ANCHETE/DOSAR/POLITIC

* Primarul din Remeti si interesele stomatologice de familie
MASEAUA DE MINTE!

* Verificarile Centralei CEC si ale IJP s-au incheiat, urmeaza
CEC Maramures, ultima halta

* Conflictul "penal" din Bocicoiu Mare are iz electoral
Pentru-un pumn de azotat

* Autoritatile responsabile admit ca situatia malurilor Sasarului e "in pom"
Malurile suspendate

* Fragmente din amintirile unui fugar ascuns in munti
Haituit ca un animal salbatic

* Pensiuni din Barsana, omologate "la apelul bocancilor"
"Florile" raului

* Comerciantii pagubiti din contractul cu Romarta, nu cedeaza
Invazia lacustelor cipriote

* Liberalii s-au saturat sa fie tratati ca un sac de box
Sageata nu-i arma defensiva!

* Orgoliile care ucid

* Durabilul Bud

* Modelul german

* Coltu' meu
Viitorul de ieri

* Schimbul de azi
Cum a fost convins sa voteze Ciocanaru C. Ciocanaru

* Ma tot mir
Ion Fortosu' si cizmele lui

* Primarul din Remeti si interesele stomatologice de familie
MASEAUA DE MINTE!

Stefan Halas din Remeti, corespondentul de pe valea Tisei al primarului de Borsa (zis buldozeristul Grec), al celui de Stramtura (zis Pasare - ajutoare sociale) si al fostului birau de Desesti (zis Pop - mostenitorul bunicii), continua sa fie subiectul cercetarii penale. Pentru teapa incasata de 18 proprietari de pamant, unii zic ca "vinovata" ar fi instalatia stomatologica donata pentru a fi folosita de... fiul primarului.

Reteaua afacerilor subterane ale lui Halas, extrem de vasta si intortocheata, este in continuare in atentia organelor de cercetare penala. Insa e greu sa patrunzi in labirintul manevrelor sale fara sa-ti pui intrebarea: cum o fi avand Halas asta atata tupeu? Nu stim cum, dar se vede ca il are.

Valoarea sa

Sa ne gandim numai la cele doua masini pe care le foloseste: Aro-ul Scolii generale si Dacia "Papuc" primita de la Consiliul Judetean. Aro-ul este folosit de atotputernicul primar pentru a-l cara pe toate coclaurile, in operatiunile de improprietarire a cetatenilor Remetiului (o parte sunt puneri ilegale in posesie). Desi masina de teren este destinata micutilor care au de facut naveta la scoala, ea este forjata pe drumurile forestiere, desigur dupa-masa. Apoi, Dacia din dotare, ale carei costuri ar trebuie decontate de primarie, este alimentata la statia de carburanti pe facturile Aro-ului galben. Treaba ar trebui verificata de Inspectoratul Scolar.

Pe relatia dentistului

Dintre maretele puneri in posesie efectuate de "magistralul" Stefan Halas (cel care este acum judecat penal pentru fals material, uz de fals si instigare la uz de fals), amintim doar de cea in care beneficiar a fost batranul Francisc Sofinet (tatal unui medic sighetean). Anul trecut, acesta a fost pus in posesie pe un hectar de teren agricol. Numai ca trei sferturi din acel teren s-au suprapus, din greseala (voita sau nu) a primarului. Halas, omul-orchestra, cel care reprezinta singur de fapt, Comisia de punere in posesie din Remeti, l-a pus in posesie pe Sofinet pe un teren care se suprapune peste nu mai putin de 18 proprietati, toate cu titluri valabile, parcele care apartin oamenilor din 21 de familii! Vazandu-se expropriati la 13 ani dupa Revolutie, cei 18 jecmaniti l-au dat in judecata pe batranul Sofinet (de ce nu pe Comisia locala?), pierzand insa procesele si in Sighet, si in Baia Mare. Desi au facut recurs in timp util (cele 15 zile stipulate de lege), mostenitorii din strabuni ai respectivelor parcele s-au trezit cu executorul judecatoresc pe cap, venit la repunerea in posesie a lui Sofinet. Amintim in treacat ca unul dintre posesorii jecmaniti este chiar biserica din comuna! Stiti ce zice gura satului ca ar fi declarat Sofinet-batranul? Cica fiul lui Sofinet, doctor in Suedia, a adus un aparat stomatologic scump pentru Cristian Halas (fiul primarului si dentist de profesie, n. red.), asa ca si-a platit terenul! Ca o fi sau nu adevarat, un lucru e cert: cei 18 proprietari au fost pacaliti o data de Comisia primariei condusa de Halas, iar a doua oara au fost dusi cu presul de justitie. Cazul exproprietaritilor face valuri de nervi in comuna, fiind proaspat, fierbinte, abia cu cateva zile in urma rulandu-se ultimul episod. Acest caz pare a fi capacul pus pe cazanul nemultumirilor ce clocotesc in Remeti, iar cei 12 contracandidati la functia de primar in comuna par a-i spune lui Halas: "Hai, gospodin, lasa-te! Bani ai, ai devenit, probleme de justitie ai, ce rost mai are sa o lalaiesti?" Apropo de justitie, o asteptam sa-si spuna cuvantul...

Teofil IVANCIUC



* Verificarile Centralei CEC si ale IJP s-au incheiat, urmeaza
CEC Maramures, ultima halta

Scandalul de la Sucursala CEC Maramures a intrat in faza clarificarilor finale. Cel putin in aparenta. In urma cu doua saptamani, in Baia Mare a sosit o echipa de control de la Centrala Bucuresti avand ca tematica scandalul Mihalache si managementul Sucursalei.

In paralel cu verificarile celor de la Centrala, Inspectoratului Judetean de Politie Maramures (IJP) a continuat verificarile in dosarul Mihalache. Potrivit informatiilor noastre, voluminosul dosar ce cuprinde declaratiile pagubitilor baimareni si acte specifice unui asemenea control releva un prejudiciu de peste 12 miliarde de lei. Lista celor pagubiti numara peste o suta de persoane. In ceea ce priveste controlul tematic venit de la Bucuresti, nu am putut afla decat faptul ca la sfarsitul saptamanii trecute acesta urma a fi finalizat, respectiv a fi inaintate concluziile. Speram ca in scurt timp sa intram in posesia acestora. Ar fi o dovada clara ca sefii CEC doresc clarificarea situatiei din Maramures, iar pe de alta parte ca exista transparenta. Prea multe ciudatenii, coincidente au “macinat" nervii pagubitilor si a celor ce au avut si mai au inca incredere in respectabila institutie financiara.

“666"

Aranjata, coafata, eleganta si, probabil, mai linistita, Simona Mihalache, fosta economista-secretara a directorului Sucursalei, Amelia Chiuzbaian a revenit in urma cu cateva zile in Baia Mare, la solicitarea IJP. Au continuat audierile in dosarul ce-i poarta numele. Din cate am aflat, a dat mai multe declaratii care speram ca au mai limpezit apele tulburi ale unei afaceri cu iz penal. Este inexplicabil, si nu putem decat sa le dam dreptate pagubitilor, cum de inca nu au iesit la iveala elemente care sa conduca la cei ce au sprijinit, sustinut acest ingenios “sistem de intrajutorare financiara". Cu toata istetimea de care da dovada Mihalache, este aproape imposibil sa fi gestionat singura aceasta afacere inceputa in 1996-1997. Stim cu certitudine ca “economista model" a fost vazuta zilele trecute prin buricul targului. Mihalache circula cu o masina rosie, este asteptata, condusa (cine stie unde si de cine!)... cel mai probabil se ascunde de teama sa nu dea cu ochii cu vreun pagubit. Prin metode specifice am aflat unde este “cazata". Nu vom divulga adresa deoarece nu dorim sa asistam la un scandal previzibil, nici nu am fi amintit de acest aspect daca nu ne-ar fi atras atentia un amanunt tragi-comic. Locuinta care o adaposteste (bloc plus apartament) formeaza sinistra combinatie de cifre: 666. O fi vreun semn rau?

