ANCHETE, ATITUDINE, POLITICA

* Agresati, injurati, blestemati, dusmaniti!
GAZETA si violentele

* Perseverenta GAZETEI, o axioma
Dosarul “Destituirea lui Colda”

* Acesti primari “minunati” si masinatiunile lor “zburatoare”
“Actori” pe scena Primariilor

* Prietenii Si “prietenii” GAZETEI, despre EA

* De la inceputuri si pana la numarul jubiliar 100
Cronologia GAZETEI de Maramures

* Om de afaceri, fost presedinte al CJ, politician-navigant, intr-un cuvant:
Baronu’ - Nas

* Personalitati maramuresene despre GAZETA
Speranta Si dependenta

* Schimbul de azi
Dansand patimas pe oglinda de apa

* Retrospectiva GAZETEI - ce au citit maramuresenii in ultimii doi ani
Bilantul Investigatiilor

* O “afacere” de miliarde, care a cutremurat din temelii Sucursala CEC Maramures
Mega escrocheria de la CEC

* Un trio imbatabil: Grigore Gonta, Raul Vranceanu si Sergiu Ignat
O Spaga, o atentie...

* Coltu’ meu

* Corespondent din Maramuresul istoric, la momentul bilantului
Jurnal de “front”

* Ma tot mir
Miratura jubiliara

* Un exemplu de fair play din partea colegilor de breasla!
O suprematie recunoscuta

* Agresati, injurati, blestemati, dusmaniti!
GAZETA si violentele

Ce inseamna doi ani? Adica 700 de zile? Pot reprezenta 40 % dintr-un cincinal ceausist, cu cascade de depasiri de plan. Sau varsta unui copil care incepe deja sa vorbeasca. Va mai mirati ca uneori GAZETA scrie pe neintelesul “unora”? Glumiti! Iata cateva subiecte pentru care am fost agresati la propriu.

Acum ne felicita, ne lauda si chiar ne pupa. Unii sunt sinceri, altii o fac din obligatie. “Noi stim ca ei stiu ca noi stim”. Pe langa agresiunile fizice am avut parte de agresiuni verbale, amenintari, am fost haituiti, blestemati, scuipati, injurati. Am fost dati in judecata si am avut parte de denunturi penale. Acum “ei” spun ca suntem buni, maine vor reincepe cu “protestele”, iar noi vom incerca sa ne facem meseria. Putem spune ca suntem chit. Si nu ne plangem, doar constatam.

Agresiuni in uniforma

Dincolo de Deal, Teo acopera partea de nord a judetului, din Sighet pana la Borsa, o zona in care afacerile necurate merg mana-n mana cu alesii, ori oamenii legii.
14 mai 2003: Teofil Ivanciuc, Ciprian Dragos si fotograful GAZETEI sunt agresati de jandarmii suceveni. Desi am semnalat acest caz (preluat si in presa centrala), singura “realizare” a fost ca baietii nostri s-au vazut la televizor! Cei trei colegi au fost de fata la scandalul “pasunilor alpine”, intre borsenii ce le revendicau si sucevenii care nu doreau sa-i lase la pasunat pe terenurile ce apartin de drept Maramuresului. La fata locului, au sosit jandarmii moldoveni condusi de un anume Tauciuc. Iritati de insistenta reporterilor GAZETEI, Tauciuc si “gorilele”sale i-au luat pe sus si i-au imbrancit dincolo de “granita” dintre cele doua judete. “Hai, plimbati ursul! Faceti fotografii acolo, la voi in Maramures”, a fost indemnul “elegant” al omului legii. 2 iulie 2004: Teo a fost amenintat in public cu moartea de gardianul public Dinu Dancus. Mai mult, gardianul a si vrut sa-si puna in aplicare amenintarile. Ivanciuc a scapat de furia “dancusului” adapostindu-se in muzeul din centrul Sighetului. Insa cea mai recenta agresiune fizica a avut loc la prima infatisare in procesul Simona Mihalache, cea care a escrocat zeci de baimareni cauzand, potrivit IJP, un prejudiciu de 12 miliarde de lei. Fosta economista a CEC a venit la proces pazita de angajatii firmei de paza UKRO. Dupa terminarea infatisarii la care au asistat si reporterii GAZETEI, Nicolae Teremtus si Ciprian Dragos, cei doi au incercat sa-i faca o fotografie lui Mihalache dupa ce a iesit din Palatul de Justitie. De parca ar fi fost infractori, cei doi jurnalisti au fost impiedicati de garzile de corp ale lui Mihalache si de avocatul acesteia. Au avut loc imbranceli, amenintari, incercari de a sparge aparatul foto si chiar amenintarea cu un fioros caine de paza. Toate acestea pentru o fotografie.

“Afumatul” din Boiu Mare

Gavril Pop, primarul din Boiu Mare, a fost subiectul mai multor articole “nelaudative”. GAZETA a dezvaluit din afacerile alesului pana ce acesta si-a dat in petic. Poate “alesul” nu era obisnuit cu altceva decat cu “pupincurismul”. Anchetele referitoare la aductiunile de apa si gaz; la retrocedarea favorizanta a padurilor; la investitia excentrica (din banii publici, se intelege!) a Putului Sec (si, in final, realizarea unei scurmaturi care e adevarat focar de infectie); la biserica de patrimoniu din Franceni, lasata de izbeliste ca un loc pagan, cu crucea de pe turla cazuta-n roua pamantului – toate au dus la gajaiala primarului care, cu “jugulara dilatata” si cu pumnul ridicat, l-a amenintat pe Catalin Vischi (aflat in compania unui consilier local, pe proprietatea acestuia!): “Bai, daca scrii... iti rup foile! Las’ ca stiu eu ce vrei. Iesi afaraaa (?) din comuna!” Desi n-a “iesit afara din comuna”, edilul i-a blocat calea cu masina personala si apoi cu un utilaj greu (pe care l-a chemat telefonic) spre un alt sat al comunei, supranumit “Raiul gateristilor primarului”. Ghiciti de ce. In timpul documentarii pentru articolul cu renovarea unei scoli vechi (lucrare incredintata unei ), Ciprian Dragos a fost agresat in cel mai grosolan mod, de primar. Culmea e ca, agresiunea a avut loc in Primarie. “Edilul” Pop conducea un chef cu sprituri chiar la locul de munca! Iritat de insistentele redactorului de a afla “povestea” scolii vechi renovate, Pop s-a sculat de la masa si “l-a dat de-a dura” afara din Primarie. “Hai, afara!”, a urlat, Pop. Fotograful Silviu Ghetie a scapat cu aparatul intact doar datorita unui reflex norocos. Primarul din Boiu Mare nu a fost la prima iesire nervoasa fata de reporterii GAZETEI. Acu’, probabil mediteaza.

Amenitari de “catifea”

Pe langa agresiuni fizice, au fost multe din categoria “de catifea”. Le numim asa, chiar daca printre ele se strecura, ca din eroare, “moarte”. Alexandru Cosma (fostul presedinte al CJ), Victor Vaum (directorul Directiei Muncii), Gavrila Grec (ex-primar in Borsa), primarul din Desesti, cel din Remeti si altii, mai pe fata sau prin birouri de sefi, ne-au amenintat ori insultat la modul cel mai grosier. Altii ne-au dat in judecata. Si toti au pierdut. Fostul director al CEC, Amelia Chiuzbaian, ne-a facut un denunt penal (fara rezultat). Liderul sindical, Gavrila Ciceo ne-a blestemat (!) chiar in sediul PSD, directorul DPC, Augustin Botis, ne-a amenintat ca ne va da in judecata. Sa nu mai vorbim de telefoane, anonime, mesaje electronice ori pe “telefonul fara fir”. Dar, continuam sa cautam ADEVARUL. Mereu.

Nicolae TEREMTUS, Teofil IVANCIUC





* Perseverenta GAZETEI, o axioma
Dosarul “Destituirea lui Colda”

Destituirea sefului Vamii Baia Mare este situata in varful unui top “neoficial” al axiomelor despre puterea perseverentei GAZETEI (pentru cei care mai cred ca era nevoie de o demonstratie, desi evidenta nu are nevoie nici macar de argumente). Aflati acum cum am gasit si fotografiat masina ascunsa (fapt determinant al acestei reusite, care a generat un lant de minciuni).

