ANCHETE, DEZVALUIRI

* S-a nascut o ipoteza halucinanta: nu Flaviu Pop, ci altcineva este autorul masacrului de la Baia Mare!?!
Jandarmul ispasitor?

* Demisia directoarei Ana Moldovan nu vindeca ”ranile financiare” ale DPC
Directia banilor ”pierduti”

* Suspecta disparitie a unui ”cadou” de la politisti
Pierdut microbuz. Gasitorului recompensa.

* S-a nascut o ipoteza halucinanta: nu Flaviu Pop, ci altcineva este autorul masacrului de la Baia Mare!?!
Jandarmul ispasitor?

In noaptea de duminica spre luni, cinci jandarmi care asigurau paza Arhivelor Nationale Maramures au murit impuscati. Conform declaratiilor anchetatorilor, unul dintre ei, Flaviu Pop, i-ar fi impuscat pe cei patru camarazi ai sai, dupa care s-a sinucis. Scenariul oferit de procurorul militar este subred. In aceste conditii se pune intrebarea: daca nu Flaviu Pop a comis aceasta crima multipla (cu premeditare), ci o alta persoana, care, la urma, l-a impuscat si pe “sinucigas”?

GAZETA de Maramures si colegii nostri de la Cluj au confruntat datele oferite pana acum de catre cei care ancheteaza cazul cu analiza unui ofiter criminalist, care a preferat sa-si pastreze anonimatul. Analiza sa, precum si flagranta contradictie intre comportamentul cotidian al tanarului jandarm si presupusa psihoza de care suferea, trimit la posibilitatea ca altcineva sa fie adevaratul criminal. Sa vedem care a fost firul evenimentelor, cel depanat de oficiali. Un jandarm din corpul celor care asigurau paza sediului Arhivelor Nationale din Baia Mare si-a impuscat patru colegi, executandu-i cu foc automat, apoi s-a sinucis. Contrar celor aparute in presa centrala si in presa locala, nu Ioan Pal este cel care a anuntat Politia. Pal este paznic la un restaurant din apropiere si este martorul prezentat de televiziuni. Dar pe posturi nu s-a dat toata declaratia martorului. “Nu am anuntat eu Politia. Eu am auzit zgomotul unor focuri de arma. Rafale. M-am apropiat de cladire, moment cand am vazut un jandarm care a iesit pe usa de la Arhive. S-a oprit acolo in fata si cu o mitraliera a facut gesturi ca si cum ar fi tras rafale. De frica m-am aruncat la pamant. Nu a tras, a intrat in cladire si dupa putin timp am auzit un foc de arma. Nu m-am dus acolo, de frica. Primii au sosit cei din patrula de strada, apoi a venit o patrula de Circulatie si apoi ceilalti, multi si ambulanta. Nu au lasat pe nimeni sa intre. Ei au spart geamul de la usa pentru a intra”, ne-a declarat Pal. Am aflat, dar Politia nu a dat nici o declaratie in acest sens, ca persoana care a anuntat politia este un paznic tot din zona. Respectivul ar fi declarat, in acea dimineata, ca, in urma zgomotelor de arma, a iesit sa vada ce se intampla si a vazut doi indivizi care au iesit din cladirea Arhivelor si au fugit spre centrul orasului. Aceasta posibila declaratie nu a aparut si nici nu s-a mai amintit de acest martor. A fost scos in fata Pal.