Intrebam, cine raspunde?

Pe toata perioada controlului de la Bucuresti nu am detailat acest caz, nu pentru ca nu am fi avut cum, dar nu am vrut sa fim acuzati de unele persoane ca incercam sa influentam “judecata" celor de Centrala. Si noi am considerat ca este bine ca membrii corpului de control sa se convinga singuri de situatia tensionata ce domneste la Sucursala, de multele nereguli aflate la limita penalului si, in general, de debandada ce domneste in CEC Maramures (vezi cazul Mihalache). Acum, ca verificarile au fost finalizate, revenim cu mai multe intrebari care risca sa devina obsedante, in speranta ca vom primi totusi si raspunsuri. De la Politie, de la Bucuresti, de la PNA etc.
l Este adevarat ca Mihalache a platit din banii ei 20 de milioane de lei pentru imbracamintea directorului Chiuzbaian?
l Este adevarat ca Mihalache a platit 30 de milioane lei, reclama publicitara a Sucursalei la “Sarbatoarea Castanelor"?
l Este adevarat ca Mihalache a platit 50 de milioane lei, contravaloarea unor plachete cu simbolurile CEC, pe care Chiuzbaian le oferea clientilor fideli Sucursalei (persoane juridice)?
l Este adevarat ca Mihalache a cumparat un aparat pentru epilat, destinat fiicei directorului Sucursalei (cu suma de 4 milioane de lei)?
l Este adevarat ca geamurile termopan ale apartamentului lui Chiuzbaian au fost platite ("rezolvate") de Mihalache?
l Este adevarat ca postul de economist pe care l-a ocupat Mihalache a fost o “sinecura" oferita fidelei secretare?
l De ce?
l Cum a fost organizat concursul unde a primit Mihalache subiectul “castigator" si cine a mai fost de fata?
l Cat a "costat" subiectul?
l Cati angajati ai Sucursalei au ocupat in acest mod functii de conducere si pentru ce sume?
l Cine sunt Elvira si Lucica?
Intrebari si-ntrebari, noi totusi asteptam si raspunsuri!

Lupul paznic la oi

In ultimele doua saptamani am incercat sa dam de urma Simonei Mihalache, aflata undeva prin Buzau (la socrii). Asa am aflat ca s-ar fi angajat in acel oras, culmea la o institutie... financiara! Pe cale oficiala am primit raspuns ca nu apare nici unde a fi incadrata ("multumim" IJP Buzau!). Asa ca am scotocit pana am gasit. Socant. Mihalache este la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Buzau, unde presedinte este, se pare, soacra ei. Intr-adevar nu era inca incadrata, dar ajuta pe acolo (oare ce?) si urma sa se angajeze. Va reamintim ca fusese destituita pe motive disciplinare si este cercetata penal. Pentru ca la angajarea intr-o institutie in care se manuiesc valori banesti este necesara prezentarea cazierului, in care teoretic ar fi trebuit sa fie mentionat ca este cercetata si pentru ce, oare de ce nu ne mai mira "neglijarea amanuntului"?

Circuitul imobilelor "in natura"

Este foarte interesant ce se intampla cu cele doua apartamente detinute de Mihalache in Baia Mare (al ei si al parintilor). La inceputul acestui an, cand “circuitul de intrajutorare financiara" a inceput sa scartaie, persoane informate ce alcatuiesc un “triunghi isoscel" au obtinut in instanta cele doua imobile in schimbul sumelor datorate de Mihalache, cel putin asa sustine “triunghiul". In momentul de fata, apartamentele au fost valorificate pe bani frumosi, dupa principiul “dintr-un leu fac trei", beneficiari fiind “triunghiul isoscel". Din lipsa de spatiu si pentru a-i menaja pe pagubitii plimbati de ici-colo, pastram schema dupa care s-a impartit “prada" pe mai tarziu. Oricum, e jenant.

Nicolae TEREMTUS



* Conflictul "penal" din Bocicoiu Mare are iz electoral
Pentru-un pumn de azotat

Afacerea "Azotatul", in care autoritatile comunei Bocicoiu Mare il acuza pe inginerul Petru Culac ca ar fi incercat sa-si insuseasca banii repartizati pentru 2,5 tone de ingrasamant chimic, incepe sa se limpezeasca. Intr-un caz in care fiecare acuza adversarul, cheia pare a fi la reprezentatul firmei SC Latimex.

O poveste care parea simpla s-a complicat taman in prag de alegeri. Din taxa de pasunat de pe ultimii trei ani, autoritatile din comuna Bocicoiu Mare (Maramures) au cumparat 2,5 tone de azotat de la firma SC Latimex Sighetu Marmatiei. Numai ca ingrasamantul n-a ajuns pe pasunea comunala, drept urmare, autoritatile au inceput "investigarea cazului". "Trio-ul" format din primar, viceprimar si seful de post fac o comisie si se duc "la fata locului" (pe pasunea comunala). Cei trei sustin ca ar fi fost de fata si inginerul agricol Petru Culac, care ar fi motivat ca "azotatul a facut reactia chimica si s-a dizolvat".

Cronologia scandalului

Se pare ca afacerea "Azotatul" a fost putreda inca din fasa. In octombrie 2003, primaria comunei Bocicoiu Mare a hotarat sa cumpere 2,5 tone de azotat de la SC Latimex Sighetu Marmatiei. Conventia dintre primarie si firma a fost semnata in aceeasi luna, iar ingrasamantul chimic ar fi urmat sa fie adus pe pasunea comunala in primavara lui 2004. In 18 decembrie 2003, Primaria plateste firmei Latimex 22,3 milioane de lei pentru cantitatea de azotat achizitionata, dar motiveaza ca nu detine spatiu de depozitare, si solicita celor de la Latimex sa mai tina azotatul inca 60 de zile in custodie. La inceputul anului 2004, desi azotatul de la Latimex era achitat si astepta sa fie livrat, primarul Santa solicita aducerea a inca 50 de tone de azotat de la Targu Mures, ingrasamant subventionat de guvern. Motivatia a fost ca ingrasamantul de la Targu Mures era gratis, adica platit de guvern. Laudabil, veti zice. Numai ca aplicarea deciziei a dovedit carente organizatorice repercutate asupra bugetului local. Transportul azotatului adus din Targu Mures pana in gara Bocicoi a costat 3 milioane de lei. Iar din gara si pana la pasunea comunala a costat... 14 milioane de lei! In acest timp, in depozitul din Sighetu Marmatiei, primaria mai avea 50 de saci de ingrasamant, deja platiti.

Explicatii

Liviu Lazarciuc, viceprimarul comunei Bocicoiu Mare recunoaste "problemele ivite cu transportul azotatului din Targu Mures". "M-am trezit cu transportul de ingrasaminte in gara. Era iarna, trebuia sa gasesc oameni si mijloc de transport pentru descarcat, care ne-a costat vreo 14 milioane de lei, aproape cat ingrasamintele de la Sighet", a spus Lazariuc. In conditiile in care primarul Santa a refuzat dialogul cu publicatia noastra, ramane inca o intrebare fara raspuns: de ce nu s-a anulat conventia cu Latimex dupa sosirea celor 50 de tone, din moment ce ingrasamantul avea aceeasi destinatie (pasunea comunala)? Cert e ca ingrasamantul din Mures a fost dus pe pasunea comunala, unde se afla si acum. La sfarsitul lui martie 2004, la o luna (!) de la expirarea contractului dintre Primarie si Latimex de custodie a azotatului, consiliul local a inceput sa se intrebe unde e azotatul? De aici incolo exista doua variante. Una sustinuta de semnatarii denuntului penal impotriva inginerului agricol, si cealalta sustinuta de Culac si reprezentantul Latimex.

