ANCHETE, ATITUDINE, POLITICA

* Interese materiale si politice provocate de vanzarea a doua imobile din Baia Mare
Miza vanzarii Sfintei Marii

* Ratiunile care au “vaduvit” Sighetu Marmatiei de gaz metan
Amanarea amaratilor!

* Amenintari cauzate de dezvaluirea ilegalelor pensii CAP din Sieu
Clanul Sofinet

* Ilegalitati economice

* Coltu’ meu
Replica cumnatului de primar

* ISTORIA MAMUTILOR FARMACEUTICI (I)
Pfizer - gigantul de lut

* Un sighetean si-a construit o casa pe terenul Ambulantei!
Ultimatum urbanistic

* Schimbul de azi
Zbor deasupra unui cuib de rugi

* Primarul si politia protejeaza clanul gateristilor din Boiu Mare?
Agresiune de tip mafiot

*Ma tot mir
Ciudata lume a mamiferelor

* Interese materiale si politice provocate de vanzarea a doua imobile din Baia Mare
Miza vanzarii Sfintei Marii

Cel mai rasunator scandal baimarean al sfarsitului de an 2004 si inceputul acestui an se invarte in jurul Policlinicii “Sf. Maria”, o societate civila medicala constituita in 1998 si condusa de medicii Dan Marinca si Ioan Blajan. Miza scandalului o reprezinta cele doua cladiri in care functioneaza Policlinica, dar mai ales terenurile de sub ele.

Din 1990, in spatiul in care functioneaza actuala Policlinica “Sf. Maria” si-a desfasurat activitatea o unitate medicala ce apartinea de Spitalul Judetean, respectiv Policlinica cu plata (in prima cladire, cea din intersectia Bd. Bucuresti cu Republici) si o gradinita (in cea de-a doua cladire). Inainte de 1989, in cele doua imobile era policlinica Spitalului Judetean (cladirea apare in evidentele contabile ale Spitalului), iar in a doua cladire era sediul unei intreprinderi de transport pentru agricultura. Aceasta din urma nu apare in evidentele contabile ale nici unei institutii. Practic, a fost “cladirea nimanui”, conform concluziei celor care au trecut cele doua imobile in proprietatea privata a Statului atunci cand s-a constituit Policlinica “Sf.Maria” - o initiativa privata a unui grup de medici specialisti, constituiti intr-o societate medicala . Policlinica “Sf. Maria” a fost prima unitate medicala de acest tip infiintata in zona, multi din medicii cunoscuti ai Baii Mari considerand-o o alternativa la oferta medicala a Spitalului Judetean. Pana aici, nimic deosebit. In anul 1999, cei care conduc Policlinica privata si-au afirmat dorinta de a cumpara cladirile in care isi desfasurau activitatea. Cladirile erau date in folosinta medicilor prin contract de comodat (adica chirie zero, avand in vedere ca era o activitate medicala destinata baimarenilor si nu numai). Atunci, in 1999, a fost prima tentativa de a cumpara cele doua cladiri. Nu s-a reusit, deoarece nu existau legi care sa reglementeze clar astfel de situatii.

Legi interpretabile

In anul 2003, prin hotarare de Consiliu Judetean (CJ) cele doua cladiri in care functiona Policinica “Sf. Maria” au fost trecute din domeniul public al judetului in domeniul privat. Prin aceasta hotarare s-a facut un pas in favoarea cererii medicilor de la Policlinica. Potrivit legii, cladirile aflate in domeniul privat se pot vinde prin licitatie publica (Legea 215, a administratiei publice locale). A urmat anul 2004, cand CJ a emis doua hotarari (in februarie si aprilie), prin care cererea celor de la Policlinica este aprobata pentru vanzare in temeiul Legii 215 (lege in care se face o trimitere la modalitatea de vanzare a cladirilor, dar nu existau precizari clare). Conform surselor noastre, s-a tergiversat vanzarea aprobata deoarece Alexandru Cosma, presedintele de atunci al CJ, a ezitat sa dea curs hotararii Consiliului pe care-l prezida. Problema este controversata si greu de stabilit cine si de ce a tras de timp. In fine, au venit alegerile locale din 2004, a avut loc schimbarea conducerii CJ, iar cei de la Policinica “Sf.Maria” au reluat demersurile pentru rezolvarea cererii de cumparare a celor doua cladiri. Si a inceput nebunia.

Comisia

Noul CJ si-a intrat in atributiuni, au fost constituite comisiile, a trecut perioada fireasca de asezare a lucrurilor din punct de vedere politic. Dupa cum se stie, “localele” au fost castigate de Alianta D.A., implicit si functiile de conducere. Acest lucru nu a schimbat problema de fond in cazul solicitarii Policlinicii. Partea interesanta a acestui caz incepe in 4 noiembrie 2004, cand s-a intrunit Comisia pentru Vanzarea Spatiilor Comerciale si de Prestari de Servicii, comisie constituita prin hotarare de CJ. Din aceasta comisie fac parte consilierii judeteni Teodor Luputiu, Calin Matei, Marinel Zoicas si directorii din CJ Gheorghe Motoc si Ioan Popa. Pe ordinea de zi a comisiei era vanzarea cladirilor catre Policlinica si un teren din Sighetu Marmatiei. Dupa ce si-a insusit raportul de evaluare efectuat in legislatura anterioara (cand au fost emise hotararile de CJ), comisia a aprobat in unanimitate vanzarea cladirilor. De aceasta data, solicitarea celor de la Policlinica “Sf. Maria” invoca Legea 550/2002, lege care are norme metodologice de aplicare. In anul 2002, cand conducatorii Policlinicii au cerut cumpararea cladirilor au facut cererea potrivit reglementarilor Legii 550. Aici este controversa mare. Legea 550 prevede ca imobilele aflate in proprietatea privata a Statului se pot vinde prin negociere directa. Comisia intrunita in noiembrie 2004 a emis procesul verbal de sedinta cu aprobarile date pentru vanzarea cladirilor prin negociere directa. Negociere care a avut loc atunci. Suma negociata, dupa ce au fost scazute investitiile si a fost actualizata valoarea cladirilor din raportul de evaluare cu indicele de inflatie, a fost de 6,6 miliarde de lei (cladiri si terenuri).

Inceputul circului

Din motive necunoscute, procesul verbal a ajuns la Marinel Kovacs, presedintele CJ, in 12 noiembrie 2004. Kovacs afirma ca la acea data a cerut aparatului juridic al CJ o informare asupra problemei. Informarea a ajuns la prezident in 15 noiembrie, conform declaratiei lui Kovacs si a procesului verbal contra-semnat de catre functionarul Vasile Dragos. De ce este importanta data la care aceste acte au ajuns la Kovacs? Presedintele CJ nu a vrut sa semneze documentele care ar fi dat unda verde pentru vanzare din urmatoarele motive: “Ei au facut vanzarea pe Legea 550, desi precedentele hotarari de CJ din februarie si aprilie 2004 au fost date pe Legea 215. Trebuia organizata o licitatie publica. Eu nu am nimic cu cei de la Policlinica, dar nu pot face o ilegalitate. Apoi, in Comisie s-a insusit Raportul de evaluare de la inceputul anului. Trebuia facuta o alta evaluare si sunt convins ca valoarea de vanzare a cladirilor ar fi fost alta”, a spus Kovacs. Aceste sunt doar doua din motivele pentru care presedintele CJ nu a fost de acord cu vanzarea. Drept urmare, a atacat in contencios administrativ hotararea comisiei CJ si l-a chemat in instanta pe Teodor Luputiu, presedintele comisiei. Supararea lui Kovacs a fost ca procesul verbal a ajuns la el (asa sustine) in 15 noiembrie, iar potrivit legii avea timp cinci zile de la incheierea procesului verbal (4.11.2004) sa atace hotararea. In data de 15 era decazut din termen, totusi Kovacs introduce actiunea in instanta. Demn de mentionat e ca la sfarsitul anului 2004 a avut loc o sedinta de CJ in care Luputiu a cerut presedintelui CJ sa explice de ce l-a dat in judecata pentru cele intamplate cu vanzarea Policlinicii. Atunci, dupa un scurt schimb de replici dure, problema a fost “pasata” in anul 2005.

