ANCHETE, POLITICA, ATITUDINE

* Lege facuta ghemotoc si aruncata la cosul de gunoi
Ambassador, stele cazatoare

* In premiera in Baia Mare, dar cunoscator (?)
Nu i-a reusit!

* Directorul demis ameninta ca de Craciun va reveni la carma CEC Maramures!
Chiuzbaian, exercitiu de actorie

* In Maramures, au depus liste 38 de partide

* Gevril, vezi?, asta-i de trei stele!
Micleausen

* Coltu meu
Degeaba se cearta!

* Gata cu matrapazlacurile!

* Dusmanul declarat al PSD: padurile si “aritmetica banilor”
Minciuni forestiere

* Schimbul de azi
V-ati batut joc de Romania!

* In Grosi, drumul promis are infrastructura din noroi
Ulite europene

* Ma tot mir
Victorie psd la Erevan

* Lege facuta ghemotoc si aruncata la cosul de gunoi
Ambassador, stele cazatoare

Probabil, criteriile obligatorii pentru un hotel de patru stele sunt facultative pentru administratorul Hotelului Ambassador. Chiar daca nu are amenajata o parcare, a primit clasificarea pentru hotel de lux din partea Ministerului Turismului. Se pare ca legea este facuta sa fie incalcata. In ultima vreme, doar prostii o respecta.

Asa cum America este a tuturor posibilitatilor, Romania poate fi numita “tara protectiei tuturor infractiunilor”. Altfel, e dificil de gasit explicatii la “apatia” celor platiti sa vegheze si sa sanctioneze constructia ilegala administrata de Florin Marinca, un fost chelner, echipat abuziv in tinuta de administrator de hotel de lux. La intrebarea: poate cineva solicita autorizatie de constructie pentru o policlinica si apoi sa-si construiasca un hotel, raspunsul e afirmativ. Pana cand cineva se va sesiza de aceasta incalcare a legii, vom dezbate saga Ambassador. Astazi, episodul despre cele patru stele cazatoare ale hotelului Ambassador. Caz in care pastram rezerve. Dilema. Cum poate fi clasificat un hotel in categoria “patru stele” daca... nu are parcare! Va reamintim ca Ovidiu Pop, presedintele comisiei de Urbanism din cadrul Consiliului Local (CL), neaga existenta unui aprobari in ce priveste parcarea: “A depus si o cerere prin care necesita 7-8 locuri de parcare. Spunea ca a gasit un loc intre garaje (ha-ha-ha!), care ar putea fi folosit, dar noi nu am aprobat cererea”, a spus Pop. Fara aprobare pentru parcare, dar cu stele afisate cu vreo trei luni in urma, Marinca priveste impasibil cum masinile clientilor se inghesuie pe trotuar. Deci, cum a primit Marinca stelele?

Concesionati-i strada!

In cadrul Ministerului Turismului functioneaza Directia Generala de Autorizare si Control, care verifica indeplinirea criteriilor de clasificare. Roman Bogdan Adrian, reprezentant al Directiei Cluj, se ocupa de verificarea clasificarilor structurilor de primire turistica si pentru judetul Maramures. Intrebat de parcare, inspectorul da vina pe lege. “Eu am fost acolo si am vazut, exista si parcare (!). Se poate parca si pe strada (?), iar in lege nu exista o definere exacta. Are posibilitate de parcare chiar si in spate (intre blocuri, n.red.). Plus ca are acel gang, acolo, in care incape si un autocar. Din punctul nostru de vedere, acolo este un hotel care indeplineste toate criteriile de patru stele. In ce priveste legea, nu tineti cont de ce apare pe diferite site-uri, deoarece acolo dau doar franturi de lege”, a spus Roman Bogdan Adrian, intr-o disperanta si necredibila tentativa de a ne convinge. Am tinut cont de indicatiile oficialului si am consultat Monitorul Oficial recomandat (in care apar normele metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice). La criterii obligatorii se specifica, parcaj auto propriu, unde numarul locurilor va fi de MINIM 20% din numarul camerelor pentru un hotel de patru stele (ori Marinca nu are aprobare pentru nici un loc!). Asa spune in lege. Poate, inspectorul a confundat gangul cu garajul si strada, care, deocamdata, apartine de domeniul public, cu parcarea. Dar poate vom avea supriza ca membrii CL sa-i concesioneze lui Marinca pana si strada. Altfel cum sa-si justifice stelele?

Obiectivitate? Ha-ha!

Obiectivitatea si impartialitatea angajatilor Ministerului Turismului e suspecta de protectia propriilor interese. “Problema este ca primariile nu cunosc inca legislatia (?). Pentru a acorda autorizatie de constructie pentru hotel (pe care nu o are, dar cui ii pasa?, n.red.), au nevoie mai intai de autorizatie din partea Autoritatii Nationale de Control, dar acum ce sa facem? Sa amendam primariile? Eu am avut, in urma cu doua saptamani, o intrunire cu autoritatiile din Maramures, dar la care nu au venit decat membrii Consiliului Judetean. Unde am tinut adunarea? La Hotel Ambassador. De ce acolo? Pai, pentru ca acolo am gasit sprijin (?). A fost si doamna Sima, dansa stie mai bine. Eu sunt din Cluj si nu cunosc politica locala”, a incercat sa cosmetizeze situatia reprezentantul ministerului. In ce ne priveste, situatia este limpede: cand cineva te sprijina, ai “datoria” sa-l sprijini. Asa-i frumos, nu?

Lege si tocmeala

“Nu inteleg de unde atata inversunare? Mi-a spus si dansul ca un ziar local adopta o atitudine negativa (“tovarasa, pot sa parasc?, n.red.). Pana la urma, este un hotel de capacitate mica, acolo... 26 de camere. Intr-adevar, are o clasare superioara, tocmai de aceea, omul acesta ar trebui incurajat. Rolul meu este sa-i sprijin. Eventual sa le dau avertisment si abia apoi trebuie sa pun in practica rolul nostru coercitiv. Daca dansul a construit, normal ca va prmi autorizatie (am innebunit noi sau mai intai primesti autorizatia si apoi construiesti?, n. red.). Nu sunt jurist, dar probabil autorizatia poate fi schimbata chiar daca este de policlinica. Vecinii de ce sa fie suparati? Ca doar a transformat o centrala termica intr-un hotel frumos”, a spus “coercitivul” din Ministerul Turismului. Se pare ca Primaria este pe aceeasi lungime de unda cu Ministerul in ce priveste obiectivitatea. “Litigiile care au fost intre reprezentantul complexului Ambassador si vecini s-au stins. Exista la dosar un acord scris semnat de vecini prin care sunt de acord cu modificarile ulterioare (fals, acordul nu a fost semnat de toti vecinii, n.red.). Totul este in regula”, a spus Istvan Ludescher, viceprimarul orasului Baia Mare. Nu ar fi prima data cand constructii care nu respecta prevederile legii ajung sa treaca in legalitate prin “bunavointa” autoritatilor si a factorilor de decizie. Departamentul Smenuri-Schimburi-Susanale functioneaza din plin. Intram in UE, dar la capitolul coruptie mai avem multe de rezolvat.