Variantele

Acuzatorii sustin ca dupa ce au constatat in prezenta lui Culac, si contrar afirmatiilor acestuia, ca azotatul din Sighet nu a ajuns, au luat legatura cu Latimex, care in ziua urmatoare le-a livrat prima transa, iar peste o saptamana a sosit si restul azotatului. Acum, cei 50 de saci sunt depozitati intr-o incapere din biroul viceprimarului, desi, retineti ca motivatia reprezentantilor primariei de a nu aduce ingrasamantul imediat dupa achitare (cum ar fi fost normal) era tocmai "lipsa spatiului de depozitare". Culac si Petrica Vancea, reprezentantul SC Latimex, sustin ca ingrasamantul nu a fost adus pentru ca nu s-a solicitat acest lucru. Culac neaga ca ar fi sustinut ca "ingrasamantul ar fi facut reactie chimica", ba mai mult, spune ca el ar fi cerut verificarea situatiei azotatului cumparat din Sighet.

Contradictii

Procesul verbal de constatare nu are si semnatura lui Culac. "Acum aud prima data de acest proces verbal de constatare. Oricum, nu semnam, pentru ca nu este adevarat ce se mentioneaza acolo. Ei ma invinuiesc fara dovezi, pe vorbe. Din punctul meu de vedere, primarul e vinovat. El a semnat tot", a spus Culac. Referitor la observatiile comisiei, seful de post are o alta varianta. "La sfarsitul lunii martie, ne-am deplasat la fata locului. Celelalte ingrasaminte, depozitate acolo, formasera deja o crusta in timpul iernii. El (Culac, n. red.) a sustinut ca le-a pus acolo si a motivat ca acestea facusera reactie. Am facut proces verbal, a semnat primarul, viceprimarul. Procesul verbal l-am incheiat la primarie, dupa ce ne-am intors. Culac era plecat la Sighet, cred. Cand s-a intors, i-am spus sa semneze, dar a refuzat. Eu a doua zi am plecat la Baia Mare, la o convocare, si cand m-am intors, deja ingrasamintele erau in incinta primariei. Si acuma sunt tot in Primarie, in biroul viceprimarului, intr-o incapere distincta", a spus Vasile Crijag, seful postului de politie din Bocicoiu Mare.

Amnezia

In urma refuzului primarului de a lamuri situatia, viceprimarul si seful de post au... "dubii cu privire la procesul verbal de custodie", desi acesta are parafa primariei! "Daca va uitati la procesul verbal de custodie, acesta n-are numar de inregistrare, n-are data, n-are nimic. Eu am dubii in privinta acestuia. Primarul nu-si mai aminteste daca l-a semnat sau nu. Oricum, acesta a aparut ulterior inceperii anchetei", acuza (electoral?) viceprimarul Lazarciuc. Totusi, actul poarta parafa primariei si semnatura primarului! Indiferent daca isi aminteste sau nu, primarul va raspunde pentru ceea ce a semnat. Sau a semnat altcineva in locul lui? Vom urmari derularea acetor cercetari, urmand sa va informam cu deznodamantul acestei incurcate afaceri.

"Toti au cunoscut situatia!"

Actul prin care Primaria solicita Latimex custodia azotatului pentru inca 60 de zile, pare a fi cheia apararii lui Culac si principala motivatia a intarzierii transportului de ingrasaminte spre Bocicoi. Petrica Vancea, reprezentantul Latimex a explicat ca, desi termenul de custodie fusese depasit, n-a venit nimeni dupa azotat! "Am mai tinut ingrasamintele in depozit, fiindca primaria n-a luat legatura cu mine. Era marfa lor, trebuiau sa ma caute. Ingrasamintele au fost livrate in 30-31 aprilie (nu stiu exact) si in 5 aprilie, al doilea transport. Noi am facut o simpla factura si procesul verbal de custodie, pentru ca ei (autoritatile din Bocicoiu Mare, n. red.) nu aveau unde sa-l depoziteze. Am vorbit si cu domnul Culac si cu domnul primar si cu domnul Lazarciuc, nu vad care-i problema acolo. Cred ca vin alegerile si nu stiu care pe care sa se scoata. Sunt niste chestii de astea de luat in ras. Daca era vorba de delapidare sau ceva, inseamna ca nu mai semnau livrarea banilor! Ca banii numai de la Primarie pot fi livrati, nu? Eu n-am treaba nici cu domnul Culac, da' cum il pot acuza de nu stiu ce, din moment ce toti au cunoscut situatia?", se intreaba Vancea.

Ioana LUCACEL



* Autoritatile responsabile admit ca situatia malurilor Sasarului e "in pom"
Malurile suspendate

Baia Mare se numea, odinioara, Civitas Rivulus Dominarum, adica Cetatea Raului Doamnelor. Probabil, pentru ca raul care traversa orasul era unul frumos, pe ale carui maluri doamnele isi gaseau placerea in plimbari. Azi, cu siguranta ,nu este cazul, pentru ca raul arata ca dupa razboi, iar sub podurile lui si-au gasit adapost saracii tranzitiei.

Chiar daca exista un proiect de regularizare a unei portiuni de 4,4 km din malul raului Sasar, nimeni nu stie cand va fi pus in aplicare. Oricine poate remarca situatia dezastruoasa in care zac zidurile de sprijin, pragurile rupte de viituri si pilonii destabilizati ai podurilor care-l traverseaza. Starea de alerta dureaza de mult, asteptand probabil un precedent cu iz de dezastru. La fel de grav este faptul ca giganticul proiect de regularizare porneste de la podul Decebal in amonte, ocolind tocmai una dintre zonele in care malul este prabusit, punand in pericol siguranta a patru blocuri de pe strada Dragos Voda si statia de gaz de pe bulevardul Independentei, la iesirea din oras.

Miliarde in vant

In primavara anului trecut, dupa alocarea a doua miliarde lei de catre Guvern, a inceput consolidarea malului stang al raului in zona celor patru blocuri, prin introducerea unor stalpi de beton pana la o adancime de zece metri. Prin fixarea malului cu acesti stalpi, pe o portiune de 100 m liniari, la o distanta de 15 m fata de mal, s-a stopat fenomenul de eroziune inspre blocurile din apropiere. In final, s-au mai investit cateva miliarde, toata lucrarea costand peste 4 miliarde lei. Si ne-am culcat pe o ureche. Numai ca au venit ploile din primavara lui 2004, care au provocat alte prabusiri ale malurilor raului. Nici zona Dragos Voda nu a fost ocolita. Au aparut alte fisuri pe portiunea cuprinsa intre stalpi si mal, apa amenintand sa distruga lucrarile din anul precedent. Intrebarea fireasca pe care si-o adreseaza cetatenii din zona este: de ce consolidarea terenului nu a fost urmata de refacerea malului raului, pentru a avea o lucrarea coerenta? Cert e ca cele 4 miliarde de lei s-au dus pe Apa Sambetei.

Bataie de joc

Asociatia de Proprietari nr. 56 de pe str. Dragos Voda a sesizat in repetate randuri autoritatile responsabile despre situatia grava din zona. Singurul care a luat atitudine a fost secretarul Prefecturii, Stefan Gonczi, care a cerut, la sfarsitul lunii precedente, specialistilor de la Sistemul de Gospodarire a Apelor Maramures (SGA) un raport privind situatia malului raului. Nota informativa intocmita de reprezentantii SGA si Inspectoratului in Constructii Maramures (ICM) arata o completa lipsa de interes si necunoasterea problemei. Fara a fi datata, nota informativa prezinta situatia lucrarilor din cartierul Bogdan Voda (!). Chiar asa, sa nu stie ditamai specialistii ca Sasarul nu trece prin "cartierul" Bogdan Voda (care e o simpla strada)? Numai ca "amanuntul" nu este singura "scapare". Aflam ca inginerii Danila Mircea (de la ICM) si Ioan Schiopu (de la SGA) au efectuat minutioase studii "in zona blocurilor 2B si C", cand de fapt acolo sunt patru blocuri (2A, 2B, 2C, 2D). La aceste lipsuri in materie de geografie urbana si numaratoare se adauga alte constatari demne de tot hazul. Un haz de necaz, specific mioriticilor. "Consideram ca prabusirea zidului de sprijin se datoreaza exclusiv actiunii mecanice a apei." Evident! Doar nu au sapat locuitorii din zona la baza zidului, pentru a se prabusi. Concluzia ridica serioase semne de intrebare referitoare la calitatea constatarilor. "Talvegul raului a coborat 3-4 m, iar cursul apei a fost schimbat, datorita prabusirii zidului de sprijin in ultimii 2-3 ani... Fenomenul nu prezinta pericol imediat pentru blocurile amintite si terenurile riverane..." Probabil este vorba despre portiunile de teren inghitite deja de ape, care nu se mai afla in pericol.