Castiga comisia CJ

Procesul a fost pierdut de presedintele CJ, instanta hotarand ca a fost un viciu de procedura si obliga pe Kovacs sa plateasca 40 de milioane cheltuieli de judecata si daune. De asemenea, obliga pe presedintele CJ sa semneze contractul de vanzare a cladirilor. “Nu voi avea ce face, am sa semnez, dar potrivit noilor reglementari a Legii contenciosului administrativ, voi putea sa cer in instanta judecarea pe fondul problemei. Aici este marea nedreptate. S-a judecat doar modul in care am introdus eu actiunea in instanta, nu faptul ca a fost vandut pe Legea 550 si nu Legea 215, in baza carora au fost emise hotararile de CJ din 2004”, a declarat Kovacs. Intr-o memorabila sedinta de CJ, de la sfarsitul lunii ianuarie, Luputiu a pus pe tapet situatia. Acesta a informat plenul CJ ca procesul a fost pierdut de Kovacs si i-a cerut sa demisioneze pe motiv de incapacitate de a conduce CJ. Presedintele a mai fost atacat si de Calin Matei si Alexandru Cosma. Mai bine de doua ore s-a discutat de ce s-a pierdut procesul si din vina cui. Kovacs s-a ferit sa dea multe amanunte, dar a fost perseverent in solicitarea sa si a obtinut aprobarea CJ cu 18 voturi pentru si patru impotriva, sa introduca o noua actiune in justitie.

Benzinarie sau povesti?

In cele doua ore de discutii aprinse s-au rostit lucruri de o duritate iesita din comun. Probabil a fost cea mai “rea” disputa a alesilor maramuresenilor din cei 14 ani de democratie. Nervii si-au spus cuvantul si Matei si Luputiu l-au acuzat pe Kovacs ca face “jocurile unor persoane care vor aceste cladiri pentru ceva cu miros de benzina”. Aceasta acuzatie a fost repetata de mai multe ori. Kovacs respinge acuzatia. “Exclus. Nu fac jocul nimanui si nu stiu la ce se refera consilierii. Voi semna contractul de vanzare ca ma obliga legea, dar voi continua in instanta”, a spus presedintele CJ. Ne-am interesat si am aflat care este “barfa” din spatele acestei mult disputate vanzari. Se vorbeste ca Ioan Hoban are interese in a cumpara, el sau altcineva, cele doua cladiri. Nu pentru imobilele in cauza, ci pentru teren. Se mai vorbeste ca pe terenul viran din spatele Policlinicii s-a dorit construirea unei benzinarii, dar pentru a putea primi aprobarea mai aveau nevoie de o portiune de teren pana la bulevardul Bucuresti, respectiv terenul pe care sunt cele doua cladiri ale Policinicii. Am mai aflat ca aceia care au vrut construirea unei benzinarii ar fi daramat una din cladiri pentru a respecta proiectul. Adica trebuia facuta intrarea de pe un bulevard si iesirea pe celalalt bulevard (intersectia Bucuresti cu Republicii). Nimeni nu a vrut sa declare oficial ca este asa. Cert este ca terenul din spatele Policlinicii a apartinut unei persoane fizice si a fost cumparat de o firma cunoscuta in oras. In momentul de fata, printr-o adresa, reprezentantii Policinicii “Sf. Maria” au fost invitati in cursul acestei saptamani sa semneze contractul de vanzare. “Sentinta este definitiva, irevocabila si executorie. Nu ma intereseaza ce se spune, ce se barfeste. Nu dorim decat sa trecem peste acest episod urat si sa ne vedem de treaba. In rest, e vanare de vant...”, a declarat Dan Marinca. Din toata aceasta tevatura ce a starnit patimi mai ceva decat bugetul judetului, pana in momentul de fata, cei mai sifonati au iesit Kovacs si aparatul juridic al CJ. Din pacate, ca la noi, romanii, acum se cauta un vinovat cu orice pret.

Acarii Paun?

Din informatiile primite de la presedintele CJ, care considera ca nu a fost informat in timp util de hotararea comisiei privind aprobarea vanzarii (pentru a pierde posibilitatea de a ataca hotararea in contencios administrativ cu succes), acesta a cerut note explicative celor de la oficiul juridic al CJ. Din explicatiile primite, “un deget acuzator” se indreapta spre Ionel Pop (fostul secretar al CJ), Vasile Dragos si Nicolae Carbureanu. Mai este acuzata si jurista Lucia Corui, care a fost secretara comisiei, cea care a intocmit procesul verbal si informarea pentru Kovacs. Oricum, explicatiile date de unii si altii se contrazic si arata ca in toata acesta tevatura cineva pierde cu siguranta.

Disputa juridica

Referitor la situatia creata, am discutat cu mai multi juristi si avocati. Dupa atatea discutii si chiar un proces, parerile sunt in continuare impartite. Mentionam ca Directia de Sanatate Publica a trimis o adresa CJ prin care mentiona ca in cazul “Sf. Maria” nu au fost respectate dispozitiile legale privind administrarea unitatilor medicale. Altfel spus, ar fi nevoie de acordul Ministerului Sanatatii pentru a vinde cladirile Policlinicii! Mai mult, anumite voci afirma ca aceste imobile cu destinatie medicala primite in “comodat” nu pot fi vandute. Am verificat textele de lege si putem spune ca toate fac referire la imobilele publice, respectiv cele aflate pe domeniul public al CJ. Dar, cele doua sunt din 2002 in domeniul privat al CJ. Din aceasta perspectiva vanzarea se poate face pe Legea 550.

Nicolae TEREMTUS





* Ratiunile care au “vaduvit” Sighetu Marmatiei de gaz metan
Amanarea amaratilor!

Despre gazul metan care de vreo cinci ani tot vine spre Sighet, dar nu ajunge nicicand la destinatie, am scris pana ne-a durut mana. In timpul guvernarii PSD povestea s-a aprins ca un foc alimentat cu paie electorale, iar apoi s-a stins, fasaind incet a plictiseala. Dar care au fost ratiunile pentru care firma “de apartament” care a castigat licitatia nu a mai facut lucrarile de distributie?

Madames et messieurs, unde este gazul metan din Sighetu Marmatiei? Raspunsul este: la Calarasi, cuibul odihnitor al baronului pesedist Doru Ioan Taracila. Acesta, acreditat drept “patron mascat” al firmei BERG Sistem Gaz SA, a castigat licitatia in valoare de 3,5 milioane de euro pentru lucrarile de distributie a gazului din Sighet, o fapta de vitejie petrecuta in toamna lui 2003, cand PSD se afla la apogeu. Dupa castigarea licitatiei, BERG a inchiriat in Sighet un spatiu pentru birouri, si-a pus un banner gigantic si... nu si-a mai aratat nasul prin Maramures.