Cum a fost destituit Horia Colda, seful Vamii Baia Mare? Cititorii fideli ai GAZETEI cunosc o parte a povestii, ceilalti vor afla acum, insa pentru a nu-i plictisi pe “cunoscatorii cazului” am decis sa scriu despre fata nevazuta a unui serial de investigatie finalizat. Cazul “Colda” a macinat vreo 12 luni (un an!) de investigatii si, pentru a ajunge la finalul pe care-l consider si astazi cel mai normal, a fost nevoie de noroc, nervi tari, credinta naiva in acel “Nimeni nu este mai presus de lege!”, telefoane inchise (in momentele... strategice de “propuneri avantajoase” venite pe diferite filiere), zeci de drumuri pe ruta Baia Mare – Satu Mare, 92 de termosuri de cafea, sute de ore de dialog si aproximativ o tona de incapatanare. Si, decisiv!, adevarul (care era de partea nostra, altfel totul era-n van).

Astazi, raspunsuri

In definitiv, “nu s-a intamplat mare lucru” (spuneau sustinatorii lui Colda). Un accident rutier in care seful Vamii distrusese masina institutiei. Daca totul s-ar fi rezumat la o recunoastere publica a faptului, Colda ar fi platit, cel mult, contravaloarea masinii. Numai ca asa cum s-au obisnuit “cei din fruntea a orice”, ceea ce in aparenta e simplu, trebuie complicat prin musamalizare. Actiunea de musamalizare a inceput-o politia (“doar” in primele... 8 luni!), au continuat-o unii angajati ai Vamii, angajatii Directiei Generale a Vamilor (si ai Autoritatii Nationale a Vamilor, dupa modificarea titulaturii), Calin Vesa (seful direct al lui Horia Colda), Ioan Silaghi (procurorul de la Parchet care a instrumentat cazul) si, evident!, Horia Colda. Mai mult, in timpul cercetarilor, Colda a mintit organele de ancheta (fapt inadmisibil prin prisma functiei pe care o avea) prelungind concluzia (pe bani din bugetul public, adica din buzunarele noastre). Insa, inainte de a va prezenta “picanteriile” acestui caz, voi lamuri cateva aspecte. Unele vor parea disculpari, altele rautati, insa toate sunt adevaruri, pentru ca prea multe intrebari au ramas fara raspuns. 1) “Iti reprosezi ceva?”; 2) “Au existat presiuni?”; 3) “In definitiv, ce mare lucru a facut Colda?”... Cred ca multi dintre dumneavoastra, dar si Horia Colda, ar vrea sa afle raspunsul la aceste intrebari. Din aceasta cauza: 1) imi reprosez ca nu am reusit mai repede sa conving ca singura solutie normala e demiterea lui Colda si ca nu am reusit sa vorbesc decat o data cu el (insa dialogul a fost edificator); 2) da, chiar “propuneri financiare avantajoase”, dar nu direct din partea lui Colda si nu sunt convins ca au fost facute la solicitarea sa; 3) fals in declaratii!; nu era acreditat de Autoritatea Nationala a Vamilor sa conduca, deci ii era interzisa scoaterea autoturismului din institutie; a comis un abuz in serviciu prin incredintarea masinii institutiei, sotiei (si raspunde de tot ce s-a intamplat de atunci incolo cu autoturismul); masina avea viteza foarte mare (cel mai probabil peste limita legala - a depasit o alta masina a Vamii care rula cu 90-100 km/h); nu avea voie sa-si transporte familia cu masina institutiei (excursiile familiale nu se fac pe bani publici); a trimis raportul de eveniment doar dupa ce i-a fost solicitat (si atunci l-a trimis continand informatii false). S-a dovedit ca e suficient pentru o destituire. Dar mai trebuia ceva.

Fata nevazuta a cazului “Colda”

Investigatia a pornit de la informatia: “o masina de la Vama implicata intr-un accident rutier se afla in satul Sasar, in curtea primarului comunei Recea”. Era vineri dimineata, cu cateva ore inainte de inchiderea editiei. Sceptici, “ne-am imbarcat” si… destinatia spre satul cu pricina. Am descoperit masina Vamii in curtea interioara a vilei cuplului primarul comunei-subordonata lui Colda. Pentru a putea realiza o fotografie edificatoare, in care sa se vada inscrisul masinii Vamii (era ascunsa sub o “prelata” improvizata dintr-un covor si o folie de plastic) am trecut printr-un lan de porumb si… am escaladat partial un gard (“daca ar fi stiut primaru’ va dadea foc!”). Dar, in definitiv, doar rezultatul conteaza. Si acum cred ca acea fotografie a fost argumentul forte in destituirea lui Colda. Alt punct important a fost constituirea retelei de surse care sa ne furnizeze detalii importante despre mersul anchetei. I-am ales tocmai pe cei la care nu se gandea nimeni, cei asupra carora nicicand nu ar fi planat vreo suspiciune ca ne-ar furniza informatii. Insa decisiva a fost insistenta in bombardamentul forurilor superioare cu solicitarea unei concluzii. Peste un an de anchete… foarte multa munca. Unii ma mai blameaza si acum pentru “raul facut omului bun”, altii mai zambesc si azi la ideea ca poti sa schimbi destinul unui, aparent, “intangibil”.

Cronologia unei destituiri

27 iulie 2003, duminica dimineata – masina Vamii Baia Mare se rastoarna intr-un sant, langa Petresti (jud. Satu Mare) E Cei patru care se aflau in masina (seful Vamii, sotia si cei doi copii ai acestuia) sunt transportati la Spitalul Judetean de Urgenta din Baia Mare E Masina este transportata in satul Sasar, in curtea interioara a vilei primarului din Recea, a carei sotie era subordonata sefului Vamii E Politia Satu Mare nu include accidentul in buletinul de evenimente pe care-l prezinta zilnic presei E 1 august – apare informatia ca masina Vamii este accidentata si depozitata in curtea vilei primarului din Recea E ne deplasam la fata locului E faptele se confirma, fotografiem masina care fusese ascunsa sub o prelata E un martor ocular credibil (seful Vamii Satu Mare) declara ca masina accidentata mergea cu peste 100 km/h E sefa cabinetului comandantului IJP Satu Mare confirma accidentul si absenta vreunui comunicat de presa, motivand: “avem ordine sa nu comunicam amanunte privitoare la evenimente in care sunt implicate persoane din alte structuri (!) E oficialii Directiei Generale a Vamilor (DGV) ne expediaza zeflemitor la biroul “Relatii cu publicul” E Aflu de la diferite surse urmatoarele: Colda nu avea acreditare sa conduca masina!; cu putin timp in urma seful Vamii fusese pe “foaie de boala” si se parea ca masina a fost condusa de… sotia sa; masina era estimata la minim 600 de milioane de lei (la acea ora); se incerca acreditarea unei defectiuni tehnice a masinii, desi cu doar 5 zile inainte de producerea accidentului, masina a trecut inspectia tehnica cu “certificat” de buna stare E 6 august – DGV sustine in raportul de eveniment ca masina se afla “la reprezentanta Volkswagen din Baia Mare” E seful sectiei Service din reprezentanta infirma informatia E masina era in acelasi loc: in curtea interioara a subordonatei lui Colda E octombrie – punem la dispozitia DGV dosarul Colda (care cuprindea inclusiv fotografii ale masinii ascunse) E 1 noiembrie - surse oficiale confirma supozitia noastra: la volan s-a aflat sotia lui Colda! E aprilie 2004 – la 9 luni de la un “accident banal”, IJP Satu Mare finalizeaza dosarul si il inainteaza Procuraturii Carei cu propunerea de incepere a urmaririi penale a lui Colda Horia pentru abuz in serviciu E Procurorul Ioan Silaghi solutioneaza dosarul “Colda” cu NUP (neinceperea urmaririi penale) E La putin timp, procurorul este promovat “la cerere” (!) intr-o structura superioara E 3 iunie, joi – ploua, Secretarul de Stat Tudor Tanasescu, seful Autoritatii Nationale a Vamilor, imi comunica subtil ca Horia Colda a devenit… agent vamal E 5 iunie 2004 – se confirma oficial destituirea lui Colda din functia de sef Birou Vamal si trecerea sa in postul de lucrator vamal.

Telefonul si singurul dialog

- Alo, domnule Colda, cum comentati solutia IJP Satu Mare de inaintare a dosarului la Parchetul de pe langa Tribunalul Carei cu propunerea de incepere a urmaririi penale a dumneavoastra pentru abuz in serviciu?
- Cum? Abuz in serviciu? Pe mine ma surprindeti complet cu decizia asta. Nu o vad relevanta. Sunteti primul care m-a informat si nici nu stiu de asa ceva. Nu stiu... adica, in ce sens abuz in serviciu? Va spun, mi-e foarte neclara aceasta decizie. O sa dau un telefon sa vad despre ce este vorba... cum sa zic... nu stiam nimic de rezultatul asta. Nu ma vad, cum sa zic… abuz in serviciu, nu vad in ce sens. Trebuie sa ma documentez si eu putin, sa vad pe ce baza au dat aceasta solutie. Mi se pare... oricum... m-ati luat prin surprindere fantastic cu chestia asta.
- Cum comentati faptul ca in prima faza ati declarat ca dumneavoastra conduceati autoturismul, iar apoi ati declarat ca la volan era sotia dumneavoastra?
- Aaa, putem sa o lamurim maine? … ca mi-ati dat o veste... cum sa va spun, la care nici nu ma asteptam.