Rucsacul misterios

In urma primelor cercetari, anchetatorii au stabilit ca Pop si-a ucis cei patru colegi in timp ce se afla in serviciu. El a taiat o cutie zincata, de unde si-a luat munitie de razboi (in timpul pazei se foloseste munitie de manevra), pe care a folosit-o ca sa-i impuste pe cei patru militari - trei aflati in program de odihna, iar unul in postul de santinela pe holul de la intrarea in cladire. Apoi, fruntasul a urcat la etajul intai, unde s-a impuscat. Aceasta este teoria pe care presa a preluat-o de la anchetatori si a dat-o pana la saturatie. Ar fi de facut cateva precizari. Flaviu Pop era ajutorul comandantului garzii si avea acces la cheile de la dulapul cu arme si munitii. Ar fi putut deschide cutiile cu munitii folosind cheile. S-a mai spus ca a fost gasit un rucsac apartinand lui Pop, in care erau incarcatoare cu circa 500 de gloante. In fotografiile Politiei apare rucsacul respectiv. Unul de culoare neagra. Dar ce am aflat noi de la familia lui Pop? “Luni, am fost chemati la Politie si interogati, eu, fratele meu si prietena lui Flaviu”, ne-a spus sora lui Pop. Cei trei tineri au fost tinuti cateva ore. Au intrat pe rand si au dat declaratii la doi ofiteri. “Mi-au aratat o fotografie in care era un rucsac negru in care se vedea ca era ceva mai voluminos. M-au intrebat daca este al lui Flaviu. Nu era al lui. El a avut un rucsac rosu. Am intrebat ce este in rucsacul negru, dar nu au vrut sa spuna”, ne-a declarat sora lui Pop. Practic, nu se stie al cui era rucsacul cu incarcatoarele la care se face referire in comunicatele oficiale ale Politiei.

Psihoza

“Tulburarile psihice” constituie o ipoteza hazardata. Toate, dar absolut toate marturiile, ale familiei, camarazilor si superiorilor indica un ins perfect echilibrat. Nu a existat nici un eveniment recent in viata jandarmului care sa fie susceptibil de a produce tulburari majore de comportament (ii murise tatal, dar cu patru luni in urma). Mai mult, astfel de evenimente nefaste conduc maxim la suicid, nu la o crima in serie. Inca ceva: fruntasul scapase de calvarul instructiei (primul ciclu, de trei luni, petrecut la Cluj), iar garda la Arhivele Statului este una dintre cele mai usoare servicii militare. Nici poveste de presiune psihica pentru un soldat care, cea mai mare parte a timpului, casca ochii la televizor. Daca Flaviu Pop era intr-adevar un psihopat, principalii responsabili sunt ofiterul de contrainformatii al batalionului, comandantul de pluton si cel de companie. Aceasta pentru ca, daca tulburarile de comportament ale unui civil sunt mai greu de depistat (avand o serioasa marja de intimitate), un militar in termen este in permanenta vazut de cineva. Singurele sale moment de intimitate se consuma... la toaleta. In cazul lui Flaviu Pop, este vorba de crima cu premeditare, nu de omor prin imprudenta. “Furia” lui nu se putea declansa pe loc, decat daca-l enervau peste poate sforaiturile camarazilor. Anchetatorii trebuie sa identifice sursele anterioare de conflicte ale jandarmului. Nici un amanunt nu este nesemnificativ. Daca trecutul sau, mai apropiat sau mai indepartat, este “alb”, ipoteza psihozei cade. Si orice crima cu premeditare trebuie musai sa aiba un mobil. Nu pregatesti cu minutiozitate o astfel de crima fara a fi psihotic, fara a avea motive de razbunare serioase sau fara a-ti fi viata amenintata. “La un moment dat, capitanul care ne-a tot anchetat, pe noi, pe fata, pe cunoscuti, a rabufnit si mi-a spus , de parca trebuia sa gaseasca ceva rau”, ne-a spus mama lui Pop.

Numai dracu’ l-a pus!