In pom

Directorul SGA Maramures, Iulius Szekely, confirma faptul ca zona nu intereseaza pe nimeni, toate autoritatile pasand problema in alte parti. "Lucrarea de regularizare a raului Sasar a fost executata de Trustul de Constructii Miniere Maramures, la mijlocul anilor '70. Pentru ca s-au constatat diferente de cote, praguri de fund prost executate, lucrarea nu a fost niciodata receptionata si a avut un proprietar incert. In '78, Oficiul de Gospodarire a Apelor a preluat toate lucrarile de pe Sasar. In '96, cand s-a promovat lucrarea de regularizare a malurilor raului Sasar, tronsonul (aval pod Decebal, n. red.) nu a fost cuprins. Nu era in administrarea noastra si a ramas in pom. Acum, nimeni nu mai risca sa ceara modificarea proiectului, pentru ca necesita sute de aprobari si s-ar putea pierde tot proiectul. Adevarul este ca nimeni nu se implica acolo", a declarat Szekely. Asadar, problema e in pom si nimeni nu e dispus sa ia atitudine.

Cosma nu e parte!

Alexandru Cosma, presedintele Consiliului Judetean Maramures si fost proprietar al firmei CIMP (acum "cedata" fiicei sale) s-a spalat pe maini ca Pilat din Pont. Dar s-a spalat cu apa murdara, din Sasar, uitand ca firma CIMP este executantul lucrarilor de la podul Decebal. Asa ca a concluzionat ca nu stie despre ce vorbim! "Nu cunosc problema. Vorbiti cu cei de la Apele Romane. Nu sunt parte in investitie." Daca si Cosma sufera de amnezie, uitand ca aval de podul Decebal nu exista nici o investitie pentru regularizarea raului... Nu mai trebuie sa mire pe nimeni situatia alarmanta din zona Dragos Voda.

Ciprian Dragos



* Fragmente din amintirile unui fugar ascuns in munti
Haituit ca un animal salbatic

"Discutam impreuna cu colegii (Petru Ulici, Vlad Micu) ca daca vin americanii sa fim pregatiti. Imediat a fost arestat Petru Ulici si toti elevii au fugit. Nu stiam care urmeaza. Intre timp s-a dovedit ca numai pe mine ma cautau. Eram in vacanta de vara, in jurul lui 23 august, cand am fugit de acasa. Am trecut pe langa seful de post, dar nu m-a arestat. Cred ca nici nu voia. A urmat o perchezitie acasa, dar nu au gasit nimic. Dupa un timp m-am intalnit cu Ioan Rus, cu care stateam pe la diferite case ale rudeniilor, prietenilor din zona Rona si Sighet si umblam permanent inarmati cu pistoale. In 1951 am primit vorba de la Vasile Hotea, care se gasea la Hudin, in zona Muntilor Tiblesului, sa ne alaturam grupului sau de fugari", si-a inceput istorisirea Vasile Tivadar.

Grupul Pasca

"Padurarul Nicolae Pop avea gospodaria in Raoaia (zona Lapusului Romanesc). Aici s-a format grupul lui Vasile Pasca. Intr-o zi, un padurar cu cativa securisti l-au descoperit pe Pasca si l-au arestat. Nicolae Pop (care facea parte din grup) a fost chemat la Securitate. S-a intors in casa motivand ca-si ia haine, dar a luat arma, a sarit pe geam si impreuna cu Hotea i-a asteptat pe securisti in valea Raoaia sa-l elibereze pe Pasca. Au tras mai multe focuri si din cauza rezonantei din vale, securistii s-au speriat si l-au lasat pe Pasca. Dupa acest incident, toti pe care ii gazduia Pop au fost nevoiti sa fuga. S-au ascuns in zona Hudin, prin dealurile din imprejurimi. Scobeau caverne in pamant, toamna se alimentau si nu se deplasau pana primavara. Asa i-am gasit noi (eu si Rusu) in 1951. In total eram 18 fugari.

Am visat ca ma aresteaza

Intr-o alta zi, cativa au pornit dupa alimente intr-un sat din apropiere. Cand au ajuns ca intr-un fel de potcoava, a aparut un militian care l-a prins pe Ioan Mat. Ceilalti au fugit. L-au interogat pe Mat, care le-a zis ca suntem multi si bine inarmati. Apoi militienii s-au postat la panda si cand a venit o caruta cu branza au crezut ca e cu munitie si au tras. Mat a reusit sa fuga, dar pana la urma militienii l-au impuscat. Eu faceam mancare cand am auzit o bubuitura. Dupa cateva ore a aparut Ioan Mat. Era legat cu camasa peste o rana proaspata. Seara am distrus coliba si am plecat de acolo. Mai tarziu, tot in 1951, am parasit grupul. Am stat cu ei numai din primavara pana in toamna. Fiind urmariti nu am putut rezista prea mult, pentru ca era greu cu aprovizionarea. Am revenit la Sighet si am stat prin padure. Dupa moartea lui Stalin (in martie '53), am visat ca eram inconjurat de Securitate si prins. In noaptea aceea am dormit la unchiesu' meu, in pod. Cand m-am trezit, am coborat scara, dar in coltul surii ma astepta un securist cu un automat. In grajd era altul. Mi-am dat seama ca nu mai am nici o sansa. M-am asezat sub ieslea vitelor si m-am acoperit cu putine paie. Un militian m-a calcat pe picior. De spaima, tot automatul si l-a descarcat in sindrila. Daca nu ma prindeau, cred ca cel putin 100 trebuiau sa fie arestati. Parintii mei au fost arestati de mai multe ori si interogati de Militia din Sighet. Eu am fost dus impreuna cu unchiesu', Vasile Tivadar si Rusu la Baia Mare si apoi la Satu Mare la ancheta (unde anchetator era Lakatos). Dupa trei luni am ajuns la Oradea. In '53, inainte de proces, unchiul a murit. Avea cancer la plamani. Cand ieseam la plimbare pentru un sfert de ceas, unii cadeau pe scari de foame. Acolo era o buna parte din grupul de la Tibles, care fusesera condamnati inaintea noastra. Am avut noroc cu un sanitar din Rona de Jos, ca altfel plecam la mina sau la Canal. Cand se faceau loturile pentru plecare la munca, nu ma trecea pe tabel. Si am scapat. In '55 m-a chemat la cabinet si mi-a spus ca se face un alt lot pentru Aiud, la fabrica metalurgica. Am fost trimis si eu.

Periplul inchisorilor

La Aiud m-am intalnit cu Ion Diaconescu, Mihai Timaru, Dogaru. Am stat la Aiud pana s-a inchis fabrica. Un gardian ne aducea zilnic ziarul. Diaconescu tinea legatura cu el si ne alimenta pe toti. Mai tarziu a fost arestat si gardianul. L-au prins. Dupa revolutia din Ungaria (1957) s-a inchis fabrica si am plecat la Gherla. Aici comandantul era Goiciu, nasul lui Gheorghiu Dej. Am ajuns intr-o perioada mai blanda. Inainte fusese o greva. Dupa aceea, gardienii se postau pe doua randuri, iar cand detinutii se duceau si se intorceau de la plimbare, ii bateau cu batele. Era un regim tipic inchisorilor. Batai, regim sever. Batea chiar Goiciu. Dupa un an am plecat la Lugoj, unde comandant era Lazar. Venise de la Canal. Nu se purta rau, dar cica la Canal fusese foarte dur. Nu am stat decat un an si am fost dus din nou la Oradea si iar la Aiud, pe celular. Dupa episodul Aiud am fost trimis la Salcia, o colonie de munca in Balta Brailei. Faceam munci agricole, reparam digul, descarcam bacul de ciment, lucram in constructii. Acolo am lucrat doi ani. Am fost eliberat in 23 iunie 1964", povesteste batranul Tivadar. Acum locuieste in Sighet si este unul dintre cei mai activi membri ai Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din localitate.