Catalin VISCHI






* Acesti primari “minunati” si masinatiunile lor “zburatoare”
“Actori” pe scena Primariilor

Intr-un moment aniversar, nu putem sa ii invitam la “taiatul tortului” tocmai pe primarii carora le-am inchinat “ode” intinse pe kilometri patrati de ziar. Corupti sau doar incapabili, “preferatii” nostri au tinut permanent ca prin actele pe care le-au infaptuit sa se inghesuie pe primele pagini ale publicatiei noastre, beneficiind de o nesperata publicitate. Negativa, ce-i drept.

Unii dintre “subiecti”, ramasi cateodata la stadiul de “obiecti”, s-au ridicat deja din fotoliile primariilor (nu pentru ca nu le-ar fi considerat confortabile, ha-ha-ha!), altii au rezistat, agatandu-se de spatar, cu disperarea cu care inecatul se agata de colacul de salvare. Insa, un numitor comun al primarilor intrati in atentia departamentului “Investigatii” este ca au devenit “celebri”. Notorietatea nu a fost dificil de dobandit (au ajuns cateva... ilegalitati). Din ciclul “Daca doriti sa va reamintiti”...

Grec de Borsa

Despre Gavrila Grec, zis si Gavrila-Stiol sau Buldozeristu’, ne gandeam ca vor trece multi ani de investigatii pana sa asistam la o revenire la normalitate. N-a fost asa. La nici doi ani de la aparitia GAZETEI si la prima posibilitate a localnicilor sa decida daca scriem cu temei sau nu, Grec a primit un vot de blam. Astazi, el este consilier local, fiind nevoit sa-si cedeze fotoliul de primar “atoateputernic” in orasul padurilor jefuite. Sub obladuirea lui Grec de Borsa, am consemnat ca s-au intamplat urmatoarele: taierea abuziva a ”aurului verde”, amenintarea si intimidarea membrilor ”Composesoratului” pentru a renunta la retrocedarea propriilor paduri, terfelirea Taului Stiol (monument al naturii aflat sub patrimoniu UNESCO) prin “buldozereala” violenta (pentru a crea acolo un loc propice afacerilor turistice ale “agreatilor” avuti locali). Nu am putut trece nepasatori peste drama incendiului care a mistuit 4 blocuri din Baia Borsa (42 apartamente distruse, alte 38 afectate), tragedie gestionata iresponsabil si cu un suspicios interes de Grec si firmele care au inghitit, “prin incredintare directa”, 20 de miliarde de lei din bugetul Statului. Acum, Grec nu mai este primar, Taul Stiol e monitorizat de agentiile de mediu din tara, Composesoratul a ramas cu padurile (cat a mai ramas din ele), iar afacerea “Sinistru in Baia Borsa” e cercetata de organele abilitate, care au descoperit, pana acum, o lipsa de 4 miliarde..

Halas de Remeti

O strasnica experienta am avut si in Remeti, o localitate de dimensiunea nucii pe o harta detaliata. Nimeni nu ar fi banuit ca acolo se pot petrece fapte cu iz penal. Stefan Halas, obisnuit sa conduca comuna ca pe propria mosie, la fel ca Sellasie Haile, fost monarh absolut in Etiopia, a fost surprins de cateva controale ale institutiilor silvice intr-un flagrant delirant, tocmai cand diriguia impartirea lemnului comunei. La prima intalnire, redactorul nostru nu a apucat sa-i faca decat o fotografie lui Halas (caruia ii propunem si pe aceasta cale o sedinta foto pentru improspatarea stocului, macar “sa arate bine in poze”!), dupa aparitia articolului fiind sfatuit sa... isi procure un pistol daca vrea sa mai calce prin Remeti! Ceea ce nu l-a inspaimantat foarte tare, dovada ca a continuat sa scrie despre Halas ca: face afaceri cu Aro-uri, cu aparatura stomatologica pentru fiul propriu si personal, cu terenuri agricole si alte “nimicuri”. Acum, Halas este subiectul unor cercetari penale, din care teoria spune ca daca o fi declarat vinovat, nu are cum sa scape.

Suspendatul de Desesti

”M-o facut mama nebun”, se exprima, mai anul trecut, Ioan Pop, primarul din Desesti in plenul unei sedinte de Consiliu Local. In timp, ne-am convins ca primarul, auto-poreclit Ilischi, are dreptate si ca pentru atributul pe care si-l aroga are argumente. Pop s-a dovedit un primar pentru care limitele legii sunt prea mici si a gasit de cuviinta sa le incalce. S-a ales cu o condamnare penala pentru contrabanda si fals in acte, iar in final cu suspendarea din functie. Si asta nu e tot. Ioan Pop din Desesti este primul primar schimbat in urma dezvaluirilor din articolele GAZETEI (chiar daca unii omit “amanuntul”) care a sesizat Prefectura, punand totodata la dispozitia institutiei Statului documente doveditoare ale gravelor incalcari ale legii. Dar Pop (acest Pop!) mai are cateva in comun cu instantele de judecata. Pentru ca “a confundat-o” pe mostenitoarea unui teren din comuna cu mama sa, i s-a intentat proces penal. Tot Pop a tinut sa ne arate ca poate sa semneze procese verbale de punere in posesie atat Parohiei Ortodoxe, cat si celei Greco-Catolice. Doar Dumnezeu e unul singur... In fine, nu mai insistam. Prin decizia prefectului, Pop a fost suspendat din functia de primar si a pierdut si alegerile din acest an, ramanand sa se ocupe mai atent de latura penala a vietii sale. Despre toate astea am scris.

Toni de Magheraus

Anton Ardelean, zis Toni, Don Ardeleoni sau Micul Basescu (porecla asta ar trebui sa jicneasca un pesedist?), este unul dintre cei mai hazosi primari inca in functie. Toni este tipul (individul, cetateanul, primaru’ etc.) care apare in public si “da pe goarna o chestie tare”. Din “chestie” are de castigat... tot el. Febletea sa este departamentul Investigatii al GAZETEI. “Flebetea” e reciproca. Dupa “nemuritoarea” serie de articole referitoare la fraierirea sotilor Tamas de catre ”micul Basescu” (la noi, toate sunt replici mici ale unor valori universale), ne-a amenintat ca ne da in judecata. Don Ardeleoni este fascinant prin rezistenta la ”capaceala” administrata in regim saptamanal, de unde am concluzionat: are stomacul tare! Toni a fost personaj principal in scrierile noastre despre taierile ilegale de arbori, izul de penal din cazul ”Autobaza”, controalele de audit ale Prefecturii driblate cu smecherii clasice, de la Bozanta si alte asemenea fapte vitejesti care ii definesc activitatea. Cu toata cerneala scursa pe paginile GAZETEI, Toni continua sa ne zambeasca mereu, determinandu-ne sa ne intrebam daca nu cumva s-a nascut actor si a confundat Primaria cu Institutul de Arte Teatrale si Film. Oricum, la ceas aniversar, ii promitem sa-i fim aproape inca patru ani. Cu alte anchete.

Gavris de Boiu Mare

Gavril Pop, zis Gavris sau Muschii mei, este cel mai violent primar din Maramures. Titlul neonorific i-a fost conferit dupa ce i-a amenintat cu corectia fizica pe doi redactori si pe fotograful GAZETEI. Cel mai probabil, Gavris confunda Primaria din Boiu Mare cu usa de la propria toaleta. O inchide de cate ori are chef si in nasul oricui. Iar Legea accesului la informatia publica e folosita pe post de hartie igienica. Gavris ne-a ”interzis sa scriem” (cu un limbaj grobian devenit caracteristic!) ca prin cheltuiala unui purcoi de bani a facut o scurmatura in care sunt aruncate mortaciuni (si langa care pasc vitele comunei) numind-o pompos Put Sec; ca biserica din Francenii Boiului, monument istoric, se surpa sub ochii sai de “harnic edil” (pana si crucea a cazut de pe turla!); ca a reusit o manevra suspecta prin care a pagubit Episcopia Ortodoxa de zeci de hectare de padure (pe care oamenii sai au ras-o cu abnegatie); ca ne-a blocat cu masina personala si apoi cu un utilaj greu drumul de acces spre satul Prislop, pentru a nu demasca “afacerile lemnoase agreate” ale proprietarilor de gatere. Mai mentionam afacerea “Cascaval pentru primar” (in care fabrica sa, fara sursa de apa curenta! - pe care a “vandut-o fratelui sau” - furnizeaza cascaval copiilor institutionalizati, desi nu a castigat vreo licitatie); driblingul la gioalele bugetului public, din care si-a gratulat angajatii cu bonuri de masa, contrar legii; afacerea “apa-gaz”, in care proiectul pentru care s-au alocat banii nu a fost respectat, rezultatul fiind dezastruos; lucrarile “pasate” cu generozitate si pe bani grei unor firme “simpatice” etc.