“Marinca ne-a amenintat!”

S.R. locuieste in blocul LIPIT de hotelul Ambassador intr-unul dintre apartamentele care au drept priveliste peretele hotelului. “Nu-mi mai intra lumina in casa! Ca sa vad, in bucatarie mi-am pus bec de putere mai mare si acum platesc de trei ori mai mult pe luna. De unde bani? Dintr-o amarata de pensie? Atatea probleme mi-a facut constructia asta ca m-am imbolnavit. Nu am primit nici macar despagubirile care ni le-o promis si nici nu am semnat nimic. Daca sunt semnaturi alea-s falsuri. Dar, nu ma mai mira nimic. Ce sa-l dam noi in judecata? A zis ca o sa ne dea el pe noi pentru calomnie. Ca am vorbit prin presa si i-am pus controlele pe cap. Asa ne-a amenintat”, a spus una dintre locatarele blocului 15 A.

Mihaela MIHALEA





* In premiera in Baia Mare, dar cunoscator (?)
Nu i-a reusit!

La sfarsitul saptamanii trecute, Baia Mare a fost vizitata de ministrul de Finante, Mihai Tanasescu. Aflat pentru prima data in Maramures, Tanasescu a incercat la intalnirea cu presa baimareana sa para degajat si cunoscator al problemele morosenilor. Ceea ce nu i-a prea reusit.

Ministrul Finantelor, Mihai Tanasescu, a spus ca a fost “oripilat” de felul in care arata drumurile de la Zalau pana la Baia Mare. Pe de alta parte, Tanasescu nu a stiu ca judetul nostru nu a primit fonduri pentru infrastructura rutiera in cei patru ani de mandat PSD (!). In schimb, a explicat ca anul viitor, judetul va primi fonduri pentru investitii in infrastructura, pentru blocuri ANL si pentru continuarea programului “Sali de sport pentru scoli”. Tanasescu a mai afirmat ca in Maramures sunt orase care au beneficiat de fonduri pentru investitii consistente, de pilda Sighetu Maramatiei (sali de sport, blocuri ANL etc.) si s-a aratat nemultumit de faptul ca Baia Mare, municipiul resedinta de judet, nu a alocat nici un teren pentru a se ridica controversatele blocuri ANL. A fost o alta gafa a ministrului Tanasescu (ori a fost dezinformat, ori nu a stiut), Primaria Baia Mare a facut numeroase demersuri la Bucuresti pentru a primi finantari in vederea construirii blocurilor “cu antetul ANL”. Problema acestor fonduri este mai complicata decat pare la prima vedere si o vom dezbate mai pe larg dupa perioada incordata a actualei campanii electorale.

O felie de tort pentru mineri

Pe langa alte puncte din programul PSD pentru anul 2005 (promisiuni privind marirea burselor si alte categorii de fonduri ce vizeaza viata de zi cu zi a romanilor), Tanasescu nu a uitat ca Maramuresul este o zona miniera. Prin “bunavointa guvernului”, Ordonanta 8 (cea referitoare la platile compensatorii pentru ortacii care parasesc sistemul) se va prelungi pana la momentul in care Compania Remin (in cazul judetului nostru) va deveni amintire. Ministrul Finantelor nu a comentat aceasta masura (care poate fi catalogata electorala), limitandu-se la a afirma ca exista preocupari la nivelul Executivului pentru a se gasi alternative la disponibilizarile din minerit. Vizita a fost scurta, nu stim cat a apucat Tanasescu sa vada din realitatile maramuresene. Cert este ca in sfarsit a ajuns si la cunostinta “ministerului care da banu’” situatia dezastroasa a drumurilor maramuresene, fie ele judetene, nationale, ori comunale. Data viitoare, luati caruta. E mai sigur.

Vadit “emotionat” de prima intalnire (in patru ani!) cu maramuresenii, Mihai Tanasescu, ministrul Finantelor, a avut o abordare suspecta, de “nostalgita pioniereasca”, fata de ziaristi. La intalnirea cu oamenii de afaceri maramureseni, Tanasescu a cerut jurnalistilor care erau prezenti sa... ridice mana. A fost o situatie penibila.

Nicolae TEREMTUS





* Directorul demis ameninta ca de Craciun va reveni la carma CEC Maramures!
Chiuzbaian, exercitiu de actorie

Cazul de la Sucursala CEC Baia Mare (cel mai spectaculos din punct de vedere al implicatiilor financiare, penale etc.) continua sa uimeasca si sa descatuseze noi provocari. Saptamana trecuta, fostul director Amelia Chizbaian, deja “personaj de poveste”, care a reusit performanta “de a baga groaza in salariatii pe care i-a condus”, a descins in institutie pentru a-si cere banii pentru “perioada foilor de boala”.

In mod normal, vizita Ameliei Chiuzbaian, directorul demis al CEC Maramures, nu ar fi trebuit sa fie remarcata de mai nimeni, Chiuzbaian reprezentand un capitol incheiat in istoria Sucursalei. Cu toate acestea, Chiuzbaian si-a facut o intrare demna de o celebra replica (“A fi sau a nu fi”) din “piesa de teatru”care se joaca de multe luni pe culoarele Sucursalei, prin salile de Tribunal si prin birourile Centralei CEC. Detinand rolul principal, Chiuzbaian s-a comportat ca atare. A salutat angajatii, ramasi “ca la dentist”, s-a pupat cu cei care i-au ramas fideli (“nucleul dur din Sucursala”), iar celor noi (angajati dupa ce a fost data afara) s-a prezentat ca fiind fosta si viitoarea directoare a Sucursalei! Dupa acest exercitiu de “actorie”, Chiuzbaian si-a depus foile de boala si a cerut bani care i se cuvin (dupa cum considera ea). Cererea a fost “nuantata” prin sentinta la procesul foilor de boala, proces castigat de fostul director (Chiuzbaian, care vrea sa revina pe postul care a consacrat-o, a pierdut procesul prin care contesta ordinul de desfacere a contractului de munca pe motive disciplinare si a castigat procesul prin care cerea Sucursalei sa-i plateasca foile de boala, depuse dupa ce a fost data afara).