In acest caz se pun cateva intrebari intr-adevar tulburatoare. De ce ar fi “furat” Flaviu Pop doua pistoale mitraliera? Cum de nu l-a auzit nimeni cand a “fortat” cutia cu munitie de razboi, mai ales ca a facut-o noaptea, cand se aud pana si greierii? De ce ar fi urcat Flaviu Pop pana la etaj pentru a se sinucide? Dar daca el fugea spre etaj? De cand Parchetul Militar dezvaluie presei probe aflate la dosar, cand nici macar despre banale accidente de circulatie nu se spun prea multe? De ce au fost date fotografii cu cadavrele jandarmilor doar unor ziare sau televiziuni? Aproape toata media romanesca a fost intoxicata cu imaginea posterului rockerului satanist Marlyn Manson, prezentat, triumfalist, de anchetatori ca fiind “vinovatul moral” de tragedia de la Baia Mare. Colonelul Calin Gales, procuror in cadrul Parchetului Militar Oradea, a lansat aceasta ipoteza pe un post de televiziune. Ipoteza ca vedeta rock l-a determinat pe Flaviu Pop sa devina un serial-killer nu sta in picioare. Posterul respectiv nu dovedeste nimic. Va prezentam si declaratia fratelui lui Pop. “Cand am ridicat lucrurile lui Flaviu, de la unitate, colegi de-ai lui mi-au spus ca desenul de pe capacul valizei a fost facut de sanitarul de la Cluj. El nici nu stia sa deseneze”, ne-a declarat fratele lui Pop. Revenind, este curios cum s-a raspandit ipoteza psihozei jandarmului, in conditiile in care toate marturiile o contrazic. Orice psiholog sau psihiatru poate confirma ca psihozele nu apar din spuma marilor. O persoana psihotica poate fi depistata cu usurinta (cazul unui criminal in serie). Iar “premeditarea” gestului lui Flaviu Pop a fost deja “dovedita” de anchetatori, dupa o simpla privire aruncata la fata locului.

“Cadavrul viu”

“Fotografia ridica mai multe semne de intrebare. Observati pozitia nefireasca a capului victimei. Cum de i-a in urma caderii? Mai observati distanta foarte mica dintre dara de sange de pe perete si umeri si veti realiza ca militarului nu i-ar fi incaput capul, pentru a aluneca, intr-un spatiu de cativa centimetri. In plus, dara de sange de pe perete formeaza o linie dreapta, nu o curba, cum ar fi trebuit daca i-ar fi “culisat” capul pe perete. Luand in calcul si pozitia mainii drepte, cadavrul pare mai degraba “rezemat” ulterior in aceasta pozitie. In fine, mai exista un aspect cel putin ciudat in pozitia victimei. Dara de sange care apare in dreapta jos este mult mai putin consistenta decat celelalte, ceea ce sugereaza ca lesul putea fi tarat circa 20 de cm pentru a ajunge in pozitia in care a fost fotografiat”, ne-a declarat criminalistul care a analizat fotografia prezentata de toata presa. La fata locului am cautat urma glontului cu care se presupune ca si-a curmat viata Pop. Urma respectiva este in tavan la o distanta de circa 20-30 de centimetri de locul in care a fost gasit Pop, in fata cadavrului, si nu in spate, cum ar fi trebuit sa fie daca tanarul s-ar fi sinucis. Este o urma rotunda, ca un mic crater, de parca cineva a tras perpendicular pe tavan. Pop avea o urma sub barbie. Pe acolo a patruns glontul (sin)ucigas. Nu se stie pe unde a iesit, parintii nu au fost lasati sa vada. Toate cadavrele au fost aranjate de cei de la medicina legala.

Deocamdata ipoteze

Daca suspiciunea cum ca nu Flaviu Pop este criminalul se confirma, inseamna ca autorul este, cel mai probabil, un superior al fruntasului. In orice caz, cineva cunoscut soldatului aflat in post, tinand cont ca i s-a permis accesul in incinta. Oricum, mobilul crimei ramane un mister, fie ca Flaviu Pop este autorul, fie ca este altcineva. Repetam, pentru a nu fi gresit intelesi, ca am avansat doar ipoteze. Nu suntem criminalisti de meserie, desi un specialist ne-a confirmat dubiile. Este posibil sa ne inselam. Cum la fel de posibil este ca anchetatorii sa se insele. Erori judiciare au existat de cand lumea. Vom reveni.

Unde sunt bocancii?