"Mai rabda!"

"O data, cand eram la , m-am aplecat sa imi leg sireturile. Un gardian a zis ca am vrut sa iau o piatra, sa bat la morse (detinutii comunicau prin codul morse, batut cu un cui ascuns in camera). Mi-a facut raport si m-a bagat la izolare. Mi-au dat o scandura si o patura. In celula scriam pe sapun cu un bat de chibrit poezii si cuvinte in franceza, engleza, germana. Gardianul m-a surprins. Mi-a pus zeghea pe cap si m-a dus la izolare la . Totul era ud pe jos, ca sa nu poti sa te asezi. Doar dupa cateva zile mi-au dat mancare. Zi si noapte ma plimbam prin celula. Nu puteam dormi deloc din cauza umezelii si a frigului. Dupa patru zile, cand am iesit, am inceput sa vars sange. Am umplut un lighean de sange. Am batut in usa, a venit un gardian si mi-a zis ca pot sa mai rabd. Am varsat sange trei zile. Mi-au facut vitamina K, dar hemoragia nu se oprea. In final mi-au introdus un ac in plaman. Am lesinat si nu am vazut nimic. Mi-au facut transfuzie de sange. De abia am scapat." - Vasile Tivadar.

Ciprian DRAGOS



* Pensiuni din Barsana, omologate "la apelul bocancilor"
"Florile" raului

Din punct de vedere turistic, operatorii vor, cu orice pret, sa transforme Maramuresul intr-o a doua Vale a Prahovei. Si pentru ca nu stiu exact cum se "procedeaza", unii au purces la declararea a o seama de proprietari de case: "operatori agroturistici". Numai ca "florile" (fostele "margarete", sinonime cu "stelele" din reteaua hoteliera) sunt date... "din pix". Adica, de multe ori, nemeritat.

In satele maramuresene Vadu Izei (afiliat retelei OVR) si Botiza (prin Antrec) functioneaza o retea de pensiuni turistice destul de bine puse la punct si cu oameni bine instruiti in ceea ce au de facut. Existand si traditie in domeniu, iar maramuresenii fiind ospitalieri prin natura lor, in zonele amintite treburile merg bine. Vizitatorii vin, iar banutul iese.

Afacerea "Omologarea"

Fara nici o legatura cu povestea de fata, dar ca un exemplu negativ extras din afacerile cu pensiuni agroturistice, vom aminti un precedent, aflat in stadiul de cercetare la politie. Sabin Rasco impreuna cu cativa asociati au infiintat fundatia ADAM (Agentia de Dezvoltare a Agroturismului in Maramures sau cam asa ceva). Nou-venitii pe taramul turismului rural "cu mere de aur" au aburit cetatenii din comuna Bocicoiu Mare si, in schimbul unor sume cu care acestia au cotizat, i-au introdus in baza de date a agentiei. Numai ca turistii n-au prea venit. Satenii mai asteapta si acum turistii ori banii inapoi. Se vorbeste si de niste tepe trase taranilor, asa ca amanuntele le veti primi dupa finalizarea cercetarii. Cert e ca, amusinand posibilitatea obtinerii unui potential profit rapid, niste sigheteni s-au decis sa intre si ei in afacerea cu pensiuni agroturistice. Mai exact, de omologat pensiuni. Nu conteaza deocamdata cum ii zice omologatorului, ci doar ca a inceput-o cu stangul. Reteaua va opera cu pensiuni raspandite prin Barsana, Budesti, Sacel, Moisei etc. Comuna Barsana mai are in lucru si o alta parte a unei retele agroturistice. Asadar, in baza de date a agentiei "X", in Barsana se afla 12 pensiuni turistice omologate, majoritatea acestora de categoria "doua flori" (care inlocuiesc mai nou margaretele, in idiotul regulament de functionare al pensiunilor romanesti). Pornind intru vizitarea acestor minunate locatii, in care turistii vor veni sa se relaxeze, delecteze, racoreasca si sa-si bucure inima de frumusetile neasemuite ale Maramuresului, am constatat cu stupoare ca o parte a pensiunilor nu exista!

Pensiunile-santier

Sa exemplificam. Declarata si omologata ca pensiune (la rang de "doua flori"), "Cerbul Carpatin" este situata in Barsana la numarul 250, in apropierea Manastirii. Pe langa "amanuntul" ca pensiunea este in constructie, "Cerbul Carpatin" nu are proprietari. Adica are, dar acestia sunt plecati (intreaga familie) in Spania! E un fel de: veniti la noi, ca nu suntem acasa! Nu este, insa, o exceptie. La numarul 269 ar trebui sa gasiti pensiunea "Bologa", tot cu confort de doua flori (stele hoteliere), desigur. Si aceasta este in constructie si cu fundul in sus, practic facand imposibila orice sansa de a primi eventualii turisti. Tot in santier se afla si pensiunea "Maria" de la numarul 15 (care a primit, nu se putea altfel, categoria "doua flori"). Dar cel mai bun exemplu, demn de umorul negru, l-am gasit la pensiunea de doua stele "Runcan" situata in Barsana, la numarul 81 A, daca sunteti interesati (dar dupa ce veti auzi situatia, ma indoiesc). La "Runcan", pe langa faptul ca proprietarul locuieste in Sighetu Marmatiei (!), casa e complet goala! Adica nemobilata. Si mai este si scoasa la mezat! Iscodind vecinii, am aflat ca proprietarul si-a omologat "pensiunea", pentru a obtine un pret mai bun de vanzare! In acelasi timp, o multime de barsaneni, cu case frumoase, aranjate, terminate, care stau tot timpul acasa (precum cei de la numerele 268, 341 etc.), umbla nauci de ici-colo, cautand o cale de omologare a caselor lor, ca spatii de cazare agroturistica. Desigur exista si exemple pozitive: pensiuni ca "Pasca" sau "Petrovai" sunt puse la punct, ospitaliere, cu vechime si experienta in astfel de servicii, ridicand prestigiul comunei. Deocamdata ne oprim aici, nu am dat inca de cheia intregii afaceri, dar suntem pe aproape. Pare foarte plauzibila supozitia ca cineva anume a facut bani frumosi din afacerea cu omologarea pensiunilor. Vom reveni, mai curand decat cred ei, cu amanunte decisive referitoare la afacerea omologarilor pensiunilor turistice.

Teofil IVANCIUC



* Comerciantii pagubiti din contractul cu Romarta, nu cedeaza
Invazia lacustelor cipriote

Dupa cateva episoade din halucinantul proces al privatizarii societatii Prodaliment, in care explicam cum poti sa pierzi cu legea de partea ta, revenim cu finalul istoriei afacerii, din care au castigat firmele inregistrate in paradisul fiscal cipriot. Cu toate ca au platit integral toate ratele de leasing, cativa comercianti au fost evacuati din propriile spatii de Doina Dragusan, directorul Romarta SA Baia Mare!