Judecatorul...

Cei care se bucura de “revenirea” lui Chiuzbaian se bazeaza pe faptul ca acelasi judecator care i-a dat castig de cauza in procesul foilor de boala, a motivat si sentinta cu privire la respingerea contestatiei de desfacere a contractului de munca. In lumea juristilor se spune ca aceasta contestatie e motivata cu suficiente lacune ca sa obtina castig de cauza la Curtea de Apel Cluj. Desi aceasta teorie de mai sus pare greu de inteles, in fapt, problema este simpla. In procesul pierdut de Chiuzbaian, judecatorul ce a redactat sentinta spune pe 9 pagini cam ce am scris si noi luni de zile in legatura cu acest caz. Relevant este urmatorul paragraf din aceasta sentinta: “Celelalte critici aduse de reclamanta (Chiuzbaian n,red.) nu au nici un temei, respectiv ca ordinul nu a fost semnat de presedinte, ci de vicepresedintele CEC si ca ar fi fost emis in perioada incapacitatii temporare de munca. Din actele depuse la dosar rezulta ca semnatarul ordinului de desfacere a contractului de munca a fost imputernicit de presedintele CEC, iar incapacitatea de munca a reclamantei a fost stabilita prin certificat medical ulterior emiterii ordinului”, se arata in sentinta pe care am citit-o in dosarul cauzei. In traducere, judecatorul spune ca fostul director a fost dat afara pe “lege”, iar foile de boala au fost depuse dupa ce a fost data afara. In procesul foilor de boala, acelasi judecator are o alta parere despre acelasi subiect. Culmea, dupa ce motiveaza pe multe pagini povestea foilor de boala (cand si cum au fost obtinute, chiar si faptul ca Politia face cercetari privind modul in care s-au eliberat aceste foi de boala) admite cererea formulata de Chiuzbaian in contradictoriu cu CEC si obliga Sucursala sa-i plateasca drepturilor salariale aferente concediului medical din 2 iulie pana la noi dispozitii (!). Practic, nu s-a tinut cont de faptul ca Politia cerceta inca problema foilor de boala si, teoretic, instanta de judecata ar fi trebuit sa astepte finalizarea cercetarilor. Dar justitia nu este o treaba logica.

Urmarita penal

Intre timp, Politia a finalizat cercetarile si a stabilit ca, in cazul foilor de boala prezentate de Chiuzbaian este vorba de falsuri (a fost facut si un examen grafologic in acest sens). Rezultatele cercetarilor au fost trimise Parchetului, care a inceput urmarirea penala. De retinut, fals in cazul foilor de boala pe care un judecator admite sa-i fie platite lui Chiuzbaian! Bineinteles, cercetarile se pot finaliza cu celebrul NUP, dar cum poti imparti dreptatea pana nu ai toate datele problemei? E una din dilemele justitiei romanesti, mai ales atunci cand este vorba de persoane din categoria VIP. Asadar, povestea merge mai departe. La propriu. Surse importante au dezvaluit ca impotriva lui Chiuzbaian si a fostei directoare Maria Rizea (mentorul) a inceput urmarirea penala si la PNA Cluj pentru mita si fapte de coruptie. Zilele trecute cele doua chiar au fost citate la PNA. Nu am reusit sa aflam daca s-au prezentat, dar se vehiculeaza teoria ca se fac interventii (se vehiculeaza doua nume in mod insistent, iar cand vom avea confirmari, le vom face publice). Pe de alta parte, un alt dosar cu Chiuzbaian cap de afis a fost inaintat tot la PNA Cluj. Cazul este spectaculos si are legatura cu modul in care fostul director a condus Sucursala. Prozelitii

Din registrul umorului negru: cei care i-au fost sprijin lui Chiuzbaian in toate aceste actiuni si in toata aceasta perioada de procese (5-6 persoane, sefi de compartimente) au iesit, dupa modelul fostului director, “la bataie”. Acesti sefi ar fi trebuit sa dea cu “subsemnatul” cand au fost controalele de la Centrala CEC (potrivit legii, organele de control pot solicita explicatii pentru anumite fapte angajatilor institutiei cercetate). Asa a fost si atunci. Corpul de control al CEC a cerut lui Chiuzbaian si celor 5-6 sefi note explicative. Atunci, cei in cauza s-au imbolnavit brusc si au lipsit “in bloc”, pana cand Corpul de Control a plecat. Desi in mod repetat au fost chemati la Bucuresti pentru explicatii, nu au onorat aceste solicitari. Am aflat ca Centrala a considerat ca cei in cauza trebuie sanctionati drastic, sugerandu-se chiar sa fie dati afara cum s-a intamplat cu Chiuzbaian. Insa cei din Sucursala, mai milosi, au considerat ca sanctiunile disciplinare (penalizari salariale pe cateva luni) sunt suficiente. A fost o eroare, pentru ca deja doi din “gruparea Chiuzbaian” (sanctionati pe buna dreptate) au introdus actiuni in instanta, dupa modelul Chiuzbaian, impotriva Sucursalei pentru recuperarea banilor retinuti in urma sanctiunii date. Dupa 103 zile de la cele intamplate, sanctionatii se trezesc ca au fost neindreptatiti. Probabil, este strategia de “hartuire” a Sucursalei, a CEC in general, din care va castiga cel care are nervi mai tari. Oricum, ce se intampla este penibil. Reamintim ca directoarea demisa a CEC Maramures, Amelia Chiuzbaian, este cercetata in doua dosare penale la PNA Cluj si are pe rol patru dosare penale la Judecatoria Baia Mare. Mai are pe rol alte patru procese civile cu CEC Maramures (care la randu-i are peste 10 procese cauzate de managementul stralucit al lui Chiuzbaian. In acest context, este grav ca fostul director a reinceput sa ameninte cu revenirea pe postul de director “pana la Craciun”. Acesta fiind cadoul promis de cei care o sustin pe “fosta”. Ar fi culmea... CEC.

Cireasa de pe tortul foiletonului Chiuzbaian-foi de boala s-a petrecut in aceste zile cand, dupa ce a cerut banii pe acele foi de boala ce par a fi false, fosta directoare a CEC Maramures a mai depus alte foi de boala (pentru luna septembrie). De la alt medic si cu alt diagnostic!