Din discutia cu familia fruntasului Pop am aflat alte amanunte interesante. Cand politistii au fotografiat celebra valiza, din ea au fost scoase cartile si albumul foto. Un album in care este Pop si prietena lui. Multe instantanee din care rezulta ca erau foarte apropiati. “Urmau sa se casatoreasca. Chiar saptamana trecuta mi-a spus ca vine acasa si ne vom lua o masina de spalat si o microcentrala. Uitati ce citea, inainte de asta i-am dus . Mi-a cerut sa-i duc si Biblia. Asa este un satanist?”, s-a intrebat mama lui Pop. Cartile din valiza pe care politistii, din motive ciudate le-au scos sunt: Zaharia Stancu ("Padurea nebuna"), I.Budai Deleanu ("Tiganiada") si “Cenusa” de Stefan Zeromski. Camera lui Flaviu Pop este obisnuita, cu o biblioteca, fara insemne dubioase. Dar cea mai interesanta intrebare pe care o pune familia Pop Politiei si anchetatorilor este: unde sunt bocancii lui Pop? In fotografie apare cu bocanci, la Morga, familia l-a gasit pe Pop descult. Au trebuit sa aduca de acasa pantofi. “Eu i-am dat ghetele mele, nu avea de la unitate. Cand am primit lucrurile am cerut si ghetele, nimeni nu stie unde sunt. Avea si un casetofon, pe care nu l-am primit”, ne-a declarat fratele lui Pop.

Credinta sau imagine?

Interesant este si modul in care s-a desfasurat inmormantarea jandarmilor. Se stie ca cei care se sinucid nu sunt inmormantati crestineste. Asa s-a procedat si in cazul lui Flaviu Pop. Se spune ca parintii celor patru jandarmi ar fi cerut ca Pop sa nu fie inmormantat alaturi de fiii lor. Mama fruntasului jandarm sustine ca parintii colegilor lui Flaviu nu ar fi avut obiectii cu privire la modul in care ar fi urmat sa fie inmormantat baiatul ei. “Nu mi-a spus nimeni ca nu este de acord. Si ei sunt parinti ca si mine. Durerea este la fel de mare. Eu nu cred ca baiatul meu a facut asta. Am fost le Episcopie, am vorbit cu preotii si am primit dispensa sa poata fi inmormantat crestineste. Asa mi-au spus. Si marti si miercuri. Noi am stiut ca Flaviu va fi inmormantat langa colegii lui. Dar am fost mintiti! De ce oare? Joi, la inmormantare, cand nu se mai putea face nimic, am vazut si ati vazut unde a fost dus. Si fara slujba. De ce au mintit? L-am intrebat pe preot si mi-a spus ca s-a decis asa deoarece presa centrala ar fi sarit pe ei. Ar fi scris urat de Episcopie. Se poate asa ceva? Daca stiam, puteam sa-l duc langa mormantul tatalui lui. Asa, unul este intr-un loc, iar celalalt in alt loc. Este un Dumnezeu care Le vede pe toate”, ne-a spus, plangand, mama lui Flaviu Pop.

Nicolae TEREMTUS
Dorin PETRISOR



* Demisia directoarei Ana Moldovan nu vindeca ”ranile financiare” ale DPC
Directia banilor ”pierduti”

Printre cele mai daunatoare mosteniri ale “regimului rosu”, fireste exceptand ingradirea libertatii romanului, se gaseste cultivarea indolentei in privinta a tot ceea ce nu e bun personal. Continuam sa acceptam tacit ca daca nu se fura din buzunarul personal, parca nici nu este un delict atat de grav. Totusi, GAZETA s-a trezit din letargie si incearca sa lamureasca modul in care Directia de Protectia Copilului Maramures (DPC) si fundatiile implicate au cheltuit “purcoiul” de bani de la comunitatea europeana.