“Ratiunea” BERG

De ce s-a mai inscris societatea din Calarasi la licitatie?, va veti intreba. Probabil pentru a pune mana pe banet (actiune conditionata insa de finalizarea lucrarii). Numai ca in timpul in care BERG castiga “la masa verde” licitatia, sufland-o de sub nasul profesionistilor de la Concordia Cluj, in Calarasi se intamplau urmatoarele: concernul francez Saint Gobain (care desfasoara afaceri in peste 50 de tari – in Romania avand firme in Bucuresti, Satu Mare si Turda) a anuntat ca este dispus sa investeasca 100 de milioane de euro intr-o fabrica de parbrize. Fabrica urma sa fie deschisa intr-o comuna din Calarasiul “marelui” Taracila, si urma sa aiba 4.000 de angajati. Numai ca investitia a fost conditionata de realizarea in zona a aductiunii de gaz metan. Si gazul a fost adus de urgenta, in doar cateva luni, de la distanta de 85 de kilometri! Cum a fost posibil? Simplu. Guvernul PSD a emis o hotarare, BERG s-a pus pe treaba si totul s-a rezolvat in doi timpi. Cat despre aductiunea de la Sighet, lucrurile au mers altfel, adica deloc. “Luati cu treaba” aductiunii din Calarasiul natal, cei de la BERG “au uitat” de Sighet (influenta nula a liderilor locali la Centru o fi fost de vina, suguim noi).

Sa vina altii!

Referitor la modul de (ne)lucru al celor de la BERG, Eugenia Godja, primarul municipiului Sighetu Marmatiei, ne-a declarat urmatoarele: ”Dupa ce societatea BERG Sistem ne-a cerut sa eliberam gratuit autorizatia de constructie, orasul pierzand astfel circa 2 miliarde de lei, in baza unei adrese MAI care spune ca e o lucrare de interes public, ne-am interesat la Bucuresti si am aflat ca nu putem face asta, pentru ca Ministerul Finantelor nu accepta. Asa ca noi am cerut Ministerului Economiei si Industriei sa se organizeze o alta licitatie, in speranta ca cineva serios va adjudeca lucrarea si se va apuca de treaba.” Pe diferite “canale de informare” am aflat ca ar mai fi si varianta ca Agentia Nationala pentru Reglementarea Gazelor Naturale sa declare nul contractul incheiat cu Berg Sistem si sa propuna urmatoarei clasate la licitatie (firmei Concordia Cluj Napoca) sa se apuce de treaba! Oricum, painea si cutitul se afla pe masa MEI si ANRGN (organizatorii licitatiilor si platitorii lucrarilor), Sighetul fiind doar un simplu beneficiar. Pana atunci, in haosul creat de transferul politic de Putere, treaba cu gazul pentru Maramuresul istoric s-a cam uitat. Speram ca noul ministru al Economiei, Codrut Seres, nu va uita cum a ajuns in Parlament (ales pe listele maramuresenilor) si va pune umarul la rezolvarea problemei. Cei 200.000 de locuitori ai Maramuresului de nord s-au saturat sa-si bage padurile pe foc, iarna de iarna, cu cheltuiala, efort si mizerie cat incape. Ar vrea sa beneficieze si ei de civilizatie. O dorinta pentru normalitate...

Teofil IVANCIUC





* Amenintari cauzate de dezvaluirea ilegalelor pensii CAP din Sieu
Clanul Sofinet

“Praful” starnit de dezvaluirea modului prin care diversi cetateni au facut “functionale” pensii CAP ilegale s-a ridicat pana la amenintari directe. A pune punct acestui capitol e sinonim cu a accepta coruptia si fraudarea bugetului de Stat. Asadar, continuam.

Dupa ’89, Ileana Sofinet, sef serviciu la Casa Locala de Pensii Sighetu Marmatiei, a avut o ascensiune fulminanta si oarecum asemanatoare cu a sotului ei Anton Sofinet, inspector la Autoritatea de Control a Finantelor Publice Maramures. Normal, pana la urma, conform proverbului: “cine se aseamana, se aduna”. Care a fost traseul si care sunt protectorii principalei vinovate in scandalul pensiilor CAP ilegale din comuna Sieu? Vom incerca sa aflam impreuna.

Tava si otava

In perioada ante-decembrista, sotii Sofinet erau ospatari la restaurantul Curtea Veche din Sighet. Dupa decembrie ’89, profitand de “acumulari” si de principiul liberalismului economic au devenit mandatari (locatie de gestiune) ai restaurantului-etalon al municipiului de peste Deal. Ca orice patroni care se respecta au absolvit si o facultate. Una de doi lei. Cea din Chisinau. Nu vom vorbi acum despre ajutor, filiere sau cotizatii pentru implinirea acestui deziderat (“ananian”?), ci despre anomalie.

Drumul catre... cer

Ce este anormal? Sistemul, desigur. Sosita pe ruta ICSAP Sighet, anul 1998 o gaseste pe Ileana Sofinet in postura de angajata a Directiei Generale de Munca si Protectie Sociala. Dupa schimbarea sistemului de lucru, din cauza faptului ca foarte multi dintre cotizantii si beneficiarii fondului de pensii locuiau peste Deal, la Sighet s-a creat un punct de lucru al Casei Judetene de Pensii. Si pentru ca sistemul cerea un sef, acesta a devenit Ileana Sofinet (in miraculoasa luna mai a anului 2002). Cum va spuneam, sistemul... In fapt, acesta e “singurul vinovat” de faptul ca sefa Casei de Pensii Sighet poate fi acuzata de angajari suspecte de... nepotism.

Casa nepotilor

Din cei 8 angajati (sau prestatori de servicii) ai Casei locale de Pensii, patru sunt rude. Exceptand-o pe sefa Ileana Sofinet, si-au castigat dreptul de a fi platiti din bani publici, exclusiv datorita pregatirii profesionale de exceptie!, urmatorii: Emil Szebeni (inspector asistent), Dana Dragus si Ionel Arba, tustrei nepoti de-ai sotului Anton. Miscarea browniana s-a bazat si pe intelegerea pe care Ileana Sofinet a avut-o cu directorul general al Casei Judetene de Pensii Maramures, deja celebrul Gavril Miclea. Practic, ca un adevarat Meccena al Pensiilor, Miclea i-a dat “mana libera” lui Sofinet sa-si angajeze echipa. Asa a ajuns echipa de la Casa de Pensii Sighet sa fie impartita echidistant: 50% Sofinet & Rudele, 50% ceilalti.

Bazele

Relatia de exceptie pe care familia Sofinet o are cu directorul general Miclea se leaga de cateva nume, date, fapte si intamplari care s-au dovedit a fi fericite pentru toti cei in cauza. Dintre acestea vom enumera: Victor Vaum (fost sef al filialei judetene a partidului de apartament PSDR, care dupa fuziunea cu PDSR-ul tovarasului Iliescu a devenit, meritat, director executiv al Directiei Judetene de Munca Maramures), cantaretul-colonel MI Gheorghe Turda (nici o legatura cu reusita de exceptie a fiicei Antonela-Alina la Academia de Politie “Alexandru Ioan Cuza”). Nu putem ignora nici gura-lumii care neadevar graieste despre un incediu al acoperisului casei din Remetea Chioarului (familia Miclea, greu incercata, a fost salvata de un camion de cherestea venit pe relatia Sighet) sau despre baza pusa de Anton Sofinet (care a fost meritoriu profesor in perioada in care sotia lui Miclea a facut doi ani de invatamant universitar intr-unul singur si calendaristic). Cat despre relationarea cu Bucurestiul, datorita (sau din cauza?) “triunghiului” Nicolae-Eurofor-Tudorache, a fost una de factura... generala.