Situatia in care au ajuns comerciantii baimareni care au achizitionat in sistem de leasing fostele spatii ale Prodaliment este desprinsa parca din fictiune. Oamenii au semnat contractele de leasing si au achitat toate ratele lunare aferente. Aceste rate depaseau de cateva ori chiria lunara platita in cazul contractelor de locatie de gestiune, dar comerciantii au fost de acord sa le achite pentru a deveni proprietarii spatiilor. Pana la urma, cu banii dati si investitii de sute de milioane de lei, comerciantii au pierdut si spatiile! Prin decizia Curtii de Apel Cluj din octombrie 2003, s-a dispus anularea acelor contracte de leasing si repunerea in situatia anterioara. "Repunerea asta e interpretabila. Romarta pretinde sa ne intoarcem la contractele de locatie de gestiune (care nu mai exista), fara vreo alta obligatie fata de noi, in conditiile in care am facut investitii care ajung la valoarea imobilului", precizeaza Ioan Moje, unul dintre comerciantii pagubiti.

Pana la Strasbourg

In cazul de fata, apar mai multe ciudatenii. In contractele de leasing se preciza ferm ca dupa achitarea tuturor ratelor, se va incheia un contract de vanzare-cumparare cu comerciantii. Desi ultima rata s-a achitat in 16 aprilie 2003, Romarta a refuzat sa-si respecte contractul si a ramas proprietara spatiilor deja instrainate. Comerciantii baimareni au facut cereri pentru incheierea contractelor catre sediul central al societatii Romarta (situat in Bucuresti), dar nu au primit niciodata raspuns. Societatea patronata de Andrei Siminel, cu sediul intr-o casuta postala din Cipru, a tergiversat lucrurile pana la decizia instantei clujene, care anuleaza contractele de leasing. Procesele nu s-au oprit aici si comerciantii au ales calea instantei de la Strasbourg, pentru a-si gasi dreptatea pierduta in instantele romanesti.

Evacuarea

Doua dintre spatiile comerciale aflate in acest litigiu au o poveste mai interesanta. SC Momar si SC Meticom sunt singurele societati implicate in poveste care au dat spatiile in chirie. Romarta a incercat intimidarea celor doua societati care au inchiriat spatiile, prezentandu-le extrase CF care atestau ca este proprietara spatiilor. Actiunea i-a determinat pe chiriasi sa incheie contractele de inchiriere direct cu societatea cipriota, cu sediul in cutia postala. Si asa a inceput scandalul Momar. SC Momar a solicitat instantei evacuarea chiriasilor. Hotararea a fost investita cu formula executorie, iar in 2 aprilie 2003, acestia au parasit spatiile. Dar chiriasii au "uitat" sa predea cheile. In aceasta situatie, in 5 aprilie, Ioan Moje, patronul societatii Momar, a intrat in propriul spatiu, spargand un perete pe care tot el il construise. In ziua urmatoare, Doina Dragusan, directoarea Romarta, l-a acuzat pe Moje ca i-a distrus peretele! In final, Moje a fost evacuat din spatiul pe care l-a achizitionat si in care a investit circa 3 miliarde lei (inclusiv mijloacele fixe). De atunci, au rezultat mai multe procese in care cele doua parti se acuza reciproc. Faptul ca solutionarea definitiva dureaza de sase ani (!) ne indreptateste sa credem ca pana la dreptate mai este cale lunga.

Ciprian DRAGOS



* Liberalii s-au saturat sa fie tratati ca un sac de box
Sageata nu-i arma defensiva!

Saptamana trecuta, liberalii au organizat o conferinta de presa in care au abordat probleme legate de campania electorala. Dand raspuns unor acuzatii venite din partea lui Mircea Man, nume pe care primarul Cristian Anghel s-a ferit sa-l pronunte, liberalii au tinut sa precizeze, oarecum voalat, ca sageata nu este o arma defensiva. Am retinut ca liberalii s-au cam saturat de atacurile lui Man, pe care-l considera un disperat aflat in criza.

Dincolo de faptul ca, in linii mari, campania electorala a debutat sub semnul respectarii elementelor legale, liberalii sunt deranjati de faptul ca au existat (pe ici, pe colo, in punctele esentiale) si incalcari ale legislatiei. "Partidul National Liberal a incercat sa prezinte elemente constructive, fara aluzie sau atac la adresa altor partide sau candidati. Din pacate, altii n-au facut la fel", a tinut sa precizeze primarul Cristian Anghel.

Alianta PNL-PD in pericol

Protocolul semnat de conducerile centrale ale PNL si PD prevede ca in timpul campaniei electorale candidatii celor doua partide sa renunte la insinuari si atacuri la persoana. Afirmatiile din ultima vreme ale liderului pedistilor maramureseni i-a iritat vizibil pe liberali, care au sesizat alianta PNL-PD la nivel central de atacurile lui Man. "Am primit promisiuni ca problema va fi rezolvata, dar atacurile continua. Poate e de vina starea de disperare sau de criza a unora. Am sperat ca semnarea protocolului va schimba lucrurile, dar nu s-a intamplat asa. M-am saturat ca liberalii sa fie tratati ca un sac de box", a declarat Cristian Anghel, care considera ca prin atitudinea agresiva a lui Man este periclitata insasi alianta PNL-PD la nivel local. "Tristetea care ma apasa este aceea ca vom face o alianta dupa locale, dar zestrea cu care vor veni partenerii de coalitie este foarte subtire", si-a exprimat mahnirea, pe un ton care s-a vrut ironic, Ioan Hoban. Consilierul liberal a mai afirmat ca omologii sai din PSD si PD n-au habar de problemele comunitatii, dar tinta principala a sagetilor aruncate de Hoban a fost contracandidatul lui Anghel la functia de primar: "Man habar n-are despre ce vorbeste. Nu stie ce este o afacere, pentru ca n-a lucrat in domeniu. El n-a fost decat parlamentar si director la o intreprindere de stat".

Nelamuriri liberale

Cum e si firesc, intr-o campanie electorala exista lucruri pe care cei angajati in cursa electorala nu le inteleg. Spre exemplu, liberalii nu inteleg de ce Man incearca sa induca ideea ca oamenii de afaceri din PNL, alaturi de primar, fac ilegalitati, din moment ce "in PSD sunt afaceristii care gestioneaza fondurile de stat si-si aranjeaza licitatiile" - Ioan Hoban. Afirmatia venea ca raspuns la acuzatiile aduse de Man in presa locala, afirmatii potrivit carora firmele baimarene n-au putut participa la licitatii in cadrul proiectului "Millenium", primaria fiind implicata in aceasta obstructionare a oamenilor de afaceri baimareni. "Licitatia nu s-a tinut la Baia Mare, ci la Bucuresti. Sumele nu circula prin conturile Primariei Baia Mare si singura implicatie a Primariei Baia Mare este insistenta de 6 ani cu care s-a implicat in atragerea de fonduri pentru realizarea acestui proiect", a incercat sa-l lamureasca Radu Stef pe liderul pedist. "Ne-am fi asteptat nu la critici, ci la aprecieri pentru ca am adus in Baia Mare 4,7 milioane de euro (suma nerambursabila) din UE. Singura noastra calitate in acest proiect este cea de beneficiar", a tinut sa precizeze Cristian Anghel. Primarul i-a mai recomandat contracandidatului sau sa viziteze site-ul Primariei, pentru a se familiariza cu datele proiectului. N-au inteles liberalii nici ce cautau prefectul si subprefectul la lansarea candidatului PSD la functia de primar, motiv pentru care au sesizat BEJ si pe primul ministru. In plus, primarul mai are o nelamurire legata de zvonurile potrivit carora ar avea la PSD o adeziune semnata in alb: "De ce sa depun o adeziune in alb la PSD, daca ei sunt convinsi ca Dumitru Matei va castiga alegerile inca din primul tur? E o problema de logica", a afirmat Anghel. Daca toate lucrurile ar fi logice, dom' primar...

Ioan BOTIS



* Orgoliile care ucid

Formatiunea PD Sighet, condusa de Nicolae Mutiu si echipa de candidati la Consiliul Local, a incercat sa coaguleze intreaga opozitie impotriva PSD.

