si-a cumparat de curand o fabrica de armament. Vaticanul sustine ca scandalul prizonierilor irakieni “il jigneste pe insusi Dumnezeu”. Asta nu-i bine; prea o iau abrupt si americanii astia. Liderii pesedisti au facut lucru temeinic si asezat, respectiv au produs atatea scandaluri in patru ani, incat l-au jignit pe Sf. Petru, ca nu le-a deschis poarta de la UE, pe toti ingerii, serafimii, heruvimii si arhanghelii care nu s-au lasat auriti pe aripi, pe sfinti si Preacurata din cauza de adoptii necurate si abia la urma pe Creator, pentru plagiat si deturnari de pomeni cazute din cer. Un mag siberian a fost angajat sa purifice parlamentul rus de spiritele rele. Solicitat sa faca acelasi lucru si pentru parlamentul Romaniei, vraciul siberian a afirmat ca poate face multe, dar nu imposibilul…

Ioan Botis