Epilog amanat

Vrem - nu vrem, ne place sau nu, sunt alesii locali, oamenii care ne conduc. Credem ca pentru cei din comunitatile din care fac parte nu sunt cei mai potriviti conducatori, dar parca nu ne-am imagina sedintele CJ fara comentariile papagalicesti de la balcon ale lui Toni. Cert este ca, din pacate, povesti “baronice” vor mai exista. Este o promisiune.

Ciprian DRAGOS





* Prietenii Si “prietenii” GAZETEI, despre EA

In cele 100 de aparitii ale GAZETEI, am reusit sa ne facem prieteni si neprieteni. Si unii, si altii ne citesc in egala masura, doar ca motivatia e diferita. Dupa cum si parerile lor despre noi sunt diferite. Inainte de fiesta, am incercat sa aflam parerile lor despre noi. N-am ales doar simpatizanti care sa ne laude, ci si oameni a caror imagine in paginile GAZETEI n-a fost una dintre cele mai bune. Cu toate acestea, cu mici exceptii, ne-am bucurat de aprecieri pozitive.

Sagetile liberale

E “GAZETA a fost o aparitie surprinzatoare pentru multi, o promisiune de impartialitate si rafinament, care, iata, a devenit o certitudine autentica. E greu de cuantificat rolul pe care l-ati jucat in viata comunitatii maramuresene, dar acesta este unul cu siguranta important si benefic in acelasi timp. Am apreciat fiecare numar al GAZETEI pentru valoarea si diversitatea materialelor, pentru calitatea grafica de exceptie si, poate cel mai important lucru, pentru impartialitatea de care a dat dovada. Am incredere ca impreuna, vom avea un viitor mai bun. Sunteti niste copii frumosi si va doresc sa ramaneti asa in multe sute de aparitii viitoare. Cand ziceati ca-i cheful?” – Cristian Anghel, primarul municipiului Baia Mare, un cititor fidel al GAZETEI de Maramures. E “Cu ocazia fiecareia dintre vizitele pe care le-am facut la Baia Mare si in Maramures, in ultimii doi ani, am avut ocazia sa citesc editii ale acestui saptamanal. Informatia oferita si, mai ales, interpretarea conturata pe marginea evenimentelor mi-au dat, de la bun inceput, impresia unei prospetimi pe masura asteptarilor pretentiosului cititor maramuresean si nu numai. Orice victorie a presei, inclusiv implinirea unei varste omagiale, ca si cea de fata, este o victorie a democratiei noastre, drept care, sa uram GAZETEI la mai multe editii si, mai ales, sa-i fie dat sa vorbeasca mereu critic, dar totodata si constructiv, despre democratia noastra.” – Adrian Cioroianu, istoric si consilierul candidatului la presedintia Romaniei, Theodor Stolojan. E “GAZETA, dupa parerea mea, are multe calitati, dar as vrea sa subliniez una dintre acestea: reuseste sa imbine intr-o maniera cat se poate de profesionista informatia utila cu cea placuta. Asta este dovada ca acel colectiv de la GAZETA de Maramures este un colectiv profesionist, care reuseste sa mentina echidistanta din toate punctele de vedere, inclusiv in domeniul politicii. Va doresc succes in continuare si mii de alte aparitii!” – Puiu Hasotti, deputat PNL, secretarul general al Camerei Deputatilor, unul dintre cei 105 membri ai Comisiei europene care a redactat viitoarea Constitutie a Europei.

Un “dintaras” si un doctor

“Nu vreau sa intru intr-un dialog cu dumneavoastra. Intrebati-i pe cei care au mai multa charisma ce cred despre GAZETA de Maramures si pe cei care au mai putina vulgaritate, pentru ca orice spun eu se interpreteaza. Va multumesc…”, a fost driblingul verbal al senatorului PRM, Mircea Mihordea, pe care GAZETA l-a botezat din motive arhicunoscute “senatorul lemnului”. I-am dat ascultare senatorului de Borsa si am apelat la un personaj cu adevarat charismatic: Sabin Nemes Bota, directorul adjunct al Spitalului Judetean, care si-a parasit cateva secunde tomograful pentru a adresa GAZETEI de Maramures o urare si un indemn in acelasi timp, cu ocazia atingerii pragului de 100 de aparitii: “Sa jubilezi, ca o mama eroina ce esti! Oglinda in care trebuie sa ne vedem asa cum suntem: uriti si frumosi, drepti si strimbi, curati si murdari, cinstiti si nemernici, mari si mici, puternici si neajutorati, pe rind sau de-a valma… Sa nu uiti, ca Darie, sa ai luciul imaculat si reflexia nealterata, sa nu cada niciodata lumina rosie pe fata ta, sa te inmultesti, sa cresti, sa urli ca sa ne trezesti. Ti-am cunoscut parintii si nu poti avea decit copii frumosi si destepti. Asa sa fie !” E evidenta diferenta de stil si rafinament intre cei doi medici. Sabin Nemes Bota ne va ierta pentru aceasta alaturare, dar, pentru a scote cat mai mult in evidenta acest contrast, n-am rezistat tentatiei.

Patru “barometre” importante

E “Am fost placut surprins de primirea de care s-a bucurat primul numar al GAZETEI de Maramures. Ea a aratat nu doar ca presa a devenit una dintre principalele parghii la consolidarea democratiei, ci si ca ideile voastre au avut rezonanta in randul foarte multor oameni. Imi place sa cred ca GAZETA are o contributie importanta la informarea corecta a maramuresenilor si ca este chiar posibil ca ea sa fi ajutat la punerea acesteia pe baze noi. Multi dintre cei pe care-i criticati vor spune ca ati gresit; poate vor aduce chiar dovezi impotriva parerilor voastre cu privire la ce s-a intamplat. Orice lucru are insa mai multe fatete, iar voi nu puteti decat sa le oferiti interpretarea voastra referitoare la ceea ce ati vazut si consemnat. Prin urmare, la cat mai multe sute de numere!” – Nicolae Bud, secretarul general al Federatiei Romane de Box, fost deputat, un om care incearca sa demonstreze ca politica se poate face si ca independent. E “Cred ca v-am mai spus si atunci cand ati implinit un an ca va apreciez in mod deosebit, nu doar pentru faptul ca avem o colaborare buna, ci mai ales pentru profesionalismul de care dati dovada. Va doresc toate cele bune si sa ajungeti, asa cum ati facut-o de 100 de ori, mereu primii la informatii.” – comisar sef Anton Breban, seful Inspectoratului Judetean de Politie Maramures. E “In cele 100 de aparitii, GAZETA de Maramures s-a impus in peisajul publicistic maramuresean prin personalitate, probitate si stil in abordarea subiectelor tratate. La sarbatoarea celor 100 de numere aparute pe piata atat de diversificata a publicisticii, unde GAZETA de Maramures face nota distincta, uram redactorilor si colaboratorilor La multi ani!, succese si prestigiu si cat mai multe sarbatori cu cifre rotunde!” – Pamfil Bercean, vicepresedintele Consiliului Judetean Maramures. E “Publicatia mi-a placut: are subiecte interesante si variate, e bine facuta si – important pentru mine ca informatician – are o pagina web usor de accesat. Simt ca sunt oameni tineri sau cu suflet tanar, care fac aceasta publicatie cu profesionalism. Urez GAZETEI de Maramures cat mai multe numere bune si cat mai multi cititori (inclusiv virtuali)!” – acad. Florin G.Filip, vicepresedintele Academiei Romane.