“Biznisuri” functionaresti

Desi sotii Sofinet sunt functionari publici, ei detin, conform cunostintelor sighetenilor, cel putin doua spatii comerciale (demonstrand veridicitatea proverbului ala cu “toti ne intoarcem de fiecare data la matca”). Primul spatiu comercial este restaurantul “Select” din Sighet, iar cel de-al doilea, popasul turistic “Ciuperca”, situat pe DN 19 in zona Huta-Certeze. De asemenea, cei doi mai au una bucata casa de 110 mp si doua masini marca Renault, model Clio (ultimele fiind omise din declaratia de avere, din cauza grabei si a grijilor).

Dur-aluminiu

Acestea fiind spuse, pe viitor ne vom concentra atentia asupra activitatii prodigioase a sefei sighetene de la Pensii. Daca nu cumva va interveni Anton Sofinet, un cetatean-inspector care, in afara de Anton Breban (seful IJP Maramures), Papa Pius al XII-lea si mine, se pare ca a reusit sa ameninte pe toata lumea. Cu ce? Cu ce i se poate “intampla” daca nu se potoleste. Nepotolit cum ma stiu, astept… Si adun. Adun informatii pe care altii, care nu au fost deocamdata pomeniti, se chinuie sa le scada. Asadar, vom reveni.

Catalin VISCHI





* Ilegalitati economice

Numarul infractiunilor economice din Maramures a crescut alarmant. Acesta e concluzia bilantului prezentat de Ioan Pop, comisarul-sef al Garzii Financiare Maremures. “Contributia” Garzii Financiare Maramures la bugetul Statului in 2004 depaseste 62 de miliarde de lei. Suma provine din amenzile contraventionale si marfurile confiscate anul trecut de comisarii Garzii care, desi si-au rarit randurile dupa trecerea institutiei in subordinea Autoritatii Nationale de Control, au realizat cu 60% mai multe actiuni de control si au adus cu 40% mai multi bani Statului decat in 2003. Conform scriptelor, in topul infractorilor se situeaza agentii economici din domeniul alcoolului si lemnului. Dar asta nu inseamna ca cei din domeniul petrolier, al transportului, jocurilor de noroc, comerciantii din targuri si piete sau patronii caselor de amanet au scapat de controale si de sanctiuni. Desi, de la 1 februarie Garda revine in subordinea Ministerului Finantelor Publice si nu se poate anticipa inca daca schimbarea va fi de bun augur, comisarii sustin ca in 2005 vor fi si mai vigilenti.





* Patronul Complexului Ambassador mai incearca o smecherie
Tranzactia lui Marinca

Ultima sedinta de Consiliu Local Baia Mare a avut loc in cladirea renovata in cadrul proiectului Millenium (fosta Judecatorie). In noua sala moderna a avut loc o sedinta in care au fost dezbatute peste 40 de proiecte de hotarare. Dar cea mai interesanta dezbatere a avut loc la sfarsit, cand s-a discutat solicitarea lui Florin Marinca cu privire la vanzarea unui teren. O poveste cu morala.

Consilierii baimareni s-au prezentat in Centru Vechi in cladirea care adaposteste acum, dupa renovare, un centru de afaceri cu toate facilitatile necesare: aer conditionat, birotica, sonorizare etc. Sedinta de Consiliu Local (CL) s-a dorit a fi un mod de a inaugura noua cladire. In sala de sedinta mesele sunt asezate in forma de “U”. Pe latura scurta s-a asezat conducerea executiva a CL, iar “pe laterale” s-au asezat consilierii, in functie de apartenenta politica. Pesedistii, fata in fata cu cei din Alianta. Disputele pe marginea proiectelor s-au facut peste mese, la microfon si cu sarg politic. Se pare ca obiceiul pesedistilor de a cere lamuriri, cu sau fara motiv, cam la tot ce se discuta in CL, a devenit o regula. Toate aceste discutii, purtate de multe ori cu zambetul pe buze, arata ca alesii baimarenilor au… simtul umorului. La un moment dat, la unul din proiectele de hotarare care se referea la solicitarea de a aproba marirea unei librarii, consilierul PSD Mircea Dolha a tinut un adevarat expozeu cu privire la rolul educativ al librariilor, la nevoia de carte, de lectura. Chiar daca vom fi considerati rautaciosi, nu putem sa nu remarcam ca Dolha se “baga pe subiecte care il dezavantajeaza”. Proiectul a cazut (nu a trecut de comisia de specialitate), dar cu asa “avocati” nu ne mira.

Problemele lui Marinca

Spre sfarsitul sedintei de CL, cand nu mai parea ca se va mai intampla ceva interesant, in sala a intrat Florin Marinca, patronul complexului Ambassador. Mirarea celor care l-au vazut asezandu-se undeva in spate a fost risipita de viceprimarul Ovidiu Stefan. Acesta i-a cerut lui Dolha sa prezinte o cerere venita din partea omului de afaceri Marinca. In stilu-i caracteristic, consilierul PSD a explicat plenului CL ca Florin Marinca a venit la Primarie insotit de firma germana Karat pentru o investitie intr-un super-market. Dar povestea de abia acum devine interesanta. Marinca are un teren “in buricul targului”, dupa cum s-au exprimat unii consilieri, teren pe care vrea sa-l vanda nemtilor. Cererea lui Marinca a fost motivata ca are probleme personale grave (sotia bolnava) si nu are bani si nici altceva ce sa vanda pentru a face rost de o suma mare neceasra unei interventii chirurgicale. Nu stim cat de reale sunt motivatiile lui Marinca, dar unii consilieri “barfeau” ca totul pare cusut cu ata alba.

Ciudatul schimb

In perioada 2000-2001, Marinca a solicitat in Consiliu Local un schimb de teren. Adica, a dat CL un teren la margine de oras (fara o valoare deosebita) si a primit un teren langa BCR! Consilierii au acceptat, deoarece Marinca a spus ca vrea sa ridice pe acel teren o Policlinica (alta decat cea pe care a construit-o in centru, “policlinica” devenita hotel-bar-restaurant!). Dupa un timp, motivand ca Episcopia Ortodoxa a Maramuresului si Satmarului i-a luat din teren pentru constructia noii Catedrale (in zona BCR), a mai cerut o bucata de teren. Apoi a cerut aprobarile pentru a ridica, in loc de Policlinica, un… hotel! Evident, au fost discutii pe marginea solicitarii. Intre timp, Marinca a cumparat centrala termica dezafectata de pe strada Moldovei si a ridicat acolo Policlinica, hotelul si ce mai are in “mastodontul” de pe strada Moldovei. “Ati primit un teren in buricul targului ca sa faceti o Policlinica. Nu ati facut, iar acum veniti sa vindeti acest teren, pe care de la CL l-ati primit, la o firma germana, pe bani buni. Nu se poate asa ceva!”, au spus, ferm, mai multi dintre consilieri. Pana la urma, problema a ramas in coada de peste, in sensul ca se asteapta ca firma germana sa vina cu un proiect al super-marketului. “Nu dorim un market alimentar construit pe orizontala. Acolo s-ar preta un market pe verticala”, a spus Ovidiu Pop. Marinca a incercat sa-si sustina cererea, dar argumentele sale s-au pierdut in freamatul sfarsitului de sedinta. “Cum poate spune ca nu are ce vinde? Are Ambassador, Crenguta, are pamant si cate mai are!”, s-au auzit comentariile consilierilor. Gurile rele afirma ca omul de afaceri ar avea probleme financiare destul de mari si din acest motiv incearca sa vanda terenul in cauza. Dincolo de problemele unui om (care pot fi reale) ramane un mister: cum acesta a reusit sa primeasca un teren pe care nu l-a folosit potrivit hotararii de CL si nimeni nu a luat vreo masura? Marinca a plecat asa cum a venit. Pe tacute.