Nicolae TEREMTUS





* In Maramures, au depus liste 38 de partide

Dupa evolutia politicii romanesti din ultimii ani, exista perceptia ca “pe piata” politica sunt mai putine partide, din cauza unei concentrari de forte firesti (si in politica este adevarata sintagma “cel mic este inghitit de cel mare”). Insa ne-am fi asteptat sa existe o concentrare a fortelor politice dupa doctrine, ideologii (asa cum parea ca s-a intamplat, conform analistilor politici abonati la talk-show-urile televiziunilor romanesti).

Din cotidian au disparut “partidele de buzunar”, cele cu reprezentanti ce incapeau intr-un lift, ori cele infiintate la nervi (aripi si aripioare desprinse din partide mai puternice). Asta nu inseamna ca aceste formatiuni politice chiar au disparut. Acestea exista intr-o stare latenta si, la patru ani, in preajma alegerilor, sunt “resuscitate” de ipotetica posibilitate de a obtine un loc in Parlament. Cele mai multe astfel de partidulete sunt ale unor minoritati nationale ori infiintate pe structura unor Uniuni culturale. Ca minoritatile au partide si participa la alegeri, este foarte bine. Ciudat este ca “arunca cu listele de candidati” in toate judetele tarii, chiar si acolo unde nu au nici un reprezentant al minoritatii respective! Greu de explicat o asemenea situatie, desi sunt voci care spun ca de fapt “miza” pentru aceste partide de buzunar ale minoritatilor sunt fondurile pe care le primesc din tarile “mama” ori din partea unor puternice fundatii si organizatii internationale. Ca o fi asa sau nu, nici nu are mare importanta, cat timp candidatii minoritatii turce (de pilda) cred ca au sanse de a obtine voturi in... Maramures. Pentru a observa situatia candidaturilor in Circumscriptia Electorala 26 Maramures, am fost la Biroul Electoral Judetean si am constatat ca avem candidati de la nu mai putin de 38 de formatiuni politice! Iata cateva dintre ciudatele partide care cer votul maramuresenilor.

Interes in dezbinare

Uniunea Bulgara din Romania, cu sediul la Timisoara. Pentru a iesi cumva in evidenta, partidul propune votul uninominal in locul listei de candidati si il scoate la inaintare pe Niculae Mircovici, candidat la un post de deputat. “Aspiratiile noaste sunt legate de atingerea pragului pentru a intra in Parlament. Eu merg singur pe lista si suntem primii care aplicam varianta votului uninominal. De ce nu ne unim cu ceilalti bulgari din Romania? Pentru ca exista un interes in dezbinare. Pana la unirea PSD-ului cu PUR-ul, pe listele PSD Bucuresti aparea un personaj. Dupa aceea, acesta a fost mutat pe listele Asociatiei Culturale a Bulgarilor. La croati si turci la fel”, a spus Mircovici. In 2002, la recensamant, 9.000 de persoane si-au declarat originea bulgara. Dintre acestea, 2.000 sunt membre ale Uniunii Bulgare. Cati or fi maramureseni? Un alt partid ce se vrea o “forta mai mica” este Liga Albanezilor din Romania, care totalizeaza... 34 de membri. Desi, dupa spusele presedintelui Oana Manolescu, la recensamant au iesit 500. “Suntem o formatiune numeroasa, dar raspandita (!). Suntem bine integrati in societatea romaneasca. In Ardeal sunt cei mai multi simpatizanti (!). Suntem, de fapt, popoare infratite, provenim din traco-iliri. Din cele mai vechi timpuri, albanezii s-au aflat pe aceste meleaguri. In minele de aur din Dacia lucrau iliri. Speram sa depasim pragul electoral. Lunar, editam revista si avem chiar un ansamblu numit ”, ne explica Manolescu. Aspiratii mari! La un electorat stabil de 34 de membri, sigur iese ceva. Tot la capitolul celebre, dar anonime, se incadreaza si Romanya Demokrat Turk Birgli, adica Uniunea Democrata Turca. Candidatul la deputati pentru Maramures este Ibram Iusein, cu domiciliul in Constanta. Pe foaia de avere el figureaza cu 2 apartamente, 2 masini Dacia si o salupa (!). Se vede ca este inspector la RAR.

Socialist si unit

Singurul partid din clasa “fara nici o sansa, dar care propune o celebritate” este Partidul Socialist Unit, care il are in Maramures pe locul 1 la Deputati pe nimeni altul decat pe Luca Stefanoiu, actualul deputat ex-PRM, mereu indragostit de mere verzi. Fost peremist, apoi pesedist si cu dosar penal ce nu se mai finalizeaza, Stefanoiu a intrat in partidul nou infiintat de un alt peremist cunoscut, Ilie Neacsu. Acesta i-a luat apararea lui Stefanoiu intr-un mod ce nu face cinste unor asa-zisi politicieni. “Oricui i se poate intampla un accident de circulatie. Chiar acum sunt la volan. Doamne-fereste! Atata timp cat nu este condamnat, eu pornesc de la prezumtia de nevinovatie. Nu are interdictie sa candideze. Eu il cunosc personal si cred ca a redresat economic zona din care provine (!). Intreprinderea sa e puternica si respecta legea. Avem 65.000 de membri, dar care bebelusi sunt cunoscuti? Avem mai putin de un an de activitate”, a precizat presedintele partidului.

Partidul “Pentru Patrie”

Daca de Luca Stefanoiu morosenii au auzit macar dupa accidentul din urma cu 2 ani din Baia Sprie (soldat cu decesul unui minor), unii candidati provin din localitati care nu apar decat in hartile foarte detaliate ale Romaniei. Spre exemplu, Partidul Alianta Socialista propune cinci candidati la Deputati (primii doi fiind pensionari). Unul este din “celebrul” sat Urechesti, comuna Ciocanesti, judetul Arges, cel de pe locul doi este din satul Lungesti, desi s-a nascut in Glavile, judetul Valcea. Si Uniunea Croatilor propune o lista cu cinci candidati. Primul pe lista este Mihai Radan din Carasova, judetul Caras-Severin. In replica, Partidul National Democrat Crestin propune o sigla unica – “crucea alba latina cu contur negru (semnul gintei latine)”. Spre surprinderea noastra are un candidat la Senat din Baia Mare. Artist de profesie. Asta da specializare, o sa-i prinda bine in politica. Un alt candidat pertinent propus la votul din 28 noiembrie este tanarul de perspectiva Gheorghe Gheorghiu, care nu are decat 18 ani pana implineste 100, fiind nascut exact in 1922. Asta nu ar fi un dezavantaj, considerand forta pe care o are in spate, adica puternicul partid “Pentru Patrie”. Ceea ce va poate convinge sa il votati este faptul ca pe foaia de avere nu are trecute nici o proprietate, dar chiar nimic, nici pamant, nici imobile, masini, ori conturi. Sarac si cinstit, dupa modelul deja consacrat. Ii veti revedea in 28 noiembrie, pe liste, in cazul in care veti avea timp de-un conspect, in cabina de vot.