Democratii au purtat discutii cu lideri locali ai PRM (reprezentati de candidatul la primarie, Alexandru Marculescu, Gheorghe Motoc si Ioan Costiuc), cei ai PNTCD (Gh. M. Barlea, candidat la Consiliul Judetean), PUR (Gavrila Filipciuc, candidat la primarie) si PNL (Teodor Almas). S-a convenit astfel ca lansarea candidatilor in "atacul" electoral contra PSD Sighet sa se faca in grup, pe stadionul municipal, intr-un spectacol fara precedent, in care deviza sa fie: "impreuna, contra PSD". De asemenea, s-a convenit ca si dupa alegerile locale, reprezentantii in Consiliu ai formatiunilor de mai sus, sa se sprijine reciproc. Pentru spectacolul artistic in sine, deja s-au purtat discutii cu trupa Sexxy din Bucuresti, respectiv cu solistul de muzica populara Puiu Codreanu, din Banat. Numai ca liberalii s-au dezis, fara explicatii, de intelegerea abia perfectata. Contactat telefonic, Cristian Anghel, presedintele judetean al formatiunii, s-a declarat surprins de razgandirea colegilor din Sighet, iar biroul judetean le-a trimis o depesa prin care a incercat sa-i faca sa renunte la orgolii. Pentru ca de asta este vorba, in principal. "Liberalii sigheteni demonstreaza astfel ca nu sunt impotriva PSD-ului, din moment ce nu vor sa se alieze cu opozitia", a tunat Mutiu. E cert ca in primavara acestui an, dupa plecarea lui Mutiu si a echipei sale din PNL in PD, intre liberalii si democratii sigheteni a avut loc o ruptura provocata nu de ideologiile celor doua partide, ci de orgoliile unor reprezentanti ai acestora. Acum, in toate cartierele sighetene, democratii se ciocnesc doar de pesedistii iesiti in campanie, aproape niciodata de liberali sau de ceilalti reprezentanti ai opozitiei. Ceea ce inseamna ca restul partidelor nu prea se omoara cu munca ingrata de convingere a electoratului. In fine, subsemnatul raporteaza ca nici macar acum, la peste doua saptamani de la inceperea campaniei electorale, n-a reusit sa afle care este programul electoral liberal, din lipsa acuta de comunicare din partea reprezentantilor sigheteni. Se va trezi PNL Sighet in cel de-al 12-lea ceas? Va accepta pana la urma lupta politica impotriva "dusmanului traditional"? Timpul va raspunde.

Teofil IVANCIUC



* Durabilul Bud

Nicolae Bud, singurul candidat independent pentru Consiliul Judetean, a continuat sa “bata" la pas localitatile judetului, in cea mai interesanta campanie electorala a “localelor". Fara “zurgalai", lideri de la Bucuresti, neavand partid in spate, doar pe el, Bud merge si discuta cu oamenii. Si din acest punct de vedere, fostul deputat face pionierat. E singurul care merge “din casa-n casa", cum s-ar spune, pentru a vorbi cu oamenii, deschis, despre problemele lor si de ce mai trebuie facut. Le explica rolul unui consilier judetean, ce drepturi au ei, oamenii, si ce obligatii le revin alesilor. Interesant este ca maramuresenii il asculta, il intreaba, nemaifiind intimidati de suitele numeroase ale partidelor ce bat in lung si lat judetul. Zilele acestea, fostul deputat a “atins" un alt punct de pe lista sa de prioritati, ca viitor consilier judetean, si anume dezvoltarea economica a localitatilor judetului. “Conceptul de dezvoltare durabila a unei comune sau a unui oras nu este o necunoscuta pentru oameni. Daca vorbesti cu ei fara sa se simta necesari doar in ziua votului, vei descoperi ca realmente sunt interesati de viitorul comunitatii in care locuiesc. Au nevoie doar de ajutorul pe care statul este obligat sa-l ofere, prin administratia locala si prin cea judeteana. Maramuresenii stiu ca pe langa drumuri, retele de apa si gaz, mai au nevoie de investitii, firme care sa ofere locuri de munca, fonduri atrase, dar si sprijin din partea administratiei. Nu vor pomana, dar vor sa fie respectati nu dupa culoarea politica a primarului ori a consilierului sau a cine stie cui. De aceea sunt importanti consilierii judeteni. Sau ar trebui sa fie. Oamenii stiu ca dezvoltarea localitatii in care traiesc depinde si de ei, sunt constienti ca daca o localitate vecina vine si randul lor, si tot asa. Vor sa fie tratati de administratia judetului cu seriozitate. Asa mi-am propus sa procedez si voi promova interesele tuturor maramuresenilor. Nu sunt mirat ca ei inteleg aceste lucruri atat de bine, poate mai bine decat cei ce conduc judetul. Nu sunt mirat, deoarece eu am fost in permanenta printre ei, chiar daca nu am mai avut functii politice", ne-a spus Bud. Fostul deputat are si avantajul de a fi pe lista unde se pune stampila de vot, pe ultima pozitie. Pentru alegatori va fi simplu: pe ultima foaie a brosurii de vot il gasiti pe Nicolae Bud, maramureseanul maramuresenilor.

Nicolae TEREMTUS



* Modelul german

Ioana Vlasin, candidata Partidului Ecologist Roman pentru Primaria din Moisei, declara ca una din oportunitatile ivite dupa decembrie '89 a fost omisa de pe agenda edililor locali. Este vorba de infratirea Moiseiului cu o localitate din Vest. In vreme ce altii au strans mana mai multor “frati", cat de multi au gasit, Moiseiul este necunoscut. “Am dus la munca in Germania sute de oameni din comuna. Ne-am facut un bun renume acolo si nu a fost o problema sa le cerem ajutor pentru comunitate. Cred ca daca am realiza infratirea cu o localitate din Germania, din cele in care suntem cunoscuti, am obtine sprijin pentru tot felul de activitati. Ar fi nevoie de dotarea laboratoarelor scolare, care candva se numeau laborator de informatica sau de fizica. Acum, nu mai exista decat numele lor, in rest bate vantul. Am discutat cu prietenii nostri din Germania si despre necesitatea unei masini pentru salubrizare, precum si a unei ambulante. Se pot obtine multe, dar trebuie sa te implici, sa te zbati pentru orice. Daca nu stii de ce are nevoie comunitatea din care faci parte, iar apoi, daca nu stii sa construiesti o strategie pentru a obtine ceea ce doresti, nu ai ce cauta la primarie." Ioana Vlasin nu este un personaj oarecare in Moisei. In afara necajitilor care gasesc intotdeauna in casa familiei Vlasin o mana de ajutor, moiseienii apreciaza si versurile Ioanei Vlasin. Obiceiul locului cere ca dupa slujba de inmormantare, un om de vaza sa spuna cateva cuvinte despre cel plecat in Ceruri. Datorita sensibilitatii si priceperii de a surprinde sentimentele in versuri, Ioana Vlasin este cea care transmite ultimul salut catre cei ramasi in viata. Dovedeste, astfel, ca stie sa fie alaturi de cel incercat de soarta, fara sa uite respectul pentru traditiile locului.