Nicolae TEREMTUS





* Coltu’ meu
Replica cumnatului de primar

In Moisei, “vidul de putere” continua sa blocheze activitatea administrativa, cu efectele de rigoare. Prefectul Bondi a luat cunostinta de situatia din cea mai mare comuna a judetului. Are la dispozitie 30 de zile pentru a raspunde la memoriul depus de cei opt consilieri (sapte plus viceprimarul liberal Alexa Horj). Speranta moisenilor este ca situatia sa fie rezolvata cat mai repede. A trecut deja o saptamana de cand administratia judetului a fost sesizata. In cazul primarului Toader Stetcu, se vorbeste de o situatie cu iz penal si ar fi bine daca ar fi rezolvata mai repede. In cursul saptamanii trecute am avut o discutie cu unul din consilierii PSD. Vasile Hojda mi-a reprosat “prieteneste” ca am scris doar de memoriul celor care sunt condusi de viceprimar. “Si noi am depus un memoriu, de el de ce nu ati amintit?”, mi-a spus Hojda, venit cu treburi prin Baia Mare. Am discutat pret de vreo jumatate de ora pe tema: Consiliul Local Moisei. “Sa stiti ca nu este asa cum ati spus. Primarul Stetcu nu-i…ati spus acolo penal… nu este bine si…”, a incercat sa-mi explice consilierul PSD. Mi-a dat si un memoriu al celor care au contestat validarea celor trei consilieri… si tot circul care a urmat. Pesedistul Hojda a incercat sa ma lamureasca ca a venit din proprie initiativa. “Sa stiti ca nu stie primarul ca am venit sa vorbesc cu dumneavoastra. Eu sunt economist, sunt revizor-contabil in tot Maramuresul istoric si doresc sa se stie adevarul”, a spus Hojda. Adica, cei vinovati, in opinia sa sunt cei din tabara lui Horj, cu toate ca au castigat procesele intentate. Consilierul PSD a uitat sa precizeze ca este cumnat cu primarul si, mai ales, ca timp de sapte luni nu s-a prezentat la sedintele convocate de cei care doreau sa constituie Consiliul Local. Se vorbeste ca alesii pesedisti si democrati au inceput sa-l ia la rost pe Stetcu. Ei risca sa fie inlocuiti cu supleantii de pe listele alegerilor locale, iar acum nu le convine. Stetcu a promis ca va dizolva CL si “inamicul public numarul unu, Alexa Horj nu va fi viceprimar”. Am facut toate aceste precizari din doua motive: Nu ma leaga nimic de cei din tabara lui Horj, dar mi se pare strigator la cer ca dupa aproape un an, o localitate de marimea Moiseiului sa nu poata fi condusa administrativ din cauze de orgolii personale. Apoi, sunt mirat de pasivitatea celor care conduc judetul, a celor care trebuie sa constate daca este vorba de incalcarea legii, a politicienilor… Domnilor! In Moisei nu este constituit Consiliul Local!

Nicolae TEREMTUS





* ISTORIA MAMUTILOR FARMACEUTICI (I)
Pfizer - gigantul de lut

Intre marii investitori din Romania, un segment important este ocupat de marile companii de medicamente. Mai mult decat multinationale, aproape globale, companii ca Pfizer, Eli Lilly, GlaxoSmithKline, Merck si altele au luat in calcul potentialul financiar considerabil al pietei farmaceutice din Romania. GAZETA va prezinta in continuare prima parte a unui serial in care vom dezvalui istoria neromantata a gigantilor farmaceutici. Astazi ne vom ocupa de Pfizer, cel mai important jucator de pe piata mondiala a medicamentelor.

Prezenta multinationalelor farmaceutice pe piata romaneasca reprezinta, indiscutabil, un lucru pozitiv, atat pentru pacienti, cat si pentru industrie in general. Totusi, nu pot fi trecute cu vederea partile negative ale acestui fenomen: incalcari ale legilor romanesti si europene, comercializarea unor medicamente care prezinta efecte secundare extrem de daunatoare, promovarea unei false imagini, bazate pe moralitate, etica si grija fata de pacienti. Unele practici ale gigantilor farmaceutici, care au fost semnalate de presa mondiala, ar putea pune sub semnul indoielii chiar oportunitatea lansarii unor medicamente.

Amenda-record

Presa internationala a consemnat de mai multe ori in ultimii ani cazuri care au zguduit nu doar credibilitatea companiei Pfizer, ci si intreaga comunitate a producatorilor de medicamente. In luna mai a anului trecut, o subsidiara a gigantului american s-a recunoscut vinovata si a fost de acord sa plateasca peste 430 de milioane de dolari (240 milioane amenda penala si 190 milioane daune civile) pentru ca a promovat un medicament in scopuri neaprobate de autoritatile competente. Este vorba de medicamentul Neurontin. S-a descoperit ca Warner-Lambert, o subsidiara a Pfizer, achizitionata in anul 2000 pentru suma de 120 miliarde de dolari, a platit unor medici onorarii de consultanta pentru ca acestia sa ia parte la niste conferinte in Hawaii si in Florida, ocazii cu care s-au discutat utilizari neaprobate ale medicamentului pentru epilepsie.

Experimente pe orfani

Scandalul experimentelor sponsorizate de Pfizer si GlaxoSmithkline (GSK) pe orfanii de la Incarnation Children’s Center din New York a fost relatat pe larg de prestigiosul The Observer, in aprilie 2004. Cazul, care a socat opinia publica americana, a fost dezvaluit ca urmare a interventiilor presedintelui Alliance for Human Research Protection, Vera Sharav: “Orfani si copii de trei luni au fost folositi pe post de cobai in experimente medicale potential periculoase, sponsorizate de companii farmaceutice...” La vremea respectiva, reprezentantii companiilor au afirmat ca micutii au putut obtine astfel tratamente de cea mai noua generatie pentru boli mortale. Insa The Observer a citat specialisti care au indicat ca cea mai mare parte a experimentelor desfasurate asupra orfanilor erau de “faza 1”, adica printre cele mai riscante. Liam Scheff a dezvaluit, intr-un articol intitulat “Casa cladita de SIDA”, detalii cutremuratoare: “Acesti copii sunt negri, hispanici si saraci (...) Medicamentele administrate copiilor sunt toxice - cunoscute ca produc mutatii, disfunctionalitati ale organelor, distrugerea maduvei oaselor, deformari ale corpului, leziuni ale creierului si afectiuni mortale ale pielii. Daca orfanii refuza medicamentele, ei sunt tinuti si li se dau cu forta. Daca ei continua sa reziste, sunt dusi la Spitalul Presbiterian Columbia, unde un chirurg le instaleaza un tub in stomac. De-aici inainte, medicamentele sunt injectate direct in intestine”.