Nicolae TEREMTUS, Ciprian DRAGOS





* Gevril, vezi?, asta-i de trei stele!
Micleausen

Cum isi fac unii vacantele pe litoral, in plin sejur estival, platind servicii “de trei stele”, de 20 de ori mai putin decat ar trebui? Simplu. Apeleaza la Casa Judeteana de Pensii Maramures, au (obligatoriu!) o bunica paralizata si “se saluta” cordial cu Gevril. Cine e Gevril? Personajul din aceasta poveste.

Fostul Gevril (cum s-a auto-botezat in declaratia de avere), actualmente Gavril Miclea, directorul general al Casei Judetene de Pensii Maramures (CJP), a sustinut intr-o dezbatere televizata (la Club TV, dezbatere care avea drept subiect fraudele pastorite de institutia pe care-o conduce), ca biletele de tratament subventionate (pe care le distribuie CJP) nu fac obiectul unor sejururi la hoteluri de trei stele, asa cum, vai!, indraznisem sa consemnam in paginile GAZETEI. Dupa minciunile referitoare la accidentul rutier in care a fost implicata masina CJP care cu onor il transporta spre casa (dupa ce fusese chemat in fata Comisiei de Disciplina pentru oaresce reesalonari ilegale), plata pentru transportul defunctului automobil (pe ruta Caineni, Valcea – Baia Mare), Gevril, actualmente Gavril Miclea, a mai comis una. Demonstratie: Conform listei primite oficial de la Casa Judeteana de Pensii, doua satence din Salistea de Sus (Maramures) au ajuns in plin sezon estival (iulie 2004) in hotelul Hora, HOTEL COTAT CU TREI STELE. Hotelul “Hora” este situat la doar 20 de metri de plaja, in statiunea litorala Saturn. Are 327 de camere duble, 654 de locuri si 12 etaje, suficient de inalt pentru ca si Miclea sa-l vada. Daca vrea, daca nu poate sa joace in continuare rolul incompetentului din fruntea unei institutii publice. Altfel e greu sa-l consideri, pentru ca, pana la urma, locurile in aceste hoteluri sunt distribuite in urma unor contracte semnate de institutia la care lucreaza. Insa asta e o alta problema. Problema de acum e alta si nu poate decat sa ramana o dilema colectiva (a noastra si a directorului executiv al CJP - daca nici Miclea nu stie ce se-ntampla cu distributia…). Reusiti sa vi le imaginati pe cele doua pensionare dintr-un sat maramuresean cazate in camere dotate cu aer conditionat, minibar, cablu tv, telefon etc. (paranteza: in apropierea acestui hotel se afla un parc propriu de agrement dotat cu tobogane, piscine etc.). Daca nu, intrati si dumneavoastra in colectivul celor care pastreaza suficiente rezerve privitoare la adevaratii beneficiari ai biletelor de tratament, subventionate de Stat. Mult subventionate. Foarte oficial, am aflat ca hotelul in cauza are si preturi conform serviciilor pe care le ofera. Respectiv, o zi de cazare (in perioada in care listele CJP sustin ca doua satence din Maramures au fost cazate acolo) costa intre 615.000-680.000 lei. Facand un calcul pentru un sejur de 18 zile, rezulta ca un bilet costa aproape 11,6 milioane de lei. Pentru ca au plecat intr-o luna in care functiona regula cu plata unui sejur cu doar 50% din cuantumul pensiei, si presupunand ca cele doua au o pensie de aproximativ 1,2 milioane de lei, rezulta ca s-au achitat vreo 600.000 de lei pentru un sejur care in realitate costa de aproape 20 de ori mai mult. “Cineva” a profitat de aceasta facilitate. Dar nu e frauda, ca Gevril (actalmente Gavril Miclea) nu distribuie bilete la hoteluri de trei stele. Asa ca totul e doar in imaginatia noastra. Si daca bagam mana-n foc ca satencele n-au vazut macar Clujul, ce sa mai vorbim de aer conditionat in Saturn, cu ce ne ajuta? Da’ macar hotelul, il vezi, Miclea? Tinem legatura.

Catalin VISCHI





* Coltu meu
Degeaba se cearta!

Pana cand Puterea si Opozitia maramureseana vor ajunge la un consens, se va termina campania electorala, iar noi, “fraierii care trebuie sa dam votul”, vom fi in aceeasi ceata ca si la inceputul campaniei. In mod normal, in aceasta luna, politicienii maramureseni ar fi trebuit prin mijloacele media sa lamureasca electoratul cat de minunate sunt programele politice, economice ale partidelor ai caror reprezentanti sunt. Cea mai buna modalitate de a demonstra ce este de demonstrat ar fi dialogul. Adica, un politician al Puterii cu unul al Opozitiei dezbat problemele, prioritatile judetului. Dupa celebra cearta Seres-Man, din acest punct de vedere, lucrurile au luat-o pe o cale gresita. Politicienii Opozitiei vor dezbateri cu anumiti politicieni. De pilda, locul 1 de la ei, cu locul 1 din tabara puterii. Replica, justificata, e ca nu poti conditiona aparitia unui politician. Fiecare partid are o strategie de desfasurare a campaniei electorale si nu este treaba Opozitiei daca icsulescu de la Putere nu vrea sa dea ochii cu igreculescu de la Opozitie. Din tot acest balci pierd si partidele, si cei care ar fi dorit sa-i vada pe candidati, pentru a sti cum sa puna stampila. Asa credeam zilele acestea, urmarind declaratiile razboinice ale celor doua tabere date pe posturi TV si in presa scrisa (o anumita parte). Apoi, m-am linistit (un fel de-a spune). La televizor, unde se presupune ca impactul candidatilor este mai mare decat ceea ce apare scris (si ramane), in Baia Mare nu se poate spune acest lucru. Din cele doua posturi locale care au programe electorale, unul transmite pe o frecventa care nu este receptionata decat de cei care au televizoare modele noi, dupa anii 2000. La celelalte televizoare (banuiesc ca majoritatea) care au banda UHF, banda unde este frecventa respectiva, postul local baimarean se prinde cum se prinde. Trebuie sa iei telecomanda sa butonezi pana te plictisesti pentru a prinde postul. Dupa vreo zece minute, emisia se pierde si trebuie sa o iei de la capat cu butonatul. Pana prinzi din nou postul, pierzi replica reprezentantului Opozitiei la critica celui al Puterii. Asa ca o lasi balta. Cei care receptioneaza “regulamentar” postul sunt mult mai putini si, cu siguranta, la ora transmisiei sunt si mai putini acasa. In aceste conditii, nu inteleg de se mai cearta partidele. In fond, ce pierd? Ii vad ai lor, care, oricum, stiu cu cine voteaza.