Cine, cum si cu ce rezultate a cheltuit in Maramures banii primiti de la comunitatea europeana pentru restructurarea institutiilor in care erau mentinuti in viata copiii institutionalizati de statul roman? O parte dintre personajele implicate in implementarea programului “Copiii mai intai” s-au trezit peste noapte cu jeepuri sau masini de lux, le-au crescut in curte vile sau casoaie cu “linii ultramoderne”, conturile li s-au umflat “ca apele la inundatii”. Cine sunt ei, ce sfori au tras si cu complicitatea cui? Raspunsurile urmeaza sa le aflam impreuna intr-un viitor mult mai apropiat decat cred chiar ei, cei care si-au “umflat burtile” din banii copiilor, mizand pe faptul ca functiile, relatiile sau conjunctura de “a nu fi bagat mana-n buzunarul cetateanului” vor face ca faptele lor sa fie ingropate, cel putin pana cand timpul si legea le vor prescrie. Din nefericire, pasienta nu a iesit. Tot din nefericire, acei copii au suferit si au simtit pe pielea lor efectele dezastruosului mod de implementare a unei reforme gandita exclusiv pentru binele lor.

PHARE, cuvantul magic

… care-nbogateste. Cei care au dat aceasta interpretare reusind si “implementarea” acesteia stau linistiti. Probabil, chiar acum ne sunt alaturi citind peste umarul nostru sau silabisind in incercarea de a descoperi daca numele lor se regaseste acum sau mai tarziu pe acesta lunga lista de “descurcareti”. Inainte de toate, e necesar sa cunoastem sursele de finantare ale DPC. In primul rand (nu neaparat cel mai important) sunt contributiile primariilor din judet, care cotizeaza in functie de numarul de copii institutionalizati, banii folositi pentru acoperirea cheltuielilor materiale. Apoi sunt banii de la Consiliul Judetean (CJ) prin care, de regula, se acopera cheltuielile de personal. Peste acestea, tortul finaciar de la DPC mai este ornat cu sponsorizari si donatii, iar incepand cu 2001, cu fonduri venite de la comunitatea europeana. Aceste fonduri, atractivele PHARE, au fost dirijate catre Romania, in acest caz, pentru “restructurarea institutiilor rezidentiale, crearea si dezvoltarea serviciului alternativ de tip familial.” Mai simplu spus, europenii au acceptat sa ofere acest ajutor financiar nerambursabil, pentru a putea corecta modul in care sunt crescuti copiii orfani sau parasiti si aflati sub “tutela statului.”

Schimb de buzunare

Povestea a inceput in 2000, cand, in urma scandalului international cu privire la adoptiile internationale (va mai amintiti probabil de supozitia copiilor adoptati pentru a servi ca “materie prima” pentru transplantul de organe, sau de cazurile copiilor adoptati despre care nu s-a mai aflat niciodata nimic), guvernul Nastase a decis stoparea acestui act. Ce nu a fost explicat la momentul acela e faptul ca si prin acest mod (al adoptiilor) in tara intrau “bani europeni”. Numai ca acestia se indreptau exclusiv spre buzunarul sucursalelor romanesti ale marilor fundatii europene. Statul cam lua ciu-ciu. Departe de mine gandul de a acredita ideea ca adoptiile-haos ar fi fost solutia optima pentru o viata mai buna pentru copii, dar nu poate fi neglijat nici aspectul ca prin adoptarea noii propuneri internationale (de a desfiinta, acolo unde se poate, spitalele sau caminele-mastodont care adaposteau uneori sute de copii), banii UE se distribuiau in mai multe buzunare. Brusc se putea ivi “un investitor de bine” care sa construiasca sau sa renoveze “pe-o nimica toata” o casa care sa fie apoi populata cu un grup restrans de copii. Varianta in care, copiii ar fi putut fi mai bine educati si supravegheati. Acel “investitor de bine” putea fi oricine (glumesc), chiar un potential sustinator de partid, de exemplu. Sau o ruda, cunostinta, cetatean dispus sa-mparta beneficiul care “l-ar fi plouat peste noapte si l-ar fi gasit fara umbrela” (curat ghinion, nene Iancule!). Oricum, cert e ca in 2000 s-a pornit ofensiva de dirijare a “banilor europeni” prin intocmirea de proiecte PHARE. Maramuresul a castigat cireasa de pe tort. Toate cele trei proiecte au fost desemnate castigatoare. Dar cum “a dat norocul peste judet”?