“Cobaii nigerieni”

Un alt caz care a lovit credibilitatea Pfizer a iesit la iveala in decembrie 2000. The Washington Post a relatat atunci scandalul “cobailor nigerieni”. In 1996, o epidemie de meningita cerebrospinala s-a abatut asupra provinciei Kano din Nigeria. Pfizer detinea un medicament experimental, Trovafloxacin (mai cunoscut sub numele de Trovan). Cum oficialii companiei estimau ca acest medicament ar putea inregistra in timp vanzari de miliarde de dolari, au organizat un studiu menit sa testeze Trovan-ul pe 200 de copii. Dintre acestia, cinci au murit, iar multi altii au ramas cu diverse handicapuri. Ulterior, presa a dezvaluit ca cel putin o parte dintre parintii implicati nu stiau ca-si oferisera copiii pentru un test cu medicament experimental.

Risc de infarct

Recent, un alt subiect la ordinea zilei a ridicat semne de intrebare asupra a doua dintre produsele companiei Pfizer: Celebrex si Bextra. Dupa ce Merck & Co a decis retragerea de pe piata a cunoscutului Vioxx (tratament pentru artrita care s-a dovedit a creste riscul de infarct si accident vascular), intreaga clasa de calmante de acest tip a facut obiectul unor cercetari. Dr. Garret Fitzgerald, cardiolog la Universitatea din Pennsylvania, care a condus un studiu asupra datelor a 1,4 milioane de pacienti din cadrul organizatiei medicale Kaiser Permanente, a declarat: “Cred ca este un efect al intregii clase de medicamente,” adica problema se aplica si in cazul Celebrex sau Bextra, medicamente ale companiei Pfizer, care se gasesc inca pe piata. New England Medical Journal a publicat doua rapoarte, potrivit carora studiile efectuate in urma cu cinci ani, cand s-a aprobat comercializarea Vioxx si Celebrex, arata ca acelasi mecanism care inhiba inflamarea si usureaza ingestia blocheaza si o anumita substanta care previne problemele cardiace. In replica, Pfizer a contracarat, anuntand la vremea respectiva ca va initia un studiu asupra efectelor benefice ale celor doua medicamente, pe 4.000 de pacienti. Organismul de reglementare europeana EMEA (European Medicines Agency) a recomandat medicilor sa urmeze cu mare atentie ultima versiune a descrierii acestui tip de produse, “in special in privinta avertismentelor si precautiilor referitoare la pacientii cu istorie de boli vasculare”.

Publicitate subliminala

Si in Romania compania Pfizer a trecut prin crize de credibilitate. In noiembrie 2004, Pfizer a folosit mai multe autobuze din Bucuresti pentru a face publicitate la Viagra, in ciuda faptului ca acest lucru este interzis de reglementarile legale in vigoare. O cercetare mai aprofundata a relevat insa ca acest tip de publicitate - neaprobat de Agentia Nationala a Medicamentului (ANM) - este intens folosit in Romania, in dispret fata de lege si fata de pacienti. Sub acoperirea aceleiasi campanii de constientizare, compania Pfizer a tiparit si distribuit prin farmacii si cabinete medicale din toata tara brosuri cu titlul “Probleme de erectie? Exista o solutie”. Brosura continea nu numai informatii generale cu privire la disfunctia erectila, ci si trimiteri evidente la Viagra. Acest tip de “campanie” depaseste limitele legii. Publicitatea medicamentelor care necesita prescriptie medicala - cum este si cazul Viagra - este interzisa prin Legea publicitatii, precum si prin Ordinul Ministerului Sanatatii si Familiei pentru aprobarea Reglementarilor privind autorizarea de punere pe piata, supravegherea, publicitatea, etichetarea si prospectul produselor medicamentoase de uz uman. Evident, beneficiarul campaniei a avut grija sa se “acopere”: a introdus in brosura si precizarea “numai dupa discutia cu medicul vei putea hotari care este cel mai bun tratament pentru tine”. Insa acest anunt este pozitionat in josul paginii, dupa ce la inceput s-a inclus deja trimiterea clara la Viagra: “...de 5 ani exista un medicament eficient, bine cunoscut si in care peste 23 de milioane de cupluri (...) au incredere”. Acest mesaj subliminal, menit sa se “insurubeze” in capul potentialului pacient fara macar ca acesta sa-si dea seama ca a fost supus unui veritabil bombardament persuasiv, era insotit de imaginea celebrei “pilule albastre”, dar si de o noua trimitere grosolana la acest produs, prin indicarea unei adrese de internet, ca “sursa de informare”. Aceasta in conditiile in care reclama la medicamentele care se elibereaza pe baza de prescriptie este interzisa in mod expres. Datorita faptului ca Pfizer Romania “a recunoscut, printr-o adresa, ca a depasit limitele permise de lege, am decis sa-i acordam timpul necesar pentru a retrage inscriptionarile de orice forma si de pe orice mijloc de informare din Bucuresti”, declara la vremea respectiva Magdalena Badulescu, presedintele ANM.

Andrei Crivat





* Un sighetean si-a construit o casa pe terenul Ambulantei!
Ultimatum urbanistic

Din punctul de vedere al constructiilor ilegale, Sighetu Marmatiei seamana cu un sat intesat de “maidanezi”, in care hingherul someaza din cauza lenei. Sefii servicilor Urbanism si Domeniu public din Primarie, depasiti de situatie, sunt amenintati ca vor da socoteala pentru debandada creata si din cauza propriei lor indolente.

Cand unu’ isi face o casa pe domeniul public, fara sa-ntrebe pe nimeni de sanatate, si mai ales cand nu i se-ntampla nimic, mai ca-ti vine sa dai cu caciula de pamant, sa te apropii de biblioteca si sa schimbi destinatia romanelor domnului Kafka de pe raftul cu scrieri “fantastice” pe cel care contine romane despre actualitate. Ambulanta din Sighetu Marmatiei ocupa un teren pe domeniu public situat pe strada Pintea Viteazu, in spatele aliniamentului de case de pe strada Octavian Goga. Pe aceasta strada locuieste un oarecare Grigor, dar nu conteaza cum se numeste omul, ci ce anume face. Munte de tupeu (fara mari pile din cate am aflat), acesta, cu de la sine putere, si-a construit in toamna anului trecut o anexa gospodareasca (o casa in toata regula, cu garaj si alte acareturi) pe terenul din spatele locuintei sale, adica pe cel al Statiei de Salvare, fara a cere permisiunea cuiva! I s-a “rupt” de faptul ca traim intr-un Stat de drept si a facut ce a vrut muschiul sau. Sorin Dulugea, seful statiei de Ambulanta, a declarat ca a observat inca din toamna lui 2004 ca Grigor isi cladeste casa pe terenul Statului. “Am sesizat imediat autoritatile locale si judetene, in rest, nu avem ce face, asta e treaba edililor. Noi am vrut sa dam terenului o alta destinatie, dar acum suntem blocati de constructia ilegala”, a confirmat Dulugea.

Pana aici!