Nicolae TEREMTUS





* Gata cu matrapazlacurile!

“In ultimii ani, conducerea Directiei pentru Protectia Copilului Maramures (DPC) a promovat un management al resurselor umane care a sfidat cu obstinatie legislatia muncii. Prin politica discriminatorie s-au calcat in picioare cele mai elementare prevederi ale Codului Muncii. Au fost nesocotite sentintele instantelor, care au dat castig de cauza tuturor angajatilor care se aflau in litigiu de munca cu institutia. Aceasta politica este continuata fara stiinta Consiliului Judetean (CJ). Oare care este valoarea legii in aceasta institutie si unde sunt oamenii care ar trebui sa o apere? De cate ilegalitati mai este nevoie pana vom ajunge sa nu ne mai fie rusine sa spunem ca suntem angajati ai DPC? Conducerea promoveaza grija deosebita pentru copii, uitand de problema incalzirii, de resursele financiare pentru tinerii asistati, de inexplicabila lipsa de interventie in cazurile de abuz fizic sau economic, de intreruperea telefonului, a alimentarii cu electricitate si gaz natural pentru neplata serviciilor. Atunci cand munca suplimentara e considerata un fel de arvuna a palmasului arendat moral la mosia intereselor unor grupuri, oare ce ne asteapta?” Sunt angajatii DPC. Le-a ajuns! Au vazut prea multe, au trait destul sub jugul erei unor incapabili deveniti “prin grija partidului” directori. Bulz, Moldovan sau Botis, monumente ale abuzurilor devenite cutuma, au facut din DPC o cloaca a rusinii si esecului. Cei peste 1.000 de angajati s-au saturat si au decis constituirea unui sindicat. Acesta este un fragment din “Apelul” adresat de sindicalisti conducerii CJ. Miercurea trecuta, in sala Teatrului Dramatic din Baia Mare, peste 60 de angajati ai DPC s-au intrunit pentru a constitui un sindicat la nivelul Baii Mari. S-au prezentat peste 160 de adeziuni si s-a hotarat aderarea sindicatului la cel deja existent, in Sighet. Printre discutii, am sesizat un “amanunt”. In noiembrie 2003, presedintele organizatiei similare din Bacau a transmis prin e-mail angajatilor DPC invitatia de a forma un sindicat propriu si de a adera la acea formatiune. Pana in septembrie 2004, comunicatul a fost dosit cu rea-credinta de ex-directorul Augustin Botis. Acum, erele intunecate ale institutionalizarii copilului par a fi trecute si lumina legii patrunde intr-o institutie bantuita de intrigi, afaceri de grup, fonduri furate si interese personale. Nici sindicalistii nu stiu bine cu cine ar dori sa inlocuiasca figura de ceara sparta a poetului Botis (actualul director Nicusor Boitor fiind “prea mic, intr-un joc atat de mare”). Stiu insa ca vor ca atunci cand intra intr-un centru de plasament sau intr-o casa de timp familial vor sa vada un zambet de multumire pe chipurile copiilor.

Ciprian DRAGOS





* Dusmanul declarat al PSD: padurile si “aritmetica banilor”
Minciuni forestiere

Alegatorul roman, prea des mintit de “catindati”, incearca sa-i prinda cu fofarlica pe politicienii intrati in caldurile de dinaintea scrutinului. Numai ca PSD este un as in masluirea adevarului si imbracarea minciunii intr-un ambalaj de “hartie sincera”. Desfacand staniolul de pe un program electoral, observam, fara surprindere, adevarul had.

Romania vrea sa se integreze in UE din 1 ianuarie 2007. Integrare cu tot cu padurile decimate ale patriei, in conditiile in care ne aflam pe unul dintre ultimele locuri in Europa, in ceea ce priveste suprafata forestiera (care mai acopera doar 27% din teritoriu, fata de media membrelor Uniunii Europene - 35%). Pentru a echilibra situatia, in Romania exista doua solutii de regenerare a fondului forestier: cu fonduri interne si cu bani unionali. Ambele fiind adoptate, derularea proiectelor se va face in paralel. In ceea ce priveste fondurile europene, treaba este clara, desi putin cunoscuta. ”Romanii care vor impaduri terenuri, vor putea castiga peste 10 ani, anual, 185-735 de euro pe hectar, bani alocati prin programul SAPARD. Acest nivel ridicat este justificat de necesitatea acordarilor despagubirilor pentru eventualele productii agricole ce s-ar fi obtinut pe terenurile respective”, a declarat Gabriel Sorin Petrescu, consilier de integrare europeana din cadrul Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale. Dar, pana ce fondurile respective vor putea fi accesate, guvernul PSD promite. Programul de guvernare pe care-l propune Uniunea PSD+PUR (in caz ca va castiga alegerile) sustine impadurirea a 11.000 de hectare si realizarea a 250 de hectare de noi perdele forestiere anual, plus cresterea cu 2% (in perioada 2005-2006) a suprafetei impadurite. Acesti 2% inseamna in teren suprafata de 120.000 de hectare.

“Aritmeticienii” PSD. Ha-ha!