Victimizatii

E “Despre GAZETA de Maramures am o parere buna. Chiar am o parere buna. Nu-i genul meu sa va critic. Eu va doresc chiar sa ajungeti la cat mai multe numere si sa aveti o perioada cat mai mare de functionare, cu toate ca ati avut o serie de articole chiar dirijate. E singura chestie care nu mi-a placut. Au fost articole platite si dirijate impotriva mea personal, dar am trecut peste ele fara nici o problema, n-am avut nici o reactie. Asta e… Au triumfat interesele unor grupuri in defavoarea comunitatii si in defavoarea mea personal.” – Gavrila Grec, consilier local, ex-primar PSD Borsa, cunoscut ca Terminatorul taului Stiol. E “La inca 700 (de numere, n. red.)! Sau puteti scrie si 1.000… Deci, in primul rand, va apreciez, hai sa nu zic bunul simt, ci bunul mers al presei maramuresene, dar vizavi de ceea ce ati facut, va spun sincer, vizavi de mine, cand ati bagat serialul asta, sigur ma supara. Sunteti impartiali si aveti profesionalismul in voi. Acuma, n-are rost sa va spun chestia asta, pentru ca trebuie sa intru in detalii. Atata timp cat veti scrie ca eu sunt, ca fac, ca dreg, n-are importanta… Ati facut chestia asta cu Avicola, mare greseala si minciuna sfruntata. Bine, treaba voastra, nu-i nici o problema, hi-hi-ho (si alte onomatopee, n. red.).” – Gavrila Ciceo, consilier judetean PSD, liderul CNSRL Fratia Maramures. N-am priceput nici in ruptul capului cum putem fi impartiali si mincinosi in acelasi timp. E o logica pe care doar un lider de sindicat si politician, in acelasi timp, o putea mosi.

Sa nu uitam nicicand trandafirii

E “Urez GAZETEI de Maramures multe sute de aparitii! O urmaresc cu mare atentie. Din ce am vazut eu, va straduiti sa redati cu fidelitate ce se intampla in realitate. Ca oamenii pe care-i criticati se regasesc in totalitate sau nu, asta ramane de vazut. Dar, din punctul meu de vedere, este extrem de important sa ai un obiectiv, un tel spre care sa tinzi. Am vazut ca GAZETA asta incearca sa faca. Intrucat nu m-ati vazut criticand niciodata, pot sa va spun ca mi-a placut tot la voi, pentru ca aveti un scop, un obiectiv. N-are de ce sa nu-mi placa o munca care incearca sa se faca spre binele cat mai multora.” – Ioan Buda, prefectul judetului Maramures. E “In primul rand, pentru mine, GAZETA a fost un saptamanal care a incercat o relatare a vietii sociale si politice maramuresene intr-un mod destul de pregnant, in sensul ca a incercat sa surprinda cam toate aspectele din tot spectrul vietii sociale si politice. In al doilea rand, m-a impresionat, si ma impresioneaza in continuare, tinuta grafica in care GAZETA apare de la primul numar. Pot sa spun ca este o publicatie care apare intr-o tinuta grafica aproape perfecta, lucru pentru care va felicit. In alta ordine de idei, in conditiile in care va incerca sa reflecte realitatea asa cum este ea, 100%, GAZETA merita sa-si pastreze locul de frunte pe care si l-a castigat printre publicatiile maramuresene.” – Alexandru Cosma, consilier judetean PSD, ex-presedinte al CJ Maramures, un om care nu se poate plange de lipsa de atentie a GAZETEI. E “GAZETA este un ziar independent si echidistant. Imi place foarte mult sa-l citesc. In general, citesc putine ziare, dar pe asta il citesc cu placere.” – Dumitru Matei, consilier local PSD, fost candidat la functia de primar al Baii Mari.

“Dati la noi ca imblaciu’ la fasole!”

Mentionam ca aceasta declaratie a starnit cele mai multe zambete, fiind printre cele mai savuroase. De aceea a primit un loc privilegiat in aceste pagini. “Sunt unul din victimele GAZETEI de Maramures dar, daca am taria sa zambesc, inseamna ca sunteti niste redactori tari si voi trebuie sa apreciati ca dupa ce ma loviti cad jos, ma mai ridic iara, ma scutur, ma trezesc, vad ca presa are dreptate si trebuie sa-mi dau seama ca nu intotdeauna noi, cei alesi, oamenii politici, avem dreptate. GAZETA de Maramures este un saptamanal, cateodata bisaptamanal, care-i pacat ca nu-i cotidian, pentru ca sunteti tari; adica dati la noi, la politicieni, ca la fasole. Va rog sa nu uitati, si va spun acuma o treaba foarte sincera, da’ dati la noi ca imblaciu’ la fasole. Eu apreciez ca GAZETA e o publicatie verticala: da in Opozitie, da si-n cei de la Putere. Voi ati fost verticali. Sincer va spun, eu am fost o victima a voastra si ati fost rai, acizi, caustici cu mine, da’ nu m-am suparat. Mi-a placut ca dati, sti-va Dumnezo’ de unde le scoateti!, stiri la saptamanal pe care altii, la cotidiene, le dadeau dupa voi. De neplacut nu mi-a placut ca voi dupa ce-l luati pa unu’ in colimator, ala saracu’ ori pleaca, ori se cere afara el. Si cu asta, cred ca am spus tot.” – Anton Ardelean, primarul PSD din Tautii Magheraus, un tip cu manifestari ciudate, la a carui popularitate am contribuit din plin.

“Va dau in judecata!”

E “Eu, deocamdata, va dau GAZETA in judecata pentru punerea pe prima pagina a materialului Cadavre vii si asa mai departe. Daca oamenii aceia nu sunt educati si n-au bun simt, o sa ajunga in instanta. Oricum, va dau in judecata, pentru ca copiii acestia trebuie aparati nu de inculti, facut senzatie, si nu de altcineva. M-a sunat la un moment dat si respectivul, al carui nume nu vreau sa-l mai retin, Ciprian si nu mai stiu cum (Dragos, n.red.) si cu celalalt fata palida, Hidalgo de Damaso sau cum se numeste, Teremtia sau Teremtus, si le-am spus ca noi nu mai avem dialog. Deci, vin aci, le spun: Daca doresc sa ma batjocoreasca pe mine, ca stiu cine este in spatele acestei murdarii, n-au decat sa o faca, dar de ce isi bat joc de profesia de jurnalist si de niste copii fara nici un fel de aparare? Nu spun minciunile care zic ca avem un management gresit; dimpotriva, managementul merge ca lumea. Alimentarile financiare si oameni de talia aceasta, care sunt in logodna neproductiva cu altii… Deci, eu nu am pareri despre GAZETA de Maramures. Deocamdata, din barfe si din coada de caine, sita de matase nu se poate face. Cum ar spune proverbul…” – Augustin Botis, directorul DPC Maramures, agasat si tracasat de aparitiile GAZETEI din ultima vreme.

Democrati, despre GAZETA

“Eu vreau sa va spun ca orice ziar care aduce in prim planul problemelor judetene nevoile Maramuresului este foarte bine venit. Voi ati fost extrem de obiectivi si aicea pot sa zic cu exceptia cand nu, spunand lucrurilor pe nume si sigur ca nu m-am regasit intotdeauna ca un politician care a stat aproape de voi, dar cred ca m-am regasit ca un politician apropiat de nevoile Maramuresului. Va doresc sa fiti cat mai aproape de problemele judetului. Voi, ceea ce faceti si... apropierea voastra de oameni, nu faceti decat sa aratati ca politicienii nu-si indeplinesc misiunea. Eu va doresc cat mai mult succes!” – Mircea Man, deputat PD. ”GAZETA de Maramures s-a impus inca de la aparitie ca un saptamanal complex, care abordeaza problemele politice de pe o pozitie foarte independenta, bine documentata, cu comentarii interesante, pertinente si mult mai ample decat o fac cotidienele in momentul in care abordeaza un subiect politic. Are si parte de divertisment, si parte de cultura. In rezumat, este o publicatie care s-a impus si care are si abordari foarte pertinente si scrieri de un nivel mult mai inalt decat cele din cotidienele consacrate, nemaipunand la socoteala celelalte aparitii saptamanale. Ati reusit sa imbinati in mod fericit dinamismul lui Dan Parcalab cu experienta lui Nicolae Teremtus si cu tineretea celorlalti. La multi ani!” - Titus Liviu Pasca, consilier local PD.