Viceprimarul Beres Istvan s-a aratat ferm: “Am dat ordin de demolare a constructiei ilegale. Nu se mai poate asa: aflu ca s-a construit ilegal un magazin (autorizat ca garaj) in cartierul Constructorul, preotul Tomoiaga incalca legea cu troita neautorizata (si cu cimitirul si capela construite ilegal), acum aud ca o casa de pe strada General Mociulschi, care a primit autorizatie pentru doua niveluri, si-a dublat de fapt numarul de etaje. Trebuie facuta ordine! I-am anuntat pe responsabilii din serviciile Primariei ca daca nu-si vor face treaba, isi pot cauta de lucru in alta parte!” Consilierul local Tiberiu Valean, de la comisia pentru Urbanism, recunoaste: “Domnule, nu se mai poate. Fiecare face ce vrea in orasul asta. Lista neregulilor din urbanism este kilometrica. Trebuie sa fim mai fermi!” In schimb, Gheorghe Feher, seful serviciului Domeniu public, a refuzat sa raspunda, fiind foarte suparat pe GAZETA si... nemaiavand chef sa raspunda gazetarilor care nu-l proslavesc! Il anuntam pe aceasta cale ca nu credem o iota din minciunile ordinare care spun ca ar fi luat oaresce cadouri pentru a facilita amplasarea unor garaje prin cartierele orasului (sighetenii or fi niste barfitori mincinosi, mici si rai?).

Demonstratia puterii

Toti isi dau cu parerea, autoritatile se arata fioroase, dar, pana una alta, o casa neautorizata troneaza sfidatoare pe terenul Ambulantei. In momentul cand va fi demolata, vom incepe sa credem ca legea se aplica in Sighet. Pana atunci, ramanem suprasaturati de gargara (care de obicei se face in baie, nu in Primarie, si cu o solutie speciala, nu cu vorbe-n vant). Dupa ce garajele si magaziile de lemne aruncate prin toata urbea ca dupa o furtuna tropicala (dar autorizate, cica), vor arata normal, dupa ce vom afla cum a fost posibil ca barul Studio (situat pe terenul Casei de Cultura din spatele Liceului Pedagogic) sa-si ridice si un etaj temeinic, desi normal n-ar fi avut cum, ca doar PUG-ul e lege!, dupa ce vom sti in temeiul carei legi se inalta acum un alt bar, lipit de peretele blocului A1 din Bogdan Voda, obstructionand aleea de acces la garaje, vom crede ca legea constructiilor functioneaza la parametri normali in Sighet. Pana atunci, nu. Si ca o “cireasa de pe tort”, abia atunci vom adresa o ultima intrebare: din cele 650 de hectare de intravilan ale Sighetului, de ce doar proprietatile de pe 50 de hectare sunt impozitate? Cine plateste pentru restul? Sau aceia sunt smecheri?

Teofil IVANCIUC





* Schimbul de azi
Zbor deasupra unui cuib de rugi

“... invesmantat in mantie de culoarea portocalei coapte, a reusit prin doar cateva cuvinte sa ramana in mintea si sufletul celor prezenti in Catedrala din Cluj. A spus: vin din Coreea si am fost crescut in spiritul budismului, dar am vrut sa fiu alaturi de cei ce slujesc crestinismul avand un sigur argument: Iisus a reinviat, Buddha, nu! Apoi s-a asezat, emanand modestie si radiind credinta.” Il privesc pe Emil Hosu, preotul ortodox din Boiu Mare, transformat in narator al celui mai important eveniment religios al inceputului de an 2005, si tind sa cred ca prin aceasta pilda are inca un argument la parerea pe care nu osteneste sa o enunte: “iubirea de Dumnezeu nu are culoare (religioasa) si se manifesta numai prin credinta... credinta cu toata fiinta noastra.” La inceputul fiecarui an, cultele din intreaga lume, dand curs invitatiei Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitatilor Crestinilor si a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, celebreaza Octava de Rugaciune pentru Unitatea Crestinilor. E un prim pas, unanim acceptat, catre reunificarea celor mai mari culte crestine: catolicismul si ortodoxia. Numai ca aceasta “unanimitate” e doar de fatada. Ca in fiecare an, in Romania tensiunile apar in Ardeal mai mult decat in oricare alt loc. Motivul este notoriu: reprezentantii de seama ai ortodoxiei ardelene “sanctioneaza” solicitarea comunitatii greco-catolice de restituire in integrum a bunurilor si drepturilor avute de Biserica Romana Unita (Greco-Catolica) pana in 1 decembrie 1948. In acest an, sfidarea s-a repetat. Octava de Rugaciune pentru Unitatea Crestinilor a fost gazduita de Catedrala Greco-Catolica “Schimbarea la Fata” din Cluj Napoca. Din partea ortodocsilor ardeleni, singurul reprezentant a fost preotul Emil Hosu din comuna Boiu Mare. In prezentarea oficiala, numele maramureseanului a fost “asezat” alaturi de al lui Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului (alt ortodox care a facut o traditie din participarea la rugaciunile comune). Insa, prea putin. La o “aruncatura de bat”, cel mai inalt prelat al ortodocsilor ardeleni, Bartolomeu Anania (Arhiepiscopul Clujului, Feleacului si Vadului) ignora evenimentul. Despre rigiditatea ortodoxiei maramuresene nu mai amintesc… Argumentul lipsei ortodocsilor ardeleni de la evenimentul religios poate fi gasit in septembrie 2004. Atunci, aflat “in vizita de lucru” la Vatican, ateo-tatukul Iliescu i-a tradat. Cand Cardinalii Angelo Sodano (secretarul de Stat al Sfantului Scaun) si Daoud (presedintele Consiliului Pontifical pentru Bisericile Orientale) i-au reamintit fostului presedinte de faptul ca imbunatatirea relatiilor cu Vaticanul e impiedicata de nerestituirea catre Biserica Romana Unita a bunurilor luate abuziv prin decretul comunist din ’48, Iliescu a evitat sa ia ferm partea ortodocsilor, dand “apa la moara” greco-catolicilor.

P.S.: In timp ce tensiunile se pastreaza in Ardeal, ramane fara raspuns o intrebare: poate exista o Europa unita fara o Biserica unita?

Catalin VISCHI





* Primarul si politia protejeaza clanul gateristilor din Boiu Mare?
Agresiune de tip mafiot

12 noiembrie 2004, Valea Boiului. Nimic nu parea sa prevesteasca o agresiune cu specific mafiot. “Eroii”: clanul gateristilor din zona, despre care se spune ca ar fi protejati de primarul Gavril Pop. Victime: doi pensionari care au avut vina de a se opune la furtul lemnelor din padurea lor.

Sotii pensionari Livia si Gheorghe Maries locuiesc izolati, intr-o casa situata in apropierea padurii din Valea Boiului. Cu doua seri inainte de producerea evenimentului, familia Maries a vazut pe proprietatea lor de padure o lumina. Erau farurile unui tractor. Au banuit ca li se fura lemne, dar, de teama, nu au indraznit sa intervina. Dimineata s-au dus in padure si au observat ca le fusesera taiati doi fagi mari. In zona mai erau lemne taiate si pregatite pentru transport. “Singurul drum de acces spre padure trece pe proprietatea noastra, e un drum forestier. Ii vedem pe toti cei care coboara in padure. In general, lemnele erau taiate de Claudiu Garda (finul primarului Gavril Pop) si gasca lui (vreo 7-8 insi)”, a marturisit Livia Maries.