Lavinia Cotarcea



* Coltu' meu
Viitorul de ieri

In ultimele zile, anosta campanie electorala baimareana s-a animat, atat cat sa devina interesanta. Un scandal in care “actorii principali" sunt prefectul si subprefectul, impunsaturi democrato-liberale, ceva sfada interna si pe la PRM (Mihordea nu doarme), la UDMR o anormala tacere si asa mai departe. Pe de alta parte, pe “sticla" si in ziare au inceput sa apara candidatii nostri si mesajele lor minunate, tot un zambet, indiferent de culoarea politica. Sunt convins ca un candidat care ar fi avut inspiratia sa-si puna o fotografie in care sta incruntat ori nervos, mirat, altfel decat vedem zilnic prin ziare si la TV, ar fi avut mai multe sanse de a atrage atentia. In fond, asta-i scopul, sa fie vazut, sa-i fie retinut numele. Asa, nu avem parte decat de zambete “largi", cat o zi de post. S-ar putea face un adevarat studiu stomatologic al candidatilor la primarii si consilii. Fotografiile ca fotografiile, dar mesajele electorale sunt “bestiale". Unele. De pilda, Gavrila Grec, primarul Borsei, m-a impresionat prin “scrisorile" sale catre borseni. Nu stiam ca in Grec zace un poet ratat. Mesajele sale patetice, simple au o anumita poezie, ce cu siguranta va merge drept la inima alegatorilor orasului celor 17.000 de hectare de padure. Cine si-ar fi inchipuit ca cel ce a “ucis" cu sange rece un lac - monument al naturii (ce pix-ul meu, ii doar un lac, adica apa) poate fi atat de sensibil. “Nu-i ascultati pe carcotasi", spune Grec in mesajul sau. In traducere: Ce atata tevatura! Ce daca am horincii, daca dau paduri, ce daca la Baia Borsa cateva blocuri au avut nesimtirea sa se aprinda, ce daca... Citindu-l pe Grec, m-am gandit cum arata mesajul primarului, Anton Ardelean, din Tautii Magheraus, ce colinda prin autobuze spunandu-le varstnicilor sa nu uite sa vina la Primarie sa le deconteze biletele, sau cel al edilului din Baia Sprie, Valer Barboloviciu, care-si pierde timpul pe la Tribunal. Ce sa mai zicem de primarii din Desesti, Boiu Mare s.a.m.d. Mai multi din filiala PSD plus cativa alesi din opozitie ar putea alcatui cu succes un grup satiric ruralo-urban de umor politic. El s-ar putea intitula “Schimbul de maine, viitorul de ieri". Mama, ce sali pline ar face!

Nicolae TEREMTUS



* Schimbul de azi
Cum a fost convins sa voteze Ciocanaru C. Ciocanaru

Despre personajul din titlu se pot scrie foiletoane. Unii ar putea scrie romane. Ma refer la unii "mari romancieri" contemporani, mai prolifici in fabricarea de carti (patima "cronicizata" inca de pe vremea cand, proletari fiind, lucrau in uzina de suruburi si, de dragul depasirilor de plan, fabricau suruburi pentru toata "Ieuropa", desi nimeni din "Ieuropa" nu ne solicita suruburi, ci demnitate). In pofida tuturor rautatilor, Ciocanaru C. Ciocanaru a existat. Bine, el insusi era o fictiune, dar se incapatana sa inteleaga mecanismul de functionare al oamenilor, ceea ce-i dadea o aura de vietuitor simpatic si pasnic al unei societati multilateral dezvoltate. L-am cunoscut in armata. Nu va voi dezvalui locul sau de origine, pentru ca, in definitiv, oamenii de acolo sunt la fel de simpatici si n-au nici o vina. Bine, fie, daca insistati... dar sa ramana intre noi. Nu uitati ca ati promis! Ciocanaru C. Ciocanaru era din satul Ciocanesti, iar tatal sau (acel "C." vine de la... nu, n-ati ghicit!, vine de la Ciocanaru) era un cetatean despre care se poate spune orice, numai ca ar fi avut inspiratie, nu. La scurt timp de la intrarea pe poarta unitatii, Ciocanaru a primit o manta kaki, marimea 58, putin descusuta, o chelie stralucitoare si o porecla. Trebuie sa fiti de acord ca orice porecla ar fi "incasat", tot era mai serioasa decat rezultatul lipsei de inspiratie al tatalui sau. Fara nici o legatura cu numele sau, ii spuneam Woody (Ciocanitoare). Ei bine, Woody era un tip imens, blajin si "neplimbat" pe la scoala. Sa n-o mai cotim atata, nu stia sa scrie. In Ciocanesti, asta nu era o drama. Cand Woody imi dicta scrisori pentru familia sa, ii strecuram si eu cate un "P.S." tinerei invatatoare care facea naveta in Ciocanesti (in afara de popa, primar si secretarul de partid de la CAP, singura din sat care "stia carte"). Lui Woody trebuie sa-i fiu recunoscator pentru corespondenta tandra din lunile kaki. In scrisori se interesa doar de soarta unui cal. Am omis sa va spun ca tatal lui era geambas. Adica, "sutea cai ca sa-i vanda". Viata lui Woody se invartea in jurul calului pe care lasase cu limba de moarte sa nu fie vandut. Habar n-am cum fusese repartizat la regimentul de tancuri (bastanii se jurau ca "face armata in locul altuia"), dar in fiecare zi, omul traia un chin teribil. Din doua motive. Unu: ii era dor de cal. Doi: din cauza staturii impresionante, avea crampe la muschii abdominali de la cum se "plia" pentru a incapea in tanc. Visa sa ramana "incarcator", pentru acel post avea cel mai mare spatiu din tanc. Intr-o zi am fost anuntati ca urmeaza sa votam. Pentru ca era "democratie", un maior care se sprijinea pe "ceist" (ofiterul de contrainformatii) ne-a intrebat daca e vreunul care nu vrea sa voteze. Woody a ridicat mana. Am inghetat. Nu vroia sa se afle ca nu stia sa scrie. Ii era rusine. Pana la urma, pe parcursul a "20 de ture de teren", l-am convins ca la votat se pune o stampila si a cedat. P.S.: Cand am vazut buletinul de vot m-am linistit. Era un singur nume. Ciocanaru n-avea cum sa rateze. Acum, datele problemei se repeta. Vor fi mai multe nume, dar n-aveti cum sa ratati. Mergem spre vest.

Catalin VISCHI



* Ma tot mir
Ion Fortosu' si cizmele lui

Intr-un congres al intelectualilor de la sate, Ion Iliescu a fost numit "forta intelectuala pe care se va putea baza intotdeauna satul", cu toate ca seful statului roman mai are doar forta de a sta in picioare si de a spune prostii in campania electorala a candidatilor PSD. Ion Fortosu' mi-a stricat pana si placerea de a vedea linistit meciul de fotbal dintre Brazilia si Franta, prin aparitia sa pe postul national de televiziune. Cel mai sarac si cinstit presedinte de stat din lume a tinut sa reaminteasca maretele realizari ale guvernarii PSD din ultimii ani, explicandu-ne cum si-a calculat doamna soata sa indexarile pensiei minuscule pe care o primeste de la stat. Tragedia asta, a pensiilor mici, e bine cunoscuta de maharii din PSD, numai ca nu toti se plang. Oprisan, de exemplu, nu zice nimic despre faptul ca mamica lui are o pensie de doar doua milioane de lei, din care si-a cumparat o vila de un milion de dolari. Satul romanesc, in care marele ganditor Ion Iliescu s-ar putea manifesta plenar, este si pastrator de traditii. Statul roman este si el pastrator de traditii: Erhard Busek, coordonatorul special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, recunoaste acest fapt: "In Romania exista o traditie a infractionalitatii". Busek asta nu prea intelege spiritualitatea romaneasca; noi stim ca traditiile trebuie pastrate si el cere stoparea unei traditii in care PSD-ul este lider de piata. Omnipotentul Iliescu nu are, bineinteles, nici o legatura cu infractorii care l-au inconjurat atata amar de vreme, dupa cum nu are nici o legatura cu "Eterna si fascinanta Romanie". Recent, a mai aparut o lucrare publicata tot in Franta: "Guide Bleu Evasion Roumanie". Din cauza ca nu stiu franceza - d-aia tin in continuare cu brazilienii - am inteles ca respectiva carte este un ghid al evaziunii din Romania si ca situatia e deja albastra. Nici francezii nu inteleg realitatea romaneasca, daca-i dam dreptate lui Antonie Iorgovan, care ii cataloga pe membrii guvernului Nastase destul de lapidar: "niste cizme". Cizmele pot fi rupte, nu corupte si sigur nu fura. Intre timp, "Ganditorul de la Oltenita", votat la greu cu 14 ani in urma intr-o Duminica a Orbului, isi continua neabatut meditatiile, inclusiv cele legate de intentiile Opozitiei de a cere suspendarea lui. "Ma lasa rece", a spus dublu I. Incantatoare perspectiva...

Ioan BOTIS