Dupa calculele analistului economic Varujan Vosganian, PSD promite impadurirea a 71.250 de hectare pe an. Frumos, insa… Bugetul de Stat pe anul 2005 (votat intr-o singura zi, desi proiectul a cuprins 10.000 de pagini!) prevede 1.431 miliarde lei pentru capitolul impaduriri. E mult? Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice Bucuresti a estimat pretul mediu de impadurire a unui hectar la 2.300 de euro. Asadar, cele 71.000 de hectare programate a fi plantate in 2005 de un posibil guvern PSD, ar urma sa coste vreo 164 milioane euro, adica 7.500 miliarde lei. De peste cinci ori mai mult decat banii alocati de buget! Rezulta ca programul PSD privind reimpaduririle este, practic, nerealizabil. Si pentru a pune capac, amintim ca la alegerile de acum patru ani, tot PSD si-a propus sa termine impadurirea a 105.000 hectare de teren, pana in 2004. In fapt, a reusit sa planteze copacei doar pe... 5.000 de hectare! “PSD n-are nimic in comun cu padurea”, considera reputatul analist Vosganian, parere la care subscriem.

Masacrul padurilor

Desi Maramuresul sta destul de bine la capitolul suprafata impadurita (prin pronia naturii, care mai reuseste inca sa se regenereze), exista locuri unde codrii decimati trebuie reintineriti de urgenta: in bazinele vailor Iza, Mara si Cosau, taierile excesive si de pe suprafete extinse au ca rezultat viituri regulate, iar eroziunea solului este tot mai accelerata. In zona Poienile de sub Munte-Repedea si la Borsa, muntii Maramuresului si Rodnei sunt de-a dreptul cheliti. De fapt, la Borsa, specialistii vorbesc despre o catastrofa ecologica, la fel si in Muntele Farcau. Dar PSD nu pare sa tina cont de viitorul ecosistemelor tarii, insa face promisiuni electorale, doar asta e momeala pentru votanti. Punerea spuselor in practica, dezgoleste demagogia social-democratilor. Pana ne vom integra de-a binelea in UE, alte zeci de mii de hectare de padure vor fi rase de pe suprafata pamantului. E nevoie de o schimbare de optica. Totusi.

Teofil IVANCIUC





* Schimbul de azi
V-ati batut joc de Romania!

“... ei tot in picioare au cazut, domnule. Sunt ca niste pisici blestemate sa aiba sapte vieti, poate pentru a intelege, macar intr-una dintre acestea sapte, cat rau au facut natiei. Cateodata ma mai intalnesc pe strada cu cate-un fost comandant de Securitate si privindu-l, nu pot sa afirm ca-l mustra constiinta. Sigur, poate ma insel, nu pot sa am certitudini. Poate ca ei, securistii, traiesc zbucimat cu vinovatia, insa, daca e asa, o mascheaza foarte bine (ca actorii inzestrati cu munti de talent). Oricum, sunt la fel de bine imbracati, hraniti... si-au pus copiii in posturi cheie (directori la mari companii sau alte functii asemanatoare), au vile si averi fabuloase castigate ilicit dupa ’90, au firme, relatii cu inalti politicieni, traiesc bine... Sa stiti ca mai apasatoare pentru psihicul nostru de pensionari care nu mai trebuie nimanui nu sunt violentele si umilintele la care am fost supusi. Ci faptul ca ne-a luat: vietile camarazilor, tineretea si sanatatea. Cu japca ni le-au luat. Si radeau, umilindu-ne. Dar demnitatea nu ne-au putut-o lua. Si asta ii durea cel mai mult, si tot asta ne dadea putere sa rezistam in ghetaria celulelor...” Fostul detinut politic are mult chipuri, dar toate sunt schimonosite de suferinta celui nebagat de nimeni in seama. Si au atatea sa ne spuna. Alergam prin cotidian pe langa acesti “invizibili” fara de care, astazi nu ar fi asa cum e. Li s-a dat un sediu-n care tot mobilierul costa de zece ori mai putin decat cina unui fost tortionar metamorfozat astazi in respectabil om de afaceri. Poate trebuia sa incep aceasta scriere cu incercarea de a te convinge sa incerci vizualizezi mental scena pe care mi-a povestit-o, detasat, fara patima, ca pe o realitate nicicand normala: “nu-mi mai dadusera mancare de sase zile, eram intr-o carcera pe care ei o numeau si atunci am vazut un sobolan. Primul meu gand a fost sa-l mananc. Asa... crud. Foamea te dezumanizeaza, domnule. Iar ei stiau asta. Atunci, m-am rugat Celui de Sus sa-mi infraneze dorinta si, disperat, am strigat pentru a indeparta tentatia. Tentatia de a-mi potoli foamea cu carne cruda de sobolan... Si sobolanul a fugit, ascunzandu-se-n vreun cotlon.” Si astazi? Astazi cum e? “E rau. Asa e astazi, rau. Pacat de copii, ca noi nu mai avem mult”, mi-a soptit tremurand usor. Pentru asta ati luptat? “Nu ne-a lasat onoarea sa facem altfel”. In ochi ii licareau lacrimi. Ne-am salutat si in maini avea gheata. “Cei care au fost sunt condamnati sa sufere vesnic de frig. Nu-ti mai iese din oase, nici macar vara...” Fostii capi ai securitatii, astazi pozand in simpatici pensionari, imbraca paltoane cu gulere de blana si calatoresc (cu clasa I) spre capitala. Nu nostalgia ii aduna, ci altceva... P.S.: In timpane, de toate scaritele si ciocanele mi se izbeste ecoul: “radeau, umilindu-ne... dar n-au putut sa ne ia demnitatea!” Ies pe balcon sa respir iarna. Dintr-o ghena, “rasare” o mogaldeata. Sa fi avut vreo sapte-opt ani. Cauta mancare. Atunci i-am acuzat pe toti netrebnicii care si-au batut joc de Romania, guvernand-o deplorabil, ca au reusit ceea ce nici Securitatea comunistilor n-au izbutit. Sa le ia demnitatea unora dintre noi, dintre romani.

Catalin VISCHI





* In Grosi, drumul promis are infrastructura din noroi
Ulite europene

La doar 5 kilometri de Baia Mare, localnicii se lupta cu noroiul. Intre cele trei sate ale comunei Grosi nu exista drum de legatura. Salvarea ar putea veni din partea unui proiect SAPARD declarat eligibil in 2002, dar inca nesemnat. In campania electorala, ascultand promisiunile celui pe care l-au votat in functia de primar, satenii credeau ca banii pentru drum deja venisera. S-a dovedit a fi o supozitie falsa.

Noroiul toamnei sau ghetusul iernii ii determina pe localnicii satelor maramuresene sa-si aminteasca de toate promisiunile electorale referitoare la imbunatatirea infrastructurii. La sate, drumurile mai poarta inca denumirea de ulite. Si prea putini “alesi” isi bat capul sa schimbe ceva. Asa s-a intamplat si in comuna Grosi.