Filiera aradeana

Dupa doua zile, in 12 noiembrie 2004, in jurul orei 7 dimineata, sotii Maries au observat un camion inmatriculat in judetul Arad (AR-7-COS), care se indrepta spre padurea din Valea Boiului. Au banuit ca in acesta se vor incarca fagii ce le fusesera taiati de hotii de lemne si au iesit in intampinare, intrebandu-i pe cei din camion (soferul si ajutorul acestuia) de la cine au cumparat lemne? “Au zis ca de la Claudiu Garda, care vine in urma, cu tractorul. Numai ca acesta nu are padure. Traieste numai din manipulari de lemne si din furt, dintr-astea... Le-am zis oamenilor si lui Garda, care venise intre timp, sa nu incarce lemnele ca dam telefon la politie. Finul primarului ne-a injurat, ne-a scuipat... Si a incarcat lemnele. Noi nu avem telefon, asa ca am mers la un frate de-al meu si am incercat sa telefonam la politie, dar nu raspundea nimeni (dupa cateva zile am aflat ca seful de post, pe atunci singurul politist din comuna!, era la o sedinta la Baia Mare). I-am spus fratelui meu sa insiste cu telefoanele si ne-am intors acasa. Eram de batjocura lumii, asa ca am luat masina si am blocat singurul drum pe care puteau trece cu camionul: cel forestier, aflat pe proprietatea noastra!”, a declarat Livia Maries.

Agresiunea

“Intre timp, masina cu lemne a ajuns la masina noastra. Au claxonat, au facut scandal, dar le-am spus sa nu puna mana pe masina ca am dat telefon si trebuie sa vina politia. Cei doi aradeni i-au anuntat pe cei din gasca lui Garda. Au vrut sa mute masina, dar n-au reusit. Atunci, Garda a plecat strigand ca ne da el politie. Noi asta voiam, sa vina politia sa lamureasca situatia. Numai ca la vreo ora jumate, Garda s-a intors cu Aro-ul Primariei (!) condus de un alt fin al primarului, Narcis Marin Suciu. In Aro mai erau: sotia si mama lui Garda. Narcis Suciu a zis: . L-au luat pe sotul meu de cap si l-au izbit de portbagaj de mai multe ori, l-au batut si careva din spate l-a lovit cu ceva in cap. Sotul meu a cazut si apoi l-au tarat ca pe un caine, intr-un sant. Apoi au sarit pe mine, m-au batut... Cosmar au devenit clipele acelea. M-au tarat prin noroi pana in spatele camionului, m-au legat cu parul de bara de protectie si m-au tarat vreo 10-15 metri... mi-a ramas parul acolo, pe bara... Apoi, au deblocat drumul, au aruncat masina in sant, langa sotul meu, si au plecat cu camionul de lemne si cu Aro-ul Primariei. Apoi, nu mai stiu o vreme ce s-a intamplat... am lesinat. Mama mea, batrana si operata cum era, a iesit sa vada ce s-a intamplat, dar au aruncat cu pietre dupa ea...”, a povestit Livia Maries.

Sarbatori in gips

Plini de sange, sotii Maries au ajuns la Spitalul Judetean de Urgenta Baia Mare. Dupa investigatiile de specialitate, Gheorghe Maries a fost internat la Neurochirurgie. In urma bataii, avea o ruptura onotoida, multiple contuzii... A stat doua luni in gips de la cap pana la brau. Conform concluziilor medicului legist Alin Capilnean, sef expert medico-legal in cadrul SML Maramures: “1) Maries Gheorghe prezinta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur. 2) Leziunile necesita 50-55 de zile de ingrijiri medicale, daca nu survin complicatii. 3) Leziunile pot data din 12 noiembrie 2004.” In acest timp, Livia Maries a facut plangere la postul de politie si a incercat sa afle de ce primarul Gavril Pop nu a luat masuri impotriva angajatilor sai, daca aprobase deplasarea agresorilor cu masina Primariei, daca semnase foaia de parcurs sau daca avea vreun amestec in furturile si vanzarile de lemn din zona. Singurul lucru pe care l-a obtinut de la cel mai agresiv primar din Maramures a fost concluzia: “Degeaba umblati, ca nu veti castiga.” Familia agresata pastreaza suspiciuni legate la onorabilitatea cu care seful de post, Silviu Porumb, va solutiona dosarul, tinand cont de relatiile celui care taie si vinde lemne dupa bunul plac. “Garda, finul primarului, mai are doua dosare penale la Zalau (conducand fara permis si sub influenta alcoolului a facut accident in comuna Ileanda, transporta mere cu o dubita Ford, proprietatea sa), si toate s-or rezolvat”, intaresc sotii Maries. Peste toate, familia celui invinuit de o agresiune de o duritate extrema i-a dat in judecata (la Judecatoria din Somcuta Mare) pe agresati pentru... calomnie! In pofida faptelor care il incrimineaza (pentru a cata oara?), Gavril Pop, primarul din Boiu Mare, a tratat problema in stil de vataf: “Nu, nu... Nu vreau sa vorbesc cu dumneavoastra.” Iar in “comuna sa”, chiar in apropierea padurii din Valea Boiului, in fosta magazie a CAP-ului, de doar doua saptamani a fost montat un... gater. Sa le fie mai usor celor din trupa taietorilor. Despre legalitatea acestuia mai vorbim (cu organele de control). Si despre solutionarea acestui caz.

Catalin VISCHI





*Ma tot mir
Ciudata lume a mamiferelor

Nici Mischie nu suporta regimul de detentie si se cere afara pe motiv ca-l inteapa rau la inima. Din acelasi ziar din care am aflat de cordul suferind al gorjeanului cu falci comparabile cu ale mistretilor impuscati de Nastase, am retinut ca Viagra reduce riscul bolilor de inima, deci solutii exista… Fostul sef al lui Mischie da semne ca-l doare-n pusca de soarta suferindului. In timp ce acuza Alianta de dictatura, Adrian reuseste sa-l faca, prin comparatie, delicat pe vanatorul Ceausescu. Acuzatia asta de dictatura, venita tocmai din partea lui Adi, e cel putin hilara si-mi aduce aminte de o intamplare petrecuta in satul Cioca Boca din Moldova: un armasar care se napustea in directia unei iepe a lovit un taran; peste o saptamana, calul, care-si rupsese un picior in urma impactului cu fostul votant PSD, a murit, eveniment tragic care l-a determinat pe proprietarul animalului sa ceara despagubiri, pe motiv ca armasarul era in legitima aparare… Profitand de faptul ca Bombo se afla in o pozitie (destul de delicata), Iliescu se lanseaza vertiginos spre fotoliul de presedinte al PSD. Si asta seamana cu rusul care, de curand, a cazut de pe un balcon situat la o inaltime de 12 m - dupa ce bause un litru de votca -, n-a patit nimic si s-a intors la cheful pe care-l parasise planat pentru a mai cere de baut. O fi aflat si Bunicuta ca o cantitate moderata de alcool consumata zilnic ajuta femeile in varsta sa-si pastreze nealterate capacitatile intelectuale. Niste medici au constatat ca oamenilor le vin cele mai multe idei in timp ce stau pe tronul la care-i zic WC. Studiul nu precizeaza daca ideile sunt constructive sau contin elemente din teza de doctorat a lui Mischie, referitoare la grevele muncitorilor socialisti, viziuni ale unor hecatombe patronate de Nastase ori visul unei nopti de iarna tradus in limba rusa de Ion Iliescu. Daca treaba asta cu WC-ul e adevarata, io cred ca Mischie, Nastase si Iliescu au mancat prea mult la viata lor. Si chiar daca fizic nu seamana prea mult (zoologii zic ca si hipopotamul e ruda cu balena si cu porcul mistret), nu le-ar strica un regim de austeritate comun…

Ioan BOTIS