Protectia lui Muhler

Maramuresul era singurul judet din Romania in care isi desfasura activitatea o fundatie britanica specializata in protectia copilului (HHC Marea Britanie). Aceasta era reprezentata de Eric Lee care, printre alte vitejesti acte in teritoriu, a achizitionat in 1999 sase case de tip familial. Dupa ce le-a dotat, le-a donat CJ si acestea au fost populate cu copii proveniti de la leaganele din Cavnic si Sighet. Problema s-a ivit cand cetateanul britanic a disparut brusc, fara explicatii si cafele de despartire, taman cand il cautau niste cetateni de la Interpol pentru explicatii referitoare la umflatele cheltuieli din fondurile fundatiei pe care o reprezenta. Asadar, il lasam pe Lee (naufragiat, se zice, intr-o tara africana) sa se descurce cu Interpolul si ne indreptam atentia catre succesoarea acestuia. Georgete Muhler, a venit in Romania, mai exact in Maramures, ca reprezentanta a HHC Marea Britanie, pentru a continua ceea ce-ar fi trebuit sa faca Lee si pentru a “repera onoarea pirduta” a fundatiei. Povestea incepe la sfarsitul lui 2000, cand DPC a fost condusa magistral de scurt timp de preotul Gavril Bulz. Atunci se intocmesc trei proiecte de restructurare a centrelor de plasament, toate castigand fondurile solicitate. Persoane din interiorul DPC recunosc ca meritul apartine nu neaparat extraordinarelor proiecte, ci reprezentantei HHC Mare Britanie in Romania, maramuresencei prin adoptie, Georgete Muhler, care ar fi o apropiata a baronesei Ema Nicholson de Winterbourne (membru in Parlamentul european, responsabila cu reforma din sistemul de protectie a copilului). Datorita acestei relatii si a “pilelor” puse de Muhler, Maramuresul devine judetul care castiga pentru cele trei proiecte cei mai multi bani din fondul PHARE.

Cosma – Darabus

Cele trei proiecte PHARE au fost intocmite de cvartetul Florian Salajan, Stefan Darabus, Delia Pop si Gavrila Bulz si au fost inaintate, conform uzantelor, Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului de catre DPC. Numai ca proiectele au fost comune, o fundatie numita HHC Romania (constituita chiar la inceputul lui 2001, cand se stia de viitoarea ”punguta” de la UE) devine partener al DPC pentru indeplinirea proiectelor. Norocoasa fundatie romana era condusa de Stefan Darabus, fostul traducator al controversatului Eric Lee, “lasat mostenire” lui Muhler si, se spune, impus de presedintele CJ Maramures, Alexandru Cosma, ca fiind “singurul care va avea sustinera CJ” pentru reusita proiectelor. De ce a fost ales tocmai Darabus la conducerea fundatiei (sau fundatia a fost aleasa pentru implementarea proiectelor, cine mai poate sti?), nu se stie exact. Cert e ca, legatura tandemului Cosma – Darabus, nu e doar o afinitate ce s-ar fi putut stinge oricand, ci si o oarecare legatura de rudenie. Sotiile celor doi sunt verisoare, iar Cosma ar fi fost si nasul din prima cununie al sotiei lui Darabus.