“Problema e ca sunt probleme!”

Chiar daca unii mai spera la drumuri europene, guvernantii s-au obisnuit cu gropile. Rezultatele indolentei sunt nefaste pentru locuitorii de rand. La 5 kilometri de Baia Mare se afla comuna Grosi. Marea problema a comunei este infrastructura. Desi Grosi este alcatuita doar din trei sate (Grosi, Ocolis si Satu Nou de Jos), intre cele trei localitati nu sunt drumuri de legatura. Pentru a ajunge in centrul comunei, localnicii din Satu Nou de Jos si Ocolis trebuie sa treaca prin Baia Mare. “Intr-adevar, avem probleme cu drumurile si in special cu legatura intre sate (intre Grosi si Ocolis si intre Grosi si Satu Nou de Jos). Intre Grosi si Ocolis nu exista drum comunal, iar legatura se face prin intermediul unei ulite numita Valea Mare, cu lungimea de 2 km. In fiecare an incercam sa facem lucrari pe aceasta ulita, dar problema e ca drumul este de pamant si sunt probleme. Putem duce piatra, ca lucrarile nu tin. Da, este dezastru! Acum, ca ploua, nu se poate circula pe acolo cu autoturismele”, a spus Gheorghe Lupan, primarul comunei Grosi.

Uite proiectul, nu-i proiectul

Una din promisiunile electorale ale primarului a fost un proiect SAPARD pe infrastructura. “Intre Grosi si Satu Nou de Jos este un drum comunal, DC 48, cu o lungime de 4 km. Am facut un proiect pe SAPARD, in sesiunea octombrie 2002, la agentia din Satu Mare, care a fost declarat eligibil. Proiectul este in valoare de 756.000 de euro. Acest drum comunal, pe langa ca leaga cele doua sate, prinde in fiecare sat o portiune destul de mare de drum (cam 1-1,5 km. in Satu Nou de Jos si 1 km. in Grosi). In momentul actual, portiunea intravilan, unde sunt case, este drum pietruit haotic cu piatra, care este destul de greu de circulat cu masinile mici, dar portiunea dintre sate este drum de pamant”, a spus Lupan. Intre cele doua sate nu mai este alt drum de legatura. Localnicii sunt nemultumiti, pentru ca de doi ani asteapta inceperea lucrarilor. Insa proiectul nu a trecut in faza de finantare, iar Primaria nu poate asigura din bugetul local nici macar repararea ulitelor din comuna. “Drumurile din sat is foarte rele. La Grosi si Ocolis s-o mai facut cate ceva, dar la noi, in Satu Nou de Jos, nu s-o facut nimic. Nici macar piatra nu s-o pus. Iarna, cei care stau mai spre varful satului isi lasa masinile jos ca nu te poti incumeta sa urci cu ele. Am inteles ca s-a castigat proiectul acela, apoi sa se faca ceva. Pana acuma nu s-o facut nimic”, a spus Ioan Rotar din Satu Nou de Jos. Oamenii nu stiu ca banii “pe proiect” nu au venit. “Ni-i foarte greu. In centru’ de comuna putem ajunge numai prin Baia Mare (!). Apoi, drumurile din sat sunt catastrofa si suntem aici, aproape de Baia Mare. Vin strainii... Mai mare rusine cu asa drumuri”, a spus Avram Berinde, un alt localnic. Din nefericire, iarna nu tine cont de SAPARD, iar locuitorii din Satu Nou de Jos sunt ingoziti de perspectiva sumbra care se arata. Pentru ca in mileniul III, la 5 kilometri de Baia Mare, noroiul este pana-n gat.

Mihaela MIHALEA





* Ma tot mir
Victorie psd la Erevan

Obiceiul de a injura des poate conduce barbatii la impotenta si femeile la dezvoltarea unor caracteristici masculine. Dupa meciul cu Armenia, am sesizat ca prezint niste disfunctionalitati fiziologice pe care le asteptam peste vreo trei decenii. Am renuntat sa-mi cumpar “intaritoare” cand am vazut ca farmacistei - pe care o stiam frumoasa, cuminte si degraba acasa - ii crescuse barba. Fata injura birjareste, neintelegand cum de au ajuns doua baimarence la spital in coma alcoolica, stiut fiind faptul ca femeile rezista mai bine la bautura decat barbatii, sau cel putin asa sustin niste cercetatori elvetieni. Da’ nici in elvetienii astia nu mai poti avea incredere, ca nici Elvetia nu mai e ce era candva. De 15 ani, spre exemplu, ghetarii elvetieni au inceput sa se topeasca. Poate la fenomenul asta facea trimitere Iliescu cand afirma ca el nu-i Elvetia, ca de o neutralitate politica, ca si cea elvetiana, nu poate fi vorba in cazul lui Iliescu. Daca aveam o banuiala ca ‘nea Nelu nu-i Elvetia, acum ne-am lamurit: e Armenia. Tot de 15 ani… Presedintele statului, ca si presedintele FRF, prezinta un handicap evident, de tip traumatism Ciomu postoperatoriu, in sensul ca oamenii nu pot. Ca si medicul leton care n-a observat ca un decedat fusese injunghiat de 45 de ori si a scris in raport ca batranul a murit din cauze naturale, cei doi presedinti nu pot sa accepte ca, fiecare in fieful lui, au gestionat cum nu se poate mai prost echipele pe care le conduc. Pe cei doi, in afara de contraperformante si impotente, ii leaga Anghel Iordanescu, el fiind veriga principala in lantul de interese care leaga PSD de FRF, o veriga care, dupa Erevan, am putea-o considera veriga lipsa din lantul evolutiei speciei umane. Nu inteleg de ce nu mai e pomenit numele lui Adrian Nastase in legatura cu catastrofa care s-a produs. Pe vremea cand nationala obtinea doua victorii chinuite, Puiu il pomenea pe Adi de parca premierul ar fi inscris golul victoriei. Acum, cand pana si babele din Romania isi baga ce-au avut mai drag in tinerete in ce-i sub cascheta lui Puiu, astept ca in vizitele electorale, Adrian Nastase sa fie insotit de catindatul care a vizitat Armenia si sa-si incheie discursul electoral cu indemnul: “Votati PSD si votati-ma, cum l-ati vota pe Iordanescu!” Moment in care, Puiu ar fi nevoit sa-si scoata cascheta in fata electoratului…

Ioan BOTIS