Din Sighet

In cele 100 de numere, nu i-am uitat pe “cei de dincolo de Deal”. Nu de alta, dar pentru ei noi suntem “cei de dincolo de Deal”. Doar kilometrajul masinilor redactiei ar putea sa depuna marturie despre cate drumuri am facut in Sighet, Viseu, Borsa si-n toate satele Maramuresului. Acolo unde Teofil Ivanciuc a fost omul bun la toate al GAZETEI, ducand greul scrisului si castigand un proces in timpul liber. ”Ma bucur. O GAZETA este necesara. E nevoie de un ziar care sa spuna si ce soptesc unii. Totusi, uneori nu este fair-play. Totusi, as recomanda ca GAZETA de Maramures sa se informeze mai bine atunci cand scrie. Si sa nu dea prea mult pe neadevarurile spuse de unii pentru a face rau altora.” - Stefan Beres, viceprimar de Sighet si lider zonal UDMR. ”Lasati-ma, ca acum sunt ocupat cu domnul ministru. A, felicitari!” - Petru Godja, deputat PSD. ”Ma bucur foarte mult. Dati-i bataie mai departe. Sunteti necesari!” - Teodor Almas, consilier local PNL, ex-lider al filialei Sighet a Partidului National Liberal. ”Felicitari din inima! Sunteti de departe cel mai bun saptamanal din Maramures. Aveti curajul sa spuneti lucrurilor pe nume.” - Sorin Petean, consilier local, presedinte al PD Sighet.

Ioan BOTIS







* De la inceputuri si pana la numarul jubiliar 100
Cronologia GAZETEI de Maramures

In urma cu aproape doi ani, ma intrebam cum va fi cand din 1 vom face 10. N-a trecut mult si am aflat. Apoi, in mod firesc, mi-am imaginat cum va fi cand vom ajunge la 100, dar obiectivul parea atat de indepartat, incat am renuntat sa fac supozitii. Acum incerc sa-mi aduc aminte ce-am facut in atata timp si retrospectiva asta e al naibii de greu de realizat. Ca de fiecare data cand e vorba de cineva drag…

Povestea a inceput intr-o toamna aparent obisnuita si nu anunta nimic spectaculos in monotona ei desfasurare de ploi bacoviene, frunze ruginii si-un vant care-mi batea in spate si prin buzunare. Am mai scris despre intalnirea mea cu Dan Parcalab si despre propunerea lui de a lucra la un nou saptamanal, dar e o poveste de care mi-e drag sa-mi amintesc. In noiembrie i-am cunoscut pe cei care formau echipa GAZETEI. “I-am cunoscut” e impropriu spus, pentru ca-i cunosteam pe cativa dintre ei. Dupa operatiunea “spalat podea si geamuri”, despre care am mai scris la implinirea unui an de existenta a GAZETEI, a urmat “25 noiembrie 2002, primul bal”: lansarea pe piata a saptamanalului in care, in primul sau editorial, Dan Parcalab (mai tii minte sefu’?) afirma: “Singura mea certitudine este doar faptul ca vreau ca GAZETA sa fie altceva. Altceva decat s-a facut pana acum, de la asezarea in pagina si pana la modul in care se trateaza subiectele.”

Inceput abrupt

GAZETA incepea destul de abrupt, lasand manusile de catifea si amabilitatile in seama altora, printr-o radiografiere a afacerilor “baronului Maramuresului”, Alexandru Cosma, pe vremea aceea presedintele Consiliului Judetean Maramures. Spiritele s-au incins destul de repede, fapt demonstrat de intrebarile venite din partea cunoscutilor: “Ce-aveti, ma, cu Cosma?”, “Al cui e de fapt ziarul asta?” si “Cine va da bani?” Cred ca, intre timp, nelamuritii de atunci s-au dumirit ca n-avem nimic (in comun) cu Cosma, ca ziarul e al lui Parcalab si tot el ne da banii pe data de 15 a fiecarei luni. Un anume domn Iancu lovea cu masina un copil si era din nou de scris despre felul cum justitia romana intelegea sa-si faca treaba. De altfel, eram obisnuiti cu musamalizarea unor astfel de cazuri, de cand Luca Stefanoiu, “tapan de bat”, se urcase la volan si omorase un copil. Politica e curva si am constatat ca lui Gavril Ciceo, un lider de sindicat, ii placea curva asta, din moment ce promitea colaborarea sindicalistilor cu PSD-ul, in schimbul unei functii in partid. Ca veni vorba, stie cineva daca Ciceo s-a insurat cu “dansa” si, daca da, cum ii merge mariajul? Pe nesimtite, anul 2002 s-a dus si am intrat in al doilea an de existenta. Intre timp, ne-am specializat in consumul abuziv de tigari, cafele si covrigi, care au devenit produse de baza pentru niste oameni ce-si gaseau cu greu timp sa doarma, sa-si viziteze parintii, copiii sau iubirile, mai preocupati de faptul ca aveau de scris despre problemele mineritului maramuresean si ale Casei Nationale de Pensii, despre o femeie care a trait in trei secole, despre copiii cimitirelor si despre o planta care a disparut din Maramures, cu toate ca n-a existat aici niciodata.

Spre paralela 50

In PSD a inceput razboiul dintre Bechis si Bindea; Grec, primarul Borsei (zona in care senatorul Mihordea si mafia verde pareau de neatins), s-a apucat sa distruga o rezervatie naturala; un preot revendica un spatiu care nu era al lui si am suflat praful de pe o poveste in care bolidul lui Iustin Sigheteanul omora o femeie pe o trecere de pietoni. GAZETA a scris despre toate acestea, realizand si un flagrant la o vanzare ilegala de lemn. Ne-am dus apoi la romanii din Ucraina, la Taul Stiol, ca sa vedem buldozerul lui Grec, la teatru, sa fim martori la o premiera mondiala si la Sala Polivalenta, pentru a trai o finala de cupa europeana. In timpul liber am mai scris despre omul care traieste in cimitir, glasul bisericii ce-si cheama mortii, pacatosul de sub pietre, istoria tiganilor din Maramures, fabrica de schelete din Sighet si despre romantismul vechiului centru al Baii Mari. Am scris despre Toni Ardelean, ghidusul primar din Tautii Magheraus, si despre nedreptatea pe care le-a facut-o unor batrani. Toni avea sa se afle in atentia noastra multa vreme, exceptand saptamanile in care Ciprian Dragos a fost in concediu si Puiu Teremtus n-a avut timp de el. Si uite asa, am ajuns la numarul 50, moment in care Catalin Vischi va spunea ca “GAZETA de Maramures implineste 50 de saptamani, in care extraordinarii pe care-i regasiti in caseta redactionala au trait exclusiv pentru dumneavoastra si pentru asta ii iubesc”. Ajunsesem la jumatatea drumului pe care l-am parcurs pana astazi si care nu se opreste aici. Nici macar nu i se vede capatul…

Credinta noastra

Pentru ca am scris despre niste prelati nu prea orodocsi si despre dosarul ortodoxiei ilegale, despre incercarea BOR de a se constitui intr-un stat in stat si despre distrugerea unei rezervatii dendrologice de catre un preot a carui ambitie a fost sa ridice cea mai inalta constructie de lemn din Europa, despre disparitia dubioasa a unor cruci din Cimitirul Vesel si despre incercarea unui alt preot ortodox de a distruge o pictura de patrimoniu, pe motiv ca sfintii sunt “catolici”, despre cum intelege sa sechestreze stareta din Barsana niste piese de patrimoniu si despre preotul din Salistea, care era cercetat penal, am fost culpabilizati de multi si considerati atei. Nu e vina noastra ca, uneori, in umbra crucii, zambeste Diavolul, ca terenul pe care a fost construita Manastirea Peri din Sapanta a fost luat cu japca, ca exista un nepotism al sutanei ortodoxe, ca se duce un razboi pentru lacasurile de cult si ca un preot a intrat intr-o prelungita greva a foamei. Am raspuns la acuze daruind manastirii Cozia un clopot, dand sange din sangele nostru celor aflati in suferinta, alimente celor care, in Romania mileniului trei, sufera de foame, haine celor dezbracati si cinci burse pe durata unui an unor adolescenti pe care i-am ales in urma unui concurs organizat de GAZETA, in cautare de geniali. Unii dintre noi au mai trecut si pe la biserica, s-au rugat si au aprins o lumanare pentru parintii si bunicii care au urcat la cer. Altii, s-au multumit sa ciocneasca oua rosii de Pasti… reminiscente ale copilariei. Si-am mai scris despre frumusetea vechilor biserici si manastiri de lemn din Maramures, despre un razboi pentru pacea lui Dumnezeu si sihastrii a caror credinta muta muntii, despre renasterea manastirii Peri din Ucraina si icoanele facatoare de minuni din Ieud, Botiza si Dragomiresti. Asa am crezut noi ca e bine…