Proiectul Gardani

Dintre cele trei proiecte ”maramuresene”, astazi are prioritate cel care trebuia sa restructureze Centrul de Plasament copii scolari cu deficiente Gardani, proiect care a ”ingurgitat” 554.722 euro. Proiectul Gardani a primit numele de cod ”PHARE 114 B”, iar managerul proiectului a fost numita Delia Pop, angajata a DPC, dar si director al HHC Romania (”amanunt” care incalca o hotarare guvernamentala ce specifica faptul ca ”personalul salariat de specialitate - ONG - sa nu desfasoare simultan o alta activitate in sectorul public al protectiei copilului”), aflata intr-un evident conflict de interese! Contributia CJ a fost de 27% (aproape 64.000 euro, cu care s-au platit salariile angajatilor DPC), de la UE au venit 175.441 euro (72%). Tot de la UE au venit si 315.453 euro, suma fiind ”gospodarita” de HHC Romania. Cu acesti bani, fundatia lui Darabus trebuia sa achizitioneze, renoveze si doteze (conform declaratiei 489 din 28 noiembrie 2001 a lui Georgete Muhler) 2 centre de zi, 10 apartamente de tip familial (prin recompartimentarea castelului din Gardani) si 2 case de tip familial. Numai ca finalitatea a fost diferita. Doua centre de zi au fost renovate (in cazul Leaganului 2 din Sighet si sediul ASSOC), cele 10 apartamente in castelul din Gardani s-au transformat in alte 9 case cumparate haotic (tranzactie care a facut sa creasca foarte mult costurile ulterioare pentru intretinere) si au fost cumparate doua case de tip familial. Practic, HHC R a cumparat doua centre de zi si zece case. Rezulta: proiect nerespectat.

Casele intereselor

Cea mai spinoasa problema este a modului in care au fost cumparate casele. Desi la initierea proiectului erau 105 copii cu domiciliul in Baia Mare, 23 copii cu domiciliul in Sighet si 100 copii cu domiciliu in zone rurale indepartate, casele s-au cumparat cinci in Baia Mare, una in Viseu de Sus, una in Salsig (unde erau 14 copii), una in Ardusat (erau trei copii), una in Targu Lapus si una in Mogosesti (unde... nu erau copii). Criteriile de selectie a amplasamentelor caselor sunt suspecte de interese ciudate, existand distante mari intre ele, copiii fiind mutati aleatoriu si rupti de comunitatea din care provin, iar modul de administrare si functionare presupune cheltuieli suplimentare de transport. Intreresant este si graficul logisticii de personal. Daca la initierea proiectului erau 47 de persoane existente in centru, in 2001 CJ aproba 109 posturi, iar ultimele informatii certifica faptul ca acum s-au propus 121 posturi. Restructurare cu extindere de personal si patrimoniu. Genial! Dar cine sunt ”norocosii” vanzatori ai caselor achizitionate de HHC R? De ce norocosi? Pentru ca, veti vedea, sumele oferite par suspect de generoase (cuprinse intre 22.500 USD si 55.000 USD in 2001!). Ne atrag atentia in special Liviu Avram (seful APAPS) si Florin Papita, ultimul, probabil, un vechi ”colaborator” al lui Darabus. Altfel e greu de explicat cum Papita a reusit in aprilie 1999 sa vanda o casa pe Dealul Florilor controversatului Eric Lee (Darabus, pe acea vreme, era traducatorul sau) cu 94.500 USD, iar in 2001 sa-i vanda HHC R o alta casa (pentru proiectul Gardani) situata pe Valea Rosie, nr. 33 cu 55.000 USD (convertit in lei, 1,8 miliarde). Tranzactie demna de un abil agent imobiliar. Oricum, ”povestea gainii cu oua de aur” nu se-ncheie aici.

Catalin VISCHI



* Suspecta disparitie a unui ”cadou” de la politisti
Pierdut microbuz. Gasitorului recompensa.

A disparut un microbuz primit de Primaria Miresu Mare de la Directia Generala de Politie! Totusi, in urma cercetarilor intreprinse de Inspectoratul de Politie Maramures si Serviciul de Control si Audit Public Intern din cadrul Prefecturii, s-a ajuns la o concluzie ciudata. Desi Ioan Farcasan, primarul din Miresu Mare, a fost gasit vinovat de mai multe incalcari ale legii, in cazul “Microbuzul” se incearca acreditarea ideii ca ar fi “existat doar pe hartie”.

"Din doi, unul ti-e prieten, iar celalalt dusman", afirma Ioan Farcasan, primarul din Miresu Mare. Realitatea ii confirma declaratia. Cativa dintre consatenii sai au sesizat autoritatile despre unele nereguli financiare din cadrul Primariei. Unele sesizari s-au dovedit intemeiate, asa cum rezulta din consemnarea lui Carmen Panici, seful serviciului de Control si Audit Public Intern din cadrul Prefecturii. Cea mai grava a fost a lipsa unui microbuz primit de la Ministerul de Interne in 1997. "S-a constatat ca Primaria Miresu Mare a primit in anul 1997, cu titlu gratuit de la MI (Ministerul de Interne) – Directia Generala de Politie Bucuresti, un numar de 7 autovehicule si s-a inregistrat la Primaria Miresu Mare un numar de 6 autovehicule. La momentul efectuarii controlului, Primaria detinea doar un autoturism Dacia. Pentru un numar de 5 autovehicule s-a organizat licitatie de vanzare. In prezent, se afla in curs de verificare de catre organele de politie autovehiculul Microbuz, neinregistrat la Primarie, care a fost repartizat de la MI." Paradoxal, raspunsul lui Anton Breban, seful Inspectoratului de Politie Maramures, referitor la aceeasi problema, contrazice constatarile Prefecturii. "Referitor la modul de gestionare a autovehiculelor intrate in patrimoniul Primariei, s-a constatat ca in anul 1997 au fost primite cu titlu gratuit de la MI, un numar de sase autovehicule, iar cinci dintre ele au fost vandute la licitatie." Pe langa faptul ca ni se pare curios ca Politia sa accepte cercetarea masinilor primite de la MI (institutia superioara), nu intelegem cum au reusit identificarea a sase masini in loc de sapte, exact “veriga esentiala” lipsind. "Capitolul este incheiat. Pe hartiile initiale apareau sapte masini, iar noi am primit sase", a afirmat primarul. Probabil ca satenii si oamenii Prefecturii nu stiu sa numere, dar au stiut cei ai lui Breban.

Incompatibil avertizat

In rest, in sat viata este linistita, calmul fiind tulburat doar de satenii intrebati despre cum e cu primaria. "Platim 250.000 de fiecare vaca, la ciurdar. Ni s-o cerut 150.000 de lei in urma cu o luna, fara chitanta. O zas c-or lua niste ingrasaminte pantru pasune, da' n-o luat. O parte din pasune ii vanduta fara licitatie unui padurar din Iadara. Tat fara chitanta, ne-o cerut 35 de mii pantru numerele de casa. Da' mie mi-o zas un consilier local ca or fo' numa 30 de mii", a afirmat Marius Pop, un localnic, sustinut de Ioan Pop. "Aci's mai multe treburi cu Primaria asta. Masinile s-o vandut, da' nu sa stie unde. Di ce in acte nu sa scrie nimic de microbuz? Sau ii la Vasalica Pasulii din Lazut? Apoi, drumurile nu-s facute, iluminatul public inexistent, la fel ca si gazul, padurile nu-s retrocedate, nu s-o intocmit chitante pantru banii incasati de agentu' cultural Ioan Buda... Nimic nu merge", a conchis Vasile Maries. Pentru neintocmirea de chitante pentru banii incasati de la cetateni, primarul a fost sanctionat cu avertisment. Miloasa pedeapsa. Am mai aflat ca primarul Farcasan este medic veterinar (functie incompatibila cu aceea de primar), dar nu a renuntat la nici una dintre cele doua functii, desi Prefectura, in conformitate cu legea, l-a somat sa se decida doar pentru una. Despre nemultumirile satenilor, Farcasan spune, pasiv, ca “nu poti sa-i multumesti pe toti. Facem cat putem, dar daca nu sunt bani... Sigur ca sunt si nemultumiri. Maries asta, de cand am ajuns primar, ma infrunta. S-ar putea sa fie in spatele incendiului in care mi-au ars doua capite de fan. Nu fac supozitii, ca nu pot dovedi. Politia nu a gasit nimic." Oricare ar fi adevarul, in Miresu Mare situatia nu-i roz. Si nici nu ne-a lamurit nimeni. Unde-i microbuzul?

Ciprian DRAGOS