Timpul ne-a dat dreptate

Am intrat in “gratiile” unor politicieni, majoritatea din PSD, pentru ca am scris despre cei 40 de primari (nu mucenici) pesedizati, incompatibilitatea unor consilieri locali, afacerile dubioase ale prezidentului Cosma si deputatului Rosca, nascute in urma unor licitatii inexistente, despre primarul din Desesti si padurea luata comision, despre primarul din Boiu Mare si groapa lui de mortaciuni, despre greciada de la Stiol si incercarea pesedistilor de a o inregimenta pana si pe Maica Domnului, despre problemele de la DPC (condusa pe atunci de Ana Moldovan) si conflictul din filiala maramureseana a PSD. Au fost voci care ne-au acuzat ca suntem rai si ca s-ar putea sa gresim. Timpul ne-a dat insa dreptate. Alexandru Cosma nu mai este presedintele Consiliului Judetean, Grec “s-a vindecat” de primaria Borsa, in ciuda faptului ca afirmase ca “nu se teme nici de fuljer”, si Taul Stiol va redeveni (speram) o rezervatie naturala, conducerea PSD Maramures a fost decapitata si ne-am ales cu un nou prefect, composesoratul Borsa a castigat in instanta 7.000 de hectare de padure, primarul din Desesti a fost schimbat, Ana Moldovan a fost schimbata cu Augustin Botis (aici incepe o alta poveste), sefii de la Vama si CEC au fost demisi, Mihordea a cazut in dizgratia lui Vadim, primarul din Remeti a ajuns in instanta si executorul Vucea este cercetat penal pentru abuz. Mai nou, persoane din varful ierarhiei maramuresene a BCR sunt cercetate penal pentru intocmire de acte false si deturnare de fonduri.

Trecutul de care ne-am lepadat

Am incercat sa aducem putina lumina intr-un trecut neguros, pe care nici unul dintre noi nu-l regreta si am scris despre suferintele si umilintele indurate de victimele regimului comunist; despre nationalizari si cooperativizare, arestari, deportari, tortionari, lagare de munca fortata, inchisori comuniste si trista intoarcere acasa a unor oameni cu trupuri istovite si suflete mutilate. Pentru toate acestea exista vinovati, motiv suficient pentru ca GAZETA sa faca publica o lista prin care demasca securistii maramureseni. Pe aceeasi linie s-a inscris si articolul despre fostii lingai ai PCR, unii dintre ei fiind si astazi in functii de conducere. Nu e lipsit de importanta faptul ca materialul a fost semnat de una dintre mezinele redactiei. E normal ca ea sa nu inteleaga de ce niste oameni se simteau obligati sa faca cocoasa in mod artificial. Pe vremea aceea, ea se juca inca cu papusile si era suparata ca desenele animate cu Mihaela se terminau prea repede. Trecutul trebuie uneori reamintit unor oameni si cateva dintre lectiile istoriei nu trebuie uitate niciodata. Tocmai de aceea, intr-o singura saptamana, oamenii GAZETEI au reusit sa adune peste 100 de milioane de lei din donatii facute de maramureseni, pentru ridicarea unui monument al luptei anticomuniste, al carui simbol va fi Elisabeta Rizea.

Sanatatea si alte probleme

Ne-am facut “prieteni” in sistemul de sanatate. Nici nu se putea altfel, dupa materialele despre reforma din sistemul romanesc de sanatate, care calca peste cadavre, despre neputinta celor din sistem de a rezolva criza, despre stomatologii care ignora contractele semnate cu CAS, despre crematoriile ce atenteaza la sanatatea noastra si despre niste doctori manjiti. Am reusit sa suparam diferiti oameni si diferite partide sau institutii. Pe liderii PRM Maramures, pentru ca am amintit de niste falsuri in listele intocmite de ei, pe consilierul Ilies din Cavnic (un proprietar de motel care, cica, nu-i al lui), pe Miclea, seful de la Casa Judeteana de Pensii (caruia i-am adus aminte de un accident pe care si-l stersese din memorie), pe Luca Stefanoiu (aducandu-i aminte de faptul ca s-a implinit un an de cand a omorat un copil), pe Mircea Maries, un om cu o pasiune mistuitoare pentru conacele maramuresene cumparate de-a moaca si iarasi pe Alexandru Cosma, pentru ca am aflat despre ce fel de pesti se balacesc in pescaria de la Arinis. Si-au gasit loc in paginile GAZETEI si oameni pe care fie i-am apreciat, fie am incercat sa-i ajutam: un paznic al perfectiunii timpului, un om care traieste intr-o moara fara apa si care face din nimicuri niste masti extraordinare, un amant al cartilor vechi, o orfana cu doua facultati, prostituatele dintr-o filiera maramureseano-olandeza, copilul cainelui, omul din vizuina si cei care traiesc sub poduri, un miniaturist al ceramicii si un copil care avea copil. Am asistat contrariati la procesul pe care Cosma l-a intentat institutiei pe care o conducea, curiosi sa aflam cum ne putem da, noi pe noi, in judecata; am fost agresati de “curcanii” suceveni; am intervievat oameni politici importanti, artisti de marca, oameni de afaceri, sportivi de performanta, specialisti si profesionisti in diferite domenii; am fost la circ si am monitorizat circul campaniei electorale pentru alegerile locale. Paradoxal, dar cu toate desfasurarile de forte pe atatea fronturi, parea ca suntem prea multi in redactie. Si-atunci, unul a plecat, in numele GAZETEI, sa reprezinte Romania la seminarul Institutului International de Jurnalism, altii s-au dus sa primeasca niste diplome acordate de Primaria Baia Mare sau premiul I in domeniul publicitatii, in topul firmelor.

Lupta impotriva uitarii

In drumurile noastre ne-am oprit la poarta baciului care plange cand taie lemnul, dar si in atelierul unor maestri ai penelului, am vazut celebra ceramica dacica de Sacel, un festival unic de film experimental, comorile Tarii Maramuresului, toate muzeele (inclusiv cel in care a murit un vampir) si colectiile maramuresene, suferindul Ansamblu Transilvania, pietrele modelate de zei, expozitii, lansari de carte, vernisaje, premiere teatrale si moartea lenta a caminelor culturale, am ascultat tacerea artei in Poiana Soarelui si pe menestreli in Teatrul de Vara si am scris despre Baia Mare de odinioara, ca despre un oras al artistilor pe harta lumii. Ca sa ne aducem noi aminte si altii sa nu uite. Le-am adus aminte si celor care-i uita prea usor pe sportivi ca o campioana europeana traieste intr-o garsoniera, ca sunt probleme la multe baze sportive, ca intr-o vreme, in Baia Mare, se juca polo intr-un bazin de lemn, ca multi sportivi s-au stins uitati de toata lumea si ca, uneori, nici macar sportul nu e curat. Pentru ca refuzam sa credem ca uitarea poate invinge, am organizat un meci cu FC Baia Mare – generatia Mateianu, echipa care a adus Realul din Madrid pe stadionul de sub Dealul Florilor, iar astazi pregatim revansa. Nu pentru ca am fi pierdut meciul. De fapt, chiar si atunci cand am pierdut, am castigat…

100 memorabil!

N-o sa va vina sa credeti, dar facand toate astea ne-a ramas timp sa editam si sa corectam texte, sa conducem masini, sa facem incasari, sa platim facturi si sa facem deconturi, sa tehnoredactam GAZETA, pe care ne-am dorit-o mereu mai buna, si sa incheiem contracte de publicitate, sa ne facem cafele si sa ne aprindem tigari, sa ne certam si sa ne impacam, sa stingem lumina in redactie candva, inspre ziua, si sa deschidem din nou calculatoarele dupa cateva ore, sa ne imbatam si sa ne trezim, sa petrecem cateva zile impreuna la Blidari sau Mogosa, sa scriem Manifestul GAZETEI, sa facem mii de fotografii si sa plecam in concedii, sa facem pe Mos Nicolae pentru ca un copil sa se bucure, sa… Ar fi inca atatea de spus si multe altele care nu pot fi impartasite si raman numai ale noastre, pentru simplul motiv ca o strangere de mana a unui prieten nu se poate vinde si un umar pe care sa te sprijini nu se poate cumpara. La ora la care cititi numarul 100 al GAZETEI, noi suntem spre finalul unui chef care se anunta memorabil. Fie vorba intre noi, cred cu tarie ca il meritam!

Ioan BOTIS






* Om de afaceri, fost presedinte al CJ, politician-navigant, intr-un cuvant:
Baronu’ - Nas

Conduce un grup de firme in care “nava amiral” este cunoscuta firma CIMP. A fost presedintele Consiliului Judetean (CJ) timp de patru ani. Este un politician uns cu toate alifiile. E unul din cei mai puternici oameni ai Maramuresului. A invartit in “morisca” intereselor personale, sute si sute de miliarde de lei, bani publici. Noi l-am numit “Baronu’”, dar liderii partidului-stat au rupt “eticheta”. Alexandru Cosma, caci despre el e vorba, este acum consilier judetean si secretarul Comisiei Economice din CJ. A ramas ce-a fost, si mai mult de-atat.

Alexandru Cosma a fost ales presedinte al CJ pe vremea cand era membru al PD. Dar cum afacerile (chiar daca le-a trecut pe numele fiicei sale) nu dau bine cu politica din opozitie, a trecut la actualul PSD. Pentru GAZETA, Cosma a fost o sursa inepuizabila de subiecte. In timpul vizitei lui Adrian Nastase in Maramures (anul trecut), i-am inmanat premierului un dosar cu anchetele de presa privind afacerile controversate ale prezidentului Cosma. Nastase a promis ca va lua masuri daca se impun. Normal, nu s-au impus, asa ca am renuntat la a-l mai numi Baronu’. S-a dovedit a fi Nasu’. Pentru a nu uita, nici ei, nici noi, va prezentam fragmente elocvente din materialele aparute in GAZETA de Maramures, in cei doi ani de existenta.

Baron de Maramures

Respira ca si noi. Are aceeasi pereche regulamentara de urechi. Rade ca si noi. Mananca precum noi, dar nu ce mancam noi. Plange ca si noi. Dar nu pentru noi. Doarme exact cum dormim noi, dar sigur nu visam acelasi lucru. A castigat o multime de licitatii pentru lucrari in constructii. Am putea concluziona ca majoritatea licitatiilor importante au fost “adjudecate” de firmele lui Cosma. Ceea ce, iata!, concluzionam. Pe langa Cosma s-au indestulat si altii, mai mici in grad si functie. A avut grija sa-si atraga parteneri “strategici”, in asa fel incat a avut sustinere administrativa tot timpul. In Baia Mare si la Bucuresti. E greu sa incepi sa insiri controversatele lucrari, licitatii castigate la pas de potentul om de afaceri si politician. Reabilitarea Gradinitei din Tautii de Sus (4,2 miliarde), lucrare data in subantrepriza (comision - 15-20%). In Farcasa, castiga lucrarea pentru aductiunea de apa. O lucrare care de la 5 miliarde a ajuns la 30 de miliarde. In toti acesti ani, Cosma a avut o slabiciune pentru Directia pentru Protectia Drepturilor Copilului (DPC). Altfel nu ne explicam cum a executat atat de multe lucrari pentru institutia aflata in subordinea CJ. Pentru un mizilic de 1,7 milioane euro (finantare UE) a lucrat vartos la Centrul de Plasament Sighet si Centrul de Plasament Gardani, ca si la o reabilitare a sediului din Baia Mare al DPC (bani aruncati, avand in vedere ca DPC a primit un alt sediu)!

Cos(m)a Nostra

Lucrarile executate in comuna Farcasa au un talc aparte. Timp de 6 (sase!) ani, CIMP a lucrat si “a hapait” 10 miliarde de lei, fara a termina lucrarea. Adica, oamenii nu au apa la robinet cum au fost promisiunile, iar CIMP, dupa atatia ani, a mai avut nevoie de 21 de miliarde pentru a finaliza ceea ce trebuia sa termine cu banii primiti in cursul anilor. Evident, motivatia a fost... influenta inflatiei. Dupa povestea cu apa, la Farcasa a inceput “Afacerea cu gazul metan”. Dupa un scenariu parca cunoscut, lucrarea pe care CIMP trebuia sa o execute a ramas “in neant”. Bine ca satenii au cotizat, in multe cazuri sume mult mai mari decat cele stabilite initial.

Afacerea Mogosa

Dar interesul prezidentului nu s-a oprit doar la lucrari in constructii. Cosma a fost si este interesat de turism, de pilda. In numarul 34 al GAZETEI, l-am iritat pe Cosma cu subiectul Mogosa. Povestea unui teren de 50 metri patrati (mp), metamorfozati in 500 de mp intr-o zona turistica cu potential. Teren “palmat” prin CL Baia Sprie. De aceasta poveste sunt interesati mai multi potentati ai Baii Mare. Printre ei, Victor Vaum, directorul Directiei Muncii. Tot la capitolul turism, oarecum, am putea clasifica interesul prezidentului pentru pescaria de la Arinis. Cosma a cumparat mai mult de jumatate din cele 70 de hectare ale pescariei. “Nesansa” a facut ca restul suprafetei (peste 35 de hectare), sa fie cumparat de satenii din zona. Deoarece ceilalti proprietari nu au vrut sa-i vanda presedintelui CJ partea lor de pescarie, Cosma a blocat toata activitatea. Acum se judeca prin tribunale cu cei care au vrut sa aiba luciul lor de apa.

Poduri si bani

Multe din lucrarile executate de firmele prezidentului au avut ca “tema” cursuri de apa, poduri si consolidari de maluri. Acest gen de lucrari sunt profitabile, deoarece este foarte greu de stabilit, dupa executare, cat material ai folosit etc. O lucrare cu cantec, “mediatizata” de GAZETA a fost cea de reabilitare a podului Decebal, de peste raul Sasar. Si in acest caz s-au dus “pe apa Sambetei” vreo 17 miliarde de lei, iar starea podului e dezastruoasa.

Dar si centrale termice

Paleta afacerilor gestionate de CIMP se intregeste cu povestea vanzarilor centralelor termice de cartier, dezafectate in urma descentralizarii sistemului de incalzire centralizat. In urma anchetei GAZETEI, baimarenii au aflat (cu mirare) ca poti face bani buni din darapanaturile alea de centrale. Scoase la licitatie, patru dintre cele 17 au fost achizitionate de firmele prezidentului, conduse pe hartie de fiica acestuia. Sute de metri patrati au fost cumparati la pret de “mizilic”. Care ar fi afacerea? Dupa cumparare, respectivele spatii au fost scoase la vanzare. De data aceasta, pe bani seriosi. De trei-patru ori pretul de cumparare.

Administratorul “Papa-tot”

Ca administrator al judetului, in calitate de presedinte al CJ, Cosma a avut o activitate care poate fi caracterizata printr-un cuvant: “dezastruoasa”. Nu vorbim de modul in care au fost impartiti primariilor banii din bugetul judetului. Desi nu recunoaste, s-a dovedit ca repartizarile de fonduri s-au facut pe criterii politice. Mai mult, a fost o metoda de santaj, care a adus in “ograda” PSD multi primari cu Primarii cu tot. Dar, masura capacitatii pe care a avut-o ca prezident Cosma a dat-o la capitolul fondul de rezerva bugetara. In fiecare an din mandatul prezidentului, acest fond de rezerva a fost “papat” pana la rectificarea de buget din vara. Banii s-au dus pe fel si fel de activitati pseudo-literare, sportive, culturale. Miliarde de lei au fost impartite, probabil, pe cumetrii, prietenii si interese personale si de grup. Acest fond de rezerva bugetara este constituit pentru nevoile judetului in caz de urgente, calamitati etc. A fost rusinos pentru administratia condusa de Cosma, in anul 2003, cand CJ nu a avut nici un ban pentru a-i ajuta pe sinistratii din Baia Borsa (incendiul care a distrus patru blocuri). I-au ajutat administratiile judetelor vecine. Cam asta ar fi, pe scurt si neromantat, povestea fostului prezident Cosma. O pagina de ziar in care am sintetizat (ingramadit!) zeci de articole cu si despre unul din cei mai puternici maramureseni: Alexandru Cosma, caruia i-am spus (din cauzele enuntate mai sus) Nasu’.

Nicolae TEREMTUS






* Personalitati maramuresene despre GAZETA
Speranta Si dependenta

GAZETA este o publicatie citita in egala masura de politicieni, oameni de afaceri si angajati ai diferitelor institutii ale statului. Ne-a interesat parerea multor personalitati ale Maramuresului despre publicatia noastra. Din pacate, nu am reusit sa-i “prindem” pe toti la telefon. Altii ne-au ramas datori cu un raspuns. Un raspuns pe care, pana la urma, o sa-l primim de la marea masa a ilustrilor anonimi care ne citesc.

E “Maramuresul, ca si intreaga Romanie, traverseaza o profunda criza morala, economica si politica. Singura speranta pentru salvarea Romaniei si a Maramuresului vine de la oameni cum sunt cei din colectivul redactional al revistei GAZETA de Maramures. Ii felicit pe acesti oameni minunati pentru probitatea morala, curajul civic si lupta singuratica pe care o duc prin revista pentru salvarea Maramuresului. Doresc ca revista sa-si continue critica starii deplorabile a societatii, dar si sa ofere solutii de renastere si de progres. Sper ca in jurul acestui minunat colectiv al revistei